Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Despre oameni, timp, viata. A invata, dragoste, prietenie si suflet

with 36 comments

Jorge Luis Borges

Pierre-Auguste Renoir

După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mînă şi a înlănţui un suflet, şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva şi a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, si aşa, omul începe să înveţe.

Că sărutările nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate în astăzi şi acum, pentru că terenul lui „mîine” este prea nesigur pentru a face planuri … şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului. Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea multă, până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţă, că într-adevăr e valoros, şi omul învaţă şi învaţă … şi cu fiece zi învaţă.

Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai tîrziu vei vrea să te întorci la trecut. Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti. Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi. Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai tîrziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii. Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mînie, pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit. Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari pot.

Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodată prietenia nu va mai fi la aceeaşi intensitate. Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece. Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat. Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă, asta va determina că în final, ele nu vor mai fi aşa cum sperai. Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt…

Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.

Dar din păcate, se învaţă doar cu timpul…

Written by IsabelleLorelai

18 Aprilie 2008 la 09:06

36 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Fluturii sunt liberi să zboare …

    isabellelorelai

    18 Aprilie 2008 at 09:12

  2. ” Nu exista lucruri marete, doar lucruri mici cu o dragoste mare. Fericite sunt acelea. ” Maica Theresa
    … cu timpul, am invatat eu sa pretuiesc oameni minunati ca tine, timpul renasterii mele mi-a oferit sansa de a intalni suflete blajine ca al tau…
    … te-ai asezat cuminte pe aripile mele si sufli caldura, si esti usoara si blanda, si ma inviti mereu a zbor, nici macar nu am timp sa gandesc daca mai am timp, e timpul tau, e timpul oamenilor ca tine, e timpul ca noi sa luam aminte la multe e timpul sa-ti zic ” multumesc ” si sa ma bucur de frumusetile tale…
    respecte si recunostinta cristal, pentru tot si da, mi-e drag sa sed aici la masa cu tine , cu toti prietenii de suflet…ma simt acasa, ma simt bine…)(
    Sibilla

    sfinx667

    18 Aprilie 2008 at 10:04

  3. Sibilla, este o luptă mică-mică pentru o lume mai bună. Vrem o lume mai bună, nu-i aşa? Iar Cristal merită, ca şi tine, o lume mai bună.

    isabellelorelai

    18 Aprilie 2008 at 10:07

  4. ma grabesc sa ajung la timp la servici, revin si urmeaza imbratisarile gandurilor mele pentru tine… nu uit nimic, o zi senina si zambitoare suflet bland )(
    Sibilla

    sfinx667

    18 Aprilie 2008 at 10:23

  5. O zi uşoară, Sibilla😀 Şi mai scurtă la serviciu, că e vineri …

    isabellelorelai

    18 Aprilie 2008 at 10:39

  6. Isabelle,ai adunat toate minunatiile lumii,in vorbe,imagini si sunete si le-ai pus pe pagina asta,pe care o sa revin, chiar daca vei trece mai departe…🙂

    Elisa

    18 Aprilie 2008 at 10:46

  7. Elisa, am văzut şi minunile tale. Cele din Australia, din grădină … Minunat.😀
    Bine ai venit. Poţi reveni oricând, gândurile mele nu se pierd, se duc în arhivă…😀

    isabellelorelai

    18 Aprilie 2008 at 10:49

  8. Foarte frumos.Da ,de exceptie.IonBorgo.

    ionborgo

    18 Aprilie 2008 at 12:15

  9. Sărutmâna, Tati.

    isabellelorelai

    18 Aprilie 2008 at 12:18

  10. Vezi Isabella de ce m-am intristat cand ai scris „blog inchis”? Unde mai vedeam eu minunatiile astea? Unde mai citeam vorbele de suflet?
    Cat despre ce ai scris… Mie cuvintele astea imi amintesc de o vorba mare spusa de Nicu Alifantis intr-o emisiune „Garantat 100%” pe TVR1. Artistul meu preferat raspundea asa, la intrebarea „care sunt planurile tale de viitor”: „Stii cum il faci pe Dumnezeu sa rada? Ii Povestesti despre planurile tale de viitor!” Mi-a ramas in cap chestia asta si ma gandesc la ea ori de cate ori imi vine sa „las pe maine” o vorba buna, o scuza, un demers, o donatie… si cate altele… Maine s-ar putea sa fie prea tarziu. S-ar putea ca eu sa nu mai fiu, el sa nu mai fie, tu sa nu mai fii, noi sa nu mai fim… Asa ca iti spun azi, si daca ne tine Dumnezeu sanatosi, o sa-ti spun si maine – Te iubesc Isabella!
    Si,daca esti pe aici, si stiu ca esti – te iubesc, Cella!

    SMINCHY

    18 Aprilie 2008 at 12:32

  11. Andreea, şi eu te iubesc!😀
    Săptămâna viitoare voi posta: Nicu Alifantis. Este aşa un om minunat!
    Nu mai ştiu dacă Cellei îi place … (ha😀 )

    isabellelorelai

    18 Aprilie 2008 at 12:44

  12. chiar aşa, ha😀😉
    CELLA îl adoră pe domnul NICU ALIFANTIS
    şi vă întoarce toate gîndurile bune hărnicuţelor;
    azi am ascultat toată ziua Iris cu Adrian Pintea
    şi vinilurile cu CENACLUL … ei,ei,
    Isabelle, … cine-ţi ploua … în luna lui marte ?
    tu ai văzut ERMITAJ-ul ?

    CELLA

    18 Aprilie 2008 at 16:42

  13. IsaBelle
    Din suflet îţi MULŢUMESC!

    cristal

    18 Aprilie 2008 at 18:31

  14. Azi mi s-au „dezmorţit” tăcerile care dor atât de crunt.Erau îngropate în adâncuri,(poate în vreo scoică? :)) Răspunsurile nu mai veneau!
    Toate întrebările începeau cu:
    Pe ce drum s-apuc?
    În ochi am avut oceane sărate.
    Furtunile s-au alungat mereu.
    Zilele senine păreau îndepărtate în cetatea în care iubirea a adormit demult.
    Respir adânc şi merg mai departe.😛
    Mulţumesc că mi-ai amintit…

    cristal

    18 Aprilie 2008 at 18:51

  15. Chiar adevarate minunatii si cuvintele si imaginile. De exceptie.
    Si Nicu Alifantis este un om de exceptie, n-am niciun merit, dar sunt „mandra” ca e brailean🙂
    Va doresc un weekend agreabil si tie Isabelle si cititorilor tai.

    kmi

    18 Aprilie 2008 at 19:02

  16. Cella, Ermitajul este ăla care m-a lăsat nemâncată trei zile. Că banii de mâncare i-am dat la intrare. Avea Renoir nişte Trandafiri frumoşi, dar nu i-am pus, m-am răzbunat. Pe Sankt Petersburg, cu Neva lui cu tot. Frate, ce oraş …
    Marte? Ploaie? Lorelai?😀

    isabellelorelai

    18 Aprilie 2008 at 19:15

  17. Cristalule, fii atentă aici la baba ta: TOT ÎNAINTE! Mai o rană, mai o perlă; mai o rană, mai o perlă😀
    Aşa se face şiragul mare şi preţios. Al vieţii.

    isabellelorelai

    18 Aprilie 2008 at 19:18

  18. Mândro, dar tu de ce nu ai un avatar? Trebuie să adori ceva, o floare, o frunză, o pasăre colibri…
    Fluturii sunt ocupaţi😀
    Mândro, şi brăilean, şi grec. Şi romantic. Şi blând. O minune de om.

    isabellelorelai

    18 Aprilie 2008 at 19:21

  19. Doamnelor, Domnişoarelor, Domnilor, începând de astăzi am imnuri:
    1.

    2.
    http://www.trilulilu.ro/LucasFolk/2932488a76088f
    Imnuri de blog, de mine, şi de voi, dacă le vreţi.

    isabellelorelai

    18 Aprilie 2008 at 19:27

  20. M-am intors de la teatru.Am vazut „Don Quijote” cu si de Dan Puric.Inocentul si idealistul nu-si gasesc locul in lumea asta.Sunt de neinteles. Dar daca ne-am da mana…Nu noi, noi o facem deja, cei care au vremelnic puterea…

    zinca beiu

    18 Aprilie 2008 at 19:32

  21. Dan Puric, magnific, seducător, senzaţional. Om credincios, independent. Zinca, lumea a început, uşor, uşor, să înţeleagă. Şi ceva îmi spune, nu, nu este vorba despre optimismul meu idealist, am eu un simţ pe care mulţi nu îl înţeleg, că ne vom reveni, că ne vom reaşeza în matca noastră firească. Cred că deţinătorii vremelnicei puteri au cam luat un şut în dos.

    isabellelorelai

    18 Aprilie 2008 at 19:42

  22. Da, credincios si mare iubitor de tara.Cu mare priza la tineri.Sala era plina de tineri.Mi-e tare drag. Ma gandesc ca acest gen de expresie teatrala nu prea mai are reprezentanti.Pittis a fost un mare mim.A facut studii la Paris cu Marceau.Pacat ca n-a insistat in cariera lui mai mult sipe aceasta latura.
    Sigur , trebuie sa ne regasim. Poporul asta merita Paradisul, Gradina Maicii Domnului, ca prea are multe calitati.Unerori am impresia ca printre noi traiesc mutanti.Si cei adevarati parca se pierd.

    zinca beiu

    18 Aprilie 2008 at 20:28

  23. Noapte buna si somn placut.tata Borgo.

    ionborgo

    18 Aprilie 2008 at 20:50

  24. Ştiu. „Made in Romania” ai văzut? Îmi place de el că se respectă ca artist, are o judecată de valoare asupra artei autentice. Inovator şi inventiv. (eu îl ştiu mai bine, suntem vecini, puştiul lui vine pe la fiu-meu, mai calculatoresc împreună). Succesul artei româneşti în general va fi total după ce se va renunţa la mediatizarea politicienilor şi se va trece la mediatizarea valorilor artistice.
    Pittiş era legat mai mult de poezie, muzică. Ce voce!

    isabellelorelai

    18 Aprilie 2008 at 20:56

  25. Noapte bună, Tati!

    isabellelorelai

    18 Aprilie 2008 at 21:01

  26. Buna dimineata, Lorelai! Cum eu sunt in perioada de covalescenta, n-am prea avut timp sa comentez, ci doar sa trec p-aici.
    Frumoase tablouri ai ales!🙂

    manole

    19 Aprilie 2008 at 10:27

  27. Meştere, sper să te refaci rapid. Nici la mine nu a fost prea roz. Mama rău, salvare … Eu rău (fără salvare). Mi-am rupt ochelarii, i-am lipit. Am schimbat ramele. Acum mă uit şi eu cu atenţie să văd ce am pus pe aici, dacă se potriveşte ceva cu ceva.

    isabellelorelai

    19 Aprilie 2008 at 10:31

  28. „Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.”

    MULTUMESC.

    Maria

    10 Septembrie 2008 at 00:30

  29. ..si timpul se intoarce si amintirile revin si noi cazuti pe ganduri am vrea ca sa mai fim…..
    Te imbratisez Isabelle si multumesc pentru acest articol. 🙂

    Elisa

    10 Septembrie 2008 at 16:44

  30. Dupa ce am ascultat suficienta muzica, foisorul tau cultural mi-a completat o seara frumoasa…:)!

    marinelas2002

    10 Septembrie 2008 at 21:34

  31. Am sa te rog ceva.Sa mai ajuti pe cineva,o tanara care ne roaga s-o ajutam sa traiasca.

    http://feliciacilinschi.blogspot.com…a-ajutati.html

    Multumesc,iti doresc multa sanatate.

    g1b2i3

    10 Septembrie 2008 at 22:28

  32. Marinela, bine ai venit din vacanţă! Cred că a fost minunată şi mai cred că ai fi vrut să mai dureze un pic…

    isabellelorelai

    11 Septembrie 2008 at 23:57

  33. Elisa, spun unii că noi trecem prin timp… Cred că au dreptate…
    Te pup, Elisa.

    isabellelorelai

    12 Septembrie 2008 at 00:16

  34. Copilaş, cam aşa ceva… Niciodată nu am să înţele de ce, când cineva te-a plăcut pentru ceva, vrea apoi să schimbe acel ceva…

    isabellelorelai

    12 Septembrie 2008 at 00:20

  35. Gabi, mulţumesc. Am să intru pe blogul ei şi am să-i recomand să posteze scrisorile medicale.

    isabellelorelai

    12 Septembrie 2008 at 00:38


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: