Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

ROMANE ŞI ALTE ALEA „POLITICE”

with 17 comments

Preşedintele este om. Premierul este şi el om – zic eu. Iar omul este singurul animal care poate rămâne în termeni prietenoşi cu victimele pe care intenţionează să le mănânce, până când le mănâncă – zicea Samuel Butler. De ce nu se duc, maică, ăştia doi la tribunal, să se certe acolo – întreabă bunică-mea.

România = Zbor deasupra unui cuib de cu(r)ci

În ospiciul numit România, condus cu o mână de fier de sora şefă Ratched Băsescu, se încearcă aplicarea de şocuri electrice şi, dacă s-o putea, una bucată lobotomie, scandalagiului Randle Patrick McMurphy Tăriceanu, simbol al revoltei împotriva autorităţii tiranice a sorei şefe Ratched Băsescu. În acest timp, pacienţii ospiciului îşi revin brusc din oligofrenia în formă gravă denumită popular idioţie, dau strigătul de luptă al indivizilor striviţi de legile absurde ale societăţii, după care fug mâncând pământul în ţările din mama-UE, cu buletinul, la cules de căpşuni, măsline, italience şi bancomate, sau în SUA&Canada, dacă au viză – fiecare după posibilităţi, indiferent de sex sau orientare sexuală, religie, naţionalitate, orientare politică, studii sau pregătire profesională. Astfel, în ospiciu vor rămâne doar cei doi eroi care, între două certuri şi trei şocuri electrice, vor munci de se vor speti pentru creşterea PIB-ului lor personal. Membrii marcanţi ai PD-L şi PNL vor cultiva ogoarele şi vor face pâine. De circ se vor ocupa cei doi. Ecranizarea pur românească din data de 11.01.2008 nu va primi nici măcar un premiu Palme d’Or sau BAFTA, dapăi un Oscar.

(Dăcă vede Ken Kesey ce-am făcut cu-cu-cucii lui, moare iar. Dar „ai mei” sunt mai „buni”).

Jocul de-a Dumnezeu = „Magicianul”

În timp ce „neşte” fraieri idealişti îi tot dau înainte cu respectarea Constituţiei, şi în timp ce un scriitoraş pe numele lui Balzac strigă la ei bă fraierilor fiţi realişti, ce dracu’, că legile sunt pânze de paianjen prin care muştele mari (care vreţi voi) trec şi cele mici (care vreţi voi) sunt prinse, în acest timp ziceam, undeva, într-o mirifică insulă – de data asta nu grecească ci neaoş românească, numită să zicem Bucureşti – un super bogătan, stăpân nedeclarat al locului, pe numele lui adevărat „Jucătorul”, se plictiseşte groaznic, dar groaznic, pentru simplul motiv că legea aia naşpa de-i zice constituţie nu-i acordă mai multe atribuţii, şi cum ziceam că se plictisea el aşa s-a gândit că ce-ar fi să se joace el de-a Dumnezeu, că are de toate şi cunoşte la perfecţie, dar la perfecţie, teoria manipulării. Ia să vadă el dacă ştie să o şi pună în practică/aplicare. Şi îşi luă ca nume de cod „Magicianul”, că „Domnu’ Profesor” e deja perimat, prea îl ştie toată lumea. Fiind îndeplinite toate condiţiile, Magicianul îşi alege victima, în persoana tânărului profesor (fost manechin) Nicholas Urfe – pentru că prea l-a enervat pe Magician cu motocicletele şi maşinile lui de lux pentru care îi trebuia f.f. mult petrol – şi îl invită (momeşte etc.) pe insula mirifică, proprietate personală obţinută din mandatul de primar. Ăsta, Manechinu’ adică, pune botu’, că nimeni nu e fraier să refuze un concediu pe banii altuia, şi se duce pe insula lu’ Magicianu’ (ulterior Manechinu’ a declarat că a fost avertizat să nu se încurce cu nebunu’ dar ce mai contează) unde, pe insula mirifică cum spuneam, cu „mare graţie” este supus unei serii elaborate de puneri în scenă. În urma acestor scenarii, Manechinul nostru a fost fermecat, subjugat şi în final educat (între timp a căzut şi cu motocicleta şi a făcut buba). Magicianul, în jocul său de-a Dumnezeu, cu viclenie, perfidie şi cu simţul dreptăţii ca motto (ulterior şi cu părere de rău că l-a invitat, dar ce mai contează) îi aplică lu’ Manechinu’ nişte pase de magie şi psihanaliză, erotism şi iniţiere, că poate-poate îşi dă ăsta demisia, şi în urma cărora Manechinul conştientizează cu mare, dar mare amărăciune, pierderea singurei fiinţe care l-a iubit (e vorba de fiinţa poporului român, evident), datorită egoismului de care Manechinul a dat dovadă atunci când nu a vrut să renunţe nici mort la Norica. Acuma, ăsta, Magicianul îl tot cheamă din nou pe insulă pe Manechinul, dar ăstălalt nu mai vrea, că îi este frică săracul (şi mie mi-ar fi, sincer) şi, până la urmă se întâlnesc pe un teren neutru, la Golden Blitz probabil (sau cum îi zice, că autorul nu le are cu instituţiile de înalt nivel). Finalul îl vom afla în „Colecţionarul”, poate deseară la ştiri. Uite d’aia nu ţin nici cu unul, nici cu altul. Că prea sunt personaje de roman. Originalul e ca lumea, copia este cam … John Fowles, frate, nu ştiu ce-ai căutat prin Grecia, zău, că la noi era mai mişto. Da’ acum e prea târziu. Nu că tu ai murit, că m-am apucat eu de scris. Evident, sunteţi curioşi cu cine ţin. Vă spun altădată, că nu se încadrează în romanul ăsta, omul este cel mai normal om din România şi de pe planeta pământ. Îi fac roman separat. Că am să-l iubesc până când am să închid ochii, definitiv. Şi nici nu mai are voie să candideze, că a avut trei mandate. Da’ vă zic altă dată cum îl cheamă (asta am băgat-o acum, că acum îmi permit, că eu moderez înjurăturile alea, sau cum le zice, « comentarii »).

Maestrul Tăriceanu şi Margareta Nicolai

Un blog de circulaţie intensă se întreabă zilnic: – ?????

În traducere (românească) cele cinci ????? reprezintă un citat din The New York Times: „Ce poate salva o lume în care răul produs metodic de OMu’ nu mai lasă nici unui strop de SPERANŢĂ?”. Acelaşi The New York Times dă şi răspunsul: „Bineînţeles, NIMIC din elementele LUMII PARALIZATE”. Vedeţi? Americanii ştiu! Şi ei mai ştiu şi asta: „Şi atunci e NEVOIE de ceva din AFARĂ”.

Acu’ începe romanu’. E pe două planuri de palate, Cotroceni şi Victoria:

1. Diavolul ia chipul iluzionistului Profesor Woland Băsescu (un străin ciudat) şi se amuză să pună pe jar Bucureştiul anului 2007. Şi al anului 2008, desigur, oraşul unde Maestrul Tăriceanu şi Margareta Nicolai încearcă şă-şi trăiască iubirea pentru justiţie. Profesorul Woland Băsescu are o conversaţie, la fel de ciudată, cu scriitorii afiliaţi la S… şi S…, Ivan Timofte şi Berlioz Săftoiu, în urma căreia (discuţia ciudată!) Berlioz Săftoiu va muri, iar Ivan Timofte va fi internat într-un spital de boli mintale. Aici îl cunoaşte pe Maestrul Tăriceanu, un autor al cărui roman istoric despre Pontius Pilat Curtea Constituţională şi Iisus Poporul Român este respins de cenzura PD-Listă, forţându-l să se îndepărteze de tot ce era important pentru el până atunci, în frunte cu iubita sa de justiţie, Margareta Nicolai.

2. Departe în timp (2 luni) şi în spaţiu (la Guvern) – Pontius Pilat Curtea Constituţională îl judecă pe Iisus Poporul Român.

Planurile (1 + 2) alunecă unul spre altul, întâlnindu-se într-o poveste a suferinţei şi sacrificiului NOSTRU şi, abia astfel, ceea ce nu poate fi rostit în viaţa din Bucureşti se spune în cer, la Wash…. Şi la Brux… .

3. Pentru că nu era de ajuns (nu mă interesează dacă înţelegeţi ceva, că nici eu nu înţeleg) apare şi cel de-al treilea nivel al romanului, care depăşeşte graniţele REALISMULUI MAGIC, întrând de-a dreptul în fantasy (să vă explice Oana Stoica Mujea cum stă treaba). Margareta Nicolai, din dragoste pentru Maestrul Tăriceanu, face o înţelegere cu diavolul, adică cu Profesorul Woland Băsescu, care o transformă, cu un dosar de cadre, în ditai vrăjitoarea.

La originea lui, romanul a fost, în acelaşi timp, fabulă, satiră şi roman de dragoste. La „originea noastră”, romanul este, în acelaşi timp, scandal, scandal şi scandal. A, da, şi să nu uit: ZOAIE: În ambele origini, a lui şi a noastră adică, romanul este o parabolă despre PUTERE ŞI EFECTELE EI DISTRUGĂTOARE, despre bine şi rău şi, mai ales, despre FRAGILITATEA UMANĂ şi FORŢA IUBIRII – tot The New York Times a zis, că americanii se pricep foarte bine la chestii d’astea. Eu nu am zis nimic, că sunt artistă (asta era pentru … aşa, pentru băieţii …).

Aceasta a fost o „mică” abatere subluminală de la Bulgakov.

În altă ordine de idei: dacă aveţi neinspirata idee să mă întrebaţi ce vârstă am eu azi, vă răspund în doi peri:

Martora este întrebată ce vârstă are …
– Până acum am numărat 25 de primăveri.
– Bine, dar număraţi vă rog mai repede …

Am parte şi de o oră în minus. Bun. Dar e spectaculos să vezi cum se schimbă ceasul la PC brusc de la 23.59 la 01.00. Numai la noi se putea întâmpla aşa ceva. De la romane mi se trage. Cu ultimele puteri, vă doresc multe zile frumoase.

.

IN MEMORIAM GEORGE PRUTEANU. Mintea intuitivă este un dar sfânt şi mintea raţională este servitorul fidel. Noi am creat o societate care onorează pe servitor şi care a uitat darul. Albert Einstein. Domnule Pruteanu, pentru Dumneavoastră: Non, je ne regrette rien!

De astăzi încolo, o ascultaţi în direct, printre stele. Dumnezeu să vă odihnească în pace.

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

29 Martie 2008 la 23:19

Publicat în politica, viata

Tagged with ,

17 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Isabelle, daca tu crezi ca dupa ce m-ai facut sa zambesc si sa ma fac bloaga la loc, nu o sa ma supar rau, da’ rau de tot, te inseli. Nu, nici vorba. Nu vei inchide blogul. Gandeste-te doar la toti oamenii care au nevoie de tine. Gandeste-te la toti oamenii aceia care au incredere in tine. La cei pe care incerci sa ii ajuti. La mine, la Cella, la Manole si la toti cei care te iubesc. Isa, daca vrei maine vin sa sarbatorim, vrei, zi vrei? NUUUU, Nu te las. Nu mai fi suparata, te rooog. Facem cu randul. Hai, zambeste, e ziua ta, trebuie sa zambesti. Pentru mine, plzzzzzz.

    Oana

    29 Martie 2008 at 23:35

  2. Inchidere???? De ce inchidere??? 😦 Spune-mi ca nu vorbesti serios!

    SMINCHY

    29 Martie 2008 at 23:46

  3. La Multi Ani, Isabela! sa ai numai bucurii si impliniri! vezi ca pe blogul Oanei lumea te sarbatoreste deja.. 🙂

    corinacretu

    29 Martie 2008 at 23:50

  4. Buna dimineata!

    manole

    30 Martie 2008 at 05:57

  5. Şi eu vă iubesc pe voi. Cu blogul mă mai gândesc.
    Am trecut pe la Oana.
    Manole, Ursuleţule, eu beau cafea filtru. Filtru nu ai? Să îţi povestesc când m-am dus la Starbucks-ul din NY şi nu a avut vânzătorul să-mi dea rest la 100 de coco. Se uita coloratul la suta mea de dolari exact cum mă uitam eu la Empire State Building.

    isabellelorelai

    30 Martie 2008 at 08:08

  6. CELLA îmi zice:

    tu stii ca atita ma pricep si/atita pot in materie de …tehnice
    stiu ca nici nu astepti prea multe de la mine
    darurile tale sunt in suflet
    nu stiu cum ti/as putea darui ce va … ceva ce ?
    AI PRIETENIA MEA …
    este cel mai dezinteresat si sincer DAR din ce am de oferiti
    nu prea stiu sa spun … vorbe …
    iti spun cu vorbele (lui) Lorelai
    „totul ne desparte pe tine si pe mine,distanta,oamenii,viata si poate si destinul …
    Iata ce/i aduce scrisoarea mea.
    Nu ma tem nici de zibetul tau
    Deci,nu ma tem de nimic
    Sunt ceea ce/i dincolo de fereastra odaii tale : sunt departarea
    Sunt cea mai mica fata a lumii,intre rindunelele ei fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.
    Privirea ta nu ma va gasi nicaieri.Amintirea ta nu are unde sa ma afle.Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde sunt intre cele patru zari :raspintia lor …”
    ” LA MULTI ANI ” , BUNA MEA
    ITI MULTUMESC , CA TE/AU ADUS INGERII , IN VIATA MEA
    BESTIALOOOOO … tortu/i de fructe,de la ziua mea … l/am pastrat special … pentru tine
    Cu toata prietenia de care sunt in stare , si/mi place sa cred ca sunt,dincolo de cuvinte
    Cella

    isabellelorelai

    30 Martie 2008 at 08:17

  7. Cella, mulţumesc că mi-ai amintit de Amallia. Am încercat să o pun sus, să o vadă toată lumea, dar nu se poate. Tehnic. Este codată şi nu se poate asculta decât dacă apeşi pe link.

    isabellelorelai

    30 Martie 2008 at 08:34

  8. Am să vă spun ceva: înafară de voi şi de copilul meu, nimeni nu mi-a spus La mulţi ani. Diferenţa dintre voi şi copilul meu este că voi mi-aţi spus primii.

    isabellelorelai

    30 Martie 2008 at 08:37

  9. Vedeţi voi, eu verific înaine. Tehnic nu merge. Chiar dacă noi vrem, NU MERGE. Este codată.

    isabellelorelai

    30 Martie 2008 at 09:04

  10. da. este codata. si eu am pierdut codul.

    manole

    30 Martie 2008 at 09:41

  11. Nu-i nimic, Manole, important a fost gestul. Frumos.
    Mulţumesc.

    isabellelorelai

    30 Martie 2008 at 09:51

  12. Amalia mi-a amintit de Portugalia. Am plecat din Lisabona spre Fatima. Pe drum a inceput cea mai torentială ploaie din lume. Potop. Dar am vrut atât de mult să ajung la Fatima, încât am zis că mă duc înot. Şi atunci ploaia a stat. Şi am ajuns. Ştii care este culmea: eu nu ştiu să înot.

    isabellelorelai

    30 Martie 2008 at 09:53

  13. Buna mea,
    uite,am avut întîlnire cu NICHITA ,TU ştii …
    o bucată din sufletu meu
    m-a trimis să-ţi spun că mîine-i ziua LUI
    da,el împlineşte 75 de ani
    şi-ţi dau întîi din darul LUI către mine
    „Inimă,tu,cea mai repede,
    inimă,tu ,zeitate a magneţilor ! …
    Au făcut un chip al tău din cuvinte,
    te-au desenat inimă
    şi ţi-au dat forma lui A.”
    Da,
    ăsta a fost darul pentru mine
    ţie ţi-a trimis , prin mine , ăsta (mi-a dat voie să modific un cuvînt 😉
    „EXISTĂ NUMAI CE VA FI,
    NUMAI ÎNTÎMPLĂRILE NEÎNTÎMPLATE,
    ATÎRNÎND DE RAMURA UNUI COPAC
    NENĂSCUT,STAFIE PE JUMĂTATE …
    EXISTĂ NUMAI TRUPUL MEU ÎNLEMNIT.
    ULTIMUL,DE BĂTRÎN ,DE PIATRĂ,
    SUFLETUL MEU AUDE NENASCUŢII CÎINI
    PE NENĂSCUŢII OAMENI CUM ÎI LATRĂ”

    CELLA

    30 Martie 2008 at 10:53

  14. Ştiu, Cella, 31 martie ’33.

    isabellelorelai

    30 Martie 2008 at 10:54

  15. Mai bine asta:

    Primăvara

    Primejdii dulci alcătuind sub gene,
    mi te iveşti istovitor de dulce
    cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
    pe ei sărutul lutului, alene.

    Te stingi încet din mine, iară
    sub piept loveşte-n căldărim o minge
    şi ziua pe trotuare se prelinge,
    lăsând în urmă-i iz de primăvară.

    Alături de mocirlele uscate
    ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
    Hei… zi cu soare-n zare, spune-mi oare
    cam câte fete-s astăzi deflorate?

    Un orizont pierdut, cu buze roşii
    sărută-n creştet noaptea pe hotare
    Cocoarele revin din depărtare
    şi mor în primăvară ofticoşii…

    La mulţi ani, Nichita!

    isabellelorelai

    30 Martie 2008 at 10:57

  16. DA !!! 😀 😛 😉

    CELLA

    30 Martie 2008 at 11:11


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: