Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Este umilitor să ceri ajutor…?

with 12 comments

Este umilitor sa ceri ajutor si totusi, cand simti ca viata te-a ingenuncheat si nu mai poti sa te ridici nu ceri ajutor? Am scris atatea mesaje, detailand suferinta mea, dar oamenii nici macar nu se mai obosesc sa citeasca, poate am obosit cu totii de atata suferinta. Poate ni se par sarlatani oamenii care cer ajutor sau pur si simplu nu intereseaza, dar oameni buni, Dumnezeu spune sa fim milostivi. Daca un om, ca si mine, este in suferinta si cere ajutor nu ar trebui sa ne deschidem sufletul? Eu inca mai cred in oameni si in sufletul lor. Sunt de 10 ani in pensie de boala (220lei) si traiesc din medicamente. Acum sunt intr-o situatie mai delicata, inima mea ar necesita schimbare de valava mitrala. Nu imi permit dar am speranta ca bunul Dumnezeu imi va da un raspuns prin oameni. M-ar bucura si un optimism prietenesc, trimis prin e-mail. Multumesc, Mihai Feraru.

Depinde. Dăcă omul care cere ajutor nu minte, nu este umilitor. Din păcate domnul Mihai Feraru cam minte… Trimite zeci de mesaje. La fiecare are altă boală, alţi copii, altă nevastă…

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

8 Aprilie 2008 la 13:03

12 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Doar tacerea este mare, restul e feblete.
    Alfred de Vigny

    isabellelorelai

    8 Aprilie 2008 at 20:01

  2. Tacerea s-a inchis in durere si e sufocată de lacrimi.
    „Cel mai frumos dar facut cuiva este speranta”

    cristal

    8 Aprilie 2008 at 21:04

  3. Cristalule, în timp ce tu scriai, eu puneam în blogroll-ul Umanitate şi Bunăvoinţă un link, Donaţii Online: http://www.donatiionline.ro
    Dacă îl deschizi vezi:
    Cel mai frumos dar facut cuiva este speranta…
    JUR.

    isabellelorelai

    8 Aprilie 2008 at 21:10

  4. Dupa lacrimi, e musai si un zambet 🙂
    Azi e a doua „coincidenta magica” care o traiesc.
    Am patit-o si cu Laura-„Suntem ingeri”
    Sufletele noastre se intalnesc undeva intr-un spatiu al prietenie si al compasiunii.

    cristal

    8 Aprilie 2008 at 21:16

  5. Cristalule, dacă putem să plângem şi să zâmbim, e bine, suntem vii 😀
    M-am apucat cu înverşunare să caut pe internet fundaţii, asociaţii, firme care sponsorizează etc.
    Aşa că încă nu mi-am făcut turul de „noapte bună”.
    Am intrat pe blog într-un fel să-i zic necontrolat, ca să pun link-ul în blogroll.
    M-am mai înveselit puţin, îţi mulţumesc că ai trecut pe aici, în spaţiul în care Andreea mă încurajează pe mine (mai jos, la O ZI). Este o luptătoare ceva ce n-am văzut! 😀

    isabellelorelai

    8 Aprilie 2008 at 21:27

  6. speranta nu moare ultima, ea nu moare niciodata, doar se odihneste uneori in cate o stea, sau, daca are noroc de a fii atinsa de suflete blajine, isi continua zambetul de dor de altceva, ori numai de o mica boare…
    valva mitrala, da, e mare hoata, imi face fite, dar nu renunt la a zambi, e doar o alta incercare, si am putinta de a o imblanzi, pentru ca va am pe voi, asta nu trebuie sa uitam, oamenii nu au uitat a mai fii oameni, si, zambetul cand vine de la seninul cerului sufletelor blajine, simt ca vor venii si aripile, sa poata zbura, toti cei ca Mihai….
    felicitari pentru tot ce faci tu aici isabellelorelai,
    respecte,
    Sibilla

    sfinx667

    9 Aprilie 2008 at 02:31

  7. si eu am trecut pe aici. de 5 ori.

    manole

    9 Aprilie 2008 at 03:39

  8. Doamnelor, poftiţi o melodie, drept mulţumire:
    http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/8cd513357af8b5
    Am trimis blogul Andreei şi cazurile tuturor oamenilor la Îndrăzneşte să visezi.
    Vă pup şi vă mulţumesc. 😀

    isabellelorelai

    9 Aprilie 2008 at 07:16

  9. Sunt fericită pentru că de 4-5 zile încoace, oameni care îl caută pe George Ospir pe internet, l-au găsit prin mine. Poate sunt colegi de-ai lui de facultate, poate cine ştie …

    isabellelorelai

    9 Aprilie 2008 at 08:43

  10. Isabelle, aici la tine ma simt printre oameni umani. Astfel de oameni sunt mai raruti decat oamenii obisnuiti… si mai speciali 🙂

    Laura

    9 Aprilie 2008 at 08:43

  11. Laura, nu-i aşa? 😀
    Mulţumesc mult, mult!

    isabellelorelai

    9 Aprilie 2008 at 08:45

  12. Dacă vreţi să ajutaţi pe cineva, sau aveţi un vis de împlinit, trimiteţi şi voi la:
    vise@antena1.ro
    Îndrăzneşte să visezi!
    Povestea voastră sau a cui vreţi voi.
    Eu am trimis toţi oamenii de aici.

    isabellelorelai

    9 Aprilie 2008 at 08:48


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: