Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Scrisoare de dragoste către … un pian

leave a comment »

Ceea ce îţi scriu acum nu am spus nimănui altcuiva – nici măcar unui preot, aşa cum s-ar fi cuvenit. De ce fac asta?

Pentru că sunt incapabilă să-ţi spun aşa cum trebuie („cumsecade”, cum spunea bunica mea) ce aş vrea să-ţi spun, atunci când eşti fizic lângă mine. Dacă eşti.

Căci de cele mai multe ori sufletul tău pleacă în universul tău, al tău şi numai al tău. Încearcă şi sufletul meu (mai modest, ce e drept) să îl prindă.

Şi de câte ori îl găseşte – şi îl găseşte de multe ori, deşi nu crezi că aşa un meschin suflet de muritor poate – îşi dă seama că nu are ce căuta acolo, în universul tău, al tău şi numai al tău. Îl goneşti atunci când repeţi la nesfârşit „tu NU înţelegi, tu NU înţelegi…”

Şi atunci mă revolt pe dinăuntru, şi învelişul ăsta exterior şi idiot – de creier şi carne şi oase tâmpite – spune lucruri rele şi urâte şi fără noimă, fără dragoste, doar de convenienţă. Apoi te întorci pe pământ şi te revolţi şi tu, şi gândul tău spune şi el lucruri rele.

Şi atunci îmi spun că NU avem ce căuta unul lângă altul (deşi de multe ori eşti mai pământean decât mine, dragul meu nu te supăra). Şi atunci mă întreb şi apoi te întreb ce vrei tu de fapt de la mine, cea care nu înţelege. Cine înţelege şi cine nu.

Spui tot timpul că NU înţeleg. De ce te-aş contrazice.

Vorbele sunt vorbe. Rănesc şi apoi se duc. Şi se întorc noaptea şi rănesc şi mai rău. Noaptea totul se amplifică. Sau se simplifică. Dacă nu ar fi Îngerii să oblojească, ar curge sângele nestingherit. Sânge bolnav.

Habar nu ai cât de mult înţeleg. Cât de mult te înţeleg.

De aceea lucrurile bune ţi le spun doar în gând.

Dar nu ştiu cât din ele ajung la tine. Cât se pierde în univers. Sau cât fură demonii. Şi sigur fură … Căci ce e bun se fură. Să nu ajungă prea mult bine.

Nici nu ştiu sigur dacă am să fiu în stare să-ţi dau ce ţi-am scris. Voi vedea.

Dacă voi avea destul curaj să îţi dau aceste gânduri, şi le vei primi, şi de le vei citi, te rog apoi să le arunci înapoi în univers. Şi să nu spui nimănui ce ţi-am spus.

Dacă vei spune cuiva voi afla şi voi gândi rău despre tine (nici demonul meu nu stau degeaba) şi nu vreau, pentru că tu eşti … lumina mea.

Eşti un dar de la Dumnezeu. Un dar de care mi-am dat seama târziu – şi pe care nu l-am primit cum ar fi trebuit, aşa cum s-ar fi cuvenit, cu bucurie, nu cu blestemata şi bolnava mea suspiciune.

Şi pentru asta îmi pare rău, iartă-mă Doamne, poate nu e prea târziu, îţi dăruiesc câteva lacrimi, ca să mă ierţi.

Şi mă vei ierta, căci sunt lacrimi adevătate. Din suflet.

Iartă-mi sufletul care a fost până acum prea încuiat ca să mai creadă că mi se mai pot întâmpla şi lucruri frumoase, altele decât visele mele nestingherite de nimeni până acum, de dorinţa de a vedea munţii doar de la Sinaia, şi de ghiocei, şi de floarea soarelui, şi de imaginara mea cabană din munţi, şi de muzică blândă, şi de brazi şi de parfumul lor divin, şi de un căţel pe care îl am tot în gând, de unde mă apără şi mă iubeşte cum numai un căţel ştie să iubească, şi de un cal negru, şi de un foc în miez de noapte cu mine şi un bărbat fără chip, şi de multe cărţi – adesea cele mai bune prietene, şi de un fotoliu primitor, şi de un pian la care mi-a plâns sufletul toată viaţa, şi de trandafiri albi, în grădină şi pe clanţa uşii, Doamne ce frumos, şi de ghiocei şi brânduşe, de miros de pâine caldă, de miros de pământ proaspăt întors, maci ca multe rubine în grâu de aur, flori de câmp pline de rouă, miros de iarbă acum cosită, de zăpadă proaspătă, miros de cozonac făcut de bunica în ajun de Crăciun – cel mai bun din lume, dar care nu mai e demult, dorul şi durerea ca de fier încins pentru al doilea copil pe care nu l-am mai născut şi care îmi aduce aminte ce vinovată şi păcătoasă şi slabă fiinţă de lut şi muritoare sunt, şi de dragostea curată închisă în adâncul fiinţei mele de care am crezut că nimeni nu are ce face, de prea multe ori, ce păcat.

Şi de ciulini. Am descoperit că îmi plac ciulinii. Pentru că nu îi vrea nimeni. Dar ei îşi văd de treaba lor cu toţi spinii lor în apărare. Eu. Aşa mă văd. Un ciuline. Când mă uit la mine (rar) asta văd. Un ciuline.

Şi dacă nu mă veţi ierta, nici Dumnezeu şi nici tu, măcar îmi va rămâne bucuria şi amintirea de a te fi atins, de a te fi mângâiat pe frunte şi de a-ţi fi spus te iubesc. Fără să aştept NIMIC. NU vreau nimic. Punct. Ai auzit oare când ţi-am spus că te iubesc? Dumnezeu a auzit. Sigur a auzit. Nu te speria, NU VREAU NIMIC. Cuvintele frumoase mai spală din ruşinea lumii.

Multe motive am pentru care să nu mă suport. Eu pe mine.

Nu m-am dorit. Sunt doar un scop al universului.

Nu am avut curaj să-ţi spun cum nopţile – atât de multe, de mulţi ani, din copilărie de fapt – îmi imaginez cum cânt la pian.

Doamne, iubitul meu, ce noroc ai! Trebuie să fii un fericit între puţinii fericiţi pe lume pentru asta. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu şi părinţilor tăi şi cui crezi tu că mai trebuie pentru şansa asta. Uită de cât a fost de greu. A meritat.

Poţi avea totul. Doamne, cu ce jind mă uitam la copiii care ieşeau de la liceul de muzică!

Şi ce durere a fost când nu ai vrut să-mi cânţi. Şi ce bucurie când ai vrut să cânţi. Nu conta cui, şi ce. Şi de ce. Ce bine că am fost acolo. Tu erai în universul meu şi cântai. Ce să vreau mai frumos?

Dacă ai citit până aici, stai probabil şi te întrebi de ce îţi spun toate astea.

Poate sunt prostii pentru tine, dar pe mine mă ajută să nu vreau să o rup la fugă când te voi vedea peste câtva timp, chiar dacă nu mă vei zări printre ceilalţi muritori.

Şi acum tot vreau să fug, şi de mine, şi de tine, şi de tot.

Şi când sunt cu tine tot fug.

Să nu râzi. Să nu râzi, că faci păcat. Eu sufăr atunci când tu suferi. Măcar atât pot să fac pentru tine. Şi să plâng pentru tine.

Tu doar să nu râzi. Mai bine să nu-ţi pese.

Aruncă toate astea şi gata.

De ce îţi scriu? De ce …

De ce ne este teamă, tuturor?

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

4 Martie 2008 la 10:06

Publicat în scrisori

Tagged with

Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: