Isabellelorelai's Weblog

Blog amar. Şi tăcut

Ca o fotografie

cu 8 comentarii

Din când în când mă simt o fotografie (sau ca două). Dacă se poate spune aşa. Se poate, nu se poate, asta e.

Foto: http://www.alexmazilu.ro

Written by isabellelorelai

28 februarie 2010 la 11:10 PM

Postat in arte, fotografie, viata

Tagged with , ,

«
»

8 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Va doresc un an bun cu sanatate si multe reusite
    Cristina din Ploiesti

    cristina

    1 martie 2010 at 9:15 AM

    Răspunde

  2. Si chiar daca uneori te simti ca o fotografie (sau doua), eu si multi altii te vedem ca pe un inger (sau doi).Sa ai o primavara frumoasa, cu mult soare si bucurie in suflet.

    Carmen

    2 martie 2010 at 1:11 PM

    Răspunde

  3. Da, esti ca si cele doua fotografii!
    Un drum batatorit de altii pe care mergi si tu, si-un altul plin de neprevazut, primejdios, necunoscut, de pionierat…

    Alex Mazilu a surpris latura intunecata…
    Eu as adauga explozia de verde crud, padurii…asa cum se simte si sufletul renascand iar si iar cu fiecare suflet ajutat! :)

    Gabriela Elena

    3 martie 2010 at 6:13 PM

    Răspunde

  4. Ha, ha, :lol:
    Chiar n-am realizat ce este…
    Si mie “imi place rau”, da rau de tot… :lol:

    Gabriela Elena

    5 martie 2010 at 12:03 AM

    Răspunde

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

Gravatar
WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. ( Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. ( Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. ( Log Out / Schimbă )

Anulează

Connecting to %s