Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Perechile mele de gânduri

with 17 comments

Omul începuse să vorbească singur…

Şi totul se mişca în umbre trecătoare –

Un cer de plumb de-a pururea domnea,

Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

.

Nimic. Pustiul tot mai larg părea…

Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, –

Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,

Omul începuse să vorbească singur…

Altfel. George Bacovia

 

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

9 Iulie 2008 la 10:44

17 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. ” Numai cine a suferit stie ce este suferinta ”
    ” Sunt momente in viata in care, oricum ti-ar sta corpul, sufletul e in genunchi ”
    ” Daca nu ai suferit niciodata, inseamna ca nu esti binecuvantat ”
    Sestro, mie suferinta mi-e putin mai usoara, am invatat sa traiesc cu ea, sa zambesc deasupra ei, printre altele si datorita sansei de a fii cunoscut, oameni minunati ca tine, ca multi alti prieteni de suflet… iti multumesc !
    Fii binecuvantata !
    Sibilla

    sfinx667

    9 Iulie 2008 at 13:40

  2. Sestro, nu ştiu exact cum te doare pe tine sufletul după un copil mort, dar ştiu exact cum mă doare pe mine sufletul după un copil pe care nu l-am mai făcut. Da, sunt şi soţi idioţi, şi unul din ei a fost al meu. Iar eu fraieră, am zic că el are dreptate. Ei bine, nu a avut. Iar amintirea asta nu trece cred, decât cu amnezie totală.
    Să-ţi dea Dumnezeu putere să treci peste asta, Sibilla.

    isabellelorelai

    9 Iulie 2008 at 13:57

  3. Nu am cum sa trec peste, dar voi trai cu tristetea asta zambind, trebuie 🙂
    Iti multumesc din suflet sestro pentru toate gandurile tale frumoase si te imbratisez cu mult drag 🙂
    calde imbratisari sestro )()()( >D<
    Sibilla

    sfinx667

    9 Iulie 2008 at 14:47

  4. Isa,
    Ti-am urmarit dialogul suferintei materne cu Niko si cred ca pot sa va spun un caz extrem de dureros,dar poate tamaduitor prin tragism,Am un prieten foarte bun,are 68 de ani si a detinut o pozitie inalta la nivel mare.In anul l991(de aici incepe povestea)avea o familie frumoasa.Sotia profesoara eminenta,cinstita,director de scoala(colega cu mine din cl.I),fata mai mica terminase liceul si urma sa mearga la facultate in septembrie si fata mai mare in anul VI la medicina ,cea mai buna studenta din an.Pana aici o familie fericita.In 20 noiembrie 1991,familia primeste o veste ucigatoare.Fata mai mare a murit in urma unui soc anafilactic ca urmare a unei injectii cu banala aminofenazona.Ce durere mai mare poate exista in viata unui parinte ca acea provocata de moartea unui copil.Cea mai mare durere erste atunci cand un parinte isi ingroapa copilul.Timpul a trecut rana mai supura dar amintirea unui copil de exceptie estompa durerea neafisata.Prin 2003 in urma unui control de rutina,sotia colegului primeste vestea ca are o boala incurabila ,cancer,diagnosticata cu „melanom malign” in ultima faza,ce nu reactiona la nici-o medicatie,Au urmat 4 ani de chin de extindere pana anul trecut cand s-a petrecut la cele vesnice.Pe fondul durerii anterioare ,prietenul meu s-a vazut singur doar cu fiica mai mica(realizata profesional)dar fara o familie proprie.Ori de cate ori ne intalnim citesc pe fata acestui om(deosebit de demn) o mare durere.Aparent este consolat dar i se vede in ochi marele zbucium sufletesc.Cand ofteaza,parca plange.
    Isa,poate tu ai vazut dureri si mai mari,dar pentru mine aceasta mi s-a parut groaznica,Am fost alaturi de ei!Asa cum spuneam la Sibilla,aripi frante ,la intrarea in viata si destine ingropate.
    Astea sunt gandurile mele pereche.Cu mult drag,tata Borgo.

    ionborgo

    9 Iulie 2008 at 20:40

  5. Sestro, măcar să uiţi un pic, din când în când. Măcar atât, un pic. Un strop. Şi eu te îmbrăţişez.

    isabellelorelai

    9 Iulie 2008 at 21:24

  6. Of, Tati, prea multe trebuie să ducă unii oameni. Oamenii care nu greşesc cu nimic, oameni corecţi şi buni. Zicea bunica mea, Dumnezeu să o ierte: oare ale cui păcate le plătesc oamenii ăştia, săracii? În afară de dialogul meu cu Sibilla, am făcut prechi de gânduri de oameni, nu cred că le-ai citit, erau ascunse sub cuvinte. Uite, gânduri perechi-perechi:
    .
    Nu sunt perfectă. Iubire.
    http://marygrey.weblog.ro/2008-07-07/430404/Nu-sunt-perfecta.html
    http://nihilitic.wordpress.com/2008/07/07/iubire
    Concluzii. Umbră secată în timp.
    http://marygrey.weblog.ro/2008-06-10/398245/Concluzii.html
    http://folk4noi.wordpress.com/2008/05/30/umbra-secata-in-timp
    La început. Curaj.
    http://jurnalamar.wordpress.com/2008/07/04/la-inceput
    http://nihilitic.wordpress.com/2008/07/01/curaj
    Veghe. …
    http://poemsbyanapacurar.wordpress.com/2008/07/07/veghe-2
    http://mirceacrisan.blogspot.com/2008/05/blog-post_25.html
    Noaptea rea. N-am veşti despre mine.
    http://fericire.wordpress.com/2008/06/28/noapte-rea
    http://folk4noi.wordpress.com/2008/04/09/n-am-vesti-despre-mine
    Orizontul te cuprinde. …
    http://anaayana.wordpress.com/2008/07/06/orizontul-te-cuprinde
    http://mirceacrisan.blogspot.com/2008/06/blog-post_26.html
    Nopţile care mă dor. In memoriam.
    http://sfinx667.wordpress.com/2008/07/08/noptile-care-ma-dor
    http://andrei1l.wordpress.com/2008/07/06/in-memoria-ta-fratioare
    Fiecare nouă zi. Nu de puţine ori.
    http://g1b2i3.wordpress.com/2008/06/19/fiecare-noua-zi
    http://mesterulmanole.wordpress.com/2008/05/23/nu-de-putine-ori
    .
    Tare mult mi-au plăcut.

    isabellelorelai

    9 Iulie 2008 at 21:34

  7. Da Isa,Si mie mi-au placut.Le-am citit pe unele la momentul respectiv,pe altele acum.Vezi cum niste gesturi si ganduri pereche ne contureaza profilul psihic.Poate noi ,astia de pe bloagele tipice noua,sunte mai sensibili la asperitatile existentei umane.Nu folosesc cuvinte mari ci eufemisme pentru a nu marca chiar totdeuna tragismul.Spune un porverb:”Nu da doamne omului cat poate duce”sau ardeleneste.”Nu incarca,Doamne, sacu omului cat poate sa ghiuruie”.Suna a intelepciune arhaica.Seara frumoasa,cu drag,tata Borgo.

    ionborgo

    9 Iulie 2008 at 21:53

  8. Tati, ce bine îmi pare că îţi plac! Nu-i aşa?
    Dar blogul nostru de poezie l-ai văzut? Calibro şi cu mine l-am făcut. Adică el l-a creat, eu am grijă de el.
    http://poeziitinere.wordpress.com/2008/07/06/nihil
    Acolo scrie şi Rose Lorelei poezii.
    Tati, în ultimul timp am senzaţia că ne-am antrenat să ducem mai mult decât alţii… Doar unii, evident.
    O seară bună, Tati.

    isabellelorelai

    9 Iulie 2008 at 22:03

  9. Seara frumoasa si ganduri bune iti ureaza tata Borgo.

    ionborgo

    9 Iulie 2008 at 22:10

  10. Am citit sau recitit posturile pe care le-ai pus tu aici ..si nu pot spune decat multumesc.
    O seara linistita,Isabelle!

    Mary Grey

    9 Iulie 2008 at 22:22

  11. Tati, noapte bună 😀
    .
    Copilaş, eu îţi mulţumesc pentru ce scrii. Tu spui ce nu pot spune eu. Deşi trăim acealeaşi „gânduri”. Sunt un pic mai introvertită, dar încerc să mă schimb… 😀
    Şi ţie o seară bună, Copilaş 😀

    isabellelorelai

    9 Iulie 2008 at 22:34

  12. @draga mea prietena, iei nu am avut timp, de fapt nu am fost in stare sa citesc prea mult, am dormit in reprize din cauza medicatiei, azi sunt binisor si ma pornesc …. vreau sa ating ganduri, aripi…. multumesc din suflet…
    Ii multumesc si lui tati Borgo, un ardelean de toata isprava si un prieten de suflet cum rar ti-e dat sa intalnesti…
    Va multumesc din suflet oameni buni, fiti binecuvantati !
    Sibilla

    sfinx667

    10 Iulie 2008 at 14:10

  13. Sestro, ce ai păţit? Sper că nu este grav. Îţi doresc multă sănătate.
    Da, Tati este un om deosebit. Şi înţelegător, evident 😀
    Sănătate multă, Sibilla.

    isabellelorelai

    10 Iulie 2008 at 14:47

  14. Cu intarziere am sosit si eu la tine si-ti multumesc pentru gandurile tale,chiar daca sunt triste.Sunt si nu sunt trista,nu stiu nici eu,dar vesela in nici un caz.Desi ar trebui pentru ca a venit baiatul meu cel mare acasa impreuna cu prietena lui.Cand ii vad ce mult se iubesc ma simt fericita!
    Am probleme tehnice cu calculatorul,n-am putut intra pe net si nu am reusit sa-mi vizitez prietenii …se vor rezolva,asta sa fie tot necazul!
    Isabellelorelai,prea multi oameni sufera si se simt sau sunt singuri.
    Duminica placuta si o noua saptamana mai buna!

    g1b2i3

    7 Septembrie 2008 at 13:22

  15. […] Ea mi-a zambit asa de trist […]

  16. Gabi, din 9 iulie până în 7 septembrie … 😀
    Asta de întârziere.
    Aşa sunt zilele noastre: cu zâmbete, lacrimi, bucurii, tristeţi.
    Şi dacă nu vrem nimic din toate astea: se aplică indiferenţa şi gata.

    isabellelorelai

    8 Septembrie 2008 at 12:12

  17. Cam mare intarziere,dar mai bine mai tarziu decat niciodata.Azi am fost ocupata cu reteta mamei si a prietenei ei,am scos medicamentele si le-am dus la fiecare.Am primit un dovlecel si cateva rosii culese din gradina prietenei,iar de la mama un ciubuc. 🙂
    Asa-mi place mie sa spun.Intotdeauna imi da restul de la medicamente,mi-ar da mai mult,dar de unde?
    Desi sunt foarte obosita din lipsa de somn,sunt bucuroasa pentru ca le pot ajuta si pe mama si pe prietena ei.Isdabellelorelai,o zi minunata si multa sanatate!
    Sper ca s-a racorit putin in Bucuresti,la noi a picurat putin,dar prea putin,acum a iesit soarele din nou.

    g1b2i3

    8 Septembrie 2008 at 15:21


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: