Îl rog pe Dumnezeu să nu mi-o ia. Atât mi-a mai rămas… Cosmina
Steluţei îi curg lacrimi repezi din ochi albaştri fără strălucire. Îl rog pe Dumnezeu, repetă ea. Îl rog… Doamne, nu mi-o lua pe Cosmina… Doamne, lasă-mi copilul, te rog…
Poate că eu sunt de vină pentru nenorocirea asta de boală, leucemia asta rea şi tot ce a urmat, spune Steluţa privind în gol.
Acum un an, pe timpul ăsta, Cosmina era sănătoasă tun. Avea centura albastră la karate, făcea sport de performanţă. Pe atunci făcea câte o sută de flotări de-o dată. Acum nu poate merge nici la baie. Când s-a îmbolnăvit, şansele ei de viaţă erau mici, aşa mi-au spus medicii. Că încearcă să o salveze, dar că nu îmi garantează nimic.
Acum un an, pe timpul ăsta, Cosmina avea o familie, mergea la şcoală, învăţa bine, făcea sport, avea viaţa ei de copil, avea o casă. Apoi… Apoi s-a întâmplat ceva. De atunci ne avem doar una pe alta. Dar e bine şi aşa, dacă o vrea Dumnezeu să mi-o lase pe Cosmina…
Aveam şi noi o viaţă. Nu cine ştie ce, viaţă obişnuită, cu muncă multă, zi şi noapte. Ne încropisem o mică afacere, duceam în alt judeţ cereale cultivate de noi şi aduceam în schimb cartofi, pe care îi vindeam la piaţă. Aveam un ARO, primit moştenire de la tata, cu el am început. Am început să ne construim o căsută. Apoi am cumpărat o camionetă.
Într-o noapte s-a întâmplat o nonorocire. O fată bolnavă la cap dintr-un sat – avea schizofrenie, biata de ea – a fugit din casă, spre şosea. S-a aruncat drept în faţa camionetei noastre. Fata a murit pe loc, cu creierii împrăştiaţi pe asfalt. Soţul meu era în dreapta şoferului, dormea. Când s-a trezit brusc din somn şi a văzut nenorocirea, a făcut un şoc.
De atunci nimic nu a mai fost normal în viaţa noastră. Am fost nevoită să îmi iau copilul şi să plec. A fost greu. Eu m-am angajat vânzătoare. Am închiriat o cameră în Mizil. Toată iarna am stat fără căldură, nu aveam nici gaze. Nu aveam decât nişte haine mai groase. Apoi ne-am mutat la ţară, la mama, în casa bătrânească, la Boldeşti, Prahova. În primăvară, cam pe 20 aprilie 2009, cu acordul Cosminei am plecat în străinătate, femeie de serviciu la o familie. Vroiam să strângem bani să putem locui şi noi ca oamenii. Nu mai suportam să-mi văd copilul fără de nici unele. Trei săptămâni am fost plecată. M-au anunţat că i s-a făcut rău la şcoală, Cosmina a căzut din picioare şi a fost dusă la spital.
Când am ajuns la spital în Bucureşti nu am mai recunoscut-o. Nu i se mai vedeau dinţii, atât de umflate îi erau gingiile. Am crezut că o să mă prăbuşesc şi am să mor pe loc. Am rezistat, Dumnezeu mi-a dat putere, ca să îi fiu alături.
Pe 13 mai 2009, Cosmina Andreea Păun, în vârstă de 14 ani, a fost internată în secţia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti, cu diagnosticul de Leucemie Acută Mieloblastică M1.
Pe 22 mai 2009 a început primul tratament citostatic. În urma primei etape de tratament a intrat în aplazie medulară cu neutropenie febrilă severă, trombocitopenie severă. Au urmat transfuzii de sânge repetate. La începutul lunii septembrie a început a altă cură de citostatice, apoi transfuzii de sânge. Urmează încă una, în octombrie 2009.
La momentul internării, Cosmina era elevă în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic din Mizil. Între timp, Cosmina a împlinit 15 ani, în spital. Cosmina a fost repartizată în clasa a IX-a la specializarea Matematică-Informatică de la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil, cu media de admitere 9.23.
Pe 1 iulie 2009, de ziua ei, Cosmina şi-a dorit un tort. Cosmina a rămas cu dorinţa. Din 13 mai şi până în septembrie 2009, Cosmina şi mama ei au supravieţuit în spital din banii strânşi de colegii de la şcoală.
Cosmina pare copilul care are de toate. Dar nu este aşa. Când vezi un copil bolnav puţin mai bine îmbrăcat sau doar ai impresia asta, te gândeşti că are tot ce îi trebuie. Tot ce are Cosmina acum, a primit cadou de la oameni. Viaţa de spital este grea. Banii se duc pe hrană – dieta este pretenţioasă – pe medicamente care nu se găsesc în spital, pe igienă.
Cosmina are nevoie de un transplant. Mama ei, sfătuită de câţiva prieteni, a aflat că sunt şanse în străinătate. Diriginta Cosminei a scris unei clinici, în Italia. Au cerut 150.000 de euro pentru tratament şi transplant.
În spital, Cosmina a făcut şi un abcces cerebral din cauza unei sinuzite maxilare cu osteoliză severă de bază de craniu şi a fost operată. A făcut candidoză şi aspergiloză. Doar tratamentul recomandat de medic împotriva aspergilozei, cu medicamentul Fungizone, costă 300 de euro.
Dacă doriţi să o ajutaţi pe Cosmina:
Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B
RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891
EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885
USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416
Cod SWIFT: RZBRROBU
Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei) – CNP 2700509292085
Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)
Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova
Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273
Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174
Fotografii: Bogdan Dincă – Steluţele de mare.
Steluţele de mare
Text: Isabela (Isabellelorelai) - doar o voce, a lor. A celor care nu pot striga după ajutor. Restul depinde de oameni. 5 octombrie 2009. Toate noutăţile despre situaţia Cosminei le voi posta pe articolul ei, din septembrie. Şi pe articolul pe care fac anunţul pentru cererea de sânge.
Din 1 noiembrie 2009, Cosmina are Teledon la Romtelecom – 0900 900 472 – pentru 2 euro/apel fără TVA (puteţi suna de câte ori vreţi, doar din Reţeaua Romtelecom, din România)
-ro_blue.png)
Foarte frumoase fotografiile…
…iar povestea Cosminei este sfasietoare
Simona
5 octombrie 2009 at 12:19 AM
[...] Îl rog pe Dumnezeu să nu mi-o ia. Atât mi-a mai rămas… Cosmina [...]
Steluţele de mare. Cosmina: un desen, o lacrimă şi câteva celule stem « Isabellelorelai’s Weblog
5 octombrie 2009 at 12:28 AM
V-as sfatui sa incercati un tratament cu argint coloidal, se poate comanda in USA de la acest site unde va puteti si documenta . http://www.invive.com/ si trebuie sa luati o concentratie adecvata, merita incercat, mai ales ca a aparut si infectia craniana in spital. Nu va pierdeti speranta ,fiti optimisti. Imi pare rau ca nu am stiut mai demult despre acest posibil remediu care nu este foarte scump fata de capacitatile pe care le are. deasemeni sa bea apa saracita in deuteriu, care se gaseste in RO.
Va doresc insanatosire grabnica din toata inima!
Valentin
23 ianuarie 2010 at 3:30 PM
mare durere pe aceasta femeie…mi-a povestit si mie despre cele intamplate…sa ii ajute Dumnezeu intreaga familie sa fie alaturi de Cosmina…de multe ori bucuria poate fi un remediu pentru boala
adriana
5 octombrie 2009 at 12:44 PM
Pachetul e pe drum ! am pus mai multe lucrusoare in el plus cele pentru Cosmina: cerceii cu Tweety ( facuti manual din fimo), o gargarita(facuta din lut) medalion si o cutiuta cu cercelasi diferiti
plus doua perechi de espadrile.
Simona
5 octombrie 2009 at 2:59 PM
Lasa Isabelle ca ii facem tort Cosminei pe 30 noiembrie de Sf. Andrei. Mai e un pic! Doar sa aflam ce ii place.
ioana
5 octombrie 2009 at 5:51 PM
Cat costa un flacon de Fungizone pt Cosmina, din Olanda, caci vreau sa donez si eu pt unul! Maine trimit 30-40 de €!Dar unde; caci contul e in Roni?
De la mine trebuie cam pe vineri sa primeasca si Cosmin-baiatul 20€!
M-am facut bine, si in noaptea asta voi cauta pt Cosmina clinica aici,…
Italia e recunoscuta in lume ca o tara luxurioasa, indiferent ca e vorba de menu la restaurant, accesorii interioare, haine, frizerie sau spitale!
engelbote
6 octombrie 2009 at 1:04 AM
Doamna Oana, cu medicamentul am rezolvat, multumesc. Doar ca dupa ce l-a platit, mama Cosminei a ramas fara niciun ban. Dar razbim noi la un fel…
isabellelorelai
6 octombrie 2009 at 11:28 PM
[...] Îl rog pe Dumnezeu să nu mi-o ia. Atât mi-a mai rămas… Cosmina [...]
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi « Supravietuitor's Blog
6 octombrie 2009 at 6:57 AM
[...] Îl rog pe Dumnezeu să nu mi-o ia. Atât mi-a mai rămas… Cosmina [...]
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi « my heart to your heart
6 octombrie 2009 at 7:26 AM
Unul dintre colegii nostri, Fabian Marian, din Reteaua literara ne-a transmis urmatorul mesaj:
“Credeti ca m-ati putea ajuta in privinta asta ??? secundele trec pe linga mine si zilele se scurg incet, chiar nu mai stiu ce sa fac sincer, imi cer scuze ca cer ajutor pe toate caile posibile sa pot sa imi rascumpar macar citiva ani din viata mea…”
Detalii la: http://www.antena1.ro/index.php?page=news&subcat=1&id=48641…
Fabian Marian – Cont: RO64BPOS44006878257RON01 BancPost
Pentru mesaje va rugam sa accesati pagina lui Fabian Marian in Reteaua literara: http://reteaualiterara.ning.com/profile/fabianmarian
Marian Fabian, sufera de o boala cumplita, cancer osos facial. A suferit 16 operatii si 7 biopsii. Singura lui salvare este de a se opera in strainatate in Franta sau Germania, pretul acestei operatii este de 30.000 Euro, iar operatia de reconstructie faciala este de 100.000 euro si s-au facut doar 3 operatii in lume pana acum.
Conturile lui Marian Fabian
Euro: RO96BPOS44006878257EUR01
USD: RO43BPOS44006878257USD01
RON: RO64BPOS44006878257RON01
barbieru bogdan
6 octombrie 2009 at 10:17 AM
Bogdan, un document medical exista? Putem posta si pentru el.
isabellelorelai
6 octombrie 2009 at 11:30 PM
daca doresti iti las adresa de mesenger a mea si pot sa iti trimit actele medicale , adresa este “( fabyspi), cu stima si respect Faby!
http://www.karateclub.ro
bogdan barbieru
7 octombrie 2009 at 8:51 AM
Fabi, ţi-am trimis un mail (nu prea utilizez mess-ul)
isabellelorelai
7 octombrie 2009 at 9:27 AM
Marian Fabian, antrenorul de Karate care a adus zeci de medalii pentru România cu copiii din Gorj, cere dreptul la viaţă. Iar un sistem sanitar care mănâncă banii românilor sănătoşi, cu promisiunea că va avea grijă de ei când vor fi bolnavi, îi spune că trebuie să stea la rând vreo 4 luni, deşi un cancer osos ce-i macină faţa îi dă răgaz mai puţin o lună de viaţă, dacă nu se operează.
În urmă cu câţiva ani, Fabian umplea pieptul copiilor cu medalii
În urmă cu câţiva ani, Fabian umplea pieptul copiilor cu medalii
De câţiva ani încoace, am urmărit cazul lui Marian Fabian, mai întâi în calitatea sa de antrenor, karatist sau luptător în Legiunea Străină. Apoi, din frumosul subiect s-a ales praful, acesta devenind tragic. Cancerul l-a lovit, i-a mâncat jumătate din faţa schimonosită de operaţii consecutive, în urma cărora erau extirpate, pe rând, oase ale feţei. Acum, antrenorul, care abia a împlinit 35 de ani, se îngrozeşte singur când se uită în oglindă, mai ales că tumora, care a recidivat, l-a făcut să nu mai vadă cu ochiul stâng, să i se umfle obrazul de pe aceeaşi parte a feţei, iar o alta care s-a format în gât îl aduce noaptea în pragul asfixierii. A acceptat să apară la televiziunile naţionale, a acceptat să-şi spună trista poveste ziarelor, în speranţa că cineva îl va ajuta să se opereze în străinătate, unde extirparea cancerului costă 30.000 de euro, iar reconstrucţia feţei 100.000 de euro.
Un posibil final de viaţă, fără ajutorul nostru
Un posibil final de viaţă, fără ajutorul nostru
Încercări
După ce s-a lăsat cercetat ca un cobai de curiozitatea presei, fără ca să-şi rezolve problema, aceea de a strânge bani pentru operaţiile ce trebuie să le facă în străinătate, Faby, cum îi spun prietenii, a apelat la Casa de Asigurări de Sănătate Bacău, pentru că acolo şi-a mutat domiciliul, într-o comună în care continuă, aşa bolnav cum e, să antreneze copii, cu care câştigă în continuare medalii, în competiţii. Dar nici măcar n-a depus cerere, pentru că a fost respins din start, după cum susţine el: „m-am dus să cer şi eu formularul E112, pentru că medicii din România mi-au spus că nu mai au ce să-mi facă. Mi s-a răspuns sec, că îmi trebuie o grămadă de acte, printre care şi acceptul spitalului unde urmează să mă operez, după care am de aşteptat 4 luni, până-l obţin. Vă daţi seama că nici n-am mai depus cererea, pentru că eu mai am de trăit poate mai puţin de o lună, n-am timp să aştept atât”.
Medicii din România nu mai au ce să facă pentru salvarea lui sensei
Medicii din România nu mai au ce să facă pentru salvarea lui sensei
Puncte de vedere
Nici un răspuns oficial pentru presă de la respectiva casă de asigurări n-am putut obţine, pentru că secretara, amabilă, ne-a asigurat că o va informa pe doamna preşedinte, care e prin instituţie, despre formularul pe care-l cere acest tânăr, urmând să ne contacteze pentru a ne prezenta un punct de vedere, doar că între timp s-a făcut ora 16.00, aşa că s-a terminat programul şi am rămas fără răspuns.
Mai receptiv a fost preşedintele Casei de Asigurări de Sănătate Gorj, care ne-a anunţat că Faby nu se află în aria sa de competenţă, având buletin de Bacău, dar iată ce ne-a declarat: „În primul rând, acest pacient nu putea beneficia de formularul E112, pentru că Turcia nu face parte din Uniunea Europeană. Există, însă, un alt formular în acest caz, care se completează conform Acordului Turco- Român în ceea ce priveşte problemele de sănătate ale cetăţenilor celor două ţări. În al doilea rând, aceste formulare, o dată depuse dosarele la casele de sănătate, trebuie eliberat în maxim 48 de ore, deci nicidecum în 4 luni.”
Apel umanitar
Până când Casa de Asigurări Bacău va reîncepe programul, a doua zi, dacă Faby nu se va înneca în propria tumoră peste noapte, încă mai este timp să fie ajutat. Pentru oamenii cu suflet şi care pot să-l ajute să trăiască, Marian Fabian are deschis un cont de card: 5487000001157594, expiră la 01/2012 Bancpost.
barbieru bogdan
7 octombrie 2009 at 9:58 AM
Daca intradevar aveti nevoi de solutii ele exista si sunt gratis.
Si eu si alti oameni pe care ii stiu s-au vindecat de cancere din faze in care nimeni n u ne mai dadea sanse de viata, fuseseram trimisi acasa sa murim, dar am trecut dincolo de moarte constientizand cauza pentru care am facut cancerul, unii, altii prin alte metode, dar au scapat de moarte constientizand
Fata e destul de mare sa inteleaga cum functioneaza legile Universului deci daca nu sunt interesati de bani ci de vindecare va dau un nr de contact
0788390486
0743935174
si va rog sa va uitati pe materialele atasate, care valoreaza mai mult decat toti banii pe care vi poate cineva trimite, ca ei nu va ajuta sa se vindece nici trupul nici sufletul
Cu drag
Dr. Crina Veres
terapeut de cuplu, familie, copil
bogdan barbieru
7 octombrie 2009 at 8:53 AM
nu stiu, dar de multe ori ma intreb de ce cate unii merita o astfel de soarta si nu o au, iar un suflet precum cosmina are o soarta pe care nu merita. imi vine sa urlu cand privesc cum statul sta fara sa ajute tinerii sa treaca peste acest hopuri, intimp ce politicienii isi umplu buzunarele si isi bat joac d oamenii simpli
am vorbit cu mai multi preoti, am platit si acestea s vor ruga pentru cosmina, iar unul dintre ei va face si acatistul sf. nectarie (vindecatorul de boli grave) si cel al sfantului ioan rusu (cunoscut ca doctorul soldatilor, iar cosmina e un soldat in razboiul viata-moartea)
macar atat sa pot face si eu!
cu consideratie,
bogdan ioan barbieru,
mizilean la origini
barbieru bogdan
6 octombrie 2009 at 10:22 AM
sp, eu nu sutyn bolnav de cancer sau sa fi fost, doar am asistat la asemenea minuni ./… eu sunt internat pt gripa noua … moda asta, ca sa fiu in trend
barbieru bogdan
12 noiembrie 2009 at 4:18 PM
o sa postez si eu acest text pe urmatoarele
- barbieru.wordpress.com
- bogdanb.1r.ro
- atacfrontal.blog.com
- pyngu.wordpress.com (loc cu suflet pt un zambet)
– http://reteaualiterara.ning.com/profile/barbierubogdan
- http://rezistenta.ning.com/profiles/blogs/ajutor-pt-cosmina
de asemenea a, postat pe mai multe site-uri sau bloguri a cunoscutilor urmatorul banner]
barbieru bogdan
6 octombrie 2009 at 10:55 AM
()
parantezele sunt puse de forma
barbieru bogdan
6 octombrie 2009 at 10:56 AM
http://atacfrontal.blog.com/2009/09/22/ajutati-o-pe-cosmina-din-mizil-sa-invinga-moartea/
asta e linkul spre care duce bannerul
barbieru bogdan
6 octombrie 2009 at 10:58 AM
FLORILE RĂULUI
de shogunu
Tfabian marian
Florile râului, Doamne, ce curg,
textul poemului n-are amurg.
Florile râului, albastre de tot,
caut cuvinte, dar undele scot
veşnic pe maluri doar mâluri fecunde.
Or, în limbajul poetic, se-ascunde
însăşi ispita unor alte idei.
Florile râului, dinspre Munte, arhei
aduc, plutitori, ca pe-o mare de spumă.
Pe Florile râului, iubito, tu du-mă
când fi-va să-mi pierd porţiunea de rai
pământesc prea impur, provizoriu şi, vai,
prea bătrân, destrămându-se, clipă de clipă,
şi veac după veac, compromis în risipă.
Florile râului sunt semne de vis?
Textul, el însuşi e un paradis?
Îmi e dat, tocmai mie, să fiu frate de cruce
cu Râul, cu Marele-i Zeu, Apă Dulce?
Ei bine, poemul ce-l scriu se vrea viu;
„Cuvintele-acestea, alungă-le! Ştiu
că-ţi par necesare, de neînlocuit.
Dar, crede-mă, poezia e-un aluat plămădit
din alte substanţe, nectaruri, esenţe“,
îmi zice, de-alături, o umbră în zdrenţe,
sprijinită-n toiagul cu-o veche spirală.
„Cuvintele astea sunt un fel de spoială.
Ai nevoie de-acum de perfectă tăcere.
Căci Domnului Nostru, doar aşa-i faci plăcere“.
02 Februarie 2009
barbieru bogdan
7 octombrie 2009 at 10:03 AM
http://cu-suflet.blogspot.com/2009/10/fabian-cere-dreptul-la-viata.html
bogdan barbieru
7 octombrie 2009 at 3:43 PM
http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/10/21/sensei-fabian-marian/
isabellelorelai
21 octombrie 2009 at 10:37 AM
SITE COSMINA
http://www.paun-cosmina.eu
Oana Cristina
7 octombrie 2009 at 10:58 PM
Pt Cosmina am trimis acum donatia impreuna cu cea pt Andrei prin d-na Christina de la Sibiu..
engelbote
8 octombrie 2009 at 7:08 PM
Sunt Simona, si m-a rugat Isabelle telefonic sa va spun ca are ceva probleme cu net-ul. A mers doar atat cat sa aprobe comentariile dar nu poate sa va raspunda deocamdata.
Simona
9 octombrie 2009 at 12:02 PM
[...] pediatrică. Pe rând, i-am cunoscut pe Fabian, pe Ștefănuț, pe Găbița, pe Andreea, pe Cosmina. Și pe prea mulți alții. Cazuri în spital, drame pentru părinți, lecții de viață pentru [...]
Steluțe de mare » Oameni Darnici
9 octombrie 2009 at 3:29 PM
Te îmbrăţişez Zâna mea dragă şi Bună şi vreau să adaug linkul cu articolul despre Cosmina:
http://ia-atitudine.blogspot.com/2009/10/cosmina-paun-totul-unei-mame.html
Mare durere şi grea încercare… Am să mă rog şi pentru Cosmina din tot sufletul meu! Dumnezeu să le ajute pe amândouă!
Lady Allia
11 octombrie 2009 at 6:35 PM
Sandrina, multumesc!
isabellelorelai
12 octombrie 2009 at 10:20 AM
Isa…m-am gândit să fac ceva şi m-am tot gândit şi a ieşit asta:
http://ia-atitudine.blogspot.com/2009/10/campania-camera-de-spital-nu-e-acasa.html
Sper să zâmbeşti şi m-aş bucura să ne susţii aşa frumos, cum doar tu ştii să o faci!
Şi…mai sper să fi mândră de cum “m-ai crescut” draga mea!
Ai fost şi vei rămâne mereu un om care pune amprente şi schimbă destine, un exemplu minunat!
Lady Allia
13 octombrie 2009 at 2:51 AM
Sandrina, super.
Aş vrea şi eu un banner, dar ca sa mearga la mine trebuie sa fie wordpress.com sau … habar nu am ce, oricum platforma ta nu merge pe a mea. Parca ar fi Steaua cu Dinamo
isabellelorelai
13 octombrie 2009 at 12:39 PM
Sunt siderata!!! Revoltata…
Am urmarit emisiunea la antena 2. Tu muncesti de un an de zile pentru copiii astia, tu ai pus povestile lor pe povestea stelutelor de mare, tu scrii texte, tu mergi prin spitale iar doamna Alexandra spune ca din proiect fac parte doar fotografii!!!!
De pe textul tau s-a copiat din greu, s-a pus pe site – apropos, ti-au cerut acordul? La televiziune etc. Cum poate sa spuna cineva ca este prieten cu altcineva dar nici nu stie cum se numeste??? Chiar nu stia ca te numesti Isabela??? Este caraghios…
Esti prietena mea, dar asa imi vine cateodata sa iti spun ca bunatatea nu inseamna prostie…
sfinx
27 octombrie 2009 at 9:15 AM
Sfinxule, păi acum am aflat şi eu că fac parte dintr-un proiect din care nu fac parte. Carevasăzică nu exist…
Şi dacă nu exist… Ştii ce urmează, nu?
isabellelorelai
27 octombrie 2009 at 9:52 AM
Sunt stupefiata de ce-am vazut acum cateva minute la antena2!!! REVOLTATA din toata fiinta mea…
Cand am avut un mare necaz in familie, Isabela – da asa se numeste, nu este pseudonim cum ERONAT spuneti dna alexandra, mi-a fost alaturi, chiar daca virtual, m-a ascultat , m-a sustinut moral si mi-a spus o vorba buna. A stiut sa ma inteleaga si sa-mi fie aproape. Isabela lupta pentru Stelutele de mare de un an de zile, cu reusite extraordinare.
Iti multumesc inca odata Isabela!
Simona
28 octombrie 2009 at 1:11 PM
Simona, nu ai pentru ce să îmi mulţumeşti.
În rest… lasă…. Că nu mai contează…
isabellelorelai
28 octombrie 2009 at 1:43 PM
Ma doare Isabela pentru ca nu mi-a placut ce am vazut si auzit la televizor. Nu poti vorbi atata timp cu un om si sa nu stii cum il cheama, mai ales ca ii induce in eroare pe ceilalti, care te cunosc. Stau si ma intreb ce a crezut mama Cosminei, mergi la ea de atata timp, vorbesti cu ea, ai ajutat-o, te-ai zbatut 3 saptamani prin toata Europa sa ii faci rost de medicamente tot ce i se intampla bine acum este in cea mai mare parte datorita tie si… aude ca esti… un pseudonim??? Dar ceilalti oameni cu care te intalnesti, strangi lucrusoare, cari ca un hamal sacose si pachete de la posta, le duci la spital…
Nu stiu de unde mai ai putere si cum faci sa treci peste toate acestea insa ma bucur enorm de mult ca mai ai putere sa mergi mai departe!!!
Simona
28 octombrie 2009 at 4:42 PM
Simona, mama Cosminei ştie că mă numesc Isabela, când i-am luat medicamentele Cosminei au fost pe comandă, prin Eurofarm, iar pe factură era bileţel cu numele şi prenumele meu, am prezentat buletinul.
isabellelorelai
28 octombrie 2009 at 10:12 PM
Nu prea stiu ce sa scriu… am postat si eu aici:
http://www.gclaudiu.skullbox.info/hazardous-gaming-40/two-euros-can-save-her-life/
si a mai scris un prieten aici:
http://www.skullbox.info/hai-la-o-barfa/fumezi/
Al doilea link e spre un forum, poate asa mai posteaza si altii pe blog-uri/site-uri… Am facut un banner rapid, sper ca nu este o problema ca nu apare bannerul de pe site…
Claudiu
13 noiembrie 2009 at 1:06 PM
Claudiu, super. Am fost ieri la spital, Cosmina era la tratament dar era ok, se simţea bine.
isabellelorelai
14 noiembrie 2009 at 11:18 PM
Multumesc, Claudiu
Andreea B
15 noiembrie 2009 at 10:24 PM
http://www.ratoiu.com/2009/11/25/cosmina-paun-reloaded/
Sanda si George, multumesc!!
Andreea B
25 noiembrie 2009 at 8:55 PM
Andreea,
(Bănel este preferatul meu)
Şi lui Bănel
http://www.gsp.ro/gsp-special/superreportaje/omul-care-aduce-zimbetul-165010.html
isabellelorelai
25 noiembrie 2009 at 10:27 PM
[...] Andreea, 15 ani: [...]
Click Din Inimă pentru Copii « Isabellelorelai's Weblog
29 noiembrie 2009 at 11:39 AM
[...] 26 noiembrie a fost ziua Steluţei, pentru că se numeşte şi Steliana. Pe 30 noiembrie este ziua Cosminei, pentru că se numeşte [...]
Andreea şi Steliana « Isabellelorelai's Weblog
30 noiembrie 2009 at 1:26 PM
La rugamintea unui prieten din Rm. Valcea site-ul http://www.euroavocatura.ro s-a alaturat sprijinirii demersului pentru ajutarea Cosminei.
Catalin
10 decembrie 2009 at 2:33 PM
Mulţumim mult, Cătălin!
isabellelorelai
11 decembrie 2009 at 11:22 AM
buna ziua/seara,
Imi pare rau c-o cunosc pe Cosmina in astfel de imprejurari. Am pus si eu banner-ul pe saitul meu si articol preluat de pe europafm.ro; am dat tuturor mail (la fel cum am primit si eu de la fostele colege de serviciu C.E.S. – consiliul economic si social), si pe grupul studentesc AMICUS (ei ocupandu-se cu actiuni de acest fel) o sa vorbesc si cei de la ADRA (Agentia Dezvoltare Refacere si Ajutor)si cu prietenele de la Vocea Sperantei, Speranta TV, si o sa pun benner si pe facebook; la status de la messenger am in permanenta saitul tau postat; Dumnezeu va gasi cu cale cum stie El mai bine sa coordoneze lucrurile, se va intampla totul dupa voia Lui; speranta moare ultima; si eu sunt bolnavioara dar nu asa; Dumnezeu sa va dea putere sa va luptati cu problemele fiindca cel rau ataca intotdeauna oamenii buni.
loredana minescu
14 decembrie 2009 at 10:41 PM
[...] de Leucemie Acută Mieloblastică M1, pe 13 mai 2009. Pe 22 mai a început tratamentul citostatic. Cosmina Andreea are nevoie de un transplant de celule stem de la donator neînrudit, în străinătate, care costă [...]
Nu, nu Lorelei « Isabellelorelai's Weblog
20 decembrie 2009 at 2:13 AM
Se intampla ceva cu numarul de sms 887.Ca eu am dat mesaj si am primit raspuns ca am ajutat victimele din haiti impreuna cu orange si crucea rosie.Va rog sa va interesati.Doamne ajuta pt simona!
Andreea
17 ianuarie 2010 at 8:33 PM
Andreea, cred ca au realocat numarul, ori din 1 ian, ori din 15, posibil sa se fi terminat contractul – am sters din postare, multumesc
isabellelorelai
17 ianuarie 2010 at 11:12 PM
[...] povestea, Cosmina are leucemie şi nu are unde locui – despre Cosmina am scris aici, aici şi aici. Cosmina poate fi salvată. Şi va fi salvată. Doar că are nevoie de mai mult ajutor. Cosmina [...]
Steluţele de mare. Salvaţi zâmbetele din vitrină. Cosmina « Isabellelorelai's Weblog
17 ianuarie 2010 at 11:16 PM
http://www.i-medic.ro/ajutor-umanitar/paun-cosmina
Sanatate
21 ianuarie 2010 at 9:03 PM
cosmina mie dor de tine … vreau si eu si tot clubul de karate sa te intorici dinou printre noi sa fi sanatoasa ata e tot ce ne dorim pentru 2010 nu mai vrem medali cupe vrem doar sa fi tu sanatoasa deaceia sa sti ca si noi am strans niste bani si iam pus in contul tau ….. cosmina te iubim mult!!!!!
miruna tudorie
23 ianuarie 2010 at 5:58 PM
Miruna, i-am citit Cosminei mesajul tău, imediat ce l-ai scris. Am plâns amândouă. Ştii ce mi-a spus Cosmina, plângând şi râzând, fericită? Că ai doar 6 anişori şi că eşti o minunăţie de copil. A spus că te iubeşte.
isabellelorelai
2 februarie 2010 at 2:27 PM
astazi am apucat sa citesc mesajul lasat si am inteles ca ea e acolo , sus si ca sigur ii e bine . am citit ca ma iubeste exact azi de ziua mea . nu e dor de ea dar o parte din noi suntem ea, e in inimile noastre si ne-o dovedeste.Daca mamica ei vrea sa stea de vorba cu mine sau cu mami adresa noastra este: mizil , victoriei , nr. 1, telefon 0740218586. mami este psiholog.
tudorie miruna
12 aprilie 2010 at 11:02 PM
[...] ai luptat atât de bine şi frumos. Te iubeşte mama cu numărul 2. Drum bun printre stele, puiule. Dumnezeu să te aibă în grijă, că noi, oamenii, nu am [...]
Singuri în moarte « Isabellelorelai's Weblog
26 ianuarie 2010 at 1:15 PM
[...] ai luptat atât de bine şi frumos. Te iubeşte mama cu numărul 2. Drum bun printre stele, puiule. Dumnezeu să te aibă în grijă, că noi, oamenii, nu am [...]
In memoriam Cosmina Paun « Au mai ramas 5 ore si se face mutarea
26 ianuarie 2010 at 3:58 PM
RIP Cosmina!
Mar
27 ianuarie 2010 at 1:51 PM
[...] · Înregistrat sub Suflete and etichetat: optiuni De la Lia si de la Isabela am aflat despre Cosmina(prin octombrie),copila ce s-a stins pe 26 ianuarie la ora 5.30,la spitalul Budimex din [...]
Avem viata in sange « Ring of Gyges
28 ianuarie 2010 at 11:33 PM
[...] nepoată. Doar că nefirescul a luat locul firescului, aşa, ca să fie durerea şi mai mare. Mama copilului, cu mers îngenuchiat, grăbeşte pasul să anunţe. Uite, mamă, cine a venit la tine… S-au mai [...]
Alb « Isabellelorelai's Weblog
8 martie 2010 at 10:40 AM
cacat… asta e tara in care traim. eu am fost implicata in strangerea de fonduri pentru ea si daca nu era atata indiferenta din partea statului si medicilor, ceva tot s’ar fi putut face…
Aleenna
15 martie 2010 at 9:11 PM
[...] ai luptat atât de bine şi frumos. Te iubeşte mama cu numărul 2. Drum bun printre stele, puiule. Dumnezeu să te aibă în grijă, că noi, oamenii, nu am [...]
Ingere, ce frumos te-ai luptat! Chiar de esti dincolo, ramai in continuare cu noi | Dale de cultură
4 noiembrie 2010 at 3:54 PM