Isabellelorelai's Weblog

Ce bine să poţi coborî pleoapele, atunci când trebuie să dormi. Ce bine că există storurile astea vii, care aduc gratis întunericul şi lumina. Când l-am văzut prima dată la asta m-am gândit. Oare cum o dormi? Ochiul lui „crescuse” mult prea mult iar pleoapa s-a predat. A rămas imobilă şi mult prea mică pentru ceea ce se afla lângă ea. Nu l-a durut nimic. Cancerul i s-a instalat în abdomen fără durere. Apoi şi-a semnalat prezenţa pe faţă. În ochi. A devenit „Copilul cu ochiul”. Alex.

Alex – Alexandru Hărăniţă – s-a născut pe 19 iunie 2003. Începuse şcoala în septembrie 2009 şi îi plăcea. În octombrie i-a apărut o roşeaţă la un ochi. Ochiul părea puţin umflat dar el nu s-a plâns de durere. Toată lumea a crezut că l-a tras curentul. Părinţii l-au dus la oftalmologie imediat. O conjunctivită acută, a spus medicul – şi chiar aşa părea. Câteva picături şi se rezolvă. Alex a început tratamentul indicat şi după câteva zile ochiul s-a umflat atât de rău încât după alte câteva zile a ieşit din orbită. Imaginea ochiului ce parcă urma să cadă a fost şocantă pentru părinţi. Au fugit cu copilul la urgenţă, la spitalul din Buzău. Părinţii au cerut să meargă cu copilul la Bucureşti. Medicii i-au trimis la Spitalul Municipal pentru investigaţii amănunţite. După două zile de analize, toate cu rezultate proaste, copilul a primit trimitere la spitalul „M.S. Curie”. Era 1 noiembrie 2009. După consultul de specialitate al medicilor pediatri a urmat un CT abdominal. Diagnosticul era clar: Neuroblastom abdominal, cu metastaze craniene. Mama lui Alex, Aura, a făcut un şoc la aflarea veştii. Tatăl, Marius, a rămas cu amândoi în spital, având grijă când de copil, când de mamă – atunci când ea nu se mai putea ţine pe picioare. Pe 11 noiembrie 2009, Alex a început tratamentul citostatic.  Alex este deosebit de ceilalţi copii, colegi de secţie oncopediatrică. Pentru că la el cancerul „se vede mai bine”. Doar că lui Alex nu îi pasă. El zâmbeşte.

Alex are o putere extraordinară pentru un copil de 7 ani: practic, îşi susţine psihic părinţii devastaţi la aflarea veştii. Îi încurajează permanent şi se comportă ca un om mare, zâmbindu-le şi spunându-le cu fermitate că el se va face bine. Alex are mult de tras, mai are de făcut cel puţin încă 3 luni de tratament, iar dacă totul va decurge bine este posibil să fie operat. Alex are nevoie de ajutor ca să ajungă şi să reziste în spital. Are nevoie de bani pentru drum, hrană şi medicamente. În decembrie, când a venit în vizită la spital, Alina i-a dăruit 100 RON. Eu i-am dat în ianuarie 250 RON (din vânzarea cămăşilor) să aibă de mâncare. Greul însă îl duce Iuliana. După apariţia lui Alex în campania din ziar, Monica şi Iuliana, impresionate de necazul copilului, au început o mini-campanie de strângere de bănuţi, jucării etc. Iuliana a scris despre Alex permanent, l-a vizitat la spital, ţine legătura cu părinţii copilului. Dacă vreţi să vă alăturaţi Iulianei, îi puteţi lăsa un mesaj pe blogul ei: http://iulianacristescu.astasunt.eu

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi direct:

ING – Bucureşti

RON: RO 98 INGB 0000 9999 0173 7193

Deschis pe numele copilului, Hărăniţă Alexandru

Contact părinţi: Hărăniţă Marius şi Aura, telefon: 0762 800 658, 0762 792 571

Domiciliu: Râmnicu Sărat, str. Fundătura Domireşti nr 5 (Cartierul Zidarilor), judeţul Buzău (poşta nr. 1)

*

UPDATE 26 martie 2010. Ora 10.30. Alexandru nu mai este. Zâmbetul şi speranţa lui au murit.

Dumnezeu să te odihnească în pace, Alex.

.

Steluţele de mare

.