Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

ÎNTRE ÎNTUNERIC, GROPI ŞI ABSURD SUNT OAMENII. SAU NU

with 9 comments

Prin 2004, Elena a început să aibă dureri de cap şi tulburări de vedere. Normal, s-a dus la medici. Neurologii i-au spus că are doar nişte migrene. Ce să-i mai facă un RMN… I-au dat pastile. Şi gata. Oftalmologii au asigurat-o că ochii ei sunt OK. Din februarie 2005, Elena este oarbă. Are doar 24 de ani. În februarie 2005 era în vizită la prietena ei din Spania. Într-o dimineaţă a început să vadă ca prin ceaţă. A fost consultată de mai mulţi medici oftalmologi. O doctoriţă şi-a dat seama că problema nu era de la ochi. La spitalul Gregorio Maranon din Madrid i-a fost descoperită o tumoră care îi atrofiase nervul optic. A fost operată, însă şi-a pierdut vederea. Diagnosticul: atrofie optică bilaterală. Elena are însă o şansă: poate fi operată la INI Hanovra. Profesorii de acolo au fost singurii care i-au dat şansa de a ieşi din întuneric. Costurile operatiei se ridica la 30.000 de euro. Suma este enormă pentru Elena care, de când şi-a pierdut vederea, lucrează într-un salon de masaj din Târgovişte. Altceva, în situaţia ei,  nu poate lucra.

ÎNTRE ÎNTUNERIC ŞI ABSURD SUNT OAMENII. SAU NU

ING OFFICE TARGOVISTE INDEPENDENTEI

Cont LEI: RO 70 INGB 0000 9999 00801 647

Cont EURO: RO 83 INGB 0000 9999 01011 030

Titular: ELENA BADEA

Telefon 0726.207.321.

De la Andreea Sminchy şi Gabi.

*

În 2007, Oana Anesia Opincariu era campioană la patinaj viteză. Avea 17 ani, 99 de medalii în palmares şi un viitor promiţător. A căzut cu bicicleta într-o groapă din asfalt. Era la antrenament. S-a lovit la cap. A ajuns la spital. Aici…

14.06.2007: „Daca ar fi fost operata la timp, nu s-ar fi ajuns aici”. Tatal Oanei, Ion Opincariu, este extrem de suparat fiindca nu s-a efectuat operatia macar in timpul optim, la Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti. Iar revolta si mai mare vine pentru ca nu a fost trimisa, imediat, la Bucuresti, daca la Ploiesti nu s-a putut face mare lucru. Oana a fost dusa la spital la ora 11 si a fost transferata, la Bucuresti, abia la ora 19. “Mi s-a spus ca nu e medicul neurochirug in spital. Trecand peste faptul ca nu e permis ca o unitate de talia celei din Ploiesti sa stea in baza unui singur medic – care e sau nu e in spital, vrea sa vina sau nu de-acasa, totusi in joc e viata unui om – n-am inteles de ce a trebuit atata amar de timp s-o trimita la Bucuresti. Nu si-au dat interesul decat in clipa in care copilul meu a intrat in coma. Daca o transferau pe loc la Bucuresti, in momentul in care au vazut ca nu poate fi adus neurochirurgul, Oana nu ajungea in starea grava in care se afla acum. Doctorii de aici ( n.n. – din Bucuresti) mi-au spus ca era nevoie sa se intervina chirurgical in patru ore de la comiterea accidentului. Or, spitalul din Ploiesti a tinut-o pana seara”. Gazeta de Prahova

Oana a stat în comă trei săptămâni. Şi-a revenit şi a luat-o de la capăt: a reînvăţat să meargă, să mănânce, să vorbească, să citească. A dat examenul de bacalaureat. A luat 9,60. Oamenii au ajutat-o cum au putut şi Oana a plecat în Austria, la recuperare. Oana vrea să dea la facultate. Vrea să patineze din nou. Şi dacă ea vrea, vreau şi eu – Să salvăm o campioană. Vrea şi Andreea Sminchy. Acum o luăm de la capăt. Pentru încă 12.000 de Euro.

Jurnalul Naţional – Visul unei campioane – de Andreea Sminchise

ASCENSIUNE SPULBERATĂ. Oana vrea să cîştige olimpiada în faţa destinului. Cel mai bine se simţea pe gheaţă. Îi auzea scrîşnetul sub lama patinelor şi zîmbea cuprinsă de adrenalina vitezei. Ştia că la capătul pistei, o aştepta o nouă medalie. Cursa i-a fost însă întreruptă nemilos. De o groapă în asfalt. Oana Anesia Opincariu are 18 ani şi este din Ploieşti. Practică patinaj viteză la CS Petrolul Ploieşti. Pasiunea şi ambiţia i-au adus rezultate excepţionale – 99 de medalii la concursuri naţionale şi internaţionale. În 2007, la Campionatele Europene de patinaj viteză de la Alkmaar, Olanda, Oana a cîştigat aurul  la proba de 3.000 m şi argintul la 1.500 m. Apoi a făcut pasul decisiv spre lupta mare a senioarelor. La Campionatele Europene din Italia, tînăra ploieşteancă a reuşit cele mai bune rezultate ale delegaţiei noastre. La doar 17 ani, ea s-a clasat pe locul 19 la general şi a stabilit un nou record naţional la proba de 3.000 m. Graţie acestor rezultate, Oana a primit de la forurile europene o bursă de pregătire în străinătate. TRAGEDIA. În iunie anul trecut, Oana se pregătea pentru Campionatele Mondiale din China. Se întorcea acasă de la antrenament, împreună cu doi prieteni, pe bicicletă. „Ştiu că mergeam cu bicicleta alături de colegii mei Cristina şi Cristi, cînd, deodată, mi-a apărut în faţă o groapă imensă, pe care am încercat să o evit, dar nu am putut. Cu toţii cunoşteam existenţa acelei gropi. Am uitat de ea, am încercat să frînez, însă am căzut, iar din acel moment nu mai ştiu nimic din ce s-a întîmplat. Am înţeles că imediat după accidentul meu au fost astupate toate gropile din acea zonă“, îşi aminteşte Oana. Şi-a revenit în ambulanţă – „Mă vedeam în oglindă, plină de sînge pe faţă şi credeam că voi muri“. A fost la un pas… În spitalul din Ploieşti, medicul neurolog lipsea. A consultat-o medicul de gardă. „Nu şi-a dat silinţa cine ştie ce. Pînă nu i-am dat ceva… Abia atunci a trimis-o la o tomografie. Dar doctorul era preocupat să ne facă educaţie, pentru că Oana avea un cercel în buric. În timp ce ea îi tot spunea că nu mai aude, că începe să nu mai vadă…“, povesteşte mama Oanei. Tînăra a intrat în comă şi a fost trimisă de urgenţă la Bucureşti. „Medicii din Capitală s-au îngrozit cînd au văzut-o. Mi-au spus că era nevoie să se intervină chirurgical în patru ore de la producerea accidentului. Or, pe ea au ţinut-o la Spitalul Judeţean Ploieşti de la ora 11:00 pînă la ora 19:00“, îşi aminteşte mama. LUPTA. A fost operată de urgenţă, dar n-a ieşit din coma profundă. „Mi s-a spus că am stat trei săptămîni în comă, dar eu nu-mi amintesc nimic“, povesteşte Oana. Cînd s-a trezit, nu putea vorbi, mînca sau merge. Vestea că nu va mai putea face sport, cel puţin pentru o vreme, i-a spulberat toate visele. Însă Oana nu s-a lăsat. A reînvăţat, încet, încet să meargă, să vorbească, să se hrănească singură. A făcut ore interminabile de recuperare, iar dorinţa de a învinge orice obstacol a ajutat-o. Şi a reuşit. DE LA ÎNCEPUT. Visul ei cel mai mare e să se poată urca din nou pe patine. Să simtă din nou gheaţa sub lamele care aleargă spre o medalie. Însă în România nu are această şansă. Un program complet de recuperare se poate face doar într-o clinică din Austria. E vorba despre două luni, cu o pauză de trei săptămîni între ele, după care, promit medicii austrieci, Oana va putea zbura din nou pe pistă. Costurile recuperării sînt însă mult prea mari pentru posibilităţile financiare ale familiei tinerei. O lună de recuperare costă 12.000 de euro. Prietenii Oanei au lansat pentru ea un apel umanitar pe internet. Povestea campioanei cu aripile frînte a fost publicată pe bloguri şi pe forumuri, iar oamenii au donat puţin din puţinul lor pentru ca patinatoarea să-şi poată continua drumul spre marea performanţă. Cu ajutorul lor şi al firmei Mobexpert, Oana a reuşit să strîngă banii pentru prima lună de recuperare în Austria. A trecut peste toate obstacolele, a luptat chiar şi atunci cînd totul părea pierdut, a sperat şi a reuşit. A renăscut din propriile suferinţe. Acum mai are nevoie doar de 12.000 de euro pentru a-şi îndeplini visul. O speranţă pentru Oana. Dacă vreţi să o ajutaţi pe Oana să revină pe gheaţă, puteţi face o donaţie, cît e mică, într-unul dintre conturile deschise la BRD, sucursala Bahluiului, Ploieşti, pe numele Opincariu Oana Anesia:

CONT RON: RO 68 BRDE 300 SV 41 31 079 3000

CONT EURO: RO 64 BRDE 300 SV 41 31 087 3000.

ÎNTRE GROPI ŞI ABSURD SUNT OAMENII. SAU NU

Pentru mai multe detalii, familia Oanei poate fi contactată la telefon 0745.67.95.09.

Cazul a fost preluat şi de Antena 3. A apărut şi pe blogul Primăriei din Ploieşti. Plecarea Oanei spre Austria – AICI – Acasă TV.

*

Gabriel. L-au nenorocit.

Sursa foto Ziare.com şi HotNews

Evenimentul Zilei, 3 iulie 2008. Mihai Stoica/Cristian Hubali

Au trecut aproape două luni de când jandarmul Gabriel Oşan a fost aproape linşat înaintea jocului „U“ Cluj – CFR Cluj, dar agresorii acestuia n-au fost încă judecaţi. Imaginile horror de dinaintea derby-ului clujean „U“ – CFR, disputat pe 7 mai, în ultima etapă a ediţiei trecute din Liga I la fotbal, au făcut înconjurul lumii. Un om fără apărare, căzut la pământ, lovit cu bestialitate de nişte adolescenţi cu chip uman şi suflet de fiară. L-au izbit cu pumnii şi cu bocancii. Mereu şi mereu, numai în cap. Apoi, unul dintre agresori, nemulţumit de rezultatele obţinute, a înşfăcat o dală de trotuar, încercând să-i spulbere ţeasta celui despre care ştia că e jandarm. …

INTERVIU. Gabriel Oşan: „La 35 de ani sunt ca o legumă“.Gabriel are 35 de ani, dar trăieşte mai rău decât un pensionar. Viaţa i s-a schimbat complet după evenimentul cumplit din data de 7 mai, când a fost bătut cu bestialitate de patru minori în timp ce filma deplasarea suporterilor echipei „U“ Cluj spre stadion, la meciul cu concitadina CFR. A scăpat ca prin minune, după ce, în timp ce era căzut la pământ, unul dintre agresori a încercat să-i zdrobească ţeasta cu un bolovan din caldarâm. S-a ales cu multiple fracturi şi cu două hematoame la cap. A stat internat în spital trei săptămâni. La externare, l-a aşteptat alt spital: cel de acasă.

La întâlnirea cu EVZ, de la sediul Jandarmeriei din Cluj, Gabriel a venit cu o rugăminte: „N-aş vrea să mi se vadă chipul întreg în ziar, fiindcă şi-aşa mă recunoaşte lumea… De câte ori merg la butic seara, să iau un suc, aud numai bârfe: «Uite-l şi pe jandarmul bătut!»“.

EVZ: Cum te simţi după acel episod de coşmar?

Gabriel Oşan: Cred că fracturile s-au vindecat, dar problema este cu cele două hematoame de la cap… Cel subdural are diametrul de şase centimetri şi e gros de nouă milimetri.

Mergi frecvent la spital?

Merg la consult din două în două săptămâni. E bine că hematomul a reacţionat la tratamentul medicamentos, altfel ar fi trebuit să mă operez pe creier.

Iei medicamente multe?

Ca să fac o glumă, cam o halbă de bere dimineaţa şi una seara! Am o listă lungă pe care mă uit. Iau de trei ori pe zi, le triez. Din punct de vedere al recuperării totale, există un semn de întrebare.

Sunt scumpe medicamentele?

Sunt undeva, la 150-200 de lei pe lună. M-au ajutat colegii cu bani şi, pe această cale, vreau să le mulţumesc. Medicamentele mă termină psihic. N-am mâncat niciodată dimineaţa, dar acum sunt nevoit s-o fac, fiindcă trebuie să iau pastilele. Am numărul de telefon al medicului băgat în buzunar, în cazul în care fac vreo criză, Doamne-fereşte! Până acum nu s-a întâmplat.

Ce fel de criză?

Să cad deodată la podea, să-mi amorţească mâinile. Chiar am discutat cu profesorul de la neurochirurgie şi mi-a zis că există riscul să apară…

Deci trebuie să fii foarte precaut.

Nu am voie să mă expun la soare. Mai iau şi vitamine, ca să am poftă de mâncare. Nu pot să alerg, nu pot să ies cu copiii în parc. Seara, după ora zece, când e răcoare, ies din casă o jumătate de oră. Obosesc foarte repede. Trebuie să fie cineva în permanenţă cu mine, ca să nu fac o criză. Sunt însoţit fie de soţie, fie de fiul meu cel mare de 13 ani. „Au venit din spate când m-au lovit“

Gabriel Oşan, jandarmul bătut de suporterii clujeni:„Nu am voie să mă expun la soare. Nu pot să alerg, nu pot să ies cu copiii în parc. Obosesc foarte repede. Trebuie să fie cineva în permanenţă cu mine, ca să nu fac o criză.”

Ce faci toată ziua în casă?

Mă plictisesc, fiindcă, înainte de acel eveniment, eram o persoană activă. Acum stau ca pensionarii. Mă mai uit la televizor şi mă ocup de fiul meu cel mic, de un an. Mă mai iau durerile de cap atunci când se schimbă vremea. Mă deranjează că sunt ca o legumă. Stau şi nu pot face nimic. E greu. Te dă gata. Săraca nevastă-mea, ea face totul. E o chestie penibilă. La 35 de ani, să fii aşa cum sunt eu…

Ai vreo explicaţie pentru situaţ ia în care ai ajuns?

Când te bate cineva, îţi dă în mână, în picioare, în stomac, nu tot timpul în cap. Dacă tot voiau să distrugă ceva, trebuiau să spargă aparatul, nu să omoare un om. Au venit din spate, m-au lovit, am stat inconştient câteva secunde, am dat să mă ridic şi am luat-o din nou. Am aflat ulterior că Paul Stanciu, unul dintre agresori, şi-a schimbat declaraţia. A spus că nu m-a lovit cu dala de beton, ci cu pumnul. Să dai cu pumnul şi să ai patru copci în cap? Norocul meu e că nu mi-a afectat creierul!

Ai fost vizitat la spital de vreo persoană din familiile agresorilor sau de vreun oficial de la „U“ Cluj?

Nu. Singurul care a venit la spital a fost Goga… Fotbalistul. Şi-a cerut scuze faţă de suporteri. I-am spus că el n-are nicio vină.

Vei mai practica meseria asta?

Da. Nu îmi va fi frică. Îmi place meseria asta. Sunt de şase ani cameraman al Jandarmeriei şi nu ştiu dacă aş putea face altceva. Bine ar fi ca suporterii să-şi facă o curăţenie generală în galerie.

Agresorii tăi au între 16 şi 19 ani…

Sunt tot mai mulţi minori care se dedau la acte de vandalism şi nu e bine pentru societate. Aceşti minori sunt distruşi de anumiţi huligani, care îi cooptează în gaşcă. În cazul meu, toată acţiunea a fost premeditată. A fost cineva în spatele acestor minori care m-au bătut.

Cum te-ai făcut jandarm?

Am auzit de la un vecin de bloc că se fac angajări la jandarmi. Am dat examen pentru ocupare de post şi am reuşit. În anii ’80 am făcut lupte libere. Am ajuns vicecampion naţional în 1987.

Ce-ai face dacă mâine doctorul ţi-ar spune că eşti apt?

Aş vrea să mă trezesc dimineaţa şi să beau o cafea, fiindcă acum nu am voie, să iau pantofii sport în picioare şi să alerg. Să mă simt liber. M-am şi îngrăşat de la medicamente.

Ce au zis agresorii despre tine?

Am aflat de la avocatul meu că niciunul dintre agresori nu regretă faptele comise şi că, dacă ar fi, ar face-o din nou. Eu nu o să îi iert niciodată, numai Dumnezeu poate să îi spele de păcate!

Agresorii jandarmului Gabriel Oşan au vârste cuprinse între 16 şi 20 ani.

Articolul – AICI – Evenimentul Zilei

.

ÎNTRE ÎNTUNERIC, GROPI ŞI ABSURD SUNT OAMENII. SAU NU

.

Inima Alexei bate pentru voi! Şi va continua să bată, datorită vouă!

Mail primit de Andreea Sminchy in seara asta (3 iulie a.c.):

Bună seara. Vă mulţumesc din suflet ca aţi fost alături cu sufletul şi inima, că aţi ajutat-o pe Alexa. Vă anunţăm că Alexa a reuşit să adune banuţii de care avea nevoie pentru operaţie şi că pe data de 13 august va merge în Germania. Vă dorim numai bine sş putere de muncă pentru a mai ajuta şi alte persoane care vă solicită ajutorul. Vă vom ţine la curent cu starea viitoare a Alexei.

O seara bună! Cu stimă, Fam.Sandu

Anunțuri

9 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. […] ÎNTRE ÎNTUNERIC, GROPI ŞI ABSURD SUNT OAMENII. SAU NU […]

  2. Am preluat si la mine pe blog linkul blogului tau . Doamne Ajuta ! Esti minunata prietena draga, vei primi insutit pentru fiecare efort al tau. Un sfarsit de saptamana implinit si senin iti doresc.
    Sibilla

    sfinx667

    4 Iulie 2008 at 17:55

  3. @Isabelle

    buna Iza, ma uit la imaginile cu jandarmul agresat la Cluj si ma gandesc ce animal criminal este OMUL

    Petrisor Socol

    4 Iulie 2008 at 21:11

  4. Mulţumesc, Sibilla! Să ai un sfârşit de săptămână frumos!
    .
    O zi bună şi vouă, Gabi! Preiau mâine şi eu.
    .
    Petrişor, filmul e şi mai naşpa. Iar din articolul din EvZ rezultă că nenorociţilor nu le pare rău că au făcut ce au făcut. Or fi oameni? Nu cred…

    isabellelorelai

    5 Iulie 2008 at 00:49

  5. Isabellelorelai,am transmis mesajul cu multumiri pentru ca oamenii sa stie ca ajutorul lor chiar salveaza vieti.
    Citind mesajul,cititorii vor afla si despre celelalte cazuri.
    Iti multumesc si eu pentru vestile bune.

    g1b2i3

    5 Iulie 2008 at 07:20

  6. […] Isabellelorelai ne transmite vesti bune despre Alexa,dar si cazuri noi si povestea jandarmului batut cu cruzime de niste fiare turbate. […]

  7. Mulţumesc, Gabi! 😀

    isabellelorelai

    5 Iulie 2008 at 09:44

  8. […] UPDATE: PE 3 IULIE 2008 S-AU STRÂNS BANII PENTRU ALEXA […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: