Isabellelorelai's Weblog

Ovidiu în camera de joacă Asociaţia PAVEL – Budimex

Pe Ovidiu îl ştiam doar din fotografii, ca şi pe Cosmina. Le pusesem fotografiile – nu ştiu de ce – la povestea asta veche, dar atât de nouă. Poate pentru seninul din ochii lui Ovidiu. Sau poate pentru întrebările sfioase din ochii Cosminei. Nu le ştiam numele, ei erau doi dintre copiii internaţi la oncologie Budimex. I-am văzut la început de august, bravi prizonieri de război în vitrine cu dureri, spaime şi mii de lacrimi.

Atunci, în august 2009, când cu drumul deschis spre copii prin Ştefănel, Ovidiu era la „pompă” (pompa este chestia aia care picură citostatice în trupşoarele copiilor bolnavi de cancer – deja am învăţat să vorbesc ca ei, în spital).

Ovidiu stătea cuminţel în pat – am crezut că doarme. Ana, mămica lui, îl veghea la fel de cuminte. Parcă număra picăturile. De otravă. Se ruga să se termine mai repede.

După o oră mi-am făcut curaj să intru la el, aveam un ursuleţ obosit care îşi căuta culcuş într-un pătuţ de copil. Un zâmbet senin.

Cu Ovidiu mi s-a întâmplat acelaşi lucru. Aceeaşi impresie greşită – aşa am păţit cu Cosmina. Sfiala lor am luat-o drept reţinere. Am crezut greşit, dar mi-a trecut. O maşinuţă teleghidată a spart gheaţa şi impresia de răceală, care era timiditate. De ambele părţi.

Ovidiu Corcodel, care are 4 ani şi cancer, este din Tortomanu, judeţul Constanţa. Ovidiu a fost diagnosticat acum 6 luni. La Budimex vine din 15 mai 2009, trece deja la a VI-a cură de citostatice. Doctorii spun că are şanse mari de vindecare, analizele ies din ce în ce mai bine. Mai are 6 luni de citostatice şi, dacă norocul o ţine tot aşa, nu mai face nici operaţie.

Ana, mămica lui Ovidiu, este singura care are un venit, cel de însoţitor. Cam 630 RON pe lună. Din ei, 400 se duc, lunar, pe transport. Vin de la ţară, unde tatăl lui Ovidiu găseşte greu şi rar de lucru. Au vândut cam tot ce aveau prin curte – animale, păsări – ca să se descurce cu boala copilului. Îi mai ajută părinţii, altfel…

Ovidiu a venit miercuri în spital, pe 14 octombrie 2009. A răcit, aşa că nu a început cura. Dacă treceţi pe acolo, vă rog frumos să nu îi ocoliţi. Veţi primi cel mai curat zâmbet din lume. Vă “costă” o banană şi un măr. Cred că merge şi o bomboană. De maşinuţe mă ocup eu.

Ovidiu, până să înceapă citostaticele

.

Steluţele de mare

.

19 octombrie 2009

Fiecare părticică din mine simţea cum se scurge viaţa din copilul meu. Era ca şi mort… Ovidiu

Doar pentru câteva secunde Ana priveşte spre nicăieri. Ochii ei tineri şi frumoşi sunt obosiţi, înroşiţi de nesomn. Întoarce capul speriată spre copilul care doarme liniştit. Îşi lipeşte privirea de trupul mic. Ana clipeşte rar. Parcă se teme să nu piardă ceva. În seara în care a căzut brusc din picioare nu mai respira deloc, şopteşte Ana. Faţa lui devenise neagră ca pământul. Pentru câteva secunde am crezut că a murit. Ne-am închipuit că s-a înecat cu ceva. Ne-am repezit spre el. Nu mai ştiu exact ce şi cum am făcut să îl readucem la viaţă, dar cred că niciodată în viaţa mea nu am fost mai fericită ca atunci când Ovidiu a deschis ochii. Sunt şase luni de când l-au diagnosticat cu cancer, dar totul merge spre bine, spune Ana. O tumoră în plămâni, asta au văzut prima dată la spital. Din cauza asta a făcut stop respirator şi a căzut ca şi secerat. Doctorii de la spitalul din Medgidia ne-au spus că tumora, malignă, se cuibărise în pieptul lui cu alte şase luni înainte. Ne-au mai spus că este grav şi că trebuie să plecăm la Bucureşti, la oncologie. Acum Ovidiu este bine, după şase luni de chimioterapie. În septembrie a făcut analize şi radiografii, tumora nu se mai vede, credem că a scăpat de operaţie. Nimic, niciun semn, absolut nimic nu ne-a dat de bănuit că Ovidiu ar fi fost bolnav de ceva. Pe 15 mai 2009, Ovidiu Corcodel a fost internat în secţia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti, cu diagnosticul Limfom Malign Non Hodgkin şi cu o tumoră malignă la plămâni. Nu avea nici 4 ani. I-a împlinit în spital, pe 5 august 2009. Ovidiu a început imediat chimioterapia, pe 19 octombrie începe a VI-a cură. Mai are încă şase luni de tratament. Medicii spun că are şanse mari de vindecare. Ana şi Gheorghe, părinţii lui Ovidiu, au vândut tot ce s-a putut. Vite, păsări – ce aveau prin curte – ca să aibă bani de drum în fiecare lună, din Tortomanu până la Bucureşti şi înapoi, să cumpere hrană şi medicamente pentru copil. Sunt de la ţară, viaţa este grea, de lucru nu se găseşte. Dar nu se plâng, sunt fericiţi că le trăieşte copilul. Se descurcă cum pot. Îi mai ajută bunicii, cu ce au şi ei. Acum două luni, Ana şi Gheorghe s-au împrumutat de bani pentru un citostatic scump. L-au găsit în străinătate, 650 de euro flaconul. Ar mai avea nevoie de încă unul. Ana este singura care are un venit sigur, 630 RON, indemnizaţia de însoţitor al copilului. Din ei, cam 400 se duc pe transport, Ovidiu vine de două ori pe lună la tratament. Gheorghe îşi caută de lucru pe la oraş, munceşte cu ziua. Când găseşte.

Dacă doriţi să îl ajutaţi pe Ovidiu:

BCR – Agenţia Medgidia

RON: RO 48 RNCB 0118 1097 5816 0001

EURO: RO 21 RNCB 0118 1097 5816 0002

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Corcodel Gheorghe

Telefon Ana Corcodel: 0763 411 693

Mai multe fotografii aici. Si mai multe fotografii aici. Bogdan Dincă. Text: Isabela (Isabellelorelai) – doar o voce, a lor. A celor care nu pot striga după ajutor. Restul depinde de oameni. Foto: Adrian Popescu site (şi blog). Film: Adrian Popescu.