Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

24 iunie

with 32 comments

1981

„Eram în liceu, şi un băiat m-a lovit cu praştia în ochi.

Mi-am pierdut vederea la ochiul drept.

Atunci pentru mine s-a dărâmat toată lumea”. 

1993

„Pe peluză a apărut preşedintele Clinton, care se îndrepta spre o altă întâlnire. În acel moment a fost interpelat de o voce dinspre grupul de ziarişti români: „Mr. President, Mr. President…!” Contrar protocolului, Clinton s-a întors şi s-a apropiat de grup, răspunzând solicitării de a caracteriza, în câteva cuvinte, întâlnirea avută. A făcut-o, spre surpriza tuturor celor prezenţi, cu amabilitate, în stilul său caracteristic.

Vocea venită dinspre „ţarcul” ziariştilor era a Corinei Creţu, pe atunci reporter la o publicaţie din Capitală.

Corina a rămas în posesia titlului de unic ziarist român care a izbutit să „smulgă” un interviu unui preşedinte american”.

2008

Corina Creţu: Dacă pui un bărbat să aleagă între două femei, rămîne cu aceea care înghite mai mult. Corina Creţu s-a remarcat ca jurnalistă în presa liberă şi năvalnică de după revoluţie. În 1993 a reuşit să-i ia preşedintelui Clinton o declaraţie în exclusivitate, pentru care a felicitat-o toată presa românească. Apoi a primit propunerea de-a lucra în echipa de comunicare a lui Ion Iliescu şi a devenit purtătorul său de cuvînt. N-a scăpat, desigur, de zvonul că ar fi amanta întîiului domn al ţării din vremea aceea. Acum este senator în Parlamentul european şi stă mai mult la Bruxelles decît la Bucureşti.

corina_cretu_2

Tango: Eşti singură, eşti logodită, mai eşti îndrăgostită?

C.C.: Am avut relaţii lungi şi puţine. Cea cu Detlef, despre care s-a tot scris şi care a fost ultima mea relaţie, a durat aproape doi ani. El era un om absolut deosebit, fusese purtătorul de cuvînt al ministrului Apărării din Germania. L-am cunoscut cînd am urmat niste cursuri la Centrul Marshall din Germania. El era decan acolo. Iniţial a fost aşa, ceva… mai mult din partea lui, dar, în timp, şi eu m-am ataşat foarte mult de el. Ieşisem dintr-o relaţie care mi-adusese multă suferinţă şi el a fost o salvare pentru mine. A fost frumos doi ani de zile, cu plimbări în Germania, Revelion acolo, întîlniri cu familia lui, cu familia mea, a fost chiar foarte frumos, dar la un moment dat nu ne mai înţelegeam şi mi-am dat seama că totul nu avea nici un sens. Germania nu cred că este o ţară în care m-aş adapta, oamenii sînt mai reci, limba eu nu o vorbesc atît de bine, şi ce să fac, să las totul aici…? Deci sînt singură, de cam mult timp. Chiar îi spuneam de curînd unei prietene că niciodată nu am fost mai singură ca acum.

Tango: Şi înainte de această poveste?

C.C.: Niciodată nu mi-a plăcut să vorbesc despre viaţa mea personală, deşi înţeleg curiozitatea oamenilor. Am avut o relaţie de şapte ani care s-a stricat din cauza meseriei mele. El a spus: „Ia rămîi tu cu politica ta, eu vreau copii!” Lucram la ziar, apoi am fost la Cotroceni, toată perioada aceea era marcată numai de scandaluri, încît veneam acasă numai noaptea. El îmi reproşa că iar m-a aşteptat toată ziua şi eu îi spuneam: „Ce să fac? Să vin să-ţi gătesc ţie şi să refuz atîtea oportunităţi?” Cînd am plecat prima oară în America în ’93, înainte de a-i lua interviu lui Clinton, de pildă, noi eram împreună, eu eram în al nouălea cer, iar el îmi reproşa că îi stric concediul…

Tango: Te consideri sau te-ai considerat vreodată săracă?

C.C.: Nu pot să spun că sînt sau că am fost săracă. Niciodată, însă, n-am înotat în bani. Eu sînt născută în Bucureşti, tatăl meu era profesor de fizică la Politehnică. Dacă-ţi aminteşti, erau acele culegeri (cine a făcut liceul de matematică-fizică ştie), culegerile de Creţu, care erau faimoase… Noi nu am dus-o niciodată foarte rău, mama a fost şi este cercetător, iar profesorii universitari aveau atunci un statut aproape privilegiat. Ţin minte că tata avea cam în jur de 6000 de lei salariu. Era foarte mult pe atunci, făcea meditaţii… Săracul, a muncit enorm, dădea meditaţii doar ca să-mi plătească mie medicamentele de care aveam nevoie după ce am avut accidentul acela…

Tango: Ai avut un accident grav în copilărie care te-a făcut să-ţi pierzi vederea la un ochi. Cum s-a întîmplat?

C.C.: La 14 ani, eram în liceu, şi un băiat m-a lovit cu praştia în ochi. El spune că a vrut să mă lovească la picioare… Atunci pentru mine s-a dărîmat toată lumea. Mi-am pierdut vederea la ochiul drept şi a fost un miracol pur şi simplu că am scăpat cu viaţă.

Interviu de Alice Năstase – Revista TANGO.

La sfârşitul săptămânii în care este ziua ei, Corina botează un copil. Un gest creştinesc.

Corina, există un „ceva anume”, un model sau reţetă să zicem, care îl face pe om să rămână om? Dincolo de traume, de răutăţi, de mizerii şi trădări? Dincolo de funcţie? Dincolo de suferinţă, de singurătate? Dincolo de drama personală? Corina, ai putea fi modelul reuşitei în viaţă pentru copiii care simt la un moment dat că li se dărâmă lumea.

LA MULŢI ANI, CORINA!

Îţi doresc sănătate şi un suflet pereche.

Corina: „Isabela, credinţa mea este că fiecare om are propriul său drum în viaţă, suferinţa îţi e poate dată ca încercare, să îţi înţelegi rostul pe aceasta lume sau să înveţi lucruri pe care le ignorasei până atunci. Am avut şi eu, ca orice om, momente de răutate, poate şi de invidie, şi atunci toate s-au întors împotriva mea. Am învăţat că important este ceea ce fac, că nu are rost să mă uit în stânga şi în dreapta, ci infinit mai util este să le doreşti oamenilor tot binele din lume, care va veni astfel şi în viaţa ta”.

Anunțuri

32 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. […] trecut. Asa trece, in general, viata. Sunt miscata sa vad ca nici nu a trecut bine miezul noptii si Isabela – colega si prietena mea de mai bine de 15 ani de-acum – ca si Gabriela, Gabriela Savistski – un om […]

    De Sanziene… «

    24 Iunie 2008 at 01:31

  2. Draga mea Isabela, sunt atat de impresionata de acest articol atat de elaborat, incat aproape nu gasesc cuvinte sa iti raspund. Sunt, intr-adevar, foarte miscata.
    Noi doua am trecut prin multe impreuna, uite ca sunt mai mult de 15 ani de cand ne cunoastem, am impartit si bune si rele, dar – privind in urma – mie mi se pare ca perioada in care am lucrat impreuna a fost poate cea mai frumoasa si mai plina din viata mea. Ai fost si esti o prietena adevarata, dar mai ales de cand te-am regasit prin aceasta lume a bloggerilor, am descoperit sensibilitatea ta, spiritul tau umanitar, talentul tau si apropierea exceptionala pe care o manifesti fata de oameni.
    Isabela, imi pui niste intrebari la finalul articolului tau. Credinta mea este ca fiecare om are propriul sau drum in viata, suferinta iti e poate data ca incercare, sa iti intelegi rostul pe aceasta lume sau sa inveti lucruri pe care le ignorasei pana atunci. Am avut si eu, ca orice om, momente de rautate, poate si de invidie, si atunci toate s-au intors impotriva mea. Am invatat ca important este ceea ce fac, ca nu are rost sa ma uit in stanga si in dreapta, ci infinit mai util este sa le doresti oamenilor tot binele din lume, care va veni astfel si in viata ta.
    Iti multumesc inca o data, iti urez tie si familiei tale sanatate, fericire, noroc si numai bucurii.
    Cu mare drag,
    Corina

    corinacretu

    24 Iunie 2008 at 01:57

  3. Frumos articolul din revista Tango.Frumos ai scris si tu,Isabellelorelai despre Corina.Sincera sa fiu nu stiam aproape nimic despre Corina,doar ca este om politic si europarlamentar.Stiu si ca are un suflet bun si ca nu ramane indiferenta la suferinta semenilor.
    La multi ani si din partea mea ,multa sanatate si sa fie iubita.Sa-si gaseasca pe cineva care sa o iubeasca mult de tot.
    Din partea mea,un buchet de flori.

    g1b2i3

    24 Iunie 2008 at 03:02

  4. LA MULTI ANI, OM MINUNAT, CORINA CRETU !
    Feliitari sestro , Corina e un suflet deosebit, merita toate urarile si gandurile noastre, e un model pentru mine in multe 🙂
    Sibilla

    sfinx667

    24 Iunie 2008 at 05:27

  5. La multi ani, Corina Cretu.Am urmarit-o de-a lungul vremii, in activitatea de ziarist si in cea de politician. Mi-a lacut distinctia si discretia ei, precuim si loaialitatea fata de domnul Ion Iliescu. Ii doresc sa fie fericita, sa boteze cat mai multi copilasi si, mai ales, sanatate.
    PS. OK, Isabelle. Imi cer scuze.

    zinca beiu

    24 Iunie 2008 at 06:45

  6. La multi ani, Doamna Corina Cretu!

    mesterulmanole

    24 Iunie 2008 at 07:17

  7. Multumesc Buno ca ne-ai spus(eu nu stiam),

    Corina La multi ani!Multa sanatate si tot binele din lumeiti dorim.

    O zi frumoasa Buno!
    Doamne ajuta!

  8. CORINA,
    LA MULŢI ANI!
    😀
    (Ştii care este culmea? Că nu ne-am certat niciodată 😀 )

    isabellelorelai

    24 Iunie 2008 at 09:18

  9. Gabi (pisoi), un om trebuie cunoscut înainte de a-şi da unii şi alţii cu părere despre el. Corina a făcut publice durerile ei, altfel nu îmi permiteam să le spun, îţi dai seama. Corina este un model şi pentru copii, şi pentru femei.
    .
    Sestro, Corina are un anume ceva pe care nu pot să îl explic. Îmi aduc aminte că au fost momente când am tocat-o ca pe vinete 😀 . Ea a zâmbit mereu. Eu, una m-aş fi supărat. Ea nu a făcut-o…
    .
    Gabi (mămica lui Bodo), o zi bună şi vouă!
    .
    Zinca, nu-ţi face griji, te rog, e ok 😀

    isabellelorelai

    24 Iunie 2008 at 09:46

  10. La multi ani, Corina! Sa ai parte de tot binele din lume!

    sminchy

    24 Iunie 2008 at 12:41

  11. (Andreea, nu uita de nr. tel. Iarina, te rog!)

    isabellelorelai

    24 Iunie 2008 at 12:44

  12. N-am uitat, buna mea! Pe la 14.30 o sa il ai! 🙂

    SMINCHY

    24 Iunie 2008 at 12:56

  13. Felicitari! La Multi Ani! Iubire si bucurii!

    Nicu

    24 Iunie 2008 at 13:31

  14. Daca pentru o clipa ne schimbam perspectiva si definim PERFECTIUNEA ca fiind „locul geometric al fiecaruia dintre noi calatorind prin timp, fiind cine vrem sa fim cu adevarat, invatand Valoarea oricarui si tuturor lucrurilor de pe Pamant, bucurandu-ne de orice experienta dobandita si imbratisand deopotriva experientele celorlalti”, atunci CU TOTII am fi PERFECTI, exact asa cum esti TU Corina, exact asa cum suntem cu totii.
    LA MULTI MULTI ANI !!!

    Oana

    24 Iunie 2008 at 15:04

  15. Isabelle, ca de obicei, ai facut cel mai frumos post. Ii urez si aici Corinei la multi ani si mult, mult bine, sanatate si putere de munca!

    Oana

    24 Iunie 2008 at 15:51

  16. La Multi Ani prietenei tale Corina Cretu,Isabelle si o zi frumoasa si pentru tine! Te imbratisez. 🙂

    Elisa

    24 Iunie 2008 at 17:53

  17. Isabellelorelai,

    mi-au dat lacrimile.
    Nu ştiam decât vag aceste date din biografie şi mi s-ar fi părut nepoliticos, ba de-a dreptul nesimţire să întreb. Nu spun că m-ar fi preocupat în mod deosebit întâmplările din viaţă. Pentru că oricât am întreba şi oricât am crede că ştim aflând răspunsuri, esenţialul ne scapă. Eu pot să scriu o carte întreagă despre cum am ajuns să sufăr un infarct miocardic, la 38 de ani, văduvă, cu un copil de 8 ani (atunci) şi tot nu voi şti să povestesc acele miimi de secundă când am simţit că mă cuprinde moartea, că mă înfăşoară şi gândul meu instantaneu (şi gândul durea atunci): „Măicuţa Domnului, te rog scapă-mă, să nu-mi rămână copilul orfan în lumea asta!”, asta nu pot să povestesc. Cum nu ştiu să spun ce s-a întâmplat două zile la spital cât doctorii m-au considerat „incertă”, adică nu se ştia dacă scap sau nu, inima era ca o varză, chiar ca o varză, nu „varză”. Nu am ascuns niciodată ce fac, cine sunt şi ce cred. De aceea sinceritatea Corinei mi-a făcut bine, ca un duş înviorător într-o zi toridă. Ce avem de ascuns, în definitiv? Dacă Dumnezeu ne ştie toate cotloanele gândurilor, ce putem noi să ascundem?
    Mă bucur dn suflet că are un prieten devotat şi atât de sensibil cum eşti tu.

    Gabriela Savitsky

    24 Iunie 2008 at 17:59

  18. La Multi Ani, CORINA CRETU !
    bucurii si fericire … viata lunga si frumoasa !

    mama mi-a spus … mereu :
    ‘pasarea dupa pene , omul dupa prieten se cunoaste’

    daca prietena TA … este ISABELLE … (si este)
    atunci TU … CORINA CRET … ai toata admiratia mea ~!

    elena.n

    24 Iunie 2008 at 20:11

  19. Doamnelor şi Domnule (?Omu’), repede, cât mai este Corina la Comisie (astăzi are o zi plină, Brusell-ul ăsta nu „le are” cu sărbătorile 😀 ) să facem o bârfă mică:
    1. Mai ţineţi voi minte când a scris Corina la ea pe blog că majoritatea femeilor din viaţa politică, administrativă şi socială, şi aşa puţine, nu prea sunt unite şi nu sunt susţinute? Uite că sunt. Cu ocazia asta putem spune clar că atunci când femeile vor să susţină o altă femeie au criterii clare. Omu’, corect? 😀
    2. Corina are şi alte cicatrici (adică sper că rănile s-au închis, un pic). Nici nu vreau să mă gândesc, nici nu vreau să îmi amintesc. Important este că ea ţine linia dreaptă şi calcă drept pe pământ, nu le are cu plutitul printre nori.
    3. Ca orice om, Corina are defecte. Dar. Puteţi să vă imaginaţi un om care are o cultură (şi nu vorbesc despre cultura politică, Corina este un om citit, instruit, educat) care vine şi îţi spune: Crezi că este bine aşa? Crezi că a fost bine? Oare greşesc dacă fac aşa? Cum crezi că este mai bine? Să-mi spui dacă nu e bine… Dacă am greşit, te rog să mă ierţi. Cum naiba să nu-i accepţi şi defectele? 😀 Corina are o căldură care înlătură orice barieră. Ei nu îi pasă că este ce este. Ea respectă pe toată lumea, şi asta e o raritate în ziua de astăzi. Dacă o respecţi ca om îţi asiguri un prieten pe viaţă din Corina.
    4. Vă mulţumesc tuturor mult-mult. Trăim vremuri în care dacă un om are ceva bun de spus despre un alt om se consideră că are nu ştiu ce interese. Sau este luat drept „linguşitor”. Sau patetic. Termenul de admiraţie parcă şi-a pierdut sensul. Termenul de prieten… a devenit „învechit”.
    .
    5. Au scris aici două doamne cu care nu am mai stat de vorbă până acum şi vă cer permisiunea să mă adresez lor: Oana şi Gabriela.
    .
    Oana, aşa este. Dincolo de perfecţiune sau imperfecţiune stă caracterul fiecărui om, starea lui de spirit şi momentele vieţii sale. Oamenii îşi pot schimba atitudinea. Caracterul însă, rămâne. Oamenii au trăiri, au experienţe. Dacă vrei să le afli, dacă vrei să te ajute, trebuie să ai consideraţie pentru acel om. Reciprocitatea nu va întârzia să apară.
    .
    Gabriela, m-ai omorât! Tu îţi dai seama cât de puternică eşti? Ai putere cât cinci bărbaţi la un loc! Bravo ţie, straşnică femeie! Şi cum canicula continuă, ia să vedem: Gabi (pisoi) a rămas fără serviciu, este bolnavă, are multe nevoi dar asta nu o împiedică să lupte pentru necazurile altora; Sibilla este mămica unui copil-înger, medicii l-au trimis în ceruri, dar asta nu o împiedică să lupte cu viaţa; Zinca are puterea de a se bucura pentru fiecare zi lăsată de la Dumnezeu, nimic nu o împiedică să fie fericită zi de zi, indiferent, vorba ei, de cât de gol este portofelul; Meşterul Manole are dureri cu carul dar nimic nu o împiedică să lupte pentru copilul ei; Gabi (mămica lui Bogdan) are o cruce grea de dus, copilul este bolnăvior dar luptă ca o leoaică să-l facă bine; Andreea Sminchy are 26 de ani şi se zbate pentru copiii bolnavi, ce dacă nu are casă, masă şi alte alea …; Oana Merlin nu are unde să-şi publice cărţile, dar nu-i nimic, luptă că nu se ştie niciodată (ca să nu mai vorbim că este iunie şi trebuie să-şi mai facă nişte analize…); Elisa are copiii hăt departe şi se stinge de dorul lor, dar asta nu înseamnă că nu are cea mai frumoasă grădină din lume; Elena are o durere imensă (scuze, nu pot să o spun), dar asta nu înseamnă că nu ajută toţi copiii şi oamenii bolnavi şi pe alţi copii… (iarăşi nu pot să spun mai mult); şi nu în cele din urmă eu, care sunt culmea culmilor. După o lovitură la cap în copilărie am avut amnezie 3 ani; la 12 ani au zis nişte neni că mi-au scos nişte ganglioni cancerigeni; la 14 ani alţi neni mi-au spus că am microcardiopatie cronică neoconstructivă. Dacă îţi spun şi de la 25 încolo, mă fac de râs, că am făcut şi eu nişte aiureli 😀 cu mâna mea.
    Corina, mai ai mult de lucru? 😀 😀 😀

    isabellelorelai

    24 Iunie 2008 at 22:02

  20. Va multumesc din suflet tuturor pentru atatea ganduri bune si cuvinte frumoase. Sunt miscata, impresionata, mi-e greu sa imi gasesc cuvintele acum. A fost o zi plina, am avut voturi, Comisie, iar seara am dat o masa colegilor mei. Asa ca imi cer scuze ca ajung atat de tarziu pe aici.
    Isabela, mi-ai spus ca te-ai gandit daca nu ma supar ca ai pus pasajul acela despre acciddentul meu. Vorba lui Gabi, de ce sa ne ascundem? E viata noastra si toti avem incercari, chiar daca uneori ne vine greu sa recunoastem. Traim in lumea in care traim si asta ne face sa credem ca – atunci cand ne dezvaluim slabiciunile – devenim vulnerabili.
    Va urez din suflet tuturor numai bine. Multumesc, Isabela.

    corinacretu

    25 Iunie 2008 at 03:12

  21. Corina, nu toţi oamenii înţeleg, iar mulţi uită. Alţii nu vor pur şi simplu, să recunoască. Corina să ai o săptămână bună şi un sfârşit de săptămână frumos. De câteva zile mă gândesc să îţi spun ceva: mai ţii minte ce supărată ai fost când ai pierdut fularul acela roz, sfiinţit la un botez? Cred că sâmbătă ai ocazia să duci la preoţi unul nou.
    Corina, eu îţi mulţumesc.

    isabellelorelai

    25 Iunie 2008 at 09:54

  22. Ce offtopic măi, Merline? 😀 VEZI? Vezi că am dreptate? Tu-i mama ei de viaţă şi de Sandra Brown aia, na că nici nu ştiu cum se scrie, la naiba… Treci un articol mai sus, că am nevoie de copii deştepţi şi săraci.
    Băi: să dăm şi la şcoli. Uite, este o studentă din Braşov, parcă, care strânge cărţi. Andreea ştie, are un articol. Mai dai?

    isabellelorelai

    25 Iunie 2008 at 21:54

  23. Isabelle, poate ca sunt putin offtopic, dar vreau sa iti arat un mail. Daca consideri, poti sterge comentariul. Dar ideea mi se pare draguta:
    Buna, Oana!
    Ma numesc Alina Tuica, sunt cea care a creat proiectul „Biblioteci pentru orfani”. Ma bucur tare mult ca mai exista persoane ca tine, care vor sa ajute. Am adresa ta de e-mail de la Raluca, cea care colaboreaza cu bookblog.ro. Astazi tocmai te-am adaugat pe lista de Messenger, pana acum efectiv nu am avut timp… Astept un semn de la tine, pe mail sau messenger.Intr-o saptamana va fi functional si site-ul la care lucrez acum, http://www.cartipentruorfani.ro, si vei putea verifica online la ce casa de copii unde au ajuns cartile oferite de tine. Nu stiu carui camin le voi preda, deocamdata, ca sa le poti trimite direct acolo.
    Multumesc!Alina Tuica

    Oana

    25 Iunie 2008 at 21:32

  24. Isabelle, da, din greseala am dat aici. Am vazut mai sus ca iar esti suparata. Acum, poate nu de la mine ai vrea sa auzi asta, dar ar fi pacat la cat bine ai facut cu blogul sa renunti. Stiu ca ai si tu probleme, mama ta, sanatatea ta, dar tu nu te poti lasa. Stiu eu ca poti lupta. Nu lasa blogul ca prea multi oameni ai ajutat. Acum, scuze, dar tot blonda sunt, ce sa dau? 😀

    Oana

    25 Iunie 2008 at 23:39

  25. Cărţi, Merline 😀
    .
    Copii deştepţi şi săraci cunoşti?

    isabellelorelai

    25 Iunie 2008 at 23:57

  26. Da, normal ca dau carti, eu i-am cerut adresa, stiam ca au un plan maret, dar nu stiam ca e atat de bine elaborat. Sigur, le dau, le dau. De aia ti-am aratat si tie, poate mai vrea cineva sa dea.
    Copii saraci cunosc, dar, din pacate, nu sunt si destepti. Adica sunt niste tiganusi de care am grija. Le dau haine, mancare, din astea. Sunt cuminti foc, dar nu sunt genii din pacate.
    Dar promit ca daca aflu vreunul vei fi prima care va afla 😉

    Oana

    26 Iunie 2008 at 02:26

  27. Merline, îi propun Andreei treaba asta, poate face anunţ la JN şi facem o „reţea” de donaţii de carte.
    ok 😀

    isabellelorelai

    26 Iunie 2008 at 09:45

  28. Merline, uite ce spune Andreea:
    .
    Foare tare initiativa! 🙂 Spune-i Oanei ca o rog sa-mi trimita si mie pe mail adresa de e-mail a Alinei Tuica! Dam si in ziar si pe blog! 🙂
    .
    Eşti de acord? Ziarul se numeşte Jurnalul Naţional. Ce zici?

    isabellelorelai

    26 Iunie 2008 at 10:33

  29. […] a fost ziua Corinei, pe 24 iunie, i-am pus o întrebare: Corina, există un „ceva anume”, un model sau reţetă să zicem, care […]

  30. Foarte frumos articolul. Personal, nu o cunosc pe Corina C., se vede ca e un om deosebit, cu suflet mare!!

    mihaella1

    10 Martie 2009 at 21:26

  31. […] La ceas aniversar,o prezentare  ampla si de suflet a Corinei Cretu este facuta de Isabelle Lorelai pe blogul personal : https://isabellelorelai.wordpress.com/2008/06/24/24-iunie/. […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: