Isabellelorelai's Weblog

Ovidiu în camera de joacă Asociaţia PAVEL – Budimex

Pe Ovidiu îl ştiam doar din fotografii, ca şi pe Cosmina. Le pusesem fotografiile – nu ştiu de ce – la povestea asta veche, dar atât de nouă. Poate pentru seninul din ochii lui Ovidiu. Sau poate pentru întrebările sfioase din ochii Cosminei. Nu le ştiam numele, ei erau doi dintre copiii internaţi la oncologie Budimex. I-am văzut la început de august, bravi prizonieri de război în vitrine cu dureri, spaime şi mii de lacrimi.

Atunci, în august 2009, când cu drumul deschis spre copii prin Ştefănel, Ovidiu era la „pompă” (pompa este chestia aia care picură citostatice în trupşoarele copiilor bolnavi de cancer – deja am învăţat să vorbesc ca ei, în spital).

Ovidiu stătea cuminţel în pat – am crezut că doarme. Ana, mămica lui, îl veghea la fel de cuminte. Parcă număra picăturile. De otravă. Se ruga să se termine mai repede.

După o oră mi-am făcut curaj să intru la el, aveam un ursuleţ obosit care îşi căuta culcuş într-un pătuţ de copil. Un zâmbet senin.

Cu Ovidiu mi s-a întâmplat acelaşi lucru. Aceeaşi impresie greşită – aşa am păţit cu Cosmina. Sfiala lor am luat-o drept reţinere. Am crezut greşit, dar mi-a trecut. O maşinuţă teleghidată a spart gheaţa şi impresia de răceală, care era timiditate. De ambele părţi.

Ovidiu Corcodel, care are 4 ani şi cancer, este din Tortomanu, judeţul Constanţa. Ovidiu a fost diagnosticat acum 6 luni. La Budimex vine din 15 mai 2009, trece deja la a VI-a cură de citostatice. Doctorii spun că are şanse mari de vindecare, analizele ies din ce în ce mai bine. Mai are 6 luni de citostatice şi, dacă norocul o ţine tot aşa, nu mai face nici operaţie.

Ana, mămica lui Ovidiu, este singura care are un venit, cel de însoţitor. Cam 630 RON pe lună. Din ei, 400 se duc, lunar, pe transport. Vin de la ţară, unde tatăl lui Ovidiu găseşte greu şi rar de lucru. Au vândut cam tot ce aveau prin curte – animale, păsări – ca să se descurce cu boala copilului. Îi mai ajută părinţii, altfel…

Ovidiu a venit miercuri în spital, pe 14 octombrie 2009. A răcit, aşa că nu a început cura. Dacă treceţi pe acolo, vă rog frumos să nu îi ocoliţi. Veţi primi cel mai curat zâmbet din lume. Vă “costă” o banană şi un măr. Cred că merge şi o bomboană. De maşinuţe mă ocup eu.

Ovidiu, până să înceapă citostaticele

.

Steluţele de mare

.

19 octombrie 2009

Fiecare părticică din mine simţea cum se scurge viaţa din copilul meu. Era ca şi mort… Ovidiu

Doar pentru câteva secunde Ana priveşte spre nicăieri. Ochii ei tineri şi frumoşi sunt obosiţi, înroşiţi de nesomn. Întoarce capul speriată spre copilul care doarme liniştit. Îşi lipeşte privirea de trupul mic. Ana clipeşte rar. Parcă se teme să nu piardă ceva. În seara în care a căzut brusc din picioare nu mai respira deloc, şopteşte Ana. Faţa lui devenise neagră ca pământul. Pentru câteva secunde am crezut că a murit. Ne-am închipuit că s-a înecat cu ceva. Ne-am repezit spre el. Nu mai ştiu exact ce şi cum am făcut să îl readucem la viaţă, dar cred că niciodată în viaţa mea nu am fost mai fericită ca atunci când Ovidiu a deschis ochii. Sunt şase luni de când l-au diagnosticat cu cancer, dar totul merge spre bine, spune Ana. O tumoră în plămâni, asta au văzut prima dată la spital. Din cauza asta a făcut stop respirator şi a căzut ca şi secerat. Doctorii de la spitalul din Medgidia ne-au spus că tumora, malignă, se cuibărise în pieptul lui cu alte şase luni înainte. Ne-au mai spus că este grav şi că trebuie să plecăm la Bucureşti, la oncologie. Acum Ovidiu este bine, după şase luni de chimioterapie. În septembrie a făcut analize şi radiografii, tumora nu se mai vede, credem că a scăpat de operaţie. Nimic, niciun semn, absolut nimic nu ne-a dat de bănuit că Ovidiu ar fi fost bolnav de ceva. Pe 15 mai 2009, Ovidiu Corcodel a fost internat în secţia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti, cu diagnosticul Limfom Malign Non Hodgkin şi cu o tumoră malignă la plămâni. Nu avea nici 4 ani. I-a împlinit în spital, pe 5 august 2009. Ovidiu a început imediat chimioterapia, pe 19 octombrie începe a VI-a cură. Mai are încă şase luni de tratament. Medicii spun că are şanse mari de vindecare. Ana şi Gheorghe, părinţii lui Ovidiu, au vândut tot ce s-a putut. Vite, păsări – ce aveau prin curte – ca să aibă bani de drum în fiecare lună, din Tortomanu până la Bucureşti şi înapoi, să cumpere hrană şi medicamente pentru copil. Sunt de la ţară, viaţa este grea, de lucru nu se găseşte. Dar nu se plâng, sunt fericiţi că le trăieşte copilul. Se descurcă cum pot. Îi mai ajută bunicii, cu ce au şi ei. Acum două luni, Ana şi Gheorghe s-au împrumutat de bani pentru un citostatic scump. L-au găsit în străinătate, 650 de euro flaconul. Ar mai avea nevoie de încă unul. Ana este singura care are un venit sigur, 630 RON, indemnizaţia de însoţitor al copilului. Din ei, cam 400 se duc pe transport, Ovidiu vine de două ori pe lună la tratament. Gheorghe îşi caută de lucru pe la oraş, munceşte cu ziua. Când găseşte.

Dacă doriţi să îl ajutaţi pe Ovidiu:

BCR – Agenţia Medgidia

RON: RO 48 RNCB 0118 1097 5816 0001

EURO: RO 21 RNCB 0118 1097 5816 0002

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Corcodel Gheorghe

Telefon Ana Corcodel: 0763 411 693

Mai multe fotografii aici. Si mai multe fotografii aici. Bogdan Dincă. Text: Isabela (Isabellelorelai) – doar o voce, a lor. A celor care nu pot striga după ajutor. Restul depinde de oameni. Foto: Adrian Popescu site (şi blog). Film: Adrian Popescu.

Gabriela are 34 de ani. Are un copil. Fetiţa ei are 9 ani, se numeşte Alexandra.

Gabriela era pe picioarele ei până acum 3 ani. Gabriela era asistentă medicală. Nu ştiu dacă – şi câte vieţi a reuşit să salveze, la Unitatea Medico-Sanitară din Găneşti unde lucra. De trei ani nu mai lucrează, nu mai are cum. Gabriela a fost victima unui accident rutier care a schilodit-o. În acelaşi accident i-a murit tatăl.

22 octombrie 2006, accident groaznic la Băneasa (undeva între Galaţi şi Bârlad). Gabriela s-a ales cu un traumatism vertebro-medular cu fractură T 11 şi luxaţie T 12. A fost operată la Spitalul Sfântul Andrei. A scăpat cu viaţă, cu o plăcuţă de titan care îi fixează vertebrele, cu paraplegie secundară TVM (paralizia picioarelor). Au mai urmat vreo două operaţii, tratament, recuperare, drumuri la spitalele din Mangalia şi Bucureşti.

Viaţa Gabrielei s-a mutat în scaunul cu rotile. A urmat un divorţ. A rămas cu fetiţa, amândouă în grija mamei Gabrielei, la Târgu Bujor, judeţul Galaţi.

Viaţa lor este plină de lipsuri. Gabriela visează să fie cum a fost, să îşi crească fetiţa. Vrea să meargă din nou.

Gabriela are nevoie de scutece pentru adulţi (pampers), un cadru fix sau mobil, bani pentru tratament şi recuperare, bani pentru o bicicletă specială „Motomed Viva 2”.

Gabriela Dumitran a primit, prin intermediul Fundaţiei Porţi Deschise, o pereche de orteze în valoare de 3.855 RON, în martie 2009, şi un fotoliu rulant electric în valoare de 6.400 RON, în luna iulie 2009.

Later Edit. Gabriela povesteşte:

Îmi este foarte milă de copilul asta al meu, care mereu îmi spune „mami, când te faci bine?”. Ea îmi face exerciţii, ea mă ajută să mă ridic pe căruţ, ea îmi duce plosca. Un copil fără copilărie…

Stau la bloc, la etajul 2, şi nu am lift. Nu pot fi coborâtă decât pe braţe. La baie nu am acces, că nu îmi intră căruţul în baie. Cu acest căruţ electric mă pot duce la bucătarie, să fac mâncare, atunci când mama nu e acasă. Şi ea e bolnavă, a mai fost internată, şi a trebuit să mă descurc.

Initial, am incercat sa merg sa fac un implant cu celule stem, dar nu am bani. Ar trebui să merg la spital la Bucureşti, să mă opereze, să îmi scoată plăcuţa. Dar totul se invarte, iar, în jurul banilor.

Îmi este foarte greu… Am totuşi bucuria că le am alături pe Alexandra şi pe mama.

Gabriela spune că bicicleta costă 4.000 de euro şi îi este necesară recuperării forţei musculare, după care poate folosi ortezele de gleznă, ca să meargă în sfârşit pe picioarele ei. A învăţat să meargă cu ortezele, dar doar atunci când face exerciţiile.

Dacă puteţi şi vreţi să o ajutaţi, Gabriela Dumitran poate fi contactată la: 0236 340 198; 0764 136 397; 0743 326 949. E-mail: gabriela_dumitran@yahoo.com

Orice sumă, oricât de mică, o poate ajuta:

Banca Transilvania – Filiala Târgu Bujor, judeţul Galaţi

RON: RO 65 BTRL 0180 1201 M860 23XX

EURO: RO 40 BTRL 0180 4201 M860 23XX

Cod SWIFT: BTRL RO 22 GLA

Titular: Dumitran Gabriela

Se pot primi donaţii prin Paypal la adresa de e-mail: gabriela_dumitran@yahoo.com

UPDATE 25 octombrie 2009. Blogul Gabrielei:

http://pasgri.blogspot.com

Alina are 28 de ani. Este asistentă medicală la pediatrie. A ajuns în fotoliul ăla rulant pentru că…

Alina se pregătea de nuntă. A avut dureri de cap câteva zile, pe care le-a pus pe seama emoţiilor şi oboselii. A luat câte o pastilă şi a aşteptat să treacă. Până când a ajuns la urgenţă. Pe 24 iunie 2009, cu o săptămână înainte de nuntă, după câteva investigaţii la spitalul din Galaţi, Alina a fost trimisă la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti şi internată. Aici a fost diagnosticată cu tumoră malignă Glioblastom. Care ulterior s-a dovedit a fi Xantoastrocitom Pleumorf.

Adrian Donescu, soţul Alinei: „In urma tomografului, s-au evidentiat 3 formatiuni tumorale, cea mai mare fiind de 5 cm. Alinei i s-au facut analize (la sange, la plamani, inima si ochi) pentru a o opera si s-a intervenit chirurgical pe data de 29.06.2009. S-a intervenit doar la tumora de 5 cm si s-au luat probe, neexterpandu-se total ci doar partial (foarte putin). Dupa operatie, Alina a suferit o bronhopneumonie ceea ce a necesitat 14 ziele de terapie intensiva. Alina a fost externată pe 29.07.2009 si trimisa la Radioterapie. A facut cura cu Temodal timp de 5 zile, conform diagnosticului de Glioblastom. Dupa 25 de sedinte de radioterapie, pe 1.09.2009, Alina incepe sa acuze iar dureri mari de cap”.

Rezultatul biopsiei tumorii extirpate a fost altul la Institutul Victor Babeş: Xantoastrocitom Pleumorf.

„Restul” tumoral i-a afectat Alinei vederea, vorbirea, echilibrul.

Adrian Donescu: „Alina este iar dusa la Bucuresti la acelasi medic care a operat-o, i se face iar un tomograf in urma caruia se constata ca tumoarea revenise la dimensiunile avute inaintea operatiei (5 cm) si, culmea ironiei, doctorul refuza sa o mai opereze, trimitand-o acasa cu externare si tratament dupa cum urmeaza: Medrol- 3/zi; Kepra – 2/zi; Neurotop – 3/zi; DHC (60mg) – 3/zi”.

Medicii români au spus că nu se mai poate face nimic pentru Alina. Şi că mai are câteva luni de trăit.

Soţul Alinei nu a acceptat „soluţia” medicilor români. A început să caute pe internet. A aflat de INI Hanovra de la Dan. A trimis toate rezultatele analizelor. Alina a fost acceptată la operaţie. O va opera Prof. Dr. Rusolf Fahlbusch, de urgenţă.

Pe 25 octombrie 2009.

Operaţia costă 40.000 de euro iar transportul special 6.000 de euro.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Pentru lei:

Raiffeisen Bank SA – Sucursala Galaţi

RON: RO 55 RZBR 0000 0600 1195 6981

Titular: Donescu Adrian (CNP:1800125170082)

Pentru euro:

BCR – Sucursala Galaţi

EURO: RO 59 RNCB 0141 0324 3300 0005

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Donescu Ana (CNP:2501206170356).

Împuternicit: Donescu Adrian (CNP:1800125170082)

Telefon: 0765 399 482, Adrian Donescu

UPDATE 17 octombrie 2009. Alina a strâns 12.000 RON şi 4.000 euro.

UPDATE 22 octombrie 2009. Alina a strâns 20.400 RON şi 4.500 euro. A reuşit să obţină o nouă programare la INI Hanovra, pentru operaţie, neputând să se interneze astăzi (fără bani).

Pe blogul Alinei este un sistem de donaţii Online.

UPDATE 23 octombrie 2009. Alina a strâns 15.500 de euro în total (leii au fost schimbaţi în euro).

UPDATE 28 octombrie 2009. Alina a strâns 17.000 de euro în cont şi 620 euro în Online.

UPDATE 2 noiembrie 2009. Alina a strâns 19.000 de euro.

UPDATE 5 noiembrie 2009. Alina a strâns 20.000 de euro.

UPDATE 7 noiembrie 2009. Alina a strâns 22.000 de euro.

UPDATE 10 noiembrie 2009. Încă 8.895 RON (2.000 euro) azi – prin intermediul lui Dan Sântembreanu – de la colegii Steluţei, de la Dacia Renault, bani strânşi în plus faţă de cât îi trebuiau Steluţei pentru operaţie.

Alina trebuie operată în maxim 10-14 zile, starea ei este mai puţin bună. Profesorul a acceptat să o opereze cu un avans de 30.000 de euro, urmând ca 10.000 să îi achite după operaţie.

UPDATE 11 noiembrie 2009. Alina a strâns 27.000 de euro şi a primit o nouă programare la operaţie, pe 20 noiembrie 2009. Alina mai are nevoie urgent de 3.000 de euro pentru a putea intra în operaţie, apoi de încă 10.000 de euro pentru a achita tot. Cum s-ar zice, Alina va fi operată pe datorie. Medicii germani au decis să facă acest gest, pentru că starea Alinei nu mai suportă amânare…

UPDATE 20 – 21 noiembrie 2009. Alina a fost operată. Au fost plătiţi 30.000 de euro, mai are nevoie de 10.000.

„Alina a fost operată vineri, 20 noiembrie 2009. Operaţia a durat 7 ore şi i-a fost extirpată tumoare în totalitate. A ieşit bine din operaţie şi acum asteptăm cu toţii refacerea de după opearaţie. Vă informăm deasemenea că mai avem nevoie de bani şi vă rugăm să donaţi în continuare. Costul întregii staţionări în Hanovra nu este stabilit, ştim doar suma minimă. În functie de evoluţia ulterioară costurile pot creşte şi pentru a nu ajunge în situaţia disperată de bani vă rugăm să donaţi încă de pe acum cât puteţi. Suma de 30.000 euro deja a fost virată către clinica din Hanovra iar costurile de transport au fost achitate integral. Mai rămâne diferenţa de 10 mii”.

Blogurile Alinei:

http://alinadonescuumanitar.blogspot.com

http://povesteaei.blogspot.com

Pe bloguri sunt postate toate documentele medicale.

Iulia are 6 ani, i-a împlinit pe 11 iunie 2009. Iar luna aceasta, octombrie 2009, se împlinesc 3 ani de când a fost diagnosticată cu Leucemie Acută Limfoblastică. Iulia este din Brăila. În iunie 2008 a făcut o recădere izolată, iar în septembrie 2009 a făcut a doua recădere.

Din octombrie 2006, Iulia a făcut tratament – chimioterapie şi radioterapie, la oncopediatrie Fundeni, cu o evoluţie favorabilă şi obţinerea remisiunii complete.

În 2008, în vară, a făcut o recădere izolată SNC. Părinţii au dus-o la Clinica Schwabing din Munchen, unde Iulia a făcut tratament citostatic şi radioterapie.

Din păcate toate astea nu au fost de folos.

Acum are nevoie de un alotransplant urgent, cu celule stem hematopoietice de la un donator neînrudit. Diagnosticul actual este Leucemie Acută Limfoblastică L1 FAB (cu celule tip B precursoare) – recădere combinată medulară şi la sistemul nervos central – cu două recăderi.

Transplantul poate fi făcut doar în străinătate, la noi nu se poate – Registrul nu este încă pus la punct, iar Iulia nu are donator compatibil în familie. Aşa spune medicul:

Iulia are nevoie de o sumă imensă, cuprinsă între 155.000 – 170.000 de euro, reprezentând tratamentul preoperator şi transplantul.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Raiffeisen Bank – Sucursala  Bucuresti sector 2, Agentia  Fundeni

RON: RO 85 RZBR 0000 0600 1204 1995

EURO: RO 74 RZBR 0000 0600 1204 1999

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Adetu Elena (CNP 2671005090085)

Telefon: Adetu Elena (mama) 0744 770 241 sau Ion Camelia (matuşa): 0749 027 989

E-mail: cameluta_ion@yahoo.com

Iulia este internată în prezent la Spitalul Fundeni Bucureşti, etajul 6, salon 1. Medic curant: Dr. Anca Coliţă.

Acolo Iulia şteaptă o  minune…

Vă daţi seama că în contextul politic actual, dosarul se va plimba cam 4-6 luni între instituţii. În loc de 2-4 luni, cum era până acum…

19 octombrie 2009

Doar că minunea nu a mai sosit…

De ieri seara, 18 octombrie 2009, Iulia se odihneşte printre Îngeri.

.

Steluţele de mare

.

Ana-Maria are 9 ani şi cancer.

3. Acum trei săptămâni se pregătea să plece într-o excursie, cu clasa, în Apuseni (Ana-Maria este elevă în clasa a III-a B a Şcolii Generale nr. 6 din Hunedoara). A durut-o rău piciorul drept şi a mers la medic. Au trimis-o la spitalul din Timişoara, pentru mai multe analize.

2. La spitalul din Timişoara a primit diagnosticul, după biopsia ţesutului moale tumoral: cancer agresiv şi galopant. Cancer cu grad înalt de malignitate la peroneu. Operaţie urgentă, în străinătate, 25.000 de euro. La care se adaugă 2.500 de euro pentru analize. Dacă nu, amputarea piciorului. Asta se întâmpla acum două săptămâni.

1. Acum, Ana-Maria mai are o săptămână până la operaţie.

Părinţii au depus, de urgenţă, documentele pentru obţinerea finanţării intervenţiei chirurgicale prin E 112. Urmarea?: „Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Hunedoara ne-a anunţat că nu poate deconta 75 la sută din sumă, decât dacă primesc un document de la Clinica AKH, din Viena, prin care să certifice că instituţia operează pe baza formularului E112. Dar clinica austriacă ne-a răspuns că România nu este o ţară care să plătească la timp. Nu mai puteam aştepta. Speranţa nostră nu mai e la statul român, ci la români”.

Mâine, 15 octombrie 2009, Ana-Maria pleacă la spitalul din Viena, la consult. În vederea operaţiei – dacă va strânge toţi banii, evident, 27.500 de euro.

Până acum s-au strâns 10.000 de euro, din care 2.500 se vor duce pe internare şi analize.

Operaţia constă în extirparea peroneului şi înlocuirea acestuia cu o proteză.

Domnul prof.univ. Dr. Eugen Boia, medic la Spitalulul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Louis Ţurcanu” din Timişoara, spune că „depăşirea perioadei indicate pentru efectuarea intervenţiei creşte riscul de metastazare şi diseminare”.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BCR – Sucursala Deva

RON: RO 19 RNCB 0160 1122 8164 0001

EURO: RO 89 RNCB 0160 1122 8164 0002

Cod SWIFT: RNCBROBU XXX

Titular: Boca Zenaida Daniela

şi

Banca Transilvania – Sucursala Hunedoara

RON: RO 61 BTRL 0630 1201 U109 90XX

EURO: RO 36 BTRL 0630 4201 U109 90XX

Cod SWIFT: BTRLRO 21HD1

Titular: Boca Zenaida Daniela

Telefon familia Boca: 0741 084 430

Telefon de lăgătură doamna Dogaru, prietenă de familie: 0746 115 665

UPDATE 15 octombrie 2009. S-au strâns 15.000 de euro. Mai sunt 6 zile.

Later Edit. Banii s-au strâns. 30.000 de euro. Gândul:

http://www.gandul.info/news/romanii-au-donat-cei-30-000-de-care-vor-salva-viata-aneimaria-4990211

Site-ul Anei-Maria:

http://www.ajutorpentruana.info

.

Steluţele de mare

.

De 7 ani încoace, un copil nu are parte de nici măcar o păpuşă. Este o fetiţă din Botoşani, se numeşte Alexandra Grădinaru. Acum are 13 ani. A înţeles. Mereu a înţeles. De la 6 ani tot înţelege. Că banii sunt prea puţini.

Şi că puţinii bani din buzunarele mamei ei, vreo 500 RON pe lună, au o valoare mult mare dacă se transformă în medicamente, nu în păpuşi şi în cizmuliţe.

Copilul a renunţat şi la cizme. O pereche de pantofiori „a mers” şi vara, şi iarna. Pentru că banii trebuiau pentru medicamentele care să îi salveze tatăl de la moarte. Ca să mai aibă un tată. Când avea 10 ani, copilul avea grijă de tatăl său, tocmai intrat în comă.

Un tată bun. Nu bogat, dar bun. Iniţial i-au spus că are cancer. Avea 33 de ani. Apoi că are ciroză. Când avea 37 de ani a făcut un credit la bancă şi a plecat în Italia. A fost operat. Aici i s-a pus diagnosticul real: Sindromul Budd-Chiari. Şi i s-a spus că fără un transplant urgent de ficat nu va trăi. Acum Cătălin are 40 de ani şi nu mai ştie ce să creadă…

V-am povestit despre „slalomul” dosarului său medical prin „meandrele” sistemului nostru iubit aici – „Rapid”.

Pe 22 septembrie 2009, Oana mă anunţa cu bucurie că jurista super (o cunosc, chiar e super) de la Asociaţia „Salvează Vieţi” a reuşit să câştige în instanţă. Lui Cătălin i-a fost aprobat dosarul (nr. 9163/24.06.2008) după 2 ani de luptă şi a primit banii pentru transplant de la Minister, 80.000 de euro.

Ca să nu o mai lungesc, mai avem nevoie de 2.000 de euro pentru ca tatăl copilului fără cizme în picioruşe şi păpuşi în mânuţe să poată pleca în Italia.

Banii sunt pentru transport şi cazare. Din 3.000, au reuşit să strângă 1.000 de euro.

Dacă reuşim să strângem banii, iar Cătălin va pleca urgent la transplant, fetiţa va avea parte şi ea, în sfârşit, de bănuţi pentru ea, în loc de medicamente pentru tatăl ei.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BRD – Agenţia George Enescu, Botoşani

Titular: Mihaela Cătălina Grădinaru

RON: RO 69 BRDE 070 SV 2043 2750 700

EURO: RO 61 BRDE 070 SV 2043 2910 700

Cod SWIFT: BRDEROBU

Telefon: 0740 166 109

UPDATE 17 octombrie 2009: Cu ce s-a strâns până ieri în cont, 3.620 RON, cu ce au mai strâns foştii colegi de serviciu ai lui Cătălin şi prietenii şi cunoscuţii familiei, Cătălin are încă 800 de euro.

UPDATE 24 octombrie 2009: A trimis ieri Lia pachet spre Alexandra. Cu ocazia asta mi-am adus aminte să zic de măsurile copilului: Alexandra poarta 38 la incaltaminte, la haine 38-40 şi are 1,66 înălţime.

UPDATE 31 octombrie 2009: S-au strâns toţi banii pentru plecarea lui Cătălin în Italia. Pe 10 noiembrie 2009 va fi la clinică. Familia Grădinaru mulţumeşte tuturor pentru ajutor!

Toate documentele lui Cătălin sunt aici:

http://salveazavieti.ro/cazuri/?page=catalin

… Bună ziua. Numele meu este Mihai Andrei Furusho. Vă rog… Vă rog să mă ajutaţi…

Mihai Andrei Furusho are 7 ani şi jumătate, s-a născut pe 27 februarie 2002. Pe jumătate este român, mămica lui se numeşte Simona Livia Anghel. Iar pe jumătate este japonez, tăticul lui se numeşte Furusho Yoshitomo. Doar că tatăl natural l-a părăsit.

Pe jumătate a fost sănătos Mihai Andrei. Până în iunie 2009, când a ajuns de urgenţă la Budimex. Apoi a fost transferat la Bagdasar Arseni, pe 24 iunie 2009.

L-au externat pe 1 iulie 2009, cu diagnosticul: Boala Recklinghausen; Proces expansiv chiasmă optică cu externsie la nivelul trunchiului cerebral, nucleilor bazali, cerebelului; Atrofie optică bilaterală.

Mihai Andrei s-a născut cu nişte pete. Se numesc „pete cafea cu lapte” şi sunt specifice maladiei Recklinghausen. Doar că asta a aflat mama când Mihai Andrei a împlinit 3 ani. Până atunci niciun medic nu i-a spus că ar fi vorba despre vreo boală.

Mihai Andrei avea 3 ani şi era la creşă când i s-a făcut rău pentru prima dată. Febră mare, vărsături. Făcuse o bronşită. Ajuns la Budimex, medicii i-au pus şi diagnosticul maladiei. Mai departe a fost transferat la Bagdasar Arseni, unde mama a aflat mai multe despre evoluţia bolii. A mers şi la clinici private, a aflat aceleaşi lucruri.

Niciun medic, însă, nu le-a recomandat să facă un CT sau un RMN. Abia în februarie 2007, când Mihai Andrei avea 4 ani şi 7 luni, a fost consultat de către doamna Dr. Elena Selea de la Budimex, care i-a recomandat un CT. Rezultatul a fost rău: leziuni pe nervii optici.

În martie 2007, Mihai Andrei a făcut şi RMN-ul, la Euroclinic. Diagnosticul a fost oribil: tumoră pe nervii optici şi două chisturi arahnoidiene – Gliom de nerv optic bilateral şi chiasmă optică. Mihai Andrei era în pericol să îşi piardă vederea.

Un alt RMN, în septembrie 2007. Apoi, la un alt RMN, în iulie 2008: tumorile erau mai mari.

Simona: „Am fost la spitalul Bagdasar,  la domnul dr. Iliescu, si n-e zis ca ce are copilul este inoperabil, pana cand vederea nu ii va fi afectata si va mai zari foarte putin abia atunci va putea intervenii chirurgical, iar pana la varsta de 10-11 ani sigur va ramane fara vedere…. El, mititelul, nu stie ce se intampla cu el… Stie ca are o bubita la capusor si trebuie sa se faca bine si de cate ori este nevoie sa ia cate o pastiluta o ia cu mare placere, doar ca sa se faca bine”.

Pe 24 iunie 2009, Mihai Andrei a intrat în comă. S-a culcat la prânz şi nu s-a mai trezit. A ajuns la Budimex. La un CT se vedeau doar leziuni şi o pată difuză, de sânge. A fost transferat la Bagdasar Arseni, la terapie intensivă. A stat în comă 48 de ore. După 7 zile, diagnosticul a năucit-o pe mamă: „Copilul are o tumora gigant bilaterala, pe nucleii bazali pana aproape de trunchiul cerebral…”

Simona a fost sfătuită de medicii români să ducă copilul în străinătate. Simona a trimis mesaje la INI Hanovra. Medicul german a sfătuit-o pe Simona să scrie în Turcia, pentru tratament radio şi chimio terapeutic la Clinica Anadolu – John Hopkins.

A primit răspuns de la Clinica Anadolu din Turcia, îl acceptă pe Mihai Andrei: tratamentul durează 18 săptămâni şi costă 9.530 de euro, din care Mihai Andrei a strâns, până pe 12 octombrie 2009, 798 euro şi 28.880 RON. Sumă la care se adaugă cheltuieli pentru spitalizare (o zi costă 75 de euro), transport şi cazare. În total 22.000 de euro.

Simona: „Eu si familia mea suntem oameni cu o conditie sociala  modesta  care traim strict din salarii. Eu am primit ajutorul de insotitor persoana cu handicap grav pentru Andrei. Nu putem reusi sa strangem aceasta suma… Starea lui Andu se depreciaza  de la o zi la alta, avand stari de voma tot mai des, pierdera echilibrului si ameteli… Va rog din inima, cu durere in suflet, pe toti cei ce citesc aceasta poveste sa ne ajute  cu cat de putin puteti, pentru a reusi sa strangem banii necesari pentru chimioterapie. Va multumesc tuturor si Dumnezeu sa va dea sanatate!”

Mihai Andrei Furusho este din Bucureşti. Locuieşte cu mămica lui (care are 30 de ani)  în cartierul Rahova. Mama şi-a lăsat serviciul şi este însoţitor al copilului, iar soţul Simonei lucrează în construcţii. Mihai Andrei a început şcoala în septembrie, însă la o şcoală specială – a rămas cu leziuni cerebrale în urma comei din iunie. Zi de zi, Mihai Andrei bate drumul din Rahova până la intrarea în comuna Popeşti Leordeni, unde este şcoala specială. Un chin.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Raiffeisen Bank – Sucursala Bucureşti – Rahova Sud

RON: RO 81 RZBR 0000 0600 1194 7395

EURO: RO 97 RZBR 0000 0600 1194 7398

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Anghel Livia-Simona

Telefon: 0763 680 205

E-mail: samyoha2003@yahoo.com

Mihai Andrei la Poveştiri Adevărate, Acasă TV – aici, şi în Libertatea – aici.

În urma mediatizării, Mihai Andrei a strâns, până pe 12 octombrie 2009, 798 euro şi 28.880 RON.

UPDATE 18 octombrie 2009. Simona, fericită, ne anunţă că în cont s-au strâns 33.507 RON şi 1.808 euro. A mai primit din Italia, de la domnişoara Maria, încă 140 de euro. Cunoştinţele şi prietenii au mai strâns 6.000 RON. Până pe 16 octombrie 2009, Andu are 39.507 RON şi 1.948 de euro.

Dacă totul decurge bine, mâine, pe 19 octombrie, la ora 18.00, îi vedem la emisiunea „Celebri sau nu la Mihaela Tatu”, pe Antena 2. Baftă!

UPDATE 20 octombrie 2009. Înregistrarea emisiunii:

http://www.antena2.tv/arhiva/celebri-sau-nu-la-mihaela-tatu/2009-10-19

UPDATE 21 octombrie 2009. Simona spune că pe timpul emisiunii au fost peste 600 de apeluri la Teledonul Romtelecom. Asta ar însemna încă 1.200 de euro. Simona mulţumeşte tuturor!

UPDATE 23 octombrie 2009. La începutul emisiunii din 21 octombrie 2009 (miercuri), Mihaela Tatu anunţă că s-au strâns 1.500 de euro pentru Andu. Asta înseamnă un total de 39.507 RON şi 3.448 de euro.

Blogul lui Mihai Andrei:

http://sospentruandrei.wordpress.com

Vă mulţumesc – Arigato!

.

Steluţele de mare

.