Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Andrei Plesu

with 3 comments

Globalizarea manelelor

Opinia publica spaniola si mondiala a fost dezamagita de nunta printului Felipe al Spaniei cu Letizia Ortiz. Asteptarile ziarelor si ale poporului au fost inselate. Si nu e vorba de simple detalii “tehnice“ (rochia miresei, calificata de Paco Rabanne ca “oribila“, sau absenta unui numar suficient de planuri apropiate in transmisia televizata a ceremoniei etc.), ci de stilistica generala a evenimentului. Totul a fost nepermis de “rece“. Mirii au fost mult prea rezervati unul fata de altul, nu s-au sarutat pe gura, n-au plans (nici macar regele si regina n-au plans, cum sade bine unor adevarati socri mari), din cei 19 presedinti ai Americii Latine n-au participat, vai, la nunta, decat 14, au lipsit Berlusconi si Blair, toasturile de la ospat au fost transmise fara sonor. Pe scurt, un esec.

Unde e fierbinteala sangelui iberic? Unde detaliul picant? Unde lacrima, vocea sugrumata de emotie, disolutia rimelului, unanimitatea europeana, tapajul, mica isterie, veselia amara a episodului prenuptial, “ia-ti mireasa ziua buna“ etc.? Nimic. Lucrurile s-au desfasurat cu o nobila, aproape geometrica, simplitate, croiala si scenografia de ansamblu au fost de o solemnitate discreta, fastul a fost subordonat bunului-gust. Cu alte cuvinte, spectacolului i-au lipsit sosul, emotia uda, stralucirea de cabaret.

E, intre altele, un semn ca manelele au invins. Au devenit o filozofie universala. Sigur ca multimea are, prin definitie, o straveche nevoie de circ, paiete, ohtaturi si chiote. Dar acum dezamagirile sunt exprimate de mari cotidiene, de cronicari fini, de designeri rafinati. Sensibilitatea nu se mai declara satisfacuta, daca nu e tratata cu dulceturi inecacioase, cu senzatii tari, cu scene brutale. Nunta regala trebuie sa semene cu un serial sud-american, sa miroasa a trandafiri si sange, a patima dezlantuita, agonie si extaz. Viata nu are sens daca nu e trepidant sentimentala, impudica, naclaita de afecte groase si grimase enorme. Vorba lui Teodor Mazilu: “Mie sa-mi suferi, Cecilia!“.

Vrem sa vedem ciufuleli si urlete, hohote de plans, zgarieturi, lux dezmatat, penitenta, coincidente fatale, adulter, nedreptate, mizerie de opereta si sfintenie de pension. Vrem trairi! Si nu mai putem avea trairi, daca nu ne dam cu capul de pereti, daca nu participam spasmodic la drame de cartier, daca nu suntem cotropiti de otravuri, delir neptunian si orgasm incontinent. Viata asezata, ritualul cu staif ne umplu de plictiseala. Vrem realul cel mai explicit cu putinta, spectacolul cel mai indiscret, emotivitatea cea mai la indemana.

Cum s-a ajuns aici? Mai intai, prin scleroza treptata a vietii interioare. Am reusit, incet-incet, sa nu mai credem decat in ceea ce se percepe la suprafata si ca suprafata. Cu alte cuvinte, ceea ce nu se vede, ceea ce nu sare in ochi nu exista. Simtim strict atat cat putem exterioriza. In al doilea rand, ne aflam in situatia de a compensa prin evidente grosolane ceea ce am pierdut in inaltime si subtilitate. Intensitatile mute, racoarea aspra a inaltimilor ne-au devenit straine.

Avem, dimpotriva, nevoie de vociferare si febra. Tanjim dupa scandalul acut si dupa afectele mlastinoase. Sensibilitatea noastra nu se mai pune in miscare fara provocari barbare, fara zaharicale si ulcere. Incapabili sa mai experimentam extazul, cautam, halucinati, epilepsia. Opaci la elixiruri, adoptam drogul. Placerile noastre sunt simultan bolovanoase si facile, dulcege si acide. Nu mai avem acces la agreabil, daca nu trecem, mai intai, prin usturime. Sonoritatile trebuie sa fie asurzitoare, mirosurile – necrutatoare, nuditatea – mai mult decat nuda… Vrem sa sucombam in siropuri satioase, ca niste insecte euforice. Cand va veni sfarsitul lumii, nu vom sti ce sa facem mai intai: sa ne facem rugaciunea sau sa savuram oroarea la televizor. Pana atunci, ne vom resemna cu nunta printului Felipe, cu conditia ca preotul oficiant sa fie Adrian Copilu’ Minune.

Written by IsabelleLorelai

12 Aprilie 2008 la 20:20

Postat in scrisori, viata

Tagged with ,

3 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Sa se afle oare Romania intr-o situatie unica in Europa? Unde prostul-gust se manifesta atat de strident si asa de liber?
    Manelele si telenovelele sunt arme care coboara spiritul unora,la nivel de ticalosie.Sunt peste tot pentru ca sunt ieftine.Sau gratuite.
    Pe o piata adevarata multe dintre „fabricile prostului-gust” vor trebui sa puna lacatul.

    cristal

    13 Aprilie 2008 at 14:24

  2. Cristalule, mă tem că suntem pe aproape. Nu în toate oraşele ţării. Am fost în Timişoara, Oradea, Arad, Sibiu … Altă lume, parcă altă ţară …

    isabellelorelai

    13 Aprilie 2008 at 14:35

  3. В общем всё ок!

    продажа картин

    5 Septembrie 2008 at 11:32


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: