Isabellelorelai's Weblog

Când Gabriela a aflat că este bolnavă s-a gândit să „tragă” o fugă până la Veneţia. Înainte de a muri – doar ea poate şti ce gânduri a avut în noaptea aia. Ziua tocmai aflase că are cancer. Pe 13 noiembrie 2009.

Când Dan m-a sunat acum câteva seri şi mi-a vorbit despre Gabriela, nu i-am spus că tocmai mă întâlnisem cu A.

A., o tânără superbă şi deşteaptă, de doar 30 de ani. Prin ea tocmai luasem „cunoştinţă” cu ceea ce înseamnă „acel cancer” şi tot ce ţine de asta – terminase de curând chimioterapia care o lăsase şi fără gene. Ne-am întâlnit la o cafea, dar nu ca să vorbim despre ea sau chinurile prin care a trecut. Ci despre alţii – cum ar fi copiii bolnavi de cancere şi femeile aflate în situaţia ei, pe care vrea să îi ajute. Dacă, în timp, A. îmi va permite să scriu mai mult despre ea şi munca de voluntariat la care se gândeşte, o voi face. A. are un curaj ieşit din comun, care te copleşeşte.

Gabriela a fost operată în noiembrie 2009. Analiza ţesuturilor au indicat cancer. I-au fost scoase trei formaţiuni mari, însă din ganglionii atacaţi de cancer, aflaţi în axilă, doar unul, cel mai inflamat. La o săptămână de la operaţie a urmat o inflamaţie urâtă. Gabriela avea senzaţia că totul îi crescuse la loc. A venit şi rezultatul biopsiei. Carcinom mamar ductal invaziv. Cancer.

Gabriela s-a gândit că va muri şi că trebuie să-şi pună „lucrurile” în ordine. Printre cele plăcute era să vadă Veneţia. Primise deja trimitere la Fundeni, pentru chimioterapie, deşi nu exista rezultatul analizelor de la Babeş. Ceva a pus-o pe gânduri. Aşa că s-a hotărât să lupte altfel. A lăsat în urmă moartea şi Veneţia. A ales să trăiască.

S-a dus la Dan, care i-a spus de tratamentul de la clinica Anadolu (John Hopkins) din Turcia. Au făcut împreună programarea, firma la care lucrează a sponsorizat-o cu 20.000 de euro, colegii au strâns şi ei ceva bani şi astfel Gabriela a plecat la tratament, la Istanbul.

Analizele efectuate acolo au indicat cancer în stadiul III. Şi că era aproape de metastază. Cancerul se extinsese puţin şi la baza gâtului. Deci complicaţii, care încurcau „nota de plată”. A început tratamentul chimioterapeutic de urgenţă. A făcut deja 4 şedinţe de chimioterapie, câte una la 21 de zile, iar rezultatele analizelor ies bine. Urmează radioterapia, timp de 6 săptămâni.

Gabriela aşteaptă aprobare pentru un credit de nevoi personale, cu care să achite alte patru cure de chimioterapie şi analize, biletele de avion, cazarea la hotel – cca 10.000 de euro. Medicii turci i-au indicat şi radioterapie, pentru care Gabriela are nevoie de încă 17.000 – 20.000 de euro. Aici s-a blocat Gabriela. Nu mai are de unde să scoată şi aceşti bani.

Gabriela Lucan are 41 de ani şi cancer. De sân. Un cancer urât, invaziv. Gabriela urmează să împlinească 42 de ani pe 16 aprilie 2010.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

ING Bank – Bucureşti

RON: RO 76 INGB 0000 9999 0010 6340

EURO: RO 78 INGB 0000 9999 0050 0512

Cod SWIFT: INGBROBU

Titular: Lucan Gabriela-Cecilia, CNP: 2680416421519

BCR – Drumul Taberei Bucureşti

RON: RO 66 RNCB 0295 1143 3930 0001

EURO: RO 39 RNCB 0295 1143 3930 0002

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Lucan Gabriela-Cecilia, CNP: 2680416421519

Toate documentele medicale ale Gabrielei sunt pe blogul lui Dan – aici. Prin Dan puteţi lua legătura cu ea.

Daniela are 24 de ani şi cancer. Cancer de sânge – limfom Hodgkin stadiul 4 B. În România nu i s-a descoperit nicio boală. În Germania, da: cancer în fază avansată. Daniela Dobromir s-a născut pe 23 aprilie 1985, în localitatea Bozovici din judeţul Caraş-Severin. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii de Vest – Timişoara, în 2008. Asta era în august 2009.

În spitalul din Bonn a făcut tratamentul, acum se simte bine şi, în opinia medicilor germani, Daniela Dobromir a învins cancerul. La sfârşitul lunii februarie 2010 va fi externată. Părinţii ei, împreună cu prietenii şi colegii, au reuşit să strângă doar 25.000 de euro din cei 70.000 necesari. Daniela mai are nevoie de 45.000 de euro pentru a plăti costurile internării şi ale tratamentului.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BRD – Sucursala Reşiţa

RON: RO 55 BRDE 110 SV 2073 3011 100

EURO: RO 02 BRDE 110 SV 2073 3101 100

Cod SWIFT: BRDEROBU

Titular: Dobromir Daniela

Contact: Dănilă Dobromir (tatăl Danielei) – 0749 163 990

„Adevărul” a susţinut cauza Danielei şi a publicat mai multe articole, în perioada noiembrie-decembrie 2009. Foarte interesante. Din nou despre cum poţi muri cu zile pe la noi. Şi despre cum poţi trăi în ţările civilizate.

I. După mai multe luni de dureri insuportabile, timp în care a fost plimbată de la Reumatologie la Fizioterapie, la băi termale şi chiar la psihiatru, pe motiv că durerile sunt închipuite, Dana Dobromir a fost diagnosticată cu cancer limfatic într-un stadiu avansat. „M-am luptat să aflu ce am şi nu am stat acasă să aştept un diagnostic. Am aflat, dar din păcate am aflat singură şi foarte târziu. În Germania am aflat că boala a debutat în iulie-august 2008. În noiembrie, când am început călătoria la medicii români, boala era acolo. Trebuia depistată atunci, nu un an mai târziu” – Dana Dobromir. Drama Danei a început în urmă cu un an cu o durere la şoldul stâng. „Am mers la Spitalul Militar Timişoara unde am fost internată, timp în care mi s-au făcut două radiografii, una la bazin şi una la coloană, analize de sânge, ecografie la organele interne. Medicii mi-au spus că nu se vede nimic la radiografii şi că totul este bine”, a povestit tânăra începutul coşmarului în sistemul medical din România. Timp de 10 zile a urmat un tratament cu antiinfalamtor. Durerile au dispărut, dar la finalizarea tratamentului chinul a revenit. A mers din nou la medic, care a diagnosticat-o cu o uşoară anemie din cauza carenţei de fier. „Am urmat alt tratament cu antiinflamator şi analgezice plus 30 de zile de fier. Mi s-a spus că durerea va trece de la sine, iar dacă nu trece să fac fizioterapie, kinetoterapie sau să merg la băi termale” – Dana. După al doilea tratament durerea nu a trecut şi a urmat un nou drum la spital, de această dată la Fizioterapie, la Timişoara. „La vederea radiografiilor făcute la Spitalul Militar, doamna doctor a concluzionat că am discopatie lombară, să fac 10 zile de fizioterapie şi să investesc bani să-mi iau o saltea tare, iar până atunci dacă pot să dorm pe o scândură. O radiografie, trei medici, două păreri”, este mărturia trimisă prin meseenger, de pe patul se spital din Germania. Directorul Spitalului Militar, Gheorghe Murariu, a spus că nu e la serviciu şi nu poate discuta telefonic cazul. Durerile au crescut atât de tare că Dana nu mai putea să doarmă noaptea şi a ajuns din nou la medici, chiar şi în Urgenţă. A fost trimisă „la băi”. Adevărul – noiembrie 2009.

II. Lunile au trecut şi durerile au devenit insuportabile. Tânăra nu mai putea să doarmă noaptea şi a ajuns chiar şi la urgenţe, unde i s-au făcut calmante. S-a dus din nou la medici care au trimis-o la psihiatru, considerând că din cauza depresiei are dureri închipuite. Numai după ce a insistat, cu mari intervenţii, a obţinut un bilet de trimitere la RMN, pe care l-a făcut pe banii ei la o clinică privată. Răspunsul l-a primit în braţe, la recepţie. A deschis plicul, iar diagnosticul, venit la nouă luni de la primele dureri, a fost: diseminare vertebrală a unei forme de limfom, fără să-i explice cineva ce înseamnă denumirea medicală. „După ce am văzut rezultatul ­mi-am dat seama că nu este de bine, dar nu am ştiut exact ce înseamnă până am ajuns acasă şi am căutat pe Google. Cancer!”, şi-a amintit Dana. Tot de pe internet a aflat că primul pas este consultarea unui medic hematolog. „Am fost la Spitalul Municipal. Mi s-a spus să stau cinci minute şi am aşteptat două ore. Nimeni nu m-a băgat în seamă, toată lumea era ocupată. Îmi venea să ţip: Am CANCER, cât să mai aştept!? Nu am aşteptat nouă luni să-mi găsiţi ce am? Nici acum când vă zic eu vouă, în loc să-mi ziceţi voi mie ce am, nu mă băgaţi în seamă?”, a povestit Dana revoltată. Pentru că s-a săturat să aştepte în România, Dana a căutat pe internet şi a găsit în vară un spital în Germania. Într-o zi, directorul spitalului i-a răspuns la e-mail, a înţeles că este grav şi a chemat-o de urgenţă în Germania, ţinând să o trateze personal. Tânăra este de patru luni la tratament la Spitalul Universitar din Bonn, Germania. Iniţial, Dana şi părinţii ei, oameni simpli de la ţară, au înţeles că tratamentul o s-o coste între 15.000 şi 18.000 de euro. A aflat ulterior că o costă aproape 70.000 de euro. „În mod normal, banii trebuie viraţi în cont înainte de tratament, dar, după ce au auzit ce am păţit, medicii şi-au dat seama că am trăit o dramă care trebuie să se sfârşească. Pentru ei am fost importantă eu, nu banii”, a spus Dana. Timp de nouă luni, Dana Dobromir a fost plimbată prin spitalele din ţară. Cu cancer de câteva luni, tânăra a primit ca prim tratament: o saltea tare. Medicul respectiv a „încurajat-o”: „Pe toţi ne doare spatele”. Nici măcar după diagnostic, tânăra nu a fost luată în seamă. Directorul Spitalului Militar, Gheorghe Murariu, unde Dana a fost tratată prima dată, a spus că nu cunoaşte cazul, că e plecat din localitate, dar o să verifice când se întoarce în oraş. Tânăra spune că diferenţa dintre tratamentul primit în Germania şi cel din România este ca de la cer la pământ. „De la asistentă am primit o ciocolată imensă. Doamna doctor mi-a dat o pastilă mare de jucărie care poate fi şi pernă. Te fac să uiţi că ai cancer”, a spus Dana. Ea a adăugat că, spre deosebire de România, medicii de acolo fac tot. „Nici măcar sângele pentru analize nu îl ia asistenta. Medicul scrie inclusiv reţeta, îţi reţine numele şi te salută pe holuri”, a mai povestit Dana. Adevărul, noiembrie 2009.

III. Dana Dobromir a umblat nouă luni la medicii din România fără ca vreunul din ei să constate că are cancer. „Adevărul de Seară” a refăcut traseul Danei prin spitalele din Timişoara. Doctorii nu îşi asumă nicio vină pentru drama fetei. Totul avea să înceapă la sfârşitul lunii octombrie a anului trecut când Dana a avut prima durere de şold. La primele dureri Dana s-a prezentat la Spitalul Militar din Timişoara, la medicul neurolog, Elena Burileanu. După analize amănunţite şi un tratament cu antiinflamator, simptomele fetei nu l-au dus pe medic cu gândul la crunta boală. Când i-a fost prezentat cazul, directorul spitalului, Gheorghe Murariu a spus că nu ştie despre ce este vorba, dar situaţia pare gravă. Ulterior, directorul Murariu şi medicul Burileanu au spus că nu pot să dea un răspuns referitor la caz decât în scris. Până la această dată, punctul de vedere nu a fost prezentat. Următorul popas al Danei a fost la Clinica de Balnefizioterapie a Spitalului Municipal din Timişoara. Medicul care a văzut-o pe Dana, Adriana Popa, a diagnosticat-o cu discopatie lombară şi i-a recomandat 10 zile de fizioterapie. Medicul Adriana Popa spune că a tratat-o cu toată seriozitatea, dar faza incipientă a bolii nu a făcut-o să îşi ridice semne de întrebare. „Cea mai frecventă durere între 20 şi 40 de ani este cauzată de discopatie. În fază incipientă limfonul poate să semene ca şi simptomatologie cu reumatism inflamator, artrită sau discopatie”, a motivat Adriana Popa diagnosticul pus. Aceasta a mai spus că nu a trimis-o pe Dana la RMN pentru că nu prezenta simptome care să justifice un astfel de control, iar analizele făcute erau bune. Întrebată dacă îşi reproşează ceva, medicul Adriana Popa a spus că este şi vina fetei că nu a mai mers la control. „Ar fi neomenesc să nu îmi reproşez ceva. Nu am trecut pe lângă diagnostic fără să îmi pese, dar specific că pentru sfârşitul tratamentului am chemat-o la control şi nu a mai venit. Nu mi se pare corect că, dacă a venit şi a văzut că nu i-a trecut să meargă direct în altă parte”, a spus medicul Adriana Popa. Pentru că durerile se intensificau, Dana a ajuns inclusiv la ginecolog. „Descria o simptomatologie care nu avea legătură cu partea ginecologică şi i-am recomandat să consulte un medic internist”, a spus ginecologul Mihai Băcilă. Dana a ajuns şi la un medic fizioterapeut din Reşiţa, care în ciuda simptomelor de dureri cu febră şi frisoane, i-a recomandat tot masaj şi 10 zile de gimnastică medicală, tratamente plătite din bani proprii. „Acela ar fi fost momentul în care se puteau ridica semne de întrebare”, a mai spus medicul Adriana Popa. Într-un final, după mari insistenţe medicul neurolog Carmen Danci, i-a dat un bilet de trimitere la RMN. Aceasta a refuzat să vorbească despre cazul Danei. „Sunt date confidenţiale despre care nu pot vorbi fără acordul pacientei”, a spus Carmen Danci. Adevărul, decembrie 2009.

Site-ul Danielei, pe care se găsesc şi documente medicale:

http://danadobromir.com

UPDATE 20 martie 2010. Dana a venit acasă. Un interviu cu ea aici.

Scriam în decembrie 2008 despre un Om pe care l-am cunoscut şi care m-a impresionat. Un Preot: „Părintele Ştefan Valentin este un om al lui Dumnezeu, sau, cum spune dânsul, este unul dintre intermediari. Între pământ şi Cer. Mai precis, Părintele Valentin spune că noi, toţi oamenii, suntem mesagerii Domnului pe pământ, că Dumnezeu lucrează prin noi, oamenii. Părintele Valentin este cel de-al treilea copil al familiei sale. Urma să fie avortat. Dumnezeu a vrut ca el să se nască, iar Părintele Valentin îi este recunoscător. Nu s-a mulţumit doar cu haina preoţească. S-a alăturat Părintelui Nicolae Tănase şi PRO VITA în lupta pentru salvarea de vieţi”.

Părintele Ştefan Valentin. Foto: Radu Bădoiu

Abia azi am găsit, în „spatele” blogului meu, link-ul care ducea spre apelul Părintelui Valentin:

„O problemă stringentă cu care se confruntă copiii și mamele de la Asociația Pro Vita ”Sf. Brâncoveanu” filiala Giurgiu este frigul. De Sf. Spiridon a nins, și tot de atunci au început micuții să răcească. Lemnele Asociației sunt puține, în special cele uscate, căci de acelea este nevoie. Facem apel către toți cei cu inimă bună, către cei care ar putea dona lemne (uscate) sau reșouri, calorifere electrice sau orice altceva ce ar putea duce la obținerea unui pic de căldură pe timpul acestei ierni care se anunță a fi geroasă. Vă rog să ne iertaţi pentru că apelăm la bunăvoința dumneavoastră. Dumnezeu să vă răsplătească pentru dragostea pe care o arătaţi faţă de copiii și mamele Asociației, iar noi vă mulţumim anticipat. Cu mulţumiri şi dragoste duhovnicească, Preot Ştefan Valentin.”

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Telefon Părintele Valentin: 0720 906 635, 0762 656 077

Asociatia Pro Vita „Sfântul Brâncoveanu” Filiala Giurgiu

CUI (Cod unic de înregistrare): 23247302

Conturi deschise la BCR – Giurgiu

RON: RO39 RNCB 0145 0983 4964 0001

EURO: RO12RNCB0145098349640002

Cod SWIFT: RNCBROBU GR0 (ultimul caracter este cifra zero)

Blogul PRO VITA Giurgiu

http://provitagiurgiu.wordpress.com

Lia, ajutor. Hai, că tu ai mai multe idei. Eu am un calorifer electric, dar consumă curent de te rupe.

Later Edit

- 200 RON pentru un calorifer sau ce se poate cumpara de banii astia de la mine:

- 200 RON de la Monica – Multumesc, Monica

- Lia se apuca de treaba – Multumesc, Lia (vezi ca ne trebuie si medicamente pentru pici)

UPDATE 22 februarie 2010.

- În curând Lia „va posta ziua” de sâmbătă, 20 februarie 2010, asta însemnând vizita la Părintele Valentin din comuna Slobozia, judeţul Giurgiu. A strâns multe. Eu nu am putut merge, nu am avut cu cine să o las pe maică-mea. Lia a fost drăguţă (aşa e ea      ) şi a trecut şi pe la mine să ia câteva lucruri, din partea doamnelor de la „Salvează Vieţi” şi a doamnei Ligia. Ne-au ajutat – cu maşini – colegii tăticului lui Ştefănuţ, Nini Florescu. Lia ne va povesti (şi în imagini) ce a fost. Dar şi ce ar mai trebui. Oamenii Darnici au donat 1.250 RON.

- Lili şi prietenii: “Sambata, 20 februarie, un prieten al unei colege a ajuns la acesti copii, in comuna Slobozia, jud Giurgiu. Le-am trimis hainute, dulciuri si 700 RON. Ar fi bine sa ne mobilizam lunar si sa le trimitem cate un mic ajutor”.

Later Edit. Mai multe date şi fotografii aici şi aici. Foto: Lia. Pe scurt:

- Sunt 30 de copii;

- Casa este în comuna Slobozia de Giurgiu, care aparţine de Episcopia Giurgiu – cca 45 de minute din Bucureşti. Dupa iesirea din Giurgiu, pe drumul spre Zimnicea  e comuna Slobozia. La iesirea din comuna, pe partea dreapta este o cladire roz – aici opriti.

Lia: “Acum le-am dus şi multe haine, le ajung până la anul. Dar au nevoie de alimente, de bani pentru factura de curent, de perdele, covoare, mobilier, dulăpioare, rafturi. Dacă aveţi de dăruit, sunaţi-l pe părintele Ştefan şi el vă va spune cum ajungeţi la ei. Drumul e scurt, bucuria şi mulţumirea unui gest sunt enorme. Dar părintele se ocupă şi de mamele şi copiii adăpostiţi la Răleşti, comuna Gogoşari. Preotul Ştefan Valentin nu are mai mult de 35 de ani, e frumos şi blând, deschis şi vesel. Alături de soţia sa, asistentă medicală, şi cu fiul lor lângă ei, muncesc tot timpul. Caută ajutor, sponsorizări, se chinuie cu acte şi birocraţie”.

Ca să o recunoaşteţi mai uşor:

În august 2009 era avocat suspendat, avea 26 de ani şi cancer. Făcea tratament într-un spital din Austria. În România fusese declarată clinic sănătoasă în iulie 2008, după 7 luni de investigaţii medicale. În Austria fusese declarată bolnavă de cancer după doar 2 analize. În august 2008, la Clinica Dobling, după două examene histopatologice a fost diagnosticată cu cancer de sânge – limfom Hodgkin, stadiul II B şi a început chimioterapia. Din august 2008, până în august 2009, tratamentul costase 100.000 de euro şi familia s-a descurcat cum a putut. În 3 săptămâni s-au strâns alţi 97.981 de euro pentru tratament şi transplant. Acum are 27 de ani. I-a împlinit în spital, pe 2 septembrie 2009. După câteva luni bune de tratament chimioterapeutic şi un transplant nereuşit în clinica din Viena, a fost găsit donatorul perfect compatibil pentru ea. Mai are nevoie de bani. A primit o nouă factură pentru transplant, de 140.000 de euro, din care are 60.000. Mai are nevoie de 80.000 de euro.

Cristina Liliana Dinu. Despre şansă.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

- SMS la numărul 879, în valoare de 2 euro, în perioada 5 februarie – 14 martie 2010, în reţelele Vodafone, Orange şi Cosmote – nu se percepe TVA

- Teledon la Romtelecom, apelabil doar din România (doar în reţeaua Romtelecom)

0900 900 652 – pentru 2 euro/apel

0900 900 650 – pentru 5 euro/apel

- Conturi personale:

BCR – Sucursala Gaeşti, judeţul Dâmboviţa

RON: RO 60 RNCB 0318 0613 5006 0001

(Cont : 2511.A01.0.6135006.0318.ROL.1)

EURO: RO 11 RNCB 0130 0613 5006 0001

(Cont : 2511.A01.0.6135006.0130.EUR.1)

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Dinu Cristina Liliana

CNP: 2820902150457

- Contul Spitalului General din Viena – Clinica Universitară:

Titular cont/Beneficiar: Allgemeinen Krankenhauses der Stadt Wien – Universitatskliniken

Bank Austria Creditanstalt

IBAN: AT31 1200 0514 2845 5902, Număr cont: 5142 8455 903

BIC/Swift Code BKAUATWW, BLZ: 12000

Cu menţiunea: „Akonto DINU Cristina-Liliana/StZTX”

- Contract de sponsorizare prin Asociaţia M.A.M.E – aici.

Sau îl puteţi descărca de pe site-ul Cristinei: http://www.cristinalilianadinu.ro/?p=254

- Cont PayPal pe blogul Cristinei:

Donaţii se pot trimite la adresa de e-mail dinucristina8223@yahoo.com sau prin folosirea butonului afişat pe pagina.

http://cristinalilianadinu.blogspot.com

Contact: e-mail – dinucristina8223@yahoo.com

UPDATE 14 februarie 2010. Cristina a strâns 10.537 de euro. Mai are nevoie de 69.463. UPDATE 16 februarie 2010. Cristina la Poveştiri adevărate. UPDATE 17 februarie 2010. Cristina a strâns 15.047 de euro. Mai are nevoie de 64.953. UPDATE 22 februarie 2010. Cristina a strâns 26.732 de euro. Mai are nevoie de 53.268. UPDATE 23 februarie 2010. Cristina a strâns 35.509 de euro. Mai are nevoie de 44.491. UPDATE 24 februarie 2010. Cristina a strâns 41.117 de euro. Mai are nevoie de 38.883. UPDATE 25 februarie 2010. Cristina a strâns 54.166 de euro. Mai are nevoie de 25.834. UPDATE 26 februarie 2010. Cristina a strâns 58.516 de euro. Mai are nevoie de 21.484. UPDATE 2 martie 2010. Cristina a strâns 65.214 de euro. Mai are nevoie de 14.786. UPDATE 3 martie 2010. Cristina a strâns 67.303 de euro. Mai are nevoie de 12.697. UPDATE 4 martie 2010. Cristina a strâns 71.188 de euro. Mai are nevoie de 8.812. UPDATE 7 martie 2010. Concert caritabil pentru Cristina. Miercuri, 10 martie 2010, ora 21.00, la Jukebox Club din Bucureşti. Vor concerta trupa Marfar & friends. Invitati: Nicu Covaci, Ovidiu Lipan Tandarica, Bogdan Bradu, Marfar, Hi-Q, Jukebox, Popas, Pasager, Alexandrina Hristov, Artan si multi altii. Biletele se pot procura la intrare. Preţul unui bilet este de 30 lei. Jukebox Club: fostul Bercker Brau Live Music, Bucuresti, str. Turturelelor 11.

UPDATE 12 martie 2010. Cristina a strâns toţi banii: 81.738 euro.

Cătălin Ioan are 5 ani. Şi cancer. Ce mai are Cătălin? Doi părinţi care, în urmă cu 7 ani, au trăit ceva ce nimeni nu îşi doreşte. Să le moară un copil. Părinţii lui Cătălin au rezistat pentru că… nu aveau încotro. Mai aveau o fetiţă de iubit şi crescut, pe atunci în vârstă de 9 ani. Apoi s-a născut Cătălin, pe 10 iulie 2004.

Ileana şi Stan Păun povestesc: „Am avut o fetiţă, Laura Ştefania, care la vârsta de 6 ani a fost diagnosticată cu ganglioneuroblastom. La vremea aceea nu înţelegeam gravitatea acelei boli. Au urmat 10 intervenţii chirurgicale şi un an de tratament radio-chimioterapeutic la spitalul Fundeni. Din păcate, fetiţa noastră nu a rezistat acelei cumplite boli. De aceea încercăm să îl tratăm pe Cătălin în străinătate, să încercăm tot”.

Cătălin Ioan are, cum spuneam, 5 ani. Şi jumătate. În decembrie 2009 l-a durut rău capul şi părinţii l-au dus de urgenţă la Spitalul „Bagdasar Arseni”. A fost internat pe 18 decembrie. Examenul RMN a depistat o tumoră cerebeloasă. Tumora, una malignă a regiunii posterioare a encefalului – Meduloblastom – s-a manifestat „ca la carte”, cu hipertensiune intracraniană. Pe 21 decembrie, medicii au efectuat intervenţia chirurgicală pentru drenaj, iar pe 28 decembrie l-au operat. Rezultatul biopsiei a fost Meduloblastom gradul IV.

În ianuarie 2010, părinţii au început să caute clinici în străinătate, au scris la INI Hanovra şi la o clinică din Franţa, apoi unor medici din Italia. Pe 18 ianuarie 2010, medicii de la clinica de pediatrie oncologică din Roma au răspuns pozitiv. Îl primeau pe Cătălin. Au plecat de urgenţă la Roma pentru investigaţii şi tratament. Acolo au aflat şi suma estimată pentru spitalizare şi tratament. 50.000 de euro.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Raiffeisen Bank – Agenţia Progresul Bucureşti

RON: RO 59 RZBR 0000 0600 1225 6057

EURO: RO 43 RZBR 0000 0600 1225 6054

USD: RO 75 RZBR 0000 0600 1225 6060

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Păun Stan

Dacă depuneţi un bănuţ, rugămintea este să precizaţi că reprezintă „Donaţie”.

Contact:

Ileana Păun: 0766 497 391 (Ro) / 0039 0766 497 391 (Italia)

Stan Păun: 0766 740 776 (Ro) / 0039 0766 740 776 (Italia)

E-mail: paun_ileana73@yahoo.com; paun.ileana@gmail.com

Toate documentele medicale pe blogul lui Cătălin:

http://sperantaptcata.blogspot.com

.

Steluţele de mare

.

Raul s-a născut în mai 2009, din nefericire cu o malformaţie cardiacă gravă, Tetralogia Fallot.

Raul este prietenul „mai mic” al lui Rareş Cozma.

Mămica lui Rareş, Diana Cozma, a reuşit să îi facă lui Raul o programare pentru operaţie, la Dr. Eugen Săndică, la clinica din Germania.

Părinţii lui Raul au reuşit să obţină finanţarea operaţiei prin Formularul E 112.

Fiindcă pentru operaţia lui Rareş s-au strâns câţiva bănuţi în plus, Diana şi Adrian Cozma au cumpărat din ei biletele de avion pentru Raul şi părinţii săi.

Raul este programat la operaţie pe 15 februarie 2010. În Germania va trebui să stea 4 săptămâni – conform scrisorii primite de la domnul Dr. Săndică.

Raul mai are nevoie de câţiva bănuţi, pentru a putea face faţă cheltuielilor. Pentru el s-au strâns 250 de euro şi 2.000 RON.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BCR – Timisoara

RON: RO 17 RNCB 0715 1028 0531 0001

EURO: RO 87 RNCB 0715 1028 0531 0002

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Spinu Costache (tatăl lui Raul)

CNP: 1810905226741

Contact: Spinu Mihaela – 0763 154 889

Povestea lui Raul o găsiţi pe blogul lui Rareş: http://povestea-lui-rares.blogspot.com

P.S. Astăzi, 8 februarie 2010, Rareş pleacă şi el în Germania, la operaţie. Baftă piciule, îţi ţin pumnii!

UPDATE 23 februarie 2010. Pe 15 februarie, Raul a ajuns la dr Eugen Sandica, conform programarii. Raul a fost operat pe 18 februarie si se simte bine. Dr Sandica spune ca sunt sanse sa vina mai repede acasa. „Acum Raul este roz” – asa a spus dr Sandica dupa operatie, inainte din cauza malformatiilor cardiace culoarea sa era mereu vinetie, mai ales cand era agitat.

.

Steluţele de mare

.

Alexandra Scott – Alex – a fost. Avea 4 ani câns s-a îmbolnăvit. Cancer. În timpul în care făcea chimioterapie a avut o idee. Să vândă limonadă şi cu banii strânşi să îşi ajute doctorii. Alex a murit când avea 8 ani. Ce a rămas prin ea? Fundaţia „Alex’s Lemonade Stand” (ALSF) care a reuşit să strângă peste 30 de milioane de dolari.

În 2000, Alexandra era un „copil pacient” de 4 ani, bolnav de cancer. Dorinţa ei a fost să se organizeze un stand la care să fie vândută limonadă iar cu banii obţinuţi să îşi ajute medicii pentru a găsi un remediu de vindecare a tuturor copiilor bolnavi de cancer. Părinţii i-au îndeplinit dorinţa şi în iulie 2000 au organizat un astfel de stand pe peluza din faţa casei. Acţiunea a continuat timp de 4 ani, deşi Alex se simţea din ce în ce mai rău. Alex şi-a propus să strângă 1 milion de dolari. În 2004, întrebată de părinţi cum crede că se vor putea strânge atâţia bani, Alex a răspuns: „Se vor strânge, dacă oameni din toată ţara vor face standuri cu limonadă pentru acest scop”. Lucru care s-a şi întâmplat. Mii de voluntari, de toate vârstele, au făcut standuri cu vânzare de limonadă.

Alexandra a murit pe 1 august 2004. Prin ea trăieşte speranţa. Banii strânşi din ideea ei, peste 30 de milioane de dolari, au ajutat la finanţarea a peste 100 de proiecte de cercetare în domeniul cancerului la copil. A fost creat un program care ajută familiile care au copii bolnavi de cancer să poată ajunge la tratament.

Fundaţia îşi continua activitatea – continuă să strângă bani pentru cercetare, pentru găsirea de tratamente noi care să vindece copiii. În acelaşi timp aduce în faţa opiniei publice suferinţele copiilor bolnavi de cancer – conştientizarea. Prin activitatea ei, încurajează şi educă copiii sănătoşi, învâţându-i să participe la acţiuni caritabile.

„She is a hero because she thought of others before herself. Alex’s goal was to find a cure for people with cancer. Alexander Scott was four years old when she started her own lemonade stand. While she was too weak to fight it off, she was still strong inside. Alex raised thousands of dollers for cancer research” – Carly S. Sycamore Jr. High – My Hero.com.

Alex Gordon. Foto: Royals.mlblogs.com.

http://www.alexslemonade.org