Asociaţia Erika. Şi ecograful

Mai întâi despre Erika.

Erika este un copilaş din România care a fost diagnosticat cu leucemie, anul trecut. Acum este bine, dar a făcut (şi încă mai are) tratament în Germania. Pentru cei care nu au urmărit campania de strângere de fonduri pentru Erika, povestea este simplă.

Erika-Eleny Josian s-a născut pe 3 decembrie 2006. Pe 25 august 2008 a fost internată la Spitalul Clinic Fundeni, până pe 10 septembrie 2008, fiind diagnosticată cu anemie. Medulograma nu evidenţia celule blastice (stare preleucemică). A doua internare s-a făcut pe 31 octombrie 2008. Medulograma indica peste 90% celule blastice cu aspect morfologic şi limfoblaşti.

Pe Raportul Medical al Erikăi este scris, în dreptul „Ex. Citogenetic”: „Nu este posibil”. În traducere liberă: Nu este posibil pentru că aparatura Nu există.

Pe 1 noiembrie 2008, Erika a fost diagnosticată cu Leucemie Acută Limfoblastică L 1.

Părinţii au decis imediat să plece afară. Au cerut ajutor, s-au strâns peste 120.000 de euro şi au dus copilul în Germania, la jumătatea lunii noiembrie 2008.

Părinţii Erikăi: „In urma diagnosticului pus si in urma discutiilor cu medicul curant, am aflat ca aceasta boala are 80% sanse de vindecare urmand un tratament cu citostatice, timp de 3 – 4 ani. Insa, in orice moment pot interveni complicatii, deoarece aceasta boala afecteaza si alte organe, cum ar fi ficatul, splina. O metoda mai sigura si mai rapida poate fi transplantul de maduva, care din pacate nu se poate face la noi in tara si necesita costuri foarte mari (in jur de 180.000 euro)”.

Pe 23 septembrie 2009, Erika s-a întors acasă. Tratamentul în Germania va continua, până când Erika va fi declarată complet sănătoasă.

Până atunci, părinţii Erikăi s-au hotărât să facă ceva. O campanie şi o asociaţie. Ei spun:

„Este o campanie umanitara al carei obiectiv este importanta depistarii cancerului de orice natura in perioada de debut a bolii.

In acelasi timp cu asta si strangerea de fonduri necesare, pentru ca Institutul Clinic Fundeni – Sectia de Oncologie Pediatrica – sa-si imbunatateasca  conditiile precare in care isi desfasoara activitatea si sa-si optimizeze capacitatile de tratare a cancerului si a leucemiei la copii.

În timp ce în ţările dezvoltate pacienţii trataţi cu cancer supravietuiesc in mare parte, rata de supravieţuire în ţările în curs de dezvoltare se reduce considerabil, de multe ori si pentru că accesul la informaţie este aproape absent, metodele de detectare precoce ale afectiunii şi de tratament sunt destul de precare.

Cu toate acestea, în prezent, cele mai multe forme de cancer la copii sunt curabile, în cazul în care sunt detectate la timp si beneficiaza de un tratament prompt.

Analizand situatia din ultimii ani in Romania, depistarea precoce si accesul la tratament corespunzator s-a imbunatatit considerabil. In ceea ce priveste sprijinul psiho-social, deasemenea ne putem bucura de o mai buna organizare, astfel rata de abandon ai acestor copii a fost simtitor redusa iar sansele lor de vindecare sunt in reala ascensiune”.

Asociaţia se numeşte „Erika”, iar campania umanitară „Erika revine pentru voi”.

Dacă aveţi vreo idee sau vreţi să ajutaţi:

Contact: Josian Wipper, tatăl Erikăi.

Tel:  0727 977 011. E-mail:  josianwipper@yahoo.com

Sau un mesaj pe blog, site-ul este încă în lucru:

http://apelerika.wordpress.com

http://apelerika.wordpress.com/2009/09/10/erika-revine-pentru-voi

Apoi despre ecograf.

Este foarte simplu. Câţiva oameni, cadre medicale, încearcă să facă rost de bani ca să cumpere unul. Postez aici prezentarea proiectului, ca să vedeţi că familia Josian are dreptate.

Denumirea: Dotarea sectiei de pediatrie din cadrul Institutului Clinic Fundeni cu un aparat de ecografie.

Prezentare: In Romania exista peste 380.000 de bolnavi de cancer aflati in tratament, conform datelor prezentate de Liga Romana de Cancer, in urma raportului din anul 2008. Anual sunt diagnosticate in jur de 70.000 de cazuri noi, dintre care 1.000 sunt copii si tineri.

In cadrul Instututului Clinic Fundeni este sectia de Pediatrie (cea mai mare din tara) care trateaza aceste afectiuni. Acest proiect isi propune asigurarea mai bune functionari a sectiei de Pediatrie (care se desfasoara pe 2 etaje) unde sunt tratati copiii diagnosticati cu  leucemii, limfoame, copii care fac dializa, copii cu talasemie, copii cu hepatite cronice – veniti din toata tara.

Mentionam ca anual sunt inregistrate peste 5.000 de internari, iar aria de acoperire este toata suprafata Romaniei.

Sectia de Pediatrie din cadrul Institutului Clinic Fundeni are un regim special in ceea ce priveste specificul, tratamentul dar si nevoile de protejare ale pacientilor.

Dupa fiecare cura citostatica, ei fac aplazie medulara (le scad foarte mult analizele si sunt mai predispusi la infectii).

De aceea dorim sa  putem interveni promt, dar pentru acest lucru trebuie sa avem cu ce (acest aparat este esential pentru decelarea modificarilor aparute la nivelul ficatului, rinichiului-modificari care daca nu sunt descoperite la timp, curma vieti).

Aici mai putem adauga ca benefeciari si copii si tinerii care au facut transplant medular, renal si necesita monitorizare.

Scurt istoric al activitatii solicitantului: In 1959 a fost infiintata Clinca de Pediartie  care are 160 de paturi si se intinde pe  doua etaje.

Obiectivele Clinicii sunt:

- Diagnosticul si tratamentul bolilor hematologice la copil, inclusiv a malignitatilor hematologice.
- Explorarea functiilor trombocitare si diagnosticul trombocitopatiilor si a bolii von Willebrand la copil.

- Diagnosticul si tratamentul bolilor de colagen la copil (Lupus eritematos sistemic, Artrita cronica reumatoida juvenila, granulamatoza Wegener, poliarterita nodoasa).

- Tratamentul multimodal al tumorilor solide la copil (in colaborare cu Clinica de Chirurgie Fundeni, Clinica de Radiologie si Imagistica Medicala).

- Abordarea diagnostica si terapeutica a cardiopatiilor congenitale la copil (in colaborare cu Clinica de Chirurgie Cardiaca din Institutul de Cardiologie C.C. Iliescu.

- Abordarea diagnostica si terapeutica a bolilor aparatului urinar la copil (in colaborare cu Clinica de Urologie Fundeni): Infectii de tract urinar, reflux vezico-ureteral, glomerulonefrite, sindrom-hemolitic uremic, sindrom nefrotic, malformatii reno-urinare, litiaza renala, insuficienta renala cronica/acuta.

- Statia de hemodializa pediatrica (5 posturi care lucreaza 24 de ore/6 zile pe saptamana), dializa peritoneala (compartiment cu 2 paturi, 4 cyclere) si hemofiltrare.

- Colaborare la transplanturi renale efectuate la copil.

- Diagnosticul si tratamentul afectiunilor gastroenterologice si hepatice; colaborare la efectuarea transplantelor hepatice.

- Centru national de ingrijire a copiilor si adolescentilor cu talasemii si hemofilie cu aplicarea metodelor moderne de diagnostic, de tratament substitutiv si specific – chelatori de fier, concentrate de factori de coagulare – in colaborare cu Clinica de Hematologie a Institutului Clinic Fundeni.

- Compartiment pentru chimioterapia ambulatorie a cancerelor copilului.

- Departamentul de Transplant Medular cu efectuarea: transplant de celule stem hematopoietice; transplant allogeneic de celule stem hematopoietice in boli hematologice, tumori solide; transplant allogenic in aplaziile medulare severe.

Apelam la implicarea comunitatii, cu rugămintea de a-i ajuta pe copii.

CERERE DE SPONSORIZARE

Suma necesara pentru realizarea proiectului: 45.000 euro.

Informatii despre aplicantul pentru sponsorizare:

Nume/Denumire si reprezentant legal: Institutul Clinic Fundeni

Adresa: Sos. Fundeni Nr.258, Sector 2, Bucuresti

Numele si functia persoanei de contact: Ulmeanu Nadia. Asistent medical.

Telefon: 021.318.04.24 – interior 1102. Fax: 021.318.04.21. Mobil: 0726 260 306.

Mici inginerii cu banii din „sănătate”. Adio şi-un praz verde, nu ne mai facem bine

Anul trecut am mers la un spital de la marginea Bucureştiului (parcă este strategic amplasat acolo, la mama naibii). Ca să mă întâlnesc cu o doamnă care ajută copii bolnavi. Să văd dacă pot şi eu să „mişc” ceva. Scrisesem despre câţiva copii, cazuri individuale, ai căror părinţi au îndrăznit să vrea mai mult pentru copiii lor şi să strângă bani, ca să „evadeze” din spitalele noastre – în care se poate doar 50% – spre cele din Europa civilizată, în care se poate 90%. Procentele însemnând un tratament decent, comportament civilizat şi vindecarea, deci viaţa.

În rest, habar nu aveam că într-un singur an, lună de lună, prin trei secţii de oncologie pediatrică din trei spitale bucureştene îşi trăiesc chinul vieţii şi al morţii peste 220 de copii şi adolescenţi, câteodată aceiaşi, alteori alţii. Care vin, îşi iau porţia de chimoterapie sau radioterapie – unii sunt operaţi – şi apoi pleacă acasă după două săptămâni sau o lună – dacă „au noroc”. Chiar şi fără un picior sau o mână, fără un rinichi sau o coastă, fără păr, fără gene şi sprâncene. Dacă nu au noroc din prima, stau cu lunile în spital. Cei mai mici reînvaţă să meargă, după două-trei luni de spitalizare. Alţii pleacă în fotolii rulante. Alţii pleacă… în coşciug. Cei care rezistă cu anii au deja două domicilii, unul fiind spitalul. Din lumea mea mare, plină de necazuri mici, am nimerit în lumea lor mică, plină de necazuri mari. Două lumi.

Recunosc cu mâna pe inimă că nu ştiam. Nu ştiam nici măcar unde este spitalul şi cum se ajunge acolo. Eram, poate, una dintre cele 19.000.000 de persoane din România care ştiau că sunt 350.000 de bolnavi de cancer, leucemie şi multe alte boli grave, dar nu ştiam nici prin ce trec, nici că nu ajung medicamentele sau că medicamentele eficiente nu există pentru că sunt îngrozitor de scumpe, că nu există aparatură medicală modernă – nu ştiam mai nimic, ce să o mai lungesc. Ei, bolnavii, familiile şi prietenii lor, cadrele medicale – hai să zicem 1.500.000 de oameni – erau singurii care ştiau cu adevărat ce se întâmplă. Au mai fost ziarişti care au scris, s-au revoltat, au încercat să ajute. Au mai fost emisiuni la tv. Au fost tratate efectele, pe ici pe colo. Cauza însă a rămas. Cel mai mare duşman al bolnavului este banul. Sau, mai precis, lipsa banului. Statul nu prea are, bolnavul nu prea are.

Doar că.

Doar că se întâmplă „chestii” ciudate cu banul ăsta. Ceva nu este în regulă. De fapt multe nu sunt în regulă, dar mă refer acum la un singur aspect.

Prin primăvară m-am dus până la sediul asociaţiei condusă de doamna de care am pomenit, să duc nişte jucării şi lucruşoare la copiii bolnavi.

O altă doamnă cu care m-am împrietenit, asistent medical la oncologie şi psiholog la asociaţie, îmi spune, supărată, că Florentina are nevoie să facă urgent un RMN şi că nu are 7 milioane. Şi dacă pot să o ajut. Mă uit chiorâş la ea şi o întreb ce e ăla RMN, de ce costă atât de mult, de ce nu îi face spitalul, de ce… Care e treaba, că nu înţeleg? Responsabilii din sănătate declară că avem de toate dar că bolnavii sunt de vină, că nu se duc la doctor. Aflu că există un aparat din ăsta în spital dar că mereu pe la sfârşitul fiecărei luni ori se strică, ori rămâne fără nu ştiu ce vrăjeli, ori CNAS nu mai are fonduri să plătească, chiar dacă Florentina are dreptul, pentru că este persoană cu handicap grav. În fine, îi promit că încerc să strâng nişte bani (a doua zi m-a sunat şi mi-a spus că nu mai este nevoie, a rezolvat, i-a dat asociaţia).

Apoi am uitat. Cu timpul însă am aflat că aşa se întâmplă lună de lună cu RMN-ul ăsta. Cam prin 25 ale fiecărei luni „ceva face” ca mai mulţi copii – cam 7 – să aibă urgent nevoie de un RMN iar aparatul din spital să fie defect. Şi de câte 7 milioane mai au nevoie. Iar acest RMN să fie musai făcut la o clinică din curtea spitalului – că aşa scrie medicul pe trimitere. Măi să fie… O mulţime de bani, lună de lună. Pentru o asociaţie a părinţilor bolnavi şi săraci (asociaţie care nu are mare vizibilitate din prea mult bun simţ – iar în ziua de azi bunul simţ dăunează grav), este greu să faci rost de atâţia bani. În condiţiile în care asociaţia ar dori ca banii donaţi de oameni, şi aşa puţini, să îi investească în medicamente şi suplimente de hrană pentru copii, mici cadouri – să le facă viaţa mai uşoară. Spre norocul lor, îi mai ajută o companie farmaceutică, prin intermediul asociaţiei.

Mi-am pus şi eu o întrebare: cum să poată un om, care are un copil bolnav de cancer diagnosticat acum 8 ani – om care nu mai are bani să cumpere medicamente, să mănânce, să plătească întreţinerea, lumina şi altea alea, de atâtea drumuri prin spitale – să mai scoată şi 7 milioane pentru un RMN, după 25 ale lunii respective? Să fure, ce să facă? Să mai zic că dacă ar avea nevoie de o analiză PET Pozitron trebuie să scoată 1.200 de euro? Nu, că e prea mult.

Aşa că mi-am zis să mă pun la punct şi cu RMN-ul ăsta, să nu mă măi fac de râs. Mai nou îi zice IRM, am aflat şi cât costă în funcţie la ce-ţi trebuie, ce să mai zic, m-am deşteptat – cu „Ştiinţa azi”: „Tehnologia medicală salvatoare de vieţi cunoscută sub denumirea de Rezonanţă Magnetică Nucleară (RMN), realizează imagini detaliate ale ţesutului moale din corpul uman, aproape eliminând nevoia chirurgiei de explorare. Spre deosebire de razele X, poate deosebi materia cenuşie de materia albă în creier, ţesutul canceros de cel necanceros şi muşchii de organe, la fel şi să descopere hemoragii sau semne de lovitură – de aici.

Pe baza rezultatului de la chestia asta, medicul curant va şti şi ce şi cum. Bun, am descoperit apa rece.

Dar am descoperit-o şi pe aia caldă. Pentru că fix acum o săptămână (deci august 2009) am aflat că „procedura” cu scoaterea celor 7 milioane din buzunar cu dedicaţie pentru clinica privată de lângă Fundeni continuă. Şi că este posibil ca în alt spital să fie mai ieftin. Am găsit nişte articole din ziare, în care jurnaliştii demascau nişte „inginerii” cu aparatul ăsta şi altele, la privat, fix în curte la Fundeni. Euromedic, cică. Şi iar m-am întrebat: cum de nu se strică niciodată aparatul din clinica privată? E de aur? Cam câte aparate sau materiale se puteau cumpăra în cele două spitale de stat – I.O.B. şi Clinic Fundeni, din banii care s-au scurs spre clinica asta privată? Şi de ce…

Plus de asta am găsit şi câteva întrebări şi răspunsuri ale oamenilor care aveau nevoie de aşa ceva şi pentru altele.

În martie 2005, un domn, care se lovise la genunchi şi avea dureri mari, s-a dus la urgenţă, la Floreasca. După consultaţie şi radiografii, medicii i-au spus că are nevoie de un RMN. Dar nu i-au spus şi unde îl poate face şi cât costă. A rămas ca domnul să se descurce singur. Aşa că a întrebat şi a aflat tot felul de soluţii, dar important este finalul: a ajuns la clinica aia de care vă spuneam. Doar că trimis de alt spital… Culmea.

Ce a aflat: 1. Că la urgenţe la Floreasca ar fi 2 aparate însă unul este stricat în permanenţă, iar ca să beneficize trebuie să aibă „o cunoştinţă” şi mulţi bani – vreo 4 milioane, pentru că prioritate aveau cei internaţi şi „pilele”. Ulterior a aflat că alea erau CT-uri (computer tomograf) dar că există şi un aparat RMN, dar stricat. 2. Că şi altă persoană a păţit la fel la urgenţe la Floreasca, dar lui i s-a spus clar că nu există RMN în spital. 3. O altă persoană infirmă că nu ar exista RMN la urgenţe la Floreasca şi garantează că acest misterios aparat este pe lângă bufet şi o capelă, tocmai se lovise de fonomen. 4. Că la spitalul CFR şi la spitalul Militar găseşte RMN şi este gratis dacă se internează într-unul dintre spitale. 5. Că la spitalul Colentina era o caravană Siemens unde făceai RMN pentru tot corpul, cu 100 USD, fără programare. 6. Că se poate face la Ambulatoriu (policlinică lângă spitalul Universitar) dar că e scump, 7 milioane. Dar că se poate şi altfel: programare şi internare o zi de la un medic de la Universitar, cu trimitere la RMN de la acest medic şi atunci era gratis. Ulterior a aflat că trebuia să aştepte 2 luni pentru asta. 7. Că la spitalul Fundeni e catedra de radiologie a UMF şi se poate face acolo. Şi că dacă are trimitere de la un medic specialist face RMN şi CT gratis. 8. Că altcineva a găsit o clinică privată (Hiperdia) şi a făcut un RMN rapid, la coloană, cu 4 milioane.

În final: domnul s-a internat la Spitalul Militar, de unde a fost trimis la clinica Euromedic din Şoseaua Fundeni, unde a făcut RMN-ul gratis pe baza fişei de internare, a unei adeverinţe de student, a unei adeverinţe de la notariat că nu realizează venituri…

Şi acum articolele din ziare. Ca să nu vă mai căutaţi banii de la asigurările de sănătate, că nu îi mai găsiţi. 3 milioane USD/an. Şi aici sunt banii dumneavoastră.

25 august 2007, Ziua: „Afaceri la Oncologie. Institutul Oncologic din Bucuresti este locul unde s-a dezvoltat o adevarata afacere de familie. Unul dintre cele mai mari reprosuri aduse ministrului Sanatatii Eugen Nicolaescu se refera la numirea unor persoane in fruntea anumitor spitale, in functie de interese. Un astfel de exemplu este cel al Claudiei Nicoleta Manu, instalata in functia de director general al Institutului Oncologic „Prof. Dr. Alex. Trestioreanu” (I.O.B.)”

Aceasta este nimeni alta decat sora Ancai Maria Petca, presedinte al Euromedic Romania, societate particulara care isi desfasoara activitatea chiar in curtea institutului si unde pacientii sunt trimisi pentru investigatii, pe bani multi, platiti de stat.

Petca lucreaza din anul 2005 pentru Euromedic, imediat dupa ce a plecat de la Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti (CASMB) din postul de director relatii contractuale.

Pozitie din care a participat la semnarea contractului prin care Casa de Sanatate oferea facilitati nemaiintalnite Euromedic. Trebuie spus ca legea anticoruptie interzice fostilor functionari sa lucreze la firmele cu care au derulat contracte.

La Institutul Oncologic, aparatura nu mai functioneaza. Deliberat.

In aceste conditii, directorul institutiei Claudia Manu trimite pacientii pentru analize catre Euromedic, firma privata condusa de sora sa, Anca Petca.

Iar cine plateste, si nu putin, este CNAS.

Situatia data se dovedeste a fi un vadit conflict de interese, legea interzicand astfel de practici pana la nivelul rudelor de gradul IV. Desi are cunostinta de toate acestea, ministrul Eugen Nicolaescu se face ca nu stie. Mai mult, semnatarul controversatului contract dintre Euromedic si Casa de Sanatate, Eugeniu Turlea, pe atunci presedinte al CNAS, este actualmente consilierul lui Eugen Nicolaescu. Cei doi se cunosc inca din anul 2000, de la infiintarea Camerei Auditorilor Financiari. Mai mult, Turlea este indrumatorul ministrului Sanatatii pentru lucrarea de doctorat de la ASE.

Costuri mari suportate de la bugetul de stat. Societatea Euromedic Romania SRL a fost infiintata in anul 2000 fiind o filiala a holdingului Euromedic International NV, cu sediul la Budapesta. Administrator este Zahal Levy, care a ocupat pana la data de 31 decembrie 2005 functia de presedinte al companiei, si Joseph Priel Fromovitz. In urma unor negocieri cu Ministerul Sanatatii si Familiei (MSF) si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS) – cu participarea si interesele nemijlocite ale lui Turlea si Petca – Euromedic a obtinut infiintarea unor centre in Romania, in parteneriat public-privat. Interesul a fost unul pe masura. Acestea ofereau pacientilor servicii decontate din bugetele caselor judetene de asigurari de sanatate. Asa se si explica de ce costurile investigatiilor erau de trei-patru ori mai mari decat costurile similare efectuate in laboratoarele obisnuite, fie ele de stat sau private.

Facilitati in lant. Daca laboratoarele medicale obisnuite aveau stabilit un plafon al numarului de analize pe care le puteau efectua in programul zilnic de sapte ore, centrele Euromedic nu sunt conditionate de nimic, avand posibilitatea de a efectua un numar nelimitat de investigatii. Mai mult, printr-o ordonanta emisa de Guvernul Nastase s-a dispus ca Euromedic sa primeasca anticipat 30% din sumele alocate pentru serviciile furnizate. Oficialii Ministerului Sanatatii au oferit Euromedic si privilegiul de a avea un program nonstop. In decursul unui singur an, Euromedic a raportat efectuarea a peste 50.000 de proceduri medicale, in conditiile in care o singura consultatie, nu foarte complicata, ajungea la valoarea de 2.500.000 lei vechi. Prin aceleasi metode, Euromedic Romania SRL a infiintat alte centre de diagnostic, la Arad, Constanta, Petrosani. Conform contractului incheiat in 2001 cu CNAS, pe o perioada de cinci ani, Euromedic trebuia sa primeasca de la bugetul Casei 3 milioane de dolari anual. In schimbul acestor bani, trebuia sa ofere investigatii medicale asiguratilor (radiografii, ecografii sau mamografii) in centrele pe care le avea deschise in Romania.

Un alt contract dubios. In alta ordine de idei, trebuie spus ca Nicoleta Manu este si actionar majoritar (100%) la firma Medsan Consult SRL. Societatea a fost infiintata in anul 2003 si are drept obiect principal de activitate – consultanta afaceri si management. Persoane din anturajul sau sustin ca pe vremea cand sora sa Anca Petca lucra la CNAS, acesta era una dintre firmele prin care se negociau contractele pentru laboratoare. Un astfel de laborator fiind si Euromedic.

Preturi umflate. Suma stabilita pentru Euromedic era una fixa, indiferent de numarul investigatiilor pe care firma le efectua in decursul unui an. Daca impartim suma alocata, la numarul investigatiilor facute de Euromedica observam ca preturile sunt unele cu adevarat umflate. Adica mai mari decat la cele mai scumpe laboratoare private. Conventia cu statul a fost incheiata pentru o perioada de cinci ani, cu posibilitatea prelungirii acestuia pe o durata similara. In cazul rezilierii conventiei inainte de termenul stabilit, ca urmare a incalcarii prevederilor acesteia de catre autoritati, societatea Euromedic este indreptatita sa primeasca despagubiri.

Cert este ca, in timp ce Euromedic infloreste, in anul 2006, Spitalul Clinic Fundeni, vecinul de curte avea 11 dosare pe rol, datorita actiunilor deschise in instanta de creditorii furnizori de produse medicale pentru recuperarea datoriilor. Mai mult, desi Institutul Oncologic are aparatura necesara pentru efectuarea de investigatii medicale, aceasta sta sau este declarata mai mult stricata, pentru ca pacientii sa poate fi trimisi catre preturile „piperate” rupte de la buget de catre Euromedic.

Centrul de afaceri de la Fundeni. Sub obladuirea lui Nicolaescu, Spitalul Fundeni a devenit un centru de afaceri pentru tandemul Manu – Petca si apropiatii celor doua. Astfel, Dorel Adrian Kajanto, sotul directorului general al centrului de diagnostic si tratament Euromedic Fundeni, dr. Lidia Kajanto, are un punct de lucru pe firma sa chiar in incinta Institutului Oncologic. Este vorba de firma Speranta Med SRL cu obiect de activitate asistenta medicala ambulatorie si la care Dorel Kajanto detine 40% din actiunile societatii. Chiar de la infiintare, firma beneficiaza de aceasta facilitate, avand un contract pe perioada de cinci ani.

DNA a intrat pe fir. Directia Nationala Anticoruptie (DNA) instrumenteaza, in ultima perioada, un nou dosar penal in care apare numele fostului prim-ministru Adrian Nastase. Este vorba de Dosarul 37/P/2007, ce priveste modul in care firma Euromedic a incheiat un parteneriat extrem de profitabil cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate pe timpul guvernarii Nastase. Un rol important in aceasta adevarata afacere privind infiintarea centrului de diagnostic Fundeni l-a avut, asa cum am spus, Anca Petca, prin faptul ca la vremea respectiva era director al Directiei de Contractare la Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti. Alaturi de actualul consilier al ministrului Nicolaescu, Eugeniu Turlea. Este stiut ca pentru Euromedic s-a creat un coridor legislativ care a dus la situatia de astazi. Desi fostul ministru al Sanatatii Mircea Cinteza a mai modificat din formula contractelor, Euromedic a ramas in avantaj, avand in continuare preturi de trei-patru ori mai mari ca celelalte laboratoare private. Interesant este si modul in care s-a semnat acordul incheiat intre minister si centrul medical Euromedic, pentru un teren de 1000 de metri patrati pe care acesta din urma il detine in curtea Spitalului Fundeni. Concret, Ministerul Sanatatii a emis o hotarare de guvern in baza careia s-a aprobat solicitarea facuta de Euromedic pentru concesionarea imobilului. Contractul a fost semnat pe 49 de ani si prevede plata unei sume totale de 1.470.000 de euro. Practic, redeventa de 30.000 de euro pe an este una jenanta. Tinand cont de pretul zonei si de pozitia detinuta. „Ziua” – aici.

20 martie 2007, Gândul: „Managerul Institutului Oncologic Bucuresti (I.O.B.) isi trimite pacientii la clinica privata a surorii sale. Clinica privata condusa de sora Claudiei Nicoleta Manu efectueaza tomografii si rezonante magnetice (RMN) pentru pacientii trimisi numai acolo de doctorii I.O.B.”

Conflictul de interese in care se „balaceste” managerul general de la I.O.B. se contureaza din ce in ce mai clar, in ciuda ignorarii situatiei de catre Ministerul Sanatatii.

Ziarul Gandul a prezentat, in premiera, conflictul de interese in care se afla managerul Claudia Nicoleta Manu, sora presedintei unei companii medicale private, care are una dintre unitatile de lucru, chiar langa gardul IOB.

Cum Institutul nu are computer tomograf functional si nici aparat pentru rezonanta magnetica, managerul ar fi putut incheia contract chiar cu firma surorii pentru ca pacientii sa poata efectua aceste investigatii.

Ca urmare, din bugetul Institutului s-ar putea deconta investigatiile efectuate la clinica privata a sorei managerului de la IOB.

De asemenea, si compania respectiva are contract cu Casa de Asigurari de Sanatate Bucuresti.

Pentru faptul ca in ultimele saptamani a aparut o schimbare in relatiile dintre cele doua unitati, sta marturie un pacient trimis sa se „caute” chiar la firma surorii managerei Manu.

In continuare prezentam marturia pacientului.

„Lunea trecuta, la control, unul dintre medicii din policlinica Institutului Oncologic Bucuresti (IOB) mi-a recomandat efectuarea unei tomografii computerizate”, povesteste pacientul unitatii.

„E bine sa faceti si aceasta analiza, ca acum e gratis. Cu biletul de trimitere trebuie sa mergeti la policlinica privata care se invecineaza cu noi. V-am trecut urgenta, ca sa v-o faca mai repede. Trimiterea, insa, numai acolo este valabila”, i-a explicat pacientului medicul oncolog.

La receptia policlinicii private din gardul Institutului, pacientul a aflat ca analiza nu e tocmai gratuita: „Peste patru zile este programarea si trebuie sa aveti la dumneavoastra un milion cinzeci de lei. Atata trebuie sa platiti pentru o tomografie computerizata cu substanta de contrast. Daca medicul considera ca nu este nevoie de substanta de contrast, atunci pretul este de 350.000 de lei vechi. Oricum, dumneavoastra trebuie sa veniti cu un milion cinzeci de lei”, mai povesteste pacientul.

„Cu aceasta ocazie, am aflat ca pacientii IOB mai pot beneficia de trimiteri si pentru alte analize, cum ar fi: mamografie, radiografie pulmonara, RMN, scintigrafie osoasa, osteodensitometrie si, in curand, si pentru ecografie generala”, mai spune bolnavul.

Povestea continua:

„Joi, la data si ora stabilita pentru tomografia computerizata, receptionera verifica din nou trimiterea si, de pe un tabel, numele doctorului care a recomandat-o. «Nu toti medicii din IOB pot sa trimita la noi. Numai cei care sunt pe lista. In total sunt opt. Trebuie sa va fac o copie dupa actul de indentitate. Analiza dumneavoastra este decontata de Casa de Asigurari de Sanatate Bucuresti. Va rog sa mai completati si o declaratie pe care apoi sa o dati doamnei asistente»”.

„Si a trebuit sa declar pe propria raspundere ca nu am tensiune, ca nu sufar cu inima, rinichii, ca nu fac alergii si ca sunt de acord cu analiza. Dupa aproximativ 45 de minute de la ora stabilita, asistenta imi cere declaratia. Simte nevoia sa-mi atraga atentia ca s-ar putea sa am unele probleme de la substanta de contrast si ca este posibil sa mi se faca rau, dar ca am semnat deja pentru analiza. Dupa o examinare de aproximativ un sfert de ceas, inainte ca asistenta sa-mi injecteze substanta de contrast, cer sa vorbesc cu medicul. «Va rog, numai daca este absolut necesar continuam analiza si cu substanta de contrast. Daca nu considerati absolut necesar introducerea substantei de contrast, atunci eu platesc tomografia computerizata ca si cand ati folosit-o». Nu se considera necesara substanta de contrast si mi se spune ca pot sa plec. Intreb unde sa platesc tomografia si raspunsul vine sec: «Nicaieri. Este gratis. Sunteti un caz social. Rezultatul, maine dimineata»”.

La iesire, sala de asteptare se umpluse de paciente cu peruci si in capoate. Toate erau trimise din IOB. Avalansa de pacienti la analize decontate de Casa a fost si explicatia pe care am primit-o pentru intarzierea cu patru zile a programarii pentru tomografia computerizata. „In trimitere scria ca, in maximum 12 ore, trebuie facuta tomografia si rezultatul se da dupa doua ore”. „Gândul”.

Vineri, 22 decembrie 2006. Concursul pentru stabilirea managerilor de spitale s-a incheiat, dar problemele abia incep sa apara. Astfel, la Institutul Oncologic Bucuresti, aflat in subordinea directa a Ministerului Sanatatii, Eugen Nicolaescu i-a semnat ordinul de numire unui manager aflat in conflict de interese. La Institutul Oncologic, postul de manager a fost castigat de Nicoleta Claudia Manu, medic de laborator.

Aceasta este sora cu presedinta unei companii care are deschise mai multe clinici de investigatii medicale in tara si in Bucuresti. Clinica din Bucuresti functioneaza chiar intr-o cladire de langa Institutul Oncologic. Pentru ca institutul nu are computer tomograf si aparat pentru rezonanta magnetica, investigatii care diagnosticheaza eficient o eventuala tumora, pacientii sunt trimisi pentru aceste analize la clinica privata vecina. Asadar, intre institut si clinica respectiva exista o colaborare. Se pare ca, pana acum, in medie, fiecare doctor din institut trimite la clinica privata pentru investigatii cate 30 de pacienti in fiecare luna. De altfel, firma s-a infiintat pe vremea guvernului Nastase si a obtinut de la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate un contract multianual, cu o suma prestabilita, decontata din banii asiguratilor, indiferent de numarul investigatiilor efectuate. Dupa incheierea acestui contract, chiar raportul Curtii de Conturi sesiza grave deficiente in acest sens. Cand s-a schimbat guvernarea, fostul ministru al Sanatatii, Mircea Cinteza, vorbea de acest contract si de faptul ca trebuie schimbat, dar decontarile au continuat. Ministrul Nicolaescu a fost prea ocupat cu “reforma” si prea multa atentie nu a acordat acestui subiect, fiind “prins” in lupta cu feudalii. Sora managerului de la Institutul Oncologic detine functia de presedinte al firmei de aproximativ un an. HotNews, preluare din Gândul – aici.

18 ianuarie 2009. Prof. Rodica Anghel a revenit la conducerea Institutului Oncologic Bucureşti (IOB). Ministrul Sănătăţii, Ion Ba­zac, a făcut o schimbare, în urmă cu o săptămână, la vârful conducerii In­stitutului Oncologic Bucureşti (IOB), unitate aflată în directa subor­dine a MS. El a demis-o pe Nicoleta Claudia Manu din funcţia de manager al spitalului, după un audit de finanţare a unităţii, şi a re­adus-o pe Rodica Anghel. Dr. Nicoleta Claudia Manu, medic spe­cialist în medicină de laborator, a fost numit în decembrie 2006 la con­ducerea IOB de fostul ministru de resort Eugen Nicolăescu. Deşi a ob­ţinut funcţia prin concurs, mana­ge­rul numit de Nicolăescu s-a aflat în toată această perioadă în conflict de interese, potrivit Legii reformei în să­nătate, care îi aparţine tot fostului mi­nistru. Legea prevede că mana­ge­rul spitalului nu poate avea rude până la gradul IV cu afaceri în do­me­niul sanitar, altfel se află în conflict de interese.

Acum mai rămâne să descoperim şi roata.

În altă ordine de idei, redau integral povestea unui om care s-a lovit de altceva. De radioterapie la I.O.B. Şi de nesimţire, de indiferenţă, de… tot. Ca să nu se mai întrebe nimeni de ce mama naibii se moare în România.

Un om bolnav care şi-a pus gândurile pe un blog, în 2008. Un om, un român plătitor de taxe şi impozite, de asigurări de sănătate etc etc… Care a avut neşansa să se îmbolnăvească. Şi să aibă nevoie de radioterapie.

Povestea unui român bolnav, anonimul umilit de personalul medical de la I.O.B.:

De vreo doua luni jumate am dat piept cu sistemul romanesc de sanatate. Am ezitat sa scriu aici despre aceasta infruntare, pentru ca mi s-a parut oarecum deplasat. Totusi, o sa o fac, fiind inspirat de un articol…

IOB.

Eu locuiesc de o luna de zile in incinta Institutului Oncologic Bucuresti, situat pe soseaua fundeni, nr. 252.

Nu inteleg foarte multe din stiinta numita medicina, dar sunt influentat de mediul oncologic aparte si primesc minime informatii.

Nu stiu ce se intampla exact in acest institut, dar va povestesc ce inteleg eu.

Marea parte a lumii vine pentru citostatice si radioterapie.

Nu stiu cum e cu citostaticele, dar va povestesc cum e cu radioterapia (“razele” denumirea populara).

Razele se intampla la subsol. Sunt mai multe aparate de raze cu denumiri hazlii: accelerator, plimus, rocus, theratron etc.

Aceste aparate sunt niste “janghine”, in limbajul specific utilizat in institut.

Aparatele functioneaza de la 5 dimineata pana la 12-1 noaptea.

Fiecare aparat are un cerber alocat pentru fiecare jumatate de zi.

Cerberul e un asistent medical specializat pe radiologie, cu spor de radiatii etc.

Sincer nu reusesc sa imi dau seama cata scoala au baietii astia, in principiu sunt niste manipulatori de bolnavi si la propriu si la figurat.

Pe zi pe la fiecare aparat trec sute de bolnavi.

Exista undeva, la fiecare cerber in parte o programare.

Cerberu suna la fiecare etaj si cheama dupa bunul plac oamenii.

Daca dai sub 100.000 lei vechi nu intri la aparat pana la 8-9 seara.

Daca nu dai nimic, intri dupa 11 noaptea.

Daca nu dai nimic, te pot chema de 3-4 ori pe zi, te lasa sa astepti, sit e trimit la loc la salon.

Care salon e departe, cladirea avand sapte etaje, poate dura jumatate de ora sa ajungi daca astepti la lift. (in acest institut, slava domnului, nu se da spaga si la lift sau la poarta)

Povestea lui Nicky

Nicky se ocupa de unul dintre aparate. El lucreaza aici de 23 de ani. Are ochelari si o aura de specialist. Pantofi albi. Trecut de 50 de ani. Slabut, aliura de betiv. Pedant. Se leagana in scaunul de piele. Treaba lui e sa apese pe un buton dupa ce aseaza pacientul pe masa si fixeaza aparatul.

Nicky cheama bolnavii paralizati si dupa 12 noaptea.

Stie ca de la ei poate lua un ban in plus. Nu le spune cand sa vina, ci sa astepte telefon. Dupa ce suna, el Nicky se asteapta ca ajunga in 5 minutem desi ei nu pot merge. Institutul Oncologic Roman nu beneficiaza de brancardieri. Pur si simplu nu exista.

Deci pentru transportul grabnic la Nicky trebuie sa se mobilizeze niste oameni la dispozitia lui nicky cand si cum vrea nicky. Si uite asa, dupa zile in sir de nervi, ajungi sa ii dai spaga.

Poti sa il parasti la doctor. Si doctorul te sfatuieste calm sa ii dai “ceva, o atentie” si se “linisteste”.

Aparatele

Aparatele sunt nemtesti. Sunt vechi de 15 ani. Se strica regulat.

Cand se strica se blocheaza institutul. Orice zi cu aparat stricat inseamna o zi in plus de spitalizare pentru zeci si sute de bolnavi.

Slava domnului sa se strice vreo piesa! Poate dura luni achizitia din strainatate!

La un moment dat au fost trimiti toti bolnavii acasa ca se stricase o piesa, bolnavi care aveau urgent nevoie de radiologie si-au intererupt tratamentul.

Spaga

“cat te tine punga dom’le!” – cam asta e sfatul intre bolnavi. Cateva milioane pe saptamana e recomandat.

Mai e varianta sa nu dai spaga, dar trebuie sa ai nervii tari.

Aici asistentele sunt niste sfinte cand vine vorba de bani.

Te lasa sa mori daca nu platesti.

Nu primesc– nu vorbesc– nu se uita— nu te observa.

Daca vrei termomentru, in tot institutul exista unul, numai la etajul sapte si nu se imprumuta.

Tensiometru la fel, la noi pe sectie nu exista.

Nici ture de tratament normale, ca in alte spitale nu exista.

Traieste cine plateste.

Şi un comentariu:

19.01.2009. Sotul meu este internat la Spitalul Oncologic, dupa o operatie pe creier. Are nevoie de radioterapie. E GROAZNIC de tot: povestea cu aparatul mereu stricat si zilele de spitalizare…, banii…! Inclusiv dna. doctor care se ocupa de radioterapie! Aveti grija ca pe parcursul radioterapiei se fac niste injectii pentru reducerea presiunii craniene. Una sau doua pe zi. Vedeti ca nu le fac decat daca aveti grija si la seful de sectie si la asistente. Daca nu sunteti acolo uita sa le faca. Nu uitati sa i se faca analize de sange si un control la inima. La omul de la aparat trebuie sa livrati si la el constant ca sa nu va cheme la miezu noptii. Dumnezeu sa fie cu dumneavoastra!

Pentru conformitate:

http://pastilapolitica.blogspot.com/2008/08/radiologia-in-romania-institutul.html

Pentru numele lui Dumnezeu, în ce fel de ţară trăim? Cu ce oameni? Din cauza unor hoţi şi şpăgari – mulţi – am ajuns în situaţia asta. Şi a indiferenţei noastre, care ucide mai mult şi mai rău decât cancerul. Ştiţi ce nu înţeleg? De ce trebuie să plecăm noi din ţară? Cine puii mei sunt toţi ăştia? Madam doctor cu soră-sa afaceristă şi Nicky ăsta? A coborât Dumnezeu pe pământ şi s-a multiplicat, sau care e treaba?