Isabellelorelai's Weblog

Steluţei îi curg lacrimi repezi din ochi albaştri fără strălucire. Îl rog pe Dumnezeu, repetă ea. Îl rog… Doamne, nu mi-o lua pe Cosmina… Doamne, lasă-mi copilul, te rog…

Poate că eu sunt de vină pentru nenorocirea asta de boală, leucemia asta rea şi tot ce a urmat, spune Steluţa privind în gol.

Acum un an, pe timpul ăsta, Cosmina era sănătoasă tun. Avea centura albastră la karate, făcea sport de performanţă. Pe atunci făcea câte o sută de flotări de-o dată. Acum nu poate merge nici la baie. Când s-a îmbolnăvit, şansele ei de viaţă erau mici, aşa mi-au spus medicii. Că încearcă să o salveze, dar că nu îmi garantează nimic.

Acum un an, pe timpul ăsta, Cosmina avea o familie, mergea la şcoală, învăţa bine, făcea sport, avea viaţa ei de copil, avea o casă. Apoi… Apoi s-a întâmplat ceva. De atunci ne avem doar una pe alta. Dar e bine şi aşa, dacă o vrea Dumnezeu să mi-o lase pe Cosmina…

Aveam şi noi o viaţă. Nu cine ştie ce, viaţă obişnuită, cu muncă multă, zi şi noapte. Ne încropisem o mică afacere, duceam în alt judeţ cereale cultivate de noi şi aduceam în schimb cartofi, pe care îi vindeam la piaţă. Aveam un ARO, primit moştenire de la tata, cu el am început. Am început să ne construim o căsută. Apoi am cumpărat o camionetă.

Într-o noapte s-a întâmplat o nonorocire. O fată bolnavă la cap dintr-un sat – avea schizofrenie, biata de ea – a fugit din casă, spre şosea. S-a aruncat drept în faţa camionetei noastre. Fata a murit pe loc, cu creierii împrăştiaţi pe asfalt. Soţul meu era în dreapta şoferului, dormea. Când s-a trezit brusc din somn şi a văzut nenorocirea, a făcut un şoc.

De atunci nimic nu a mai fost normal în viaţa noastră. Am fost nevoită să îmi iau copilul şi să plec. A fost greu. Eu m-am angajat vânzătoare. Am închiriat o cameră în Mizil. Toată iarna am stat fără căldură, nu aveam nici gaze. Nu aveam decât nişte haine mai groase. Apoi ne-am mutat la ţară, la mama, în casa bătrânească, la Boldeşti, Prahova. În primăvară, cam pe 20 aprilie 2009, cu acordul Cosminei am plecat în străinătate, femeie de serviciu la o familie. Vroiam să strângem bani să putem locui şi noi ca oamenii. Nu mai suportam să-mi văd copilul fără de nici unele. Trei săptămâni am fost plecată. M-au anunţat că i s-a făcut rău la şcoală, Cosmina a căzut din picioare şi a fost dusă la spital.

Când am ajuns la spital în Bucureşti nu am mai recunoscut-o. Nu i se mai vedeau dinţii, atât de umflate îi erau gingiile. Am crezut că o să mă prăbuşesc şi am să mor pe loc. Am rezistat, Dumnezeu mi-a dat putere, ca să îi fiu alături.

Pe 13 mai 2009, Cosmina Andreea Păun, în vârstă de 14 ani, a fost internată în secţia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti, cu diagnosticul de Leucemie Acută Mieloblastică M1.

Pe 22 mai 2009 a început primul tratament citostatic. În urma primei etape de tratament a intrat în aplazie medulară cu neutropenie febrilă severă, trombocitopenie severă. Au urmat transfuzii de sânge repetate. La începutul lunii septembrie a început a altă cură de citostatice, apoi transfuzii de sânge. Urmează încă una, în octombrie 2009.

La momentul internării, Cosmina era elevă în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic din Mizil. Între timp, Cosmina a împlinit 15 ani, în spital. Cosmina a fost repartizată în clasa a IX-a la specializarea Matematică-Informatică de la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil, cu media de admitere 9.23.

Pe 1 iulie 2009, de ziua ei, Cosmina şi-a dorit un tort. Cosmina a rămas cu dorinţa. Din 13 mai şi până în septembrie 2009, Cosmina şi mama ei au supravieţuit în spital din banii strânşi de colegii de la şcoală.

Cosmina pare copilul care are de toate. Dar nu este aşa. Când vezi un copil bolnav puţin mai bine îmbrăcat sau doar ai impresia asta, te gândeşti că are tot ce îi trebuie. Tot ce are Cosmina acum, a primit cadou de la oameni. Viaţa de spital este grea. Banii se duc pe hrană – dieta este pretenţioasă – pe medicamente care nu se găsesc în spital, pe igienă.

Cosmina are nevoie de un transplant. Mama ei, sfătuită de câţiva prieteni, a aflat că sunt şanse în străinătate. Diriginta Cosminei a scris unei clinici, în Italia. Au cerut 150.000 de euro pentru tratament şi transplant.

În spital, Cosmina a făcut şi un abcces cerebral din cauza unei sinuzite maxilare cu osteoliză severă de bază de craniu şi a fost operată. A făcut candidoză şi aspergiloză. Doar tratamentul recomandat de medic împotriva aspergilozei, cu medicamentul Fungizone, costă 300 de euro.

Dacă doriţi să o ajutaţi pe Cosmina:

Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B

RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891

EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885

USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085

Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)

Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova

Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273

Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174

Fotografii: Bogdan Dincă – Steluţele de mare.

Steluţele de mare

Text: Isabela (Isabellelorelai) - doar o voce, a lor. A celor care nu pot striga după ajutor. Restul depinde de oameni. 5 octombrie 2009. Toate noutăţile despre situaţia Cosminei le voi posta pe articolul ei, din septembrie. Şi pe articolul pe care fac anunţul pentru cererea de sânge.

Din 1 noiembrie 2009, Cosmina are Teledon la Romtelecom – 0900 900 472 – pentru 2 euro/apel fără TVA (puteţi suna de câte ori vreţi, doar din Reţeaua Romtelecom, din România)

Cosmina şi-a început călătoria nesfârşită azi, 26 ianuarie 2010, la ora 5.30.

Pisoiaş, ai luptat atât de bine şi frumos. Te iubeşte mama cu numărul 2. Drum bun printre stele, puiule. Dumnezeu să te aibă în grijă, că noi, oamenii, nu am reuşit.

Aşa o vede Georgiana. Pentru că Georgiana crede în minuni. Are 6 ani. Şi tumoră neurocerebrală cu proces expansiv intracranian, 2 operaţii pe creier, de extirpare a tumorii gigant, în 2007 şi 2008. A făcut chimioterapie. Şi mai multe…

Mi-a plăcut cerul ei roz. Chiar dacă din când în când este prizonieră în spital. Cred că Ovidiu a văzut-o când picta chiar Viaţa în roz, care mi-a plăcut atât de mult.

Ovidiu: Georgiana

Georgiana mi-e cea mai dragă. Recunosc. E atât de frumoasă! Îmbrăcată în roz, cu ochi negri de ursuleţ de pluş, cu părul negru.

E atentă când pictează. Pictează bine.

Îl iartă pe Francisc care a mai fost rău cu ea.

Îşi desenează o casă a ei.

Nu-l va invita pe Francisc acolo decât dacă se va cuminţi.

Francisc ţine cumva la ea, dar e băiat şi nu vrea să o arate.

Dacă i-am spune Georgianei că el plângea când ea nu era acolo… E atent cu ea când vine vorba de păpuşi. Are pe pat un joc în care Farncisc arată că poate fi unul din cei mai grijulii bărbaţi. El găteşte, spală, îngrijeşte. Şi o ajută pe Georgiana.

Mama ei e tânără şi la fel de frumoasă. Doar că puţin tristă.

Georgiana a trecut de un hop. În doi ani se va putea spune dacă a scăpat de tot, dar e puţin expusă în perioada aceasta.

Asta nu o poate opri pe mama sa probabil să binecuvânteze fiecare zi alături de minunăţia asta de fată.

Georgiana – Foto Lucian Muntean

Prin februarie 2009 scriam aici despre Cosmin Bragadiru şi mama lui, care nu avea ce să-i dea copilului să mânânce. Cosmin de 15 ani, bolnav de cancer – şi mama lui au fost ajutaţi atunci. Câţiva oameni buni s-au dus la spital, apoi în colonie şi le-au dus cele necesare. De câteva zile, din 28 septembrie 2009, Cosmin este din nou în spital, la Fundeni, la analize. Acum Cosmin îşi poate ţine capul. Nu am o fotografie nouă dar o pun pe cea veche, ca să vi-l amintiţi. Între timp a scăpat de fiarele alea.

Cosmin Bragadiru are 15 ani şi cancer. Când este „acasă”, locuieşte într-o baracă. Prima operaţie i-a fost făcută pentru a i se elimina o tumoră de pe măduvă, în dreptul gâtului. Din punct de vedere al cancerului situaţia era stabilă în decembrie 2008, dar lui Cosmin îi lipsea însă o vertebră şi nu îşi putea susţine capul. A fost necesară o a doua operaţie. Pe 6 februarie 2009, Cosmin a fost operat pe coloană la Spitalul Bagdasar-Arseni. I s-a luat o bucăţică de os din şold şi i-a fost transplantată la coloană (la gât). Cosmin locuieşte doar cu mama lui. Amândoi supravieţuiesc din indemnizaţia de însoţitor a femeii şi un venit de handicap. 600 de lei pe lună. Acum, în septembrie-octombrie 2009, Cosmin şi mama lui sunt din nou în spital, la Fundeni, pentru analize. Fără niciun ban în buzunar. Ne roagă să îi ajutăm, cu orice, oricât de puţin.

Scrisoarea mamei lui Cosmin, din decembrie anul trecut:

„Subsemnata Bragadiru Liliana, domiciliată în satul Udeni Zăvai, comuna Călineşti, judeţul Argeş. Stau împreună cu fiul meu Bragadiru Cosmin în vârstă de 15 ani împliniţi în luna decembrie – ziua 28. Stăm într-o colonie care a fost a şantierului când s-a construit barajul Găleşti. Barăcile fiind de 40 de ani, fiecare şi-o îngrijeşte după venitul lui financiar. Noi o ducem cam rău, nu prea am pus-o la punct, trebuie bani să ai să o renovezi. Am salariu de 480 şi o pensie a băiatului, de 120. Acesta ne este tot venitul. Eu ce doresc, dacă se poate şi de ce avem nevoie mai mult el, că eu m-am învăţat cu necazurile şi amărăciunea. Mâncare pentru băiat, mai ales că mănâncă numai regim. Hăinuţe şi încălţăminte dacă se poate, că sunt scumpe. Şi nu ne permitem încălzire – am o sobă de cărămidă – dar ne trebuie lemne, care până acuma am avut şi eu două cărucioare cumpărate de astă vară şi dacă mai avem pentru o săptămână. Mai avem o butelie, o mai încarc când îmi mai dă mâna. Avem şi noi Alimentară în Colonie, am mai făcut şi noi datorii că ne dă pe datorie, plătim din salariu. Şi sunt scumpe toate, ştiţi şi dumneavoastră. Ne descurcăm şi noi nevoile. Pentru mine nu cer, pentru băiat, să stea şi el la căldură şi să aibă şi el ce pofteşte”.

Pe 11 februarie 2009, la îndemnul nostru, mama lui Cosmin a deschis un cont. Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Banca Românească S.A. – Bucureşti

RON: RO 92 BRMA 0540 0037 1430 0000

EURO: RO 30 BRMA 0540 0037 1439 5400

Cos SWIFT: BRMAROBU

Titular: Bragadiru Liliana

Telefon: 0747 633 585

La Fundeni mă duc săptămâna viitoare.

UPDATE 4 octombrie 2009. Un alt număr de telefon este 0755 031 382.

Cosmin ar mai avea nevoie şi de câteva lucruri pentru timpul rece. Are 1,80 m şi 42 la picior.

Doamna Flori povesteşte:

Cosmin si mama au plecat in dimineata aceasta acasa.

Au fost zilele astea la IOB pentru analize si tomografie (asociatia i-a ajutat cu tomografia si cu alimente).

Singura modalitate de a-i ajuta acum urgent este prin colet postal sau donatii in cont.

Adresa pentru trimitere postala este:

Bragadiru Liliana

SAT UDENI ZAVOI – Nr.4

Comuna CALINESTI, Judetul Arges

Oficiul Postal: VRANESTI

(Este o colonie, fost santier al barajului Golesti, la aprox. 12 km de Pitesti).

Mama este foarte ingrijorata de cum se vor descurca in perioada de iarna, cand nu va putea gasi nimic de lucru pe-acolo, sa mai poata adauga un banut pentru nevoile lor. Orice mic ajutor ii va ajuta sa treaca mai usor prin iarna.

In afara de chinul cu boala lui Cosmin, mama a fost diagnosticata la inceputul lunii iunie cu TBC pulmonar. De-atunci face tratament, a refacut analizele in august si s-a constatat ameliorare – la asociatie este copia ultimului act medical din 14.08.2009. Nu mai spun ce consecinte pot avea in conditiile astea frigul, igrasia, lipsa de alimente…

Cosmin va trebui sa revina in 2-3 luni la control.

Doamna Martha l-a mai prins pe Cosmin la spital şi i-a dus 2 perechi de ghete de toamnă, 2 hanorace, 1 pulover gros, 2 perechi de pantaloni, 2 şepci şi o căciulă, cămaşă şi tricouri. Mulţumim, doamna Martha!

UPDATE 14 octombrie 2009. Lia a făcut rost de hăinuţe pentru Cosmin. De la Delia şi Andreea am adăugat încălţăminte, a trimis Lia pachet. Săptămâna viitoare îmi aduce Dan canadiană şi bocanci şi îi trimitem din nou un colet. Doamna Oana, din Germania, i-a trimis 25 de euro în cont. Bănuţi şi de la doamna Alina, din Belgia.

Vă mulţumesc!

.

Steluţele de mare

.

Cristi şi Elena sunt cu mamaie la spital. Şi acasă, la ţară, tot cu mamaie stau. Mamaie Geamănu, pe numele mic nu o ştiu.

Cristi are aproape 5 ani, îi face la anul, în martie. Elena împlineşte 7, în decembrie anul ăsta. Mamaie Geamănu nu ştiu câţi ani are.

Dar ştiu că mamaie Geamănu mai creşte doi copii, unul de 10 şi altul de 2, fraţii lui Cristi şi ai Elenei.

Mama lor i-a abandonat pe toţi patru, a fugit în lume cu altul. Cât timp bărbatul ei a fost închis nu ştiu pentru ce (băiatul lui mamaie Geamănu), mama copiilor a mai făcut un copil cu altul (cel care acum are 2 ani).

Îi creşte mamaie Geamănu pe toţi 4, ce să facă. Are două camere şi acolo are grijă de ei. I s-a întors şi băiatul din puşcărie. Acum, cât timp mamaie este cu cei doi în spital, băiatul ei are grijă de ceilalţi doi. Munceşte cu ziua ca să le pună ceva pe masă.

Cristi şi Elena au o boală rară la ficat, congenitală. Ceilalţi doi copii de acasă sunt sănătoşi.

Cristi şi Elena au Glicogenoză Hepatică.

De luni încolo mă duc pe la ei, să le duc vreo două bomboane. Boala asta ciudată le scade glicemia şi au nevoie de suport alimentar. Şi de medicamente. Sigur au nevoie de mai multe, dar văd săptămâna viitoare.

Geamănu Cristi şi Elena. Şi mamaie Geamănu, Fundeni, etajul 7, Pediatrie.

UPDATE 14 octombrie 2009. Copiii au plecat acasă. Analizele au ieşit bine, vor reveni la control în decembrie. Elena merge la şcoală şi învaţă bine. Tot ce s-a strâns pentru ei trimitem cu poşta: hăinuţe de la Mihaela din Constanţa, dulciuri de la Simona T. (Salvează Vieţi), gem şi dulceaţă de la Mia şi Mathilda.

Dacă vreţi să le mai trimiteţi câte ceva:

Geamănu Emilia

Str. Frunzelor nr. 2, localitatea Ovidiu, judeţul Constanţa.

.

Steluţele de mare

.