Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

tristeţi

E-aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi,

poate chiar mâine, pomii de pe-alee

acolo unde-i vezi or să mai stee

voioşi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne, -atâta soare

o să mai fie-n lume după noi;

cortegii de-anotimpuri şi de ploi,

cu păr din care şiruie răcoare…

Şi iarba asta o să mai răsară,

iar luna tot aşa o să se plece,

mirată, peste apa care trece-

noi singuri n-o să fim a doua oară.

.

Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate

găsi atâta vreme pentru ură,

când viaţa e de-abia o picătură

între minutu-acesta care bate

.
şi celălalt – şi-mi pare nenţeles

şi trist că nu privim la cer mai des,

că nu culegem flori şi nu zâmbim,

noi, care-aşa de repede murim.

Magda Isanoş. Murim ca mâine

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

3 Iunie 2008 la 10:26

Publicat în opinii, parere, poezie, prieteni, scrisori, viata

Tagged with

%d blogeri au apreciat asta: