Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Update 2 la Dănuţ Sântimbreanu: AVEŢI CUMVA 25 RON?

with 19 comments

Se întâmplă să aveţi 25 RON care să vă prisosească? 20? 15? 10? Dacă aveţi, şi puteţi să-i dăruiţi, vă rog frumos să o faceţi, pentru GEORGE OSPIRDănuţ Sântimbreanu zice că el s-a bucurat când a primit o donaţie de 25 RON.

Dan Santimbreanu, 02 aprilie 2008

Scuze ca nu am mai scris dar au fost zile pline. Ieri am fost la control la profesor si alaltaieri am fost la control la oftalmolog. La oftalmlog au contatat ca vad mai bine dupa operatie, campul vizual s-a imbunatatit iar dublurile au disparut. Controlul neurologic la prof. Fahlbusch nu a relevat nimic nou ci doar semne de imbunatatire. Mi s-a sugerat sa stau departe de soare alcool cel putin un an si sa evit statul la TV/PC mai mult de 3 ore pe zi. Din acest motiv i-am asculat sfatul profesorului si o sa intru mai rar. In schimb ma gandesc in fiecare zi la voi si citesc mesajele voastre.

Va rog sa mai incercati sa dati mai departe povestea lui George Ospir si sa-l ajutati cu orice suma. Tin minte cum ma bucuram cand vedeam si 25 de RON virati pe contul meu pentru ca realizam ca vin de undeva unde banii reprezinta o problema si totusi au trimis putin ca sa ajute… impresionant.

De asemenea ma bucur sa stiu ca in urma gasirii blogului meu, Stefania din Baia Mare se va opera si ea la INI Hanovra la prof. Samii. “Specialistii” din Romania imediat i-au oferit “experienta” lor insa ea a refuzat si a cautat solutii financiare sa ajunga la Hanovra. Stefania are doar 19 ani… Sa mai repet ca patologia acestei boli S-A SCHIMBAT? Este opare nevoie sa scriem cate un email fiecarui ORL-ist din tara asta? Zilele trecute pe HOTNEWS se publica un studiu potrivit caruia folosirea telefonului mobil mai mult de 10 ani duce la riscuri crescute de tumori cerebrale pentru utilizator. Operatorii si producatorii tac in continuare… Oare in locul lor noi ce am face? Oricum ma bucura ca Stefania a gasit puterea si sprijinul in familia sa si va ajunge in curand la clinica. Mult curaj Stefi si stai linistita, vei fi pe cele mai bune maini!!! In rest sunt OK. Injectiile cu heparina (CLEXANE) mi le fac singur in burta in fiecare dimineata la ora 7 si sunt foaret atent cu exercitiile faciale. Pleoapa inferioara o pot deja misca iar pometele a inceput sa vibreze incet in dreptul nasului, vibratie pe care am vazut-o si acum doua saptamani la ploapa inferioara si iata ca astazi o pot misca. Deci semnele bune apar de la o satamana la alta. Am vorbit cu verisoara mea, medic cardiolog si internist care a tinut sa-mi aminteasca cat de norocos sunt ca traiesc dupa o embolie pulmonara. Probabil ca nu voi uita aceasta experienta niciodata si cu siguranta nu trebuie sa o uit! Au fost cateva luni in care am reconsiderat felul in care privesc viata si poate si felul in care o voi trai de acum incolo.

Va imbratisez pe toti cu drag si sa auzim de bine! Dan 19:15 CET

Bine Dănuţ, reluăm :

Ospir George este student la Facultatea de Telecomunicatii in ultimul an, exemplu de coleg, prieten, frate si viitor sot si tata.In noiembrie 2007, inainte de examenul de licenta, au aparut primele semne de boala care aveau sa atraga dupa ele o perioada de grele incercari. Toate visurile si planurile vietii aveau sa fie secerate. Pe parcursul acestui timp, care pentru George inseamna lupta pentru supravietuire, medicii s-au confruntat cu mari dificultati in clarificarea diagnosticului datorita comportamentului neobisnuit al tumorii cerebrale si a agresivitatii acesteea. Specialistii s-au pronuntat ca ar fi vorba de o tumora rara, un astfel de caz ne mai fiind descris pina azi in literatura de specialiatate. Singura sansa ar fi indepartarea totala a tumorii. In Romania s-au facut deja doua incercari in acest sens care nu au dat rezultatele asteptate. Interventiile chirurgicale pe creier au fost urmate de un tratament de Radioterapie. Dupa ce datele medicale au fost trimise in mai multe centre din strainatate, specialistii de la Institutul de Neurochirurgie Hannover, Germania au fost cei care si-au prezentat opinia si angajamentul pentru a treia incercare chirurgicala. Costul acestei interventii este de 40.000 de euro bani de care familia nu dispune.

Data programata pentru primirea in centrul din Germania este de 15 Aprilie 2008. Pentru cei care pot ajuta cu donatii oricat de mici, care pot da informatia mai departe la companii care au posibilitatea sa ma sprijine am afisat mai jos 2 conturi:

RO49RNCB0579099285520002 (EUR) – BCR Botosani si RO76RNCB0579099285520001 (RON) – BCR Botosani sub numele de Dan Constantin Ospir – ( 0746255901 fratele lui George Ospir ) .

Companiile isi pot deduce o suma de bani din impozitul pe profit datorat prin intermediul sponsorizarii. Totalul sumelor donate trebuie sa indeplineasca cumulativ doua conditii. Sa nu depaseasca:
– 0.3% din cifra de afaceri pe anul incheiat

– 20% din impozitul pe profit datorat

Toate cheltuielile pentru tratament vor fi justificate ulterior catre toti donatorii, iar eventualele sume ramase necheltuite vor fi donate la randul lor unor personae aflate in situatii similare. Anexat scrisoarea de primire la tratament – intraţi la el pe blog, http://www.georgeospir.wordpress.com

*

Dacă aveţi puţin timp, treceţi vă rog şi pe la copiii Andreei.

http://sminchy.wordpress.com/2008/04/03/pentru-matei-si-despre-antonia

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

4 Aprilie 2008 la 13:31

19 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. L-am văzut pe tatăl lui Matei la televizor
    Deşi plîngea avea un optimism pe care a spus că-l va duce lui Matei şi soţiei domniei sale
    Andreea,cînd am venit acasă am citit articolul din Jurnalul Naţional şi m-am bucurat o dată în plus că sunt abonată
    Aşa pot decupa şi păstra articolele şi pot face „colecţii” de minuni,de omenie ,de devotament ,de dureri şi bucurii
    Mulţumesc pntru bucurii
    oricît de mici 😀
    PENTRU ZÎMBETUL UNUI COPIL NIMIC NU-I PREA MULT

    CELLA

    4 Aprilie 2008 at 15:26

  2. CELLA ma intorc intr-o ora . Am o problema cu mama.

    isabellelorelai

    4 Aprilie 2008 at 15:39

  3. Si eu l-am vazut pe Matei la televizor, e un caz impresionant.

    Oana

    4 Aprilie 2008 at 19:40

  4. Recunosc cu jenă că eu nu am văzut. Pe ce post tv? că mă uit pe net.

    isabellelorelai

    4 Aprilie 2008 at 19:57

  5. La una din antene, dar nu retin acum care.

    Oana

    4 Aprilie 2008 at 20:28

  6. E clar, Antena 1.

    isabellelorelai

    4 Aprilie 2008 at 20:33

  7. LA MULTI ANI blogului IsaBellei !
    Sa „creasca” mare si frumos 😛 Sa ne incante sufletele.
    Felicitari celor care i-au trecut pragul, si si-au presarat farame din suflet prin acest loc cald si Uman.

    cristal

    4 Aprilie 2008 at 20:42

  8. Da’ liliac ai adus? 😀
    Cristalule, liliacul ăla al tău parcă emană parfum.
    Mulţumesc.

    isabellelorelai

    4 Aprilie 2008 at 20:54

  9. Nu rupem florile :)imi plac cand sunt la locul lor,in natura. Cand ploua,imi place cum miroase liliacul si salcamul.
    As veni insa cu jobenul si bagheta magica si as scoate din el veselie. Mi se pare mie, sau e prea multa tristete,zbatere si chin? Sa vina odata primavara insorita si inflorita, sa ne mai incalzeasca un pic sufletele!

    cristal

    4 Aprilie 2008 at 21:11

  10. Păi cine a zis să le rupi? Tufa cu tot cu rădăcină! 😀
    Da, este. Cam este. Dar nu primăvara trebuie să vină Cristalule, ci chestia aia, cum se numeşte, că am uitat … a, da: sinceritatea. Chiar şi brutală.

    isabellelorelai

    4 Aprilie 2008 at 21:25

  11. Ei, fetelor, credeti sau nu, eu nu l-am vazut pe tatal lui Matei la TV. Parca as lucra la aprozar 🙂 Oricum, nu asta e important. Important e ca Matei e pe drumul cel bun. Iar Cristi, tatal lui, dicolo de durerea imensa din suflet, are optimismul de la VOI. Da, de la VOI. Imi spunea saptamana trecuta la telefon ca, atunci cand a aflat diagnosticul a fost distrus. Dar acum, cand a vazut cati oameni ii sar lui Matei in ajutor, desi nu il cunosc, cand a vazut solidaritatea, cand a vazut sufletele voastre mari, i-a revenit puterea de a lupta. Si asta conteaza enrom. Va multumesc si eu! Pentru ca si mie imi dati aceeasi putere, in fiecare zi.

    SMINCHY

    4 Aprilie 2008 at 22:50

  12. Eu una îţi mulţumesc, Andreea, că mă ajuţi să nu mă mai gândesc la tot felul de meschinării, când văd atâta durere REALĂ în jurul meu.
    Puterea bieţilor părinţi, de copil ce să mai zic, vine de la Dumnezeu.
    Andreea, tu eşti atât de motivată, că nici nu ştiu de unde ai puterea să rezişti. A, ba da, ştiu. De la Dumnezeu.

    isabellelorelai

    4 Aprilie 2008 at 23:01

  13. Buna ziua!De ceva timp bloguesc pe la Danutz,nu cam-as pricepe prea mult,de putin timp am invatat sa caut rapunsuri pe net,si fac primii pasi.Si eu ca multi altii sunt disperata(sau mai corect spus am fost,deoarece cu ajutorul acestui blog am reusit sa pornesc pe drumul cel bun )am o fetita de 12ani care are o prblema medicala si care se va operat la Hanovra,am primit acceptul si programarea pe 16.06.2008,chiar la prof.Samii.Nu vreau sa dau multe detalii pentru ca ea este mai desteapta decit mine s umbla mai mult pe net si inca nu vreau sa stie….deoarece a mai suferit o operatie pentru aceeasi pr. acum e relativ bine si vreau sa fie la fel de bine si atunic.O sa-i spun cu putin timp inainte
    Bineinteles ca sunt o supervorbareatza si bla..bla am uitat sa sun de ce am indraznit sa scriu.Deci eu am ajuns aici dintr-o simpla cautare ventricolIV,va felicit pentru aceste indeletniciri,astfel ajutati multi oameni,am vb si cu danutz,i-am multumit si lui..nu contenesc sa-l admir.Eu stau se pare ai bine decit altii.Am strins intro saptamina aproape 15000eurosi am promisiuni pentru mult mai multi.Acest mesaj nu se adreseaza celor care pot face donatii,momentan eu sunt foarte bine,mai am multe saptamini si cu rusine recunosc ca nu stiam cati oameni se pot aduna in jurul meu pentru o cauza cu adevarat importanta si cit de mult sprijin voi avea.Sunt o tipa puternica dar sincer nu as fi vrut sa stiu cit de puternica pot fi!Va admir pentru ceea ce faceti!

    ioana

    5 Aprilie 2008 at 14:29

  14. V-am spus eu ca sunt varza!

    ioana

    5 Aprilie 2008 at 14:30

  15. Ioana, varză sunt eu! Blogul ăsta are o lună şi să vezi chin pe mine, până meşteresc eu la el, se plictiseşte şi netul.
    Te rog să intri şi la Andreea pe blog, să scrii şi acolo, ea este mama onorifică a copiilor, şi are posibilitatea de a scrie la Jurnalul Naţional despre cauze şi cazuri. Foloseşte-te de orice oportunitate, lasă deschise toate uşile şi ferestrele!
    Te admir şi îţi doresc curaj şi încredere în Dumnezeu.
    Ori apeşi aici:
    http://sminchy.wordpress.com
    Ori te duci la mine pe pagină unde scrie Blogroll şi apeşi unde scrie: Jurnalistul Andreea, preferata Cellei, şi a mea, că ajută copii.
    Îţi mulţumesc că mai poţi avea cuvinte bune şi pentru alţii, când de fapt tu şi copilul tău aveţi nevoie de ele.
    Ioana, curaj ţie şi copilului tău, sănătate şi mult noroc. Dănuţ este exemplul reuşitei!

    isabellelorelai

    5 Aprilie 2008 at 15:01

  16. Multumesc mult pentru cuvintele frumoase,e drept ca acum mai mult ca oricind am nevoie de toata energia pozitiva de care pot profita.Sunt o luptatoare ,am fost dintotdeauna,dar pina acum cauzele erau cumva mai ,,departe”,sunt asistent medical si fac aceasta meserie cu mare placere(nu rideti,mai exista si asa ceva!)Am marele noroc ca momentan copilul meu e fizic bine,mai are din cind in cind probleme dar ma ajuta cunostintele medicale sa le rezolv,si sa o duc cu presul.Cel mai greu imi este cind o vad obosita luptind-se sa faca tot ce fac copii de virsta ei,pardon domnisoarele de virsta ei!.Traieste primele semne ale unei iubiri(stii tu mesaje,flori,zimbete..),in acelasi timp are ambitii sa demonstreze cit de desteapta este ea si se straduieste sa fie la punct cu toate..As vrea sa pun un glob de sticla deasupra ei s-o protejez..Dar sa reusesc!Stiu ca o sa reusesc sa string si banii si sa fac fata si momentelor .Si mai stiu ca si ea va face fata.E leoaica!Deocamdata nu vreau sa fac prea multa publicitate,sper sa ma descurc asa…Mi-ar face placere sa o cunosc pe Andreea sper ca voi reusi sa scriu si acolo..va sarut si inca odata va felicit pentru ceea ce reusiti sa faceti,desi nu constientizati

    ioana

    6 Aprilie 2008 at 10:13

  17. Ioana, faptul că reuşeşti să te ţii tare este cel mai bun lucru posibil în situaţia dată. Eu şi mama mea am avut experienţe nefericite. Când aveam 12 ani, o banală operaţie de apendicită s-a transformat în calvarul mamei mele. Descoperirea unor ganglioni cancerigeni la mine au aruncat-o pe mama în depresie. Eu am scăpat, la ea au rămas semne. Am aflat târziu. Poate a fost mai bine aşa. Mai sunt şi altele, nu intru în amănunte.
    Trebuie, este obligatoriu să ramâi aşa optimistă şi apropiată de copil. Vei vedea, când copilul va creşte mare, cât de important este să-i fi fost şi mamă, şi prieten, şi confident. Vei vedea. Eu aşa am făcut şi acum nu am de ce să mă plâng. Şi al meu e băiat, alte problemuţe 😀
    Vă doresc multă sănătate, curaj, noroc şi să nu uiţi un lucru: şansa de a afla din timp; şansa de avea timp; şansa de se putea face ceea ce trebuie; şansa de a exista o soluţie. Vă ţin pumnii! 😀

    isabellelorelai

    6 Aprilie 2008 at 19:13

  18. astazi a inceput o noua saptamina cu vesti bune.A fost la Bucuresti sa vrbesc cu medicul care a operat-o prima data si sa-i spun ce-am hotarit(asa mi s-a parut normal,eu il respect pe acest OM) si reactia lui a fost una de mare onestitate .Ma bucur ca a fost asa!A spus ceva de genul,,eu invat din cartile Prof.Samii!” e mare lucru in aceasta lume a orgoliilor sa aud asta.Apoi am ajuns acasa rupta de oboseala ,mi-am deschis mailul si am primit un raspuns de la o fundatie,adica mai au nevoie de niste documente si cred ca sunt deschisi si doresc sa ma ajute!Doamne iti multumesc! Uneori mi-e tare dificil,dar stiu ca eu sunt singurul ei sprijin si va trebui sa fac fata situatiei cu zimbetul pe buze.Multumesc de incurajari,fac bine la sufletel!

    ioana

    7 Aprilie 2008 at 17:52

  19. Chiar că o zi bună, Ioana! Să vă ajute Dumnezeu!
    Ţie să îţi dea Dumnezeu sănătate, curaj, încredere şi răbdare. Ştiu că îţi este greu. Crezi că nu ştiu că plângi noaptea? Crezi că nu ştiu că îţi vine să plângi când te uiţi la copil? Crezi că nu ştiu de câte ori te-a apucat disperarea şi neputinţa? Ba ştiu.
    Mă gândesc la tine şi doresc din tot sufletul să vă fie bine.
    Andreea – apasă aici: http://sminchy.wordpress.com
    a spus că dacă ai nevoie de ceva să ne spui neapărat. Ea poate scrie în Jurnalul Naţional. Să nu îţi fie ruşine, că nu ceri ajutor pentru o maşină, ceri ajutor pentru viaţă.
    Ne-am înţeles? Bine. Capul sus!

    isabellelorelai

    7 Aprilie 2008 at 20:03


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: