Archive for decembrie 2009
O noapte
O noapte frumoasă şi un an viitor aşa cum vi-l doriţi, tuturor.
Prietenilor mei mici, vă doresc ca toată sănătatea din lume să se reverse peste voi, repede şi cald ca ploaia de vară. Păzitoarelor de Îngeri, vă doresc putere şi vă rog să nu plângeţi şi în noaptea asta. Singurătatea şi lipsurile lasă urme adânci în suflet, ştiu prea bine – dar asta este doar o noapte. Ca oricare alta. Şi trece repede.
În rest, „vorba” cântecului…
Tears in Heaven
În somn răsucea inele în părul devenit imaginar. Când a simţit că învârtea aerul în gol şi-a mutat degeţelele în părul mamei. Apoi şi-a văzut fotografia în care avea zulufi blonzi şi a început să plângă. Fetiţa are 2 ani şi 5 luni. Leucemie are din noiembrie şi tot de atunci face citostatice, iar părul i-a cazut. Lacrimi în cer.
Sunt atât de urâtă fără păr, îmi spune. Nu, nu e adevărăt, eşti mai frumoasă aşa, părul nu mai face umbră ochilor tăi mari, migdale dulci muiate în senin. Fetiţa are 15 ani. Leucemie are din mai şi tot de atunci face citostatice. Lacrimi în cer.
De Moş Crăciun şi-a dorit un laptop şi fotografii cu el, când avea păr. Băieţelul are 12 ani şi cancer de vreo 2. Părul i-a căzut de multe ori în timpul ăsta. Apoi a crescut la loc. O recidivă şi din nou citostatice. Din nou părul i-a căzut. Lacrimi în cer.
Nu a mai vrut să iasă afară, la joacă. Un alt copil, din vecini, a râs de el: nu mai avea păr pentru că era bolnav grav – aşa şi-a auzit mama râzând şi acel copil a simţit nevoia să râdă şi el. A aflat că are cancer acum 4 ani şi jumătate. Apoi au urmat 3 operaţii şi citostatice cu duiumul. Are 11 ani şi s-a săturat de spitale ca de mere pădureţe. Lacrimi în cer.
Ochi mari şi frumoşi în care licurici sclipesc năstruşnic. Din când în când spălaţi de valuri de lacrimi, din când în când acoperiţi cu nori de furtună. Nopţi de poveste, păduri de smaragd, castane în pârg, lacuri adânci, mări liniştite, mure coapte, cer senin, grâu proaspăt răsărit. Căpşoarele lor, petale catifelate de trandafir. Sub fiecare petală câte două steluţe cu mii de dorinţe. Viaţa în toată splendoarea şi adevărul ei. Ochii copiilor curajoşi, adevărul adevărat. Lacrimi în cer.
Cei mai curajoşi copii din lume vă mulţumesc pentru ajutor şi vă urează Crăciun fericit
La mulţi ani!
Valentin Cristian Gaju îşi doreşte, de ziua lui, pe 25 decembrie 2009, câteva picături de sânge AB IV Rh pozitiv
Vali e un puşti înţelept şi curajos „în vârstă” de 10 ani. Luptă cu un cancer nesuferit de 4 ani – nefroblastom.
Din 20 decembrie 2009 este internat la secţia de oncopediatrie a Spitalului „M.S. Curie” din Bucureşti, pentru cura de chimioterapie. Nu poate începe tratamentul pentru că analizele nu sunt prea bune şi are nevoie de transfuzii de sânge şi de trombocite.
Vali are nevoie de grupa AB IV Rh pozitiv (+). Pe 25 decembrie 2009, Valentin Cristian împlineşte 11 ani.
Dacă puteţi dona: Institutul de Hematologie Transfuzională – cu specificaţia: „Donare pentru copilul Gaju Valentin Cristian – internat la secţia de oncologie pediatrică a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti”.
Institutul de Hematologie Transfuzională Bucureşti, Str. Dr. Felix, T: 031/425 12 45, T: 031/425 12 30.
Dacă Vali primeşte sângele, poate face cura de chimioterapie şi pe 30 decembrie 2009 poate pleca acasă. Vali are nevoie de mai mult ajutor. Povestea lui o puteţi citi aici, la campania „Din inimă pentru copii”.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BCR – Constanţa
RON: RO 08 RNCB 0296 0536 5354 0001
Titular: Gaju Elena
Contact: Gaju Elena, mama – 0720 759 945
Domiciliu: comuna Poarta Albă, Str. Traian nr. 55, judeţul Constanţa
Ghidul donatorului. Poţi să donezi? Pentru a putea deveni donator de sânge, trebuie să îndeplineşti următoarele condiţii:
- vârsta cuprinsă în intervalul 18 – 60 ani
- greutate 58 – 100 kg femeile şi 60 – 110 kg bărbaţii
- tensiune arterială sistolică între 11 şi 18 mmH
- să nu fi suferit în ultimele luni intervenţii chirurgicale
- femeile să nu fie: însărcinate, în perioada de lăuzie, în perioada menstruală
- să nu fi consumat grăsimi sau băuturi alcoolice cu cel puţin 24 de ore înaintean donării
- să nu ai/să nu fi avut urmatoarele boli: hepatită (de orice tip), TBC, sifilis, malarie, epilepsie, bruceloză, ulcer, diabet zaharat, boli de inimă, boli de piele, miopie peste (-) 6 dioptrii.
Înainte de a dona:
- Dimineaţa înainte de recoltare poţi consuma o cană cu ceai sau cafea, un mic dejun puţin consistent, legume, fructe
- Fără proteine, grăsimi (lapte, unt, carne, etc)
- Nu fuma înainte şi după donare cu o oră
Avantajele donării:
- Următoarele analize sunt gratuite: RH; Grupa sangvină; Hepatita B, C; HIV(SIDA); HTLV (leucemie); VDRL (siffilis); ALT (probe hepatice).
- La cerere, ai posibilitatea efectuării ulterioare şi a altor analize gratuite (calcemie, glicemie, transaminaze, colesterol, EKG, radiografie pulmonară)
- Adeverinţa pentru obţinerea unei reduceri de 50% pentru transportul în comun pentru 30 de zile
- 1 zi liberă (în cazul angajaţilor cu carte de muncă)
- Primeşti 7 bonuri de masă în valoare de aproximativ 50 RON
Cât se donează:
- La o donare se recoltează 450 ml de sânge, cantitate ce se reface: ca volum in câteva ore, celular în 2 săptămâni.
Siguranţa:
- Trusa utilizată pentru fiecare donare este sterilă şi de unică folosinţă.
- Nu există riscul contaminării cu HIV, sau alte virusuri.
- Senzaţia de leşin sau oboseală după donare este foarte rar intâlnită.
- Poţi dona doar dacă starea de sănătate îţi permite şi te simţi bine.
- înaintea donării ţi se vor pune câteva întrebări legate de starea de sănătate şi ţi se va face un mic examen medical – hemoglobina, puls, tensiune.
- Rezultatele testelor sunt confidenţiale.
Mai multe informaţii:
http://pentruviata.com
Mihai Gâtlan, împuşcat când striga Libertate, în 1989. Un gând de recunoştinţă pentru el în 2009, de la Daniel Colcer
19 decembrie 1989. Ultimul concert rock din timpul dictaturii. Trupa Iris canta iar in „Savoy”, pe Calea Victoriei. In Timisoara deja se murea. 21 decembrie 1989, ora 17.30. La sala Dalles mii de oameni scandeaza sloganuri anti-comuniste. Printre cei din primele randuri, Micky. E cu un grup de prieteni – Bruno, Catalin, Teona. Micky striga ca si ceilalti. Spre multime vine un camion militar. Se napusteste in multime. Bolidul intra in plin in oamenii care nu se mai pot feri. Lovit de camion, Bruno cade intr-o parte cu bratul fracturat. Teona scapa ca printr-o minune, salvata de Micky, care este izbit si cade si el in partea cealalta. Camionul a trecut, mortii au ramas. Micky inca traieste. Se ridica si vrea sa strige din nou, dar nu mai apuca. Un glonte in abdomen il indoaie de la mijloc, iar alte doua gloante il ucid pe loc. 27 decembrie 1989. Cimitirul Eroilor Tineri ai Revolutiei. Vine un camion, in el un cosciug, iar alaturi o cruce pe care scrie: GATLAN MIHAI LUCRETIU 1970 – 1989 CAZUT IN REVOLUTIE. „Viata incepe iar” – Ovidiu Vitan. Revista Rock-Mania, aprilie 1990
Daniel Colcer, 8 noiembrie 2009: „Nu pot să uit, nu am cum să uit. Cei care au murit atunci mi-au câştigat şi mie libertatea. În semn de respect pentru ei am pictat, cu gândul la ei. Vreau să fac acest gest, nu ştiu dacă este mic sau mare, dar vreau să vând lucrarea asta
şi banii să îi donez unei familii care a pierdut un copil la Revoluţie – chiar mă gândeam, poate reuşim să aflăm cine este considerată prima victimă din Bucureşti, de exemplu…”
Daniel Colcer, 21 decembrie 2009: Banii pe care incerc sa-i obtin de pe urma vanzarii acestei lucrari vor fi donati familiei lui Mihai Gatlan – prima victima a Revolutiei in Bucuresti, langa Sala Dalles.
Lucrarea este pe E-bay:
http://cgi.ebay.com/Adio-Stalin-by-Dan-Colcer-The-Geography-Of-Freedom_W0QQitemZ220528535088QQcmdZViewItemQQptZArt_Paintings?hash=item3358866630
Lucrarea este făcută cu acrilice şi tuş pe pânză, are 90/120 cm. Licitaţia începe de la 1.000 $.
Contact Daniel Colcer: colcerex@gmail.com
Site Daniel Colcer: http://www.dancolcer.ro
Steluţele de mare. Andra Cristina Nicolae, o poveste pentru părinţi şi Moş Crăciun
„Andra Cristina Nicolae, în vârstă de 4 ani, a fost diagnosticată cu o formă rară de leucemie, rezistentă la tratament…” – 2008.
Pentru viaţa Andrei a fost o luptă crâncenă. Un tată care a răsturnat munţi de neîncredere, pentru a-şi salva fetiţa. Şi a reuşit. Acum Andra este acasă, la Ocniţa, judeţul Dâmboviţa, în perioada de tratament de întreţinere. Mai are de făcut o singură serie de investigaţii medicale complexe, la spitalul din Italia, în ianuarie 2010.
Au trecut aproape doi ani de când Mihai Nicolae, tatăl Andrei, a aflat că fetiţa lui este grav bolnavă. 24 ianuarie 2008. Andra avea 4 ani. Mihai era la muncă, în Italia – plecase să strângă nişte bani, pentru o casă nouă – cea veche devenise de nelocuit, după o alunecare de teren. A lăsat tot, a plecat cu ce avea pe el şi a venit la Bucureşti. Nici nu ştia unde era spitalul Budimex. De la aeroport s-a urcat în ce a nimerit, nu ştia unde merge autobuzul, nu avea un leu în buzunar, nu avea bilet.
Când a ajuns la spital şi a aflat diagnosticul complet, a înţeles că este de rău. Andra avea Leucemie Acută Limfoblastică cu celule B, High Risk, rezistentă la tratament (corticorezistentă). Andra începuse chimioterapia. Tatăl ei a rămas în spital, să le fie aproape mamei şi copilului (a dormit pe o canapea, pe un coridor, 6 luni). Într-o zi a plecat să rezolve o problemă. Un telefon scurt al soţiei l-a întors din drum. Andra nu se mai mişca, privea fix într-un colţ al salonului. Apoi a închis ochişorii şi nu i-a mai deschis trei zile. Intrase în comă.
Medicul de la oncopediatrie „M.S. Curie” a spus că doar o minune o mai poate salva pe Andra.
Dumnezeu şi încrederea lui Mihai Nicolae că Andra poate fi salvată au fost minunea. Minunea a venit şi de la o clinică din Italia. Dar şi de la o asociaţie cu oameni formidabili, care poartă numele primului copil român bolnav de leucemie, salvat în Italia: „Asociaţia Ana Moise”. Doar că aveau nevoie de bani.
Suma părea imposibil de strâns, clinica cerea 170.000 de euro pentru transplant şi tratament. Mihai Nicolae a vrut să vândă casa, să îşi vândă un rinichi. A mers la televiziuni, a implorat ajutorul. Asociaţia din Italia i-a donat 20.000 de euro. Mihai a reuşit să obţină scrisorile medicale pentru a cere banii cuvenţi de la stat. După 6 luni de chin în spital – timp în care acasă mai aşteptau doi copii, pe atunci de 11 şi 9 ani, iar mama era însărcinată – au reuşit să plece în Italia, la Genova.
Andra a fost internată la Spitalul Gaslini. După doi ani de la debutul bolii şi un an şi jumătate de chimioterapie, Andra este bine, îşi face tratamentul de întreţinere acasă.
Andra mai are de făcut o singură serie de investigaţii medicale complexe, la spitalul din Italia, începând din 18 ianuarie 2010, pentru care are nevoie de 7.500 de euro.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BCR – Târgovişte, judeţul Dâmboviţa
RON: RO 31 RNCB 0128 0671 8680 0001
EURO: RO 74 RNCB 0128 0671 8680 0003
Cod SWIFT: RNCBROBU
Titular: Mihai Nicolae
Contact: 0725 430 313, Mihai Nicolae, tatăl Andrei
În fotografie este şi domnul Alessandro Gal, preşedintele „Asociaţiei Ana Moise”, care a fost în vară în vizită acasă la familia Nicolae. Este domnul cu părul alb care o ţine pe Andra în braţe:
Despre Asociaţie:
In dieci anni hanno salvato 16 bambini gravemente malati, quasi tutti rumeni, portandoli in Italia per le cure sanitarie del caso. L’attività dell’associazione „Progetto Vita Ana Moise” è stata presentata oggi pomeriggio nel Municipio di Aosta.
„La nostra associazione – ha spiegato il presidente, Alessandro Gal – è stata fondata nel 1998. Il primo caso fu quello di Ana Moise, bimba rumena affetta da una grave forma di leucemia. Da allora ci siamo occupati di una cinquantina di bambini, portandoli in Italia per visite oppure cure specifiche. Molti, se fossero rimasti nel loro paese, sarebbero sicuramente morti”.
Alla conferenza stampa era presente anche Ana Moise, ora tredicenne, che è completamente guarita. „Ne abbiamo curati tanti – ha aggiunto Gal – ma in qualche caso non siamo arrivati in tempo. Ora stiamo seguendo una bimba rumena di 2 anni che soffre di una rara forma di leucemia e e una bambina kossovara che sarà sottoposta a breve ad intervento chirurgico all’anca e ai piedi”. L’associazione, in particolare, affida i malati alle strutture sanitarie (in collaborazione con l’ospedale di Aosta e con il Gaslini di Genova) e copre tutte le spese. Per farlo ogni anno organizza numerose raccolte fondi. (ANSA) – AOSTA, 5 GEN 2009.
Despre Andra în Italia – aici „Salvate Andra”.
.
Steluţele de mare
.
Nu, nu Lorelei
Nu, nu rămas bun.
Nu mă numesc Lorelei. Nu am legendă pentru că nu am ucis.
Anii mei tineri încă nu au sunat a cântec, încă nu am trecut pe lângă ei cu dragostea de mână. Pentru că încă nu am iubit. Pentru că încă nu am trăit.
Poate că am rămas cu mâna întinsă. Dar nu ca a Regelui Lear.
Poate că mi-e sufletul ca tufişul paiurului de pe coasta Mării Negre, dar nu numai ghimpi curbi care-au încununat odată fruntea lui Hristos. Sunt ghimpi de tot felul, nu doar în suflet. Ci şi pe trup. Şi nu ştiu de ce…
Încă nu a trecut o ploaie de primăvară şi încă nu s-a ţesut în zare brâul frânt al curcubeului. Doar un viscol care ţese incertitudini.
Nu vreau să îmi încing mijlocul cu el. Nu vreau să mă duc.
Vreau să trăiesc, vreau să văd cum e viaţa până la capătul ei firesc. Viaţa m-a iubit până când am învăţat eu să o iubesc pe ea. Apoi m-a uitat într-un loc nefiresc, în care nu ar trebui să fiu. Nici eu, nici ceilalţi.
Ştiu sigur ce vreau să fac mai departe. Vreau să scriu. Vreau să scriu poveşti pentru copii, vreau să scriu despre viaţă. Frumos şi corect.
Nu urăsc. Nu urăsc viaţa. O iubesc. Şi o vreau, chiar şi aşa, cu răni în suflet şi în trup.
Nu urăsc. Nu urăsc pe nimeni. Şi îi vreau, chiar şi aşa, chiar dacă tot aşteaptă să mă duc, chiar dacă aşa au crezut ei… Chiar dacă aşa au crezut ei, că îmi pot hărăzi soarta, nu ştiu cu ce drept…
Nu urăsc. Nu-i urăsc pe cei care mi-au făcut rău. Poate că nu îi mai iubesc…
Nu, nu sunt Lorelei.
Sunt Cosmina.
Şi nu vreau să mă duc.
Vreau să rămân.
Am doar cincisprezece ani şi vreau să trăiesc şi să iubesc. Am lucruri de făcut.
Au trecut zece. Zece zile. I-a fost cumplit de rău. A fost ca la început, ca în luna mai. Zece zile îngrozitoare. I-am văzut zbaterea în astea zece zile. Vorbeam cu ea la telefon când i s-a făcut rău prima dată. Apoi au urmat nişte zile… Groaznice. Luptă, Cosmina, luptă te rog. Şi a luptat, printre incertitudinile unor oameni mari. Am simţit că nu vrea să se ducă. Nicio secundă nu a vrut să plece din lumea asta, s-a agăţat de viaţă şi nu i-a dat drumul. A luptat… A luptat extraordinar şi luptă în continuare pentru viaţă. Are încredere în Dumnezeu şi în oameni. Cred că asta o ajută cel mai mult: încrederea. Nu speranţa. Cosmina nu speră, ea crede.
După zece zile, Cosmina e din nou în picioare.
Vă rog să o ajutăm să lupte în continuare, să nu o lăsăm cu mâna întinsă.
Vă rog, ajutaţi-o pe Cosmina. Trebuie să o ducem undeva unde să se facă bine. S-au strâns sigur 40.000 de euro. Mai sunt nişte bani la Teledon şi SMS, nu ştim încă suma exactă. Încercăm să facem ceva, orice. Doar să nu rămână cu mâna întinsă după viaţă.
Teledon la Romtelecom: 0900 900 472 – pentru 2 euro/apel fără TVA (puteţi suna de câte ori vreţi, doar din Reţeaua Romtelecom, din România)
Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891
EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885
USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416
Cod SWIFT: RZBRROBU
Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085
Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)
Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova
Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273
Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174
Cosmina Andreea Păun, în vârstă de 15 ani, a fost internată în secţia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti, cu diagnosticul de Leucemie Acută Mieloblastică M1, pe 13 mai 2009. Pe 22 mai a început tratamentul citostatic. Cosmina Andreea are nevoie de un transplant de celule stem de la donator neînrudit, în străinătate, care costă 150.000 de euro.
*
-ro_blue.png)
