Mihai Gâtlan, împuşcat când striga Libertate, în 1989. Un gând de recunoştinţă pentru el în 2009, de la Daniel Colcer
19 decembrie 1989. Ultimul concert rock din timpul dictaturii. Trupa Iris canta iar in „Savoy”, pe Calea Victoriei. In Timisoara deja se murea. 21 decembrie 1989, ora 17.30. La sala Dalles mii de oameni scandeaza sloganuri anti-comuniste. Printre cei din primele randuri, Micky. E cu un grup de prieteni – Bruno, Catalin, Teona. Micky striga ca si ceilalti. Spre multime vine un camion militar. Se napusteste in multime. Bolidul intra in plin in oamenii care nu se mai pot feri. Lovit de camion, Bruno cade intr-o parte cu bratul fracturat. Teona scapa ca printr-o minune, salvata de Micky, care este izbit si cade si el in partea cealalta. Camionul a trecut, mortii au ramas. Micky inca traieste. Se ridica si vrea sa strige din nou, dar nu mai apuca. Un glonte in abdomen il indoaie de la mijloc, iar alte doua gloante il ucid pe loc. 27 decembrie 1989. Cimitirul Eroilor Tineri ai Revolutiei. Vine un camion, in el un cosciug, iar alaturi o cruce pe care scrie: GATLAN MIHAI LUCRETIU 1970 – 1989 CAZUT IN REVOLUTIE. „Viata incepe iar” – Ovidiu Vitan. Revista Rock-Mania, aprilie 1990
Daniel Colcer, 8 noiembrie 2009: „Nu pot să uit, nu am cum să uit. Cei care au murit atunci mi-au câştigat şi mie libertatea. În semn de respect pentru ei am pictat, cu gândul la ei. Vreau să fac acest gest, nu ştiu dacă este mic sau mare, dar vreau să vând lucrarea asta
-ro_blue.png)
Nu stiam unde sa va multumesc. Unde sa va anunt ca la noi AM REUSIT: http://www.youtube.com/watch?v=fXz7CeOcRMM
Gabriela
22 decembrie 2009 at 1:05 PM
Draga Isabela, felicitari si un gand de recunostinta pentru tot efortul tau de a-i ajuta pe semenii nostri loviti de soarta! Craciun fericit si un An Nou numai cu impliniri!
corinacretu
22 decembrie 2009 at 10:06 PM
Am trecut astă-seară prin Piaţa Universităţii. În pasaj este deschisă zilele astea o expoziţie de materiale foto şi video dedicată evenimentelor de acum 20 de ani. Şi în mijloc, e aşezat un braduţ de Crăciun decorat cu tricolorul şi înconjurat de lumânări aprinse.
Am tot asistat în ultimii ani la diverse teorii şi dezbateri: că n-a fost revoluţie, că a fost lovitură de stat, că nu se vrea aflarea adevărului şi pedepsirea vinovaţilor etc. Fără să vreau, la un moment dat m-am pomenit întrebându-mă: dar pentru mine ce a însemnat decembrie ’89?
Eram copil acum 20 de ani, dar din toată vâltoarea de atunci ţin minte bine un lucru: că au murit oameni nevinovaţi. Oameni care au crezut într-o altfel de viaţă, dar nu au mai apucat să se bucure de ea. Datorită lor pot astăzi să spun ce gândesc fără să mă tem, cum se temeau părinţii mei când ascultau Europa Liberă. Ei înseamnă, pentru mine, Revoluţia din decembrie ’89. Dumnezeu să îi odihnească şi să le primească jertfa.
Restul…pulvis et umbra.
Andreea B
22 decembrie 2009 at 10:57 PM
Dragii de ei,ne-au castigat viata cu pret de sange,iar noi nu-i meritam!
Rodica
22 decembrie 2009 at 11:43 PM
[...] ISABELLE [...]
Gînd… RUGĂ, MULŢUMESC! « lenesrau's Blog
23 decembrie 2009 at 6:30 PM
Sărbători binecuvântate !
http://sfinxredivivus.wordpress.com/2009/12/23/primiti-colinda/
Sibilla
23 decembrie 2009 at 8:48 PM