Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Solidaritati. Andrei Plesu

with 16 comments

Ce ne leaga? Cum traiesc romanii de azi sentimentul solidaritatii?

Teoretic – si retoric – primul raspuns se refera, de obicei, la solidaritatea nationala. “Toti suntem romani!” Buni sau rai, de dreapta sau de stanga, saraci sau bogati, mai mult sau mai putin onesti, dar romani.

Dinaintea trecutului “eroic si martir”, a “barbarilor de tirani”, a sarmalei stramosesti si a cantecelor de dor si jale, ne desteptam, ca la un semn, din “somnul cel de moarte” si stam uniti, umar la umar, cu lacrimi in ochi: “Pe-aici nu se trece!”.

Foarte curand, apar totusi nuantele… La o adica se poate trece. Putem negocia. Nu pentru ca am fi gata sa ne tradam pe noi insine: dar ne pricepem “sa boicotam istoria”.

Cand unii vor sa treaca, ne retragem, pitit, la munte. Iar acei dintre noi care sunt gata de sacrificiu ne plac mai curand ca statui si ca portrete de manual.

In timpul vietii ne cam irita: sunt prea radicali, n-au simtul relativitatii, nu vor sa priceapa ca “nu dau turcii”, ca lucrurile se pot aranja si altfel ca e o prostie sa te lupti cu morile de vant.

O mare fractura apare la orizont: exista romani prosti si romani destepti. Romanii destepti se descurca, fara prejudecata solidaritatii nationale. „Cel vrancean” se intelege perfect cu „cel ungurean” ca sa mi-l omoare pe „cel moldovean”. Stefan cel Mare se lupta vitejeste cu turcii, dar si cu Vlad Tepes.

Romanul ezita, metafizic, intre glorificare de sine (“am pazit hotarele crestinatatii ca sa-si faca aia catedrale”) si dispret de sine (“ca la noi la nimenea”).

Suntem solidari, dar fiecare se descurca cum poate.

Colectivitatea romaneasca se remarca prin independenta membrilor ei. Fiecare roman e o natie in sine, un partid in sine, o filozofie particulara. Cand nu se mai poate baza pe compatrioti, el vizeaza solidaritati cosmice: codrul, “muntii mari”, “stelele faclii”, “pasarele mii” si, in general, “ce-i mai mandru pe la noi”.

Solidaritatea nationala odata “depasita” (ca simpla materie prima pentru declaratii festive), facem cunostinta cu tot soiul de alte solidaritati, cochete, dar treca toare. Iata de pilda solidaritatea politica: adeziunea de partid, care fragmenteaza comunitatea autohtona in ireductibile tabere dusmane. Pesedistul darz, taranistul melancolic, pedistul volubil, liberalul liberal si peremistul.

Otelita cultiva solidaritatea ca pe un triumfal “spirit de corp”, straduindu-se sa-si scoata concurentii din perimetrul natiei: fiecare reprezentant al partidei adverse e portretizat ca antiroman. Tara pare o confederatie de grupari suspecte, ocupate sa submineze interesul national. Campionul xenofobiei bastinase zice de rau de unguri, de evrei, de tigani, de americani, dar mai ales zice de rau de sute de romani care nu-i plac.

Sigur ca nici solidaritatea de partid nu e sacrosancta. Nu poti fi solidar la infinit cu un partid care nu ramane la putere macar doua legislaturi…

Mai durabila e solidaritatea de interese, alianta lucrativa, complicitatea. Participarea la o afacere comuna, mai ales necurata, cimenteaza sufleteste mai mult decat un amor candid.

De asemenea, “relatiile” de alta data, trecutul comun de aceeasi parte a baricadei, obida împartasita, frustrarile, resentimentul.

Solidaritatea de parastas in jurul memoriei lui Ceausescu, avantul anticapitalist, antiamerican, anti-NATO, furia minereasca impotriva intelectualilor sau romantica alianta civica impotriva electoratului moldovean, toate laolalta vorbesc de nevoia, intermitenta, de “a tine aproape” a unui popor care, pe de alta parte, iubeste singuratatea plaiului apolitic.

Exista si solidaritati de tip nou. Solidaritatea mondena de pilda, a vedetelor de televiziune, a creatorilor de moda si a elitelor manageriale, solidaritatea postmodernilor, a fundamentalismului Internet, a gazetarilor de succes, a exilului recuperat impotriva exilului intratabil, a iliescistilor, a adriannastasistilor, a basesis-tilor, vadimistilor, dilemistilor, europenistilor si neaosistilor.

Care mai de care mai tantose, mai exclusiviste si mai efemere.

Ce ne leaga?

Deocamdata, mai curand ceea ce ne deosebeste de ceilalti.

Ne uneste – vorba lui Noica – ceea ce ne lipseste: saracia si nevoile si neamul…


Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

2 Aprilie 2008 la 15:41

16 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Sunt de acord, inainte de toate, toti suntem romani. Si, indiferent de culoarea politica, ar trebui sa fim solidari pentru tara noastra.

    Oana

    2 Aprilie 2008 at 16:12

  2. Sa fim, deci.
    Câte pagini ai scris astăzi? Ai scris?

    isabellelorelai

    2 Aprilie 2008 at 16:23

  3. Am scris o rola 😀 Am plimbat calul si cam atat, desigur, am alergat si mata 😀

    Oana

    2 Aprilie 2008 at 17:20

  4. Doamne! Cum sa te sterg? Cum sa te banez???

    Ce a scris Plesu aici…e filozofie curata, adunata, amestecata in noptile tarzii si al draq de adevarata, prea adevarata!

    Oana: ai scris? Cat ai scris? Hai ca mai e putin sau a trecut putinul??? 😛

    manole

    2 Aprilie 2008 at 18:21

  5. Domnul Pleşu vede şi ne spune şi nouă. Noi ce facem?
    Cred că nu ne mai facem bine. Ultima oara când am văzut oamenii cât de cât normali a fost când cu nămeţii de zăpadă.

    isabellelorelai

    2 Aprilie 2008 at 18:36

  6. Alooooooooo
    Isabelle … domnul Pleşu ne tot spune,este adevărat
    dar cine-l mai şi citeşte pe domnul Pleşu ?
    ăia-s închişi în Biblioteca Academiei ???
    n-au legătură cu lumea reală despre care scrie domnul Pleşul (!?) 😀

    CELLA

    2 Aprilie 2008 at 18:54

  7. Cella, omul mai uita. Dar e bine sa ne aducem aminte.
    Şi mai ştii? Poate că ne revenim.

    isabellelorelai

    2 Aprilie 2008 at 19:20

  8. Poate ca ne revenim. Ma mai satur un pic de bocit si poate ca o s-o facem si pe asta, ne vom reveni.

    Oana

    2 Aprilie 2008 at 21:51

  9. Hai măi, că nu îţi iau pisoiul, nu mai plânge. Te-am păcălit, nu sunt de la Protecţia Animalelor, am glumit
    😀

    isabellelorelai

    2 Aprilie 2008 at 21:56

  10. adevarat , nu va contrazic, a scris, a constatat, a concluzionat… solutiile insa nu vin sa ne invite la dans, noi trebuie sa inventam dansul la o adica, si nu cu parteneri pe Doamna Resemnare si Domnul Neputinta… ne incrancenam si atunci cand vom crede cu adevarat in destinul tarii asteia, cand vom intelege ca prin credinta, iubire, unitate si solidaritate, ne vom recastiga locul in istorie si respectul binemeritat, abia atunci vom reusi…
    respecte,
    SIBILLA

    sfinx667

    3 Aprilie 2008 at 00:58

  11. Sibilla, tu nu vezi că „Balada Mioriţa” nu ştie decât să pună borduri? Au venit ăştia cu reunuiunea, să ne scoată puţin din rahat. Cezi că vor reuşi? Să fim serioşi.
    Următoarea ocazie în care românii vor fi solidari va fi la un cutremur, Doamne fereşte.

    isabellelorelai

    3 Aprilie 2008 at 06:05

  12. isabellelorelai

    3 Aprilie 2008 at 06:29

  13. Cella:
    Maria Tănase
    http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/4e29dc9a451076
    Doina din Maramureş

    isabellelorelai

    3 Aprilie 2008 at 06:32

  14. Si mie mi se pare foarte adevarat ce a spus/scris domnul Plesu si, recunosc sincer, gasesc si la mine, in comportament, unele chestii aspura carora dumnealui atrage atentia….
    Mie imi prind tare bine fragmentele astea pe care le postezi Isabelle, pentru ca apuc sa citesc carti, doar in weekend. Cella are mare dreptate…iar…:|
    O zi buna doamnelor! 🙂

    kmi

    3 Aprilie 2008 at 07:06

  15. Mândro, cred că de asta o fac. Sunt lucruri vechi care se potrivesc perfect vremurilor noi. Ca mănuşa. 😀
    O zi bună şi ţie!

    isabellelorelai

    3 Aprilie 2008 at 07:21


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: