Isabellelorelai's Weblog

Andrei are 27 de ani, i-a împlinit pe 14 februarie 2010. Andrei are cancer. Unul agresiv. A fost diagnosticat în iunie 2008 – melanom malign la nivelul scalpului, stadiul III.

Diagnosticul iniţial a fost adenopatie latero-cervicală dreapta – inflamaţie mult vizibilă a unui ganglion limfatic. În urma biopsiei s-a dovedit a fi un melanom malign, tumora mamă descoperindu-se la nivelul scalpului. Andrei a început imediat tratamentul recomandat de medicii oncologi, cu Interferon (Intron A) în doze mari (de trei ori pe săptămână). Apoi a efectuat un RMN al întregului corp, care nu a evidenţiat alte tumori. În ianuarie 2009, Andrei a făcut un examen PET, în urma căruia nu a fost detectată nicio tumoră. Nici la al doilea PET, efectuat la 7 luni de la primul – şi nici în urma altor consultaţii – nu s-au descoperit alte tumori. În septembrie 2009, Andrei a expectorat două formaţiuni de cca 3 cm care, în urma biopsiei, s-au dovedit a fi tot de natură malignă. A început tratamentul cu citostatice: Cisplatin în prima zi de tratament, urmat de 5 zile de Dacarbazină (citostatic achiziţionat din Germania şi Austria), în doze mari, la interval de 28 de zile. Într-un timp scurt boala a avansat, Andrei ajungând în februarie 2010 la multiple metastaze cerebrale, pulmonare, hepatice şi ganglionare. Familia a trimis documentele medicale la clinica din Turcia, Anadolu Medical Center, pentru radioterapie cu Cyberknife.

Andrei a fost acceptat. Suma cerută pentru tratament: 30.000 de euro.

Andrei a reuşit să strângă 5.000 de euro şi la sfârşitul lunii martie a plecat în Turcia. La teledon s-au mai strâns 1.640 euro. Andrei mai are nevoie de 23.360 euro.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Teledon la Romtelecom:

0900 900 600 – pentru 5 euro/apel

CEC Bank

RON: RO 38 CECE B20002 RON 000 2656

Titular: Dâlban Andrei Ioan

CNP:1830214410031

Domiciliu: Bucuresti, Calea Grivitei, Nr. 33

Contact: Eleonora Dâlban, mama lui Andrei – 0741 153 406

Documentele medicale pe site-ul lui Andrei:

http://www.andrei-dalban.ro

Gheorghe Filipciuc – Boby – împlinise 25 de ani pe 1 noiembrie 2009. Făcea sport, din pasiune. Mult sport. Terminase facultatea în 2007 (Facultatea de Informatică – Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad). A strâns bani şi a plecat pentru câteva zile în Italia, în primul său concediu de odihnă. Pe 3 ianuarie 2010, un accident l-a lăsat paralizat. A fost transportat la spitalul S. Chiara din Trento, unde a fost stabilizat. CAS a plătit spitalizarea, iar familia, colegii şi prietenii au reuşit să strângă bani pentru a-i asigura transportul din Italia în România (la Arad).

Boby are nevoie de 24.000 de euro pentru un transplant cu celule stem într-o clinică din Germania. Are nevoie de orice fel de ajutor pentru tratament, transport, medicamente.

Mai jos este povestea lui Boby, spusă de Smaranda Filpciuc, sora lui mai mică. Smaranda are 22 de ani şi tot ce îşi doreşte acum este să îşi ajute fratele să meargă din nou.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Unicredit Tiriac Bank  – Sucursala Arad

RON: RO 11 BACX 0000 0055 2080 1000

EURO: RO 70 BACX 0000 0055 2080 1005

Cod SWIFT: BACXROBU

Titular: Filipciuc Georgeta (mama)

Contact: Smaranda Filipciuc – 0721 210 112; Georgeta Filipciuc – 0727 733 286

Povestea lui Boby

In 03.01.2010 a avut un accident, in urma caruia a ramas paralizat. Boby, cum ii spunem noi, familia si prietenii, a suferit un accident la schi, mai bine zis cu placa. Accident care i-a fracturat coloana vertebrala in două locuri, si, ca sa fie lacrimile si mai amare, doctorii spun ca are maduva sectionata.

Boby a fost mereu un mare sportiv. A jucat fotbal, handbal, tenis de camp, tenis de masa si in ultimii ani a excelat in volei de plaja, dar si de sala. A castigat diferite concursuri de volei, in ultimii ani fiind mereu pe locul I la volei pe nisip, alaturi de colegul sau, Iulian. Noi ne-am petrecut copilaria in Maramures, zona de munte, unde iarna de iarna am schiat, am mers cu patinele, sanie, bob, tot ce ţine de sportul de iarna.

Boby lucra ca inginer de calitate la o firma din Timisoara si facea naveta. A fost primul sau concediu si, ca mare iubitor de natura si sport, si-a strans bani pentru cateva zile în Italia. Desi stia sa schieze si sa patineze foarte bine, a nimerit cu snowboard-ul pe o bucata de gheata, chiar in prima zi. In timpul caderii a alunecat cu capul in jos, iar pe parcurs a reusit sa se prinda de o crenguta si sa se intoarca cu picioarele in fata. Daca nu ar fi facut asa probabil ca nu ar fi supravietuit.

A fost transportat de urgenta, cu elicopterul, la cel mai apropiat spital, „Santa Chiara” din orasul Trento. In elicopter i s-a facut intubatie pe viu, fara niciun fel de anestezic, deoarece era singura modalitate de a-l mentine in viata pana la spital. Doctorii s-au mirat, pentru ca sunt extrem de putine persoanele care fac fata unei astfel de intubatii. A fost internat la terapie intensiva unde i s-au facut toate analizele. S-a ajuns la concluzia ca are coloana vertebrala rupta in două locuri si maduva sectionată total intr-un loc.

Duminica a avut loc accidentul iar noi, familia si prietenii de acasa, am aflat a doua zi, luni, ce s-a intamplat. A fost un soc enorm pentru noi toti. Situatia financiara nu este tocmai roz nici in familia noastra. Nici nu am stiut cu ce sa incepem, ce trebuie facut. Doctorii au spus ca are maduva sectionata, ca nu va mai putea merge niciodata.

Pe 7.ianuarie 2010 a fost operat pentru a i se opri sangerarile interne, stomacul si plamanii fiind foarte afectati. A fost operat pentru fixarea coloanei. I-au fost puse tije în doua locuri.

La 3 saptamani de la accident, Boby a sosit pe aeroportul din Arad si a fost transportat la spitalul Judeţean Arad.

Din fericire, primele cheltuieli (transportul din spitalul din Italia în cel din România) precum si spitalizarea au fost acoperite – spitalizarea prin CAS iar transportul prin donatie.

Acolo a mai stat 2 saptamani, pana i s-au vindecat ranile si s-a stabilizat din punct de vedere fizic, pentru a putea merge la un centru de fizioterapie.

Imediat dupa externarea din spital a fost internat la Spitalul de Recuperare Neuropsihomotorie Dezna. Aici lucreaza conform unui program prestabilit de doctorul responsabil de recuperarea sa. Fizioterapie face de două ori pe zi, combinata cu masaj si electrostimulare.

Cand a ajuns in spital nu putea nici sa stea in scaun cu rotile, din cauza faptului ca a stat foarte mult timp doar intins pe pat. Intre timp sta fara probleme in scaunul cu rotile si evoluează foarte bine din punct de vedere fizic.

Desi doctorii nu i-au dat sperante, el crede in puterea proprie mai mult decat in orice altceva – lucru care se si vede: incepe sa aiba diferite reacţii – simturi – chiar daca mici, foarte importante in situaţia data. Si, cel mai important: nu au putut fi explicate de catre doctori, acestia sustinand ca, din punct de vedere medical, nu „ar trebui” sa aiba nici macar aceste simturi!

Desi evolutia este foarte buna, incercam sa ramanem cu picioarele pe pamant, constienti de faptul ca are nevoie de sprijin din toate punctele de vedere pentru a putea reusi. In acest sens am cautat diferite solutii.

Singurele viabile de până acum au fost intervenţiile cu celule stem. Aflasem că acestea se fac în China şi costă aproximativ de la 40-50 de mii de euro în sus. De asemenea de la Spitalul din China am înţeles că nu se  primeşte nici o garanţie, nici un procentaj cu privire la recuperare, asta fără să mai socotim lunga călătorie şi efortul enorm care ar trebui depus. Am căutat în continuare şi am găsit o clinică în Düsseldorf, Germania care face intervenţii cu celule stem.

Am găsit, prin medici, o clinică în Germania la Düseldorf unde se fac implanturi de celule stem prin intervenţie chirurgicală, fireşte. Aceste celule se extrag din osul de la şold, se tratează timp de o săptămână după care se face implantul. Noi am şi trimis toate filmele şi analizele şi aşteptăm răspunsul pentru programare. Sunt foarte multe documente de făcut şi de tradus şi asta costă bani.

O intervenţie costă 24 mii de euro şi perioada de şedere în Germania este doar de o săptămână. Locaţia este mai aproape, mai la îndemână ca să zicem aşa, ne-ar fi mult mai uşor să ne descurcăm în Germania, dat fiind că aproape toţi membrii familiei vorbim germană, inclusiv fratele meu.

Intervenţia în sine nu este deloc periculoasă – se efectuează prin injectarea celulelor stem mature în locul în care a avut loc secţionarea măduvei pentru a ajuta la refacerea celulelor distruse.  Efectele încep să se vadă la aproximativ 4-6 luni după întervenţie. Dat fiind că Bobi reacţionează foarte bine chiar de acum, avem mari speranţe că o astfel de intervenţie îl va ajuta în drumul spre recuperare.

De asemenea, nevoile lui au devenit cu totul speciale, de la meniu, la tratament, la pampers-ul nelipsit, vitamine, etc.

Orice fel de sprijin este bine-venit si vă suntem recunoscători pentru un ajutor, cat de mic.

Claudia Mihaela are 24 de ani. Este incredibil de luptătoare şi optimistă. De 8 ani luptă pentru fiecare gură de aer. Claudia Mihaela Marc-Wart este bolnavă de la 16 ani. Era în clasa a IX-a.

Claudia a fost diagnosticată în 2001 cu Fibroză pulmonară idiopatică, incapacitate respiratorie – insuficienţă respiratorie cronică manifestată, disfuncţie ventilatorie restrictivă severă.

În ziua în care i s-a făcut rău i se spărsese un plămân. Venea de la şcoală. Medicul a spus că dacă întârzia 20 minute la spital, murea. Viaţa Claudiei Mihaela s-a mutat în spital. A făcut operaţie, apoi tratament până în 2005, când i s-a spus că fără un transplant pulmonar bilateral nu va supravieţui. I se spărsese şi al doilea plămân. Din nou operaţie. Claudia Mihaela a ajuns să respire doar cu 11% din capacitatea plămânilor. Aparat de oxigen. Suma de care avea nevoie era imensă, 100.000 de euro. Medicii i-au spus mamei că fără un transplant, Claudia va muri în 4 ani. Mama Claudiei a stat la uşile autorităţilor timp de 3 ani, din 2005 până în 2008, pentru a primi finanţarea transplantului de la stat. În 2007, Claudia Mihaela cântărea doar 32 de kilograme (la 1.90 m înălţime). Pe 5 martie 2008, statul a aprobat 120.000 de euro pentru transplant.

Pe 24 mai 2009, Claudia Mihaela a făcut transplantul pulmonar bilateral la spitalul AKH din Viena. După şase luni de la transplant,  Claudia Mihaela nu se simţea bine iar medicii au spus că organismul ei a început să respingă noii plămâni. În noiembrie 2009, Claudia a plecat din nou la Viena iar medicii austrieci au reuşit să o stabilizeze. Din păcate, Claudia Mihaela avea probleme în continuare. În decembrie 2009, medicii austrieci au opinat că este necesar un alt transplant şi familia a depus dosarul pentru o nouă finanţare. În martie 2010, Claudia Mihaela a ajuns la Viena cu ajutorul Asociaţiei Salvează Vieţi şi Hospital Services. Medicii austrieci au descoperit că problemele de respiraţie nu erau datorate transplantului. Au intervenit şi acum Claudia se simte bine. În continuare trebuie să meargă la control.  Mama ei, Antoaneta Adriana Radu, nu mai face faţă din punct de vedere financiar. Are nevoie de oricât de puţin, pentru a putea să o trimită pe Claudia la spitalul din Viena – bani pentru transport, cazare şi mâncare. Claudia Mihaela, sora ei mai mică – care are 9 ani – şi mama lor trăiesc dintr-un venit lunar de 800 RON.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BCR

RON: RO 20 RNCB 0318 0581 2658  0001

EURO: RO 87 RNCB 0290 0581 2658  0001

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Radu Antoaneta Adriana (mama Claudiei Mihaela)

Contact: 0722 278 033

Claudia Mihaela la AKH Viena, în mai 2009 – Foto de la Andi Mihail

Diana are 16 ani. Şi cancer. Un cancer despre care se spune că “apare” pe la 40 de ani. Cancer ovarian.

Diana a fost diagnosticată în august 2009. Se plângea de constipaţie. O ecografie a arătat lichid în abdomen. Analize amănunţite, internare, diagnostic. Histerectomie totală şi chimioterapie, la Institutul Clinic Fundeni. La câteva luni după operaţie, boala a recidivat. Alte internări, la I.O.Bucureşti şi I.O.Cluj. Medicii de la clinica de oncologie din Cluj i-au recomandat tratament într-o clinică de specialitate din Berlin. Au fost afectate şi alte organe.

Cu ajutorul Asociaţiei Salvează Vieţi, mama Dianei a răzbit prin jungla birocraţiei şi a reuşit să obţină Formularul E 112 pentru tratament în străinătate.

Colegii Dianei, de la Şcoala Centrală din Bucureşti, au reuşit să strângă bani. Au vândut icoane, au dat spectacole – timp de două luni. Au strâns bani pentru biletele de avion şi cazare. Diana şi mama ei au plecat la Berlin. Stau în gazdă, nu îşi pot permite spitalizarea – o zi de internare costă 500 de euro.

Diana face tratament la clinica Charite din Berlin, unde trebuie să facă o serie complexă de investigaţii, printre care şi o analiză PET – care nu sunt plătite de CAS prin intermediul E 112. Diana are nevoie de 3.000 de euro.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BDR – Sucursala 13 Septembrie

RON: RO 32 BRDE 441 SV 0433 5874 410

EURO: RO 75 BRDE 441 SV 9805 4474 410

Cod SWIFT: BRDEROBU

Titular: Soare Lucica

Contact: 0732 102 646

Pentru conformitate: http://blog.salveazavieti.ro/?p=109

.

Steluţele de mare

.

Loredana are Leucemie Acută Limfoblastică. Până pe 19 noiembrie 2009, când a fost diagnosticată, rar a durut-o ceva. Învăţa bine – era în clasa a V-a la şcoala din Vedea. Apoi dureri de cap cumplite şi purpură pe tot corpul. Semnele bolii au fost clare, aşa că pe 20 noiembrie era internată şi a început citostaticele. A împlinit 11 ani în spital, la I.C.Fundeni, pe 25 decembrie. A făcut un şoc anafilactic în timpul chimioterapiei din cauza Asparaginazei şi i-a fost aprobat formularul E 112 pentru tratament într-o clinică din Italia. Pe 31 decembrie 2009, Loredana şi mama ei au plecat la Pavia. Loredana a fost internată la Spitalul San Matteo, unde medicii au confirmat recomandarea de transplant cu celule stem hematopoietice.

Loredana are nevoie de 150.000 de euro pentru transplant, din care a strâns 68.449.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Teledon la Romtelecom:

0900 900 512 – pentru 2 euro/apel

0900 900 514 – pentru 5 euro/apel

0900 900 510 – pentru 10 euro/apel

BCR

RON: RO 72 RNCB 0022 0468 3566 0005

EURO: RO 45 RNCB 0022 0468 3566 0006

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Fuiorea Ionuţ-Cornel

BRD

RON: RO 97 BRDE 030 SV 8654 9080 300

EURO: RO 85 BRDE 030 SV 8654 9320 300

Cod SWIFT: BRDEROBU

Titular: Fuiorea Ionuţ-Cornel

ING

RON: RO 32 INGB 0000 9999 0183 0531

EURO: RO 25 INGB 0000 9999 0183 2694

Cod SWIFT: INGBROBU

Titular: Fuiorea Ionuţ-Cornel

Contact: 0753 019 470, tatăl Loredanei

Domiciliu: sat Fratici, loc. Vedea, judeţul Argeş

Site-ul Loredanei pe care se găsesc documentele medicale:

http://loredana.netta.ro

.

Steluţele de mare

.

Raluca Daciana are 3 ani. Vrea la grădiniţă. Nu se poate, trebuie să stea în spital şi să facă chimioterapie. A făcut o bronşită acută şi febră. După tratament a început să se simtă mai rău. Mai multe analize şi diagnosticul s-a schimbat, pe 17 februarie 2010: Leucemie Acută Limfoblastică FAB L1 cu celule B. A împlinit 3 ani la oncopediatrie, pe 4 martie 2010.

De aproape 3 luni Raluca Daciana este internată la spitalul Louis Ţurcanu din Timişoara. Şi mai are 2 luni de tratament până la prima externare. După care urmează drumurile lunare (Raluca este din Arad), două săptămâni acasă, două în spital.

Raluca are nevoie de ajutor. De câţiva bănuţi pentru medicamente, hrană, transport.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

I.N.G. Bank România

RON: RO 28 INGB 0000 9999 0155 2795

EURO: RO 66 INGB 0000 9999 0187 3375

Cod SWIFT: INGBROBU

Titular: Besenyi Dacian

Contact: 0744 858 793

Documentele medicale pe site-ul Ralucăi:

http://www.raluca.getodata.ro

.

Steluţele de mare

.

Desen de Timi, 14 ani

Câteodată le „răsfoiesc” online. Nu cumpăr reviste. Nici ziare. Pe asta – revista care „trebuia să facă ceva” – am primit-o de la Oana – din greşeală. Sau din „întâmplare”. Cred. Îmi adusese jucării şi cărticele pentru copiii din spital. Şi câteva reviste pentru copii. Printre ele era una care nu avea legătură cu ei. M-am dus spre bucătărie, să o pun la coş. Am deschis-o. Fix la pagina la care era fotografia unor copii. Sunt haioşi, mi-am zis. Trei. Şi toţi trei artişti. Complicat, mi-am mai zis. E greu să „faci” arte, în orice fel de timpuri. O grămadă de bani. Am citit articolul. Nu prea aveau bani. Se descurcau greu, dar cu multă demnitate. Copii sensibili. Am simţit nevoia să îi ajut. Dar cum să fac? Niciun punct de contact. Cum să îi găsesc? Am căutat o prietenă, violonistă la Operă – colegă cu profesorul lui de muzică. Era în concediu. Imaginea lor nu îmi dădea pace. Vreo săptămână m-am gândit dacă să scriu despre ei pe blog. Îmi era teamă să nu se supere. Am postat şi am aşteptat. Am căutat de-a mi-a venit rău un papion. L-am găsit. L-am pus alături de alt cadou şi am aşteptat. Peste două săptămâni mi-a scris Eveline. Am primit numărul de telefon şi m-am întâlnit cu ei. M-au impresionat. Împreună cu prietena mea, Maria V., i-am susţinut financiar cum am putut. Am fost la concert, au venit şi Imelda şi Delia cu un mic cadou. Am rugat-o pe Carmen ca la festivitatea lor să cânte şi el – un mic cadou şi de aici – iar după o lună copiii au apărut la PRO TV – şi, în sfârşit, un cadou mai mare i-a scăpat de griji. L-am rugat pe Bogdan să le facem nişte fotografii. Alexandra le-a intitulat „Micii artişti” (mulţumesc doamnei Ligia A. pentru cămăşi). Apoi şi Antonia i-a vrut în emisiune, la „Celebri sau nu la Mihaela Tatu”. Pe 20 ianuarie 2010, doamna Tincuţa Baltag m-a întrebat dacă mai ştiu copii deştepţi. Iar a doua zi Andrei era bursier al Fundaţiei Dinu Patriciu.

În martie 2010, mama copiilor mi-a trimis nişte premii. Ea le-a primit cadou, de 1 şi 8 martie. „Doresc sa impartasesc cu dvs bucuria zilei de azi. Dupa o saptamana in care copiii au participat la olimpiada de muzica, faza zonala, am aflat rezultatul. Andrei a luat premiul I, iar Razvan a luat premiul II. Iar pentru ca luni este 8 martie, va dorim tot ce este mai frumos si bun! P.S. Am scanat si o plansa facuta de Timi. Iuliana A.” Iar eu le dau mai departe, tuturor acelora care i-au ajutat pe copii:

Ne-am întîlnit acum o săptămână, întâmplător. Cred că era 30 martie. Ei veneau de la repetiţii, eu de la piaţă. Am mers împreună cu tramvaiul, spre casele noastre. Săptămâna care vine Andrei participă la un concurs la Cluj. Răzvan la altul, la Belgrad.

Am păstrat revista. Numărul 56 din mai-iunie 2009. Q Magazine – articolul Evelinei Păuna- aş vrea ca în mai sau iunie să iau autografele copiilor pe ea şi să o înapoiez Oanei. Revista şi-a făcut datoria. Mesageria la fel. Poate că mai am ceva de făcut pentru ei, dar încă nu ştiu ce. Timpul şi întâmplarea…

.

Steluţele de mare

.