Isabellelorelai's Weblog

„Acum câţiva ani am lucrat într-un magazin împreună cu o femeie de o rară modestie. Cu timpul am aflat că era un om greu încercat de soartă. Nu povestea necazul ei şi de aceea nu ştiu foarte multe detalii. Dar chiar şi aşa, cu puţinul pe care îl ştiu, îmi pare că prea grea cruce are de dus…”.

Fiecare mesaj pe care îl primesc reprezintă o cruce. Mare sau mică, grea sau foarte grea. Mesajul de mai sus a venit de la o femeie care duce o cruce mare şi grea, dar care încearcă să ridice din genunchi o altă femeie. Mesajul vine de la Marilena Perijoc, femeia care şi-a pierdut o aripă dar care a găsitul curajul de a vorbi despre asta. Despre pierderi. Mari şi-a pierdut mai întâi copilul nou născut, apoi soţul, într-un accident. Mari şi Durerea unei pierderi, un om pentru care viaţa este ceva îngrozitor de greu.

Iar cealaltă femeie, despre care mi-a scris Mari, se numeşte Ioana Ciobanu şi este un alt om pentru care viaţa este îngrozitor de grea. A ajuns în situaţia de a nu mai avea cu ce să cumpere o pâine. Dar nu asta o deranjează prea mult, ci faptul că nu are bani să cumpere medicamente pentru fiica ei. Ioana are o fiică bolnavă, pe Rodica Daniela. Are 22 de ani.

Multe boli în certificatele medicale, vreo şapte. Una psihică. Doar anul acesta a fost internată de patru ori. În ianuarie la spitalul Voila din Câmpina, în mai la  C.I.  Parhon, în august din nou la spitalul Voila din Câmpina, iar pe 26 octombrie la spitalul Sf. Ioan, unde a fost operată. Neoficial i s-a spus ca are cancer, dar rezultatul urmează să apară în urma analizelor. Fata are şi o obezitate cauzată de medicamente.

Când Rodica Daniela a început să se îmbolnăvească din ce în ce mai grav, Ioana, care era însoţitor al copilului bolnav, s-a angajat la un magazin, pentru un ban în plus. A muncit până în ziua în care a aflat că şi ea este grav bolnavă, avea cancer la sân. A trecut prin ce trece o femeie în situaţia asta. Nu a mai putut lucra. A făcut tratament apoi, când a fost un pic mai bine, a devenit din nou însoţitor al fiicei ei, persoană cu handicap. Şi, pentru că niciun necaz nu vine singur, fiica ei a fost operată în octombrie. Ioana Ciobanu nu a mai primit indemnizaţia din luna mai. A ajuns în situaţia de a nu mai avea bani pentru medicamente.

Ioanei îi este ruşine să i se facă cunoscută situaţia. Spune că a văzut prin spitale o mulţime de oameni în aceeaşi situaţie.

Mari a mai scris: „M-am întâlnit ieri cu Ioana. Era atât de slabă… În spital nu a avut ce mânca. Am întrebat-o despre boala ei şi mi-a răspuns că a fost operată acum trei ani. Acum i-au aparut alti noduli. Dar la ea nu se mai gandeste. Eu mi-am spus că Dumnezeu hotărăşte pentru noi toţi şi le va trimite oameni care să le ajute cu cele necesare. M-am simţit datoare măcar cu atât… să încerc… Sunt convinsă că se vor găsi oameni care vor ajuta, fie şi cu un sfat”.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi: BCR – 6761 6400 1506 1210, titular Ciobanu Ioana.

Ioana este din Giurgiu, ca şi Mari. Vă rog mult, dacă vreţi să le ajutaţi pe Ioana şi pe fiica ei, să îi trimiteţi un mesaj Marilenei Perijoc: marilena.perijoc@yahoo.com

Vă mulţumesc mult.