Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Nichita, ce faci tu Nichita? m-a întrebat îngerul

with 26 comments

Îngerul cu o carte în mână

.

Trecea un înger,

pe un scaun negru aşezat.

Trecea prin aer, liniştit

şi mândru.

.
Eu îl priveam de la fereastră, cum

prin ziduri trece ca prin fum.

.
Primeşte-mi un cuvânt, strigai,

tu, îngere, împins din rai

de-un vânt stârnit, de-o apăsare

a vreunui gând cu mult mai mare.

.
Dar îngerul tăcea, trecea

pe-un scaun negru stând, citind

o carte veche, strălucind

în legătura-i de argint, şi grea.

.
Trecu prin blocul nou din piaţă.

Trecu prin chioşcul alămiu

al staţiunii de benzină,

abstras, divin.

.
Primeşte-mi, îngere, strigai,

paharul care-l beau, cu vin.

Pâinea primeşte-mi-o şi sarea…

Mi-apasă-n coastă înserarea.

.
Dar îngerul tăcea, trecea

prin soba din odaia mea.

Pe un scaun negru sta, citind

o carte grea cu solzi de-argint.

.
Când fu în dreptul meu, strigai –

o, îngere venit din rai,

mă lasă să m-atârn şi eu

de scaunul tău, de braţul tău.

.
Abia putui de un picior

de scaun, să m-agăţ din zbor.

Astfel prin aer şi prin ziduri

cu îngerul zburam şi eu,

la fel cum flutură în vânt

mătasa unui steag înfrint!

.
Şi mă răneam de-acoperişe,

de ramurile verzi, piezişe,

.
şi mă izbeam de stâlpii lungi,

de cabluri şi de sârme şi de dungi…

.
Mă desprinsei de sus căzând

în piaţa înserată, liniştită.

O, el se-ndepărta zburând,

prin aer şi prin ziduri străbătând

cu cartea-n mâini, citind cu patimă

necontenită.

.
O, el se-ndepărta şi eu

tot mai vroiam să-l văd, prin seară.

…Dar el s-a dus alunecând,

împins în rai ca de un vânt,

sau, poate, de-apăsarea unui gând

cu mult mai mare.

Acela

.

El a venit şi mi-a spus:

viaţa
este o absenţă

între două inexistenţe.

.
Eu m-am uitat la el lung,

i-am surâs

până când

am izbucnit în plâns.

Acelaşi gând

.

Fereşte-te să ai dreptate

Când eşti îndrăgostit.

Mai bine să ai umbră,

mai bine să ai rază,

mai bine să ai lacrimă,

mai bine să ai orice altceva!

Un om îndrăgostit când are dreptate

E un om singur,

Numai tristeţea are dreptate.

Tu, mai bine să ai bolovani,

mai bine să ai vulturi,

mai bine să ai albul zăpezii!

Al meu suflet, Psyhee

.

A venit un înger şi mi-a zis:

– Eşti un porc de câine,

o jigodie şi un rât.

Pute iarba sub umbra ta care o apasă;

mocirlă se numeşte respiraţia ta!

– De ce, i-am strigat, de ce?

– Fără pricină!

.

A venit îngerul şi mi-a zis:

– Mai străvezie este sticla

decât cel mai statornic gând al tău!

În curând ai să mori şi viermi

îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!

– De ce, i-am strigat, de ce?

– Fără pricină! îmi zise îngerul…

.

Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul

a plecat cu aripi de aur zburând

într-un aer de aur.

Fluturi de aur

fâlfâiau în aura îngerului de aur.

El zbura aiurit,

el era cu totul şi cu totul de aur.

El se depărta către o depărtare de aur,

în care apunea soarele de aur.

– De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,

de ce pleci, de ce?

– Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină…

DOAR NICHITA.

Eu nu sunt altceva decât

o pată de sânge

care vorbeşte.

Nichita. Autoportret

Poezia este ochiul care plânge.

Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge.

Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge.

Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge.

Norii sunt de AICI

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

2 Iunie 2008 la 00:17

26 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. O saptamana frumoasa Buno!:)
    Si cu ajutorul lui Dumnezeu plina de realizari.

    Gabi

    2 Iunie 2008 at 08:37

  2. In ciuda norilor 🙂 … eu iti doresc o zi insorita … il rog pe Doamne, Doamne ca o ‘raza’ sa ajunga numai la tine … nu-l ‘atinge’ te arde … lasa’l sa te atinga raza pe tine 🙂

    trimit un mail la Andreea 🙂 cand are timp o sa-ti transmita tie acel mail … e pt tine.
    nu te intrisa …

    Sa ai grija de tine.

    elena.n

    2 Iunie 2008 at 09:18

  3. corectare text intrisa = intrista”

    elena.n

    2 Iunie 2008 at 09:20

  4. Gabi, şi vouă la fel. Doamne ajută.
    .
    Elena, da’ sunt frumoşi, nu? Şi Nichita era trist. Dar era frumos. Mulţumesc, Elena, să ai o săptămână minunată, cu multe bucurii. Când ai timp să-mi mai spui ce face căluţul 😀

    isabellelorelai

    2 Iunie 2008 at 10:19

  5. Slava Domnului ca mai exista oameni care-si aduc aminte de marele poet Nichita Stanescu. A fost acuzat de toate relele posibile, a fost ignorat total in toate discursurile critice, a fost scos din manuale.Nu-i nimic, timpul il ca repune in istoria literaturii , asa cum era inainte de 89.Cel mai lucru pe care il facem este sa-l citim.

    zinca beiu

    2 Iunie 2008 at 11:46

  6. Zinca, cum să uităm de ceea ce a dat ţara asta mai bun? Uite, supliment, de la Gabi, GÂNDURILE LUI NICHITA:
    .
    http://g1b2i3.wordpress.com/2008/06/01/gandurile-lui-nichita
    .

    isabellelorelai

    2 Iunie 2008 at 11:49

  7. Buna mea, uite, si supliment de la mine! 🙂
    http://colectie.jurnalul.ro/articole/115372/premiul-nobel.html
    In josul paginii gasesti toate articolele din editia de colectie pe care JN i-a dedicat-o lui Nichita lunea trecuta.
    Te pup, buna mea! Sa ai o zi frumoasa si o saptamana linistita!

    SMINCHY

    2 Iunie 2008 at 13:55

  8. Iti multumesc ca mi-ai amintit si m-ai …trimis sa-l caut si sa-mi reamintesc.Revin. 🙂

    Elisa

    2 Iunie 2008 at 15:52

  9. si mai ciudat vine autoportretul dl.Nichita, peste drumul meu, unde m-a insotit dl. Paler…
    o pata de sange suntem fiecare…sau poate chiar numai o picatura…in care culoarea inca mai exista.

    mesterulmanole

    2 Iunie 2008 at 16:13

  10. Buno 🙂
    http://bogdan-andrei.blogspot.com/
    totul datorita tie 🙂

    Gabi

    2 Iunie 2008 at 18:53

  11. Isabellelorelai,am venit si eu sa-l ascult pe Nichita pe care l-am cunoscut doar anul trecut.Stii ce mi-a zis?Ca “Eu nu sunt altceva decât
    o pată de sânge
    care vorbeşte”.

    g1b2i3

    2 Iunie 2008 at 20:03

  12. Isabellelorelai,atatia nori frumosi la un loc n-am mai vazut niciodata.

    g1b2i3

    2 Iunie 2008 at 20:04

  13. Andreea, mulţumesc. 😀
    Să ai o săptămână minunată!
    .
    Elisa, un Om cu trăiri în poezie. Inconfundabil. Cu mare plăcere 😀

    isabellelorelai

    2 Iunie 2008 at 20:54

  14. Meştere, există o doamnă, Gabi (pisoi îi zic eu), care pune toate articolele cu copiii bolnavi pe forum la Realitatea, în speranţa că oameni mai avuţi vor dona un bănuţ. Acolo se semnează „Eu nu sunt decât o pată de sânge care vorbeşte”. Ea crede că eu nu ştiu. Fapt pentru care i-am dedicat un strop de Nichita, drept mulţumire. Toţi suntem pete de sânge. Unii vorbim, unii tăcem, unii recunoaştem, unii nu recunoaştem.

    isabellelorelai

    2 Iunie 2008 at 20:59

  15. Gabi (mămica lui BODO): Vă place? Mie mi-a plăcut 😀

    isabellelorelai

    2 Iunie 2008 at 21:02

  16. Gabi (pisoi): Pentru tine.
    .

    .
    Mă bucur că îţi plac. Ţi-i dăruiesc.

    isabellelorelai

    2 Iunie 2008 at 21:05

  17. Daca ne place?!Suntem indragostiti toti trei de el. 🙂

    Gabi

    2 Iunie 2008 at 21:37

  18. Ura! Mai găsim noi una alta 😀 Mai trimitem…

    isabellelorelai

    2 Iunie 2008 at 22:41

  19. ” Spune-mi,daca te-as prinde-ntr-o zi
    si ti-as saruta talpa piciorului,
    nu-i asa ca ai schiopata putin,dupa aceea,
    de teama sa nu-mi strivesti sarutul?”(Poem)

    Elisa

    2 Iunie 2008 at 23:28

  20. Elisa, de aceea:
    .
    Poezia

    Poezia este ochiul care plânge.
    Ea este umărul care plânge,
    ochiul umărului care plânge.
    Ea este mâna care plânge,
    ochiul mâinii care plânge.
    Ea este ţapa care plânge,
    ochiul călcâiului care plânge.
    O voi, prieteni,
    poezia nu este lacrimă
    ea este însuşi plânsul,
    plânsul unui ochi neinventat,
    lacrima ochiului
    celui care trebuie să fie frumos,
    lacrima celui care trebuie să fie fericit.

    isabellelorelai

    2 Iunie 2008 at 23:45

  21. Minunate versurile lui Nichita.M-am bucurat mult sa le citesc.
    Ai aflat ceva(de la medic)?Sper ca esti bine si daca nu,sa te tii de tratament.
    Da,imi place si ce versuri ai pus acuma la sfarsit…si ce te faci cu cei care de atata plans nu mai pot sa scrie nici macar un rand?
    Te pup si multumesc pentru constanta si bunatate.

    Mary Grey

    3 Iunie 2008 at 01:33

  22. Mary Grey, sunt la regim, tratament etc. Repet săptămâna următoare analizele. Îţi mulţumesc că ţi-ai adus aminte.
    Copilaş, îţi spun eu ce mă fac: având în vedere că sunt un om care de atâta plâns nu mai vroia să trăiască, îţi spun că toate trec. Am învăţat să scriu în timp ce plâng.
    Te pup, Copilaş.

    isabellelorelai

    3 Iunie 2008 at 09:56

  23. Sestro, am trecut sa te tin putin in brate, si eu plang acum…revin insa aici la tine, sunt suflet sora…si plang si scriu…
    Dumnezeu sa fie cu noi toti suflet frumos…
    pretuire si respecte,
    Sibilla

    sfinx667

    3 Iunie 2008 at 20:58

  24. Sestro, mai plângem, mai râdem, asta-i viaţa. Râsu’-plânsu’ na-i ce-i face. Te pup.

    isabellelorelai

    4 Iunie 2008 at 10:07

  25. […] Stanescu – Nichita, doar Nichita – se spune ca “El a murit prea repede pentru premiul Nobel”. Nichita a fost propus in […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: