Isabellelorelai's Weblog

„Practic, în România s-a perimat ideea de cadru didactic… Trăim într-o junglă în care muşcăm din semeni pentru a ne croi drum spre viitor. Dărâmăm barierele moralităţii şi călcăm prietenia în picioare. Ne sfărâmăm mândria pe holuri şi înghiţim cuvinte grele pe care nu le merităm…” – Adina Cristea.

Un tânăr decide să devină medic. Are un ideal, visuri. Învăţă de-i vine acru în gură şi intră la medicină. Doar că i se întâmplă „chestii”. Dacă, să zicem, astea i se întâmplă studentului de la arte, hai treacă meargă, că are imaginaţia bogată şi trece mai uşor peste. Dar când se i întâmplă studentului la medicină e cam nasol. Pentru că el ajunge doctor şi tu te duci la el cu speranţe, să te facă bine de orice. Şi nu reuşeşte. Iat tu te întrebi: ce mama naibii a făcut ăsta în facultate?

Păi să vedem câteva gânduri. Adina Cristea povestea, pe 26 martie 2008:

Acum vreo 6 ani am decis sa fiu medic…Anii au trecut fulgerator si in pragul rezidentiatului, cred ca pot vorbi un pic despre cum se pun bazele acestei meserii solemne in tara noastra, adica, mai precis, cum e viata unui student la Facultatea de Medicina.

Am cunoscut din plin ce inseamna viata prin spitale. Am intalnit oameni adevarati care ne-au pus bazele gandirii medicale si ne-au invatat sa luam contact cu omul bolnav. Desi activitatea si-o desfasoara in saloane insalubre, neaerisite, murdare, desi pasii timizi pe podelele reci te fac sa gandesti ca pasesti cu multe zeci de ani in istorie si nicidecum intr-un centru de ingrijire din secolul XXI, desi dotarile lor tehnice sunt practic inexistente, acei oameni sunt niste profesionisti, iar cei ce-au ajuns sub ingrijirea lor si-au gasit alinarea.

De-atunci, din anul III de facultate, timpul a trecut mult prea repede si ne-am trezit pe ultima suta de metri a drumului spre juramantul lui Hipocrat.

Un drum amar, cu multe cruci de purtat.

Drum pe care unii asistenti din aceasta facultate n-au reusit sa cultive nimic. Unii probabil si-au luat titulatura asta doar pot bonusul salarial, caci datoria fata de studenti cu siguranta au uitat sa si-o indeplineasca.

Si ce e mai deprimant este ca acest sistem al “frecarii de menta” si “sprijinirii peretilor” in timpul stagiilor devine o regula general valabila.

Studentii bat zilnic drumurile pana la spitale doar pentru a-si semna obositi si plictisiti numele in condica de prezenta.

De multe ori, nu ni se arata nimic…nici macar un pic de bun-simt sau un minim de interes.

Nu impulsionezi un student trimitandu-l intr-un salon sa discute cu pacientii si cerandu-i sa nu “Stea pe hol si sa frece peretii”.

Si totusi, la examene pretentiile sunt nejustificat de mari, jignirile care ne sunt adresate ne fac sa ne fie rusine de facultatea si sistemul romanesc, si nicidecum de noi.

Studentul, atata timp cat si-a asumat riscul de-a sustine examenul de admitere, este dispus sa invete. Este tanar si are capacitatea de-a asimila si a expune mai departe, insa trebuie sa fie invatat cum. Caci singur nu poate. Nu pricep cum domnii/doamnele asistente universitare care ne ignora sau isi gasesc timp doar pentru lista de prezenta au uitat de vremurile cand erau ca noi.

Incredibil cum in Romania interesul pentru cei mai mici este inexistent din teama de-a nu pierde prestanta, bani, renume…

Cum sa refuzi sa inveti un copil doar din teama rusinoasa ca intr-o zi va ajunge mai bun ca tine?

Articolul întreg este aici – „Sprijinind pereţii”. Blog de sănătate.ro.

Cînd intri într-un spital occidental, intri într-o maşinărie. Iar cînd ieşi, mort sau viu, porţi toate însemnele procedurilor standard prin care ai trecut. Nici o surpriză, nici o aproximaţie, nici un mister.

Cînd intri într-un spital românesc, intri într-o pagină de literatură.

Lucrurile se desfăşoară imprevizibil, ezită între moţăială şi perplexitate, între precipitări palpitante şi lentori turceşti, între reguli aspre şi relativism balcanic.

Ai parte şi de duioşii materne (capeţi pastiluţe şi păpică, eşti invitat să ridici mînuţele şi să-ţi scoţi pijămăluţa), dar şi de bruftuluială pedagogică sau de plictisite răceli funcţionale.

E aventuros, e omeneşte, e „plin de viaţă“. Precaritatea stimulează imaginaţia.

Toţi, medici, infirmiere şi pacienţi, caută soluţii ingenioase pentru probleme care, în mod normal, se rezolvă rutinier.

Bunăvoinţa alternează cu exasperarea, organizarea lasă mereu spaţiu de joc pentru manevre arbitrare, ghinioane sau noroace.

E aventuros. E provocator. Nu te plictiseşti.

Adică e ca şi în afara zidurilor spitalului. Nu eşti în altă lume: eşti acasă! Şi fiecare se descurcă cum poate.

În ultima vreme, am avut parte şi de eficienţa apuseană şi de lirica proză autohtonă.

Am amintiri de neşters.

De pildă întîlnirea cu un brancardier din cutare spital (local), unde trebuia să fiu cercetat cardiologic.

Cercetarea cu pricina implica, după încheierea ei, mai multe ore de imobilitate.

În banalele spitale capitaliste, eşti dus la locul faptei cu patul (pe rotile) din salon şi eşti adus înapoi cu acelaşi pat.

La noi, patul din salon e un pat stabil, matrimonial, greu de mutat din loc. Aşa că te duci pe jos şi te întorci pe o targă ambulantă.

Problema e că trebuie să ajungi de pe targă în pat fără să te mişti.

Problema e şi că targa nu încape în rezerva în care se află patul.

E momentul în care intră în scenă brancardierul: un băiat mărunţel şi binevoitor, obligat să rezolve lucrurile prin mijloace proprii. „Trebuie să vă pun în pat“, mă anunţă, tehnic, amicul. „Şi cum facem?“, întreb eu, oarecum încurcat. „Vă iau în braţe!“ „Matale nu ştii ce spui!“ – zic, surîzînd zburdalnic. „Am peste o sută de kile!“ „Nu-i nimic, sînt obişnuit!“, răspunde bonom preopinentul, aducînd un candid omagiu bunăstării dîmboviţene, cu efectele ei radicale asupra siluetei. Pînă să fac o listă de argumente descurajante, omul se pune pe treabă.

Scoate dintr-o geantă un brîu de piele, o chingă, o cingătoare din cele pe care şi le pun hamalii de mobile şi piane, ca să ridice greutatea mai uşor, fără risc de hernie. Se înhămează rapid, cu mişcări experte şi, pînă să perorez compătimitor, mă ia în braţe, ca pe un prunc hipertrofic, lovit de dambla. Mă pomenesc cu nasul în gîtlejul lui şi văd o mică apocalipsă organică: vene care se dilată, gata să pocnească, şi o parcelă de piele care se învineţeşte ameninţător.

Brancardierul e, poate, salvarea mea, dar eu sînt, cu siguranţă, apoplexia lui.

Am ajuns în pat cu o conştiinţă vinovată şi cu un durabil amor frăţesc pentru binefăcătorul meu.

Aşa ceva nu poţi trăi într-un „stabilament“ civilizat. Orice contact uman, orice emoţie, orice frison psihanalitic sînt excluse.

Şi, în vreme ce spitalul apusean e un loc fără memorie, spitalul nostru strămoşesc e o interminabilă sursă de amintiri, ca aceea pe care tocmai am povestit-o.

Apropo: există şcoli care să formeze brancardieri? Sau trebuie să umplem spitalele cu filozofi reciclaţi, capabili să ia în braţe, prin puterea gîndului, pacienţi de mare tonaj?

Dar asta e o problemă de reformă a învăţămîntului, pe care guvernul şi preşedinţia o vor tranşa ferm, dacă nu acum, măcar în mandatul următor.

Andrei PLEŞU – nici aşa, nici altminteri. DILEMA VECHE, Brancardierul român, 12 iulie 2009

Călin are 14 ani. Şi un pic de ghinion, dar poate scapă de el.

Călin are coloana aşa:

Dar asta nu este tot: Călin este operat pe cord şi este dependent de un stimulator cardiac.

Pe 9 iulie 2009, ca urmare a numeroaselor solicitări ale mamei copilului la Ministerul Sănătăţii şi Preşedinţia României, s-a întrunit o comisie medicală de specialitate la Spitalul M.S. Curie din Bucureşti. Călin a fost consultat şi a primit diagnosticul: „Dublă scolioză toraco-lombară severă înveterată, (nereductibilă), cu fenomene de insuficiență respiratorie”. Concluzia medicilor:

Din punct de vedere chirurgical, Călin putea fi operat, de către domnul Dr. Gheorghe Burnei.

Din punct de vedere anestezic, nu. În spital nu existau: dispozitiv de reglare a ritmului cardiac pentru stimulatorul implantat; nu  exista dispozitiv de stimulare cardiacă externă (pacing extern); nu exista expertiză clinică necesară îngrijirii unui pacient cu astfel de probleme cardiace.

Medicii de la M.S. Curie au solicitat aparatura, dar… Între timp, din păcate, domnul Dr. Burnei a avut o problemă de sănătate şi nu îl mai poate opera pe Călin.

Călin, între nu şi da…

Călin suferă cumplit din cauza scoliozei evolutive gravă, cu grad foarte avansat (140 grade) şi insuficienţă respiratorie, cu operaţie pe cord şi dependent de stimulator cardiac. Copilul este pe zi ce trece tot mai grav, boala având o evoluţie galopantă.

Mama lui Călin a căutat clinici în străinătate. A găsit, a scris, a implorat. O clinică din Elveţia, Schulthess Klinik din Zurich, l-a acceptat pe Călin la operaţie.

Costurile sunt pe măsură: 350.000 franci elveţieni – cca. 230.000 Euro.

Vestea bună este că dacă părinţii reuşesc să strângă cât mai mulţi bani, completează şi statul, în funcţie de fondurile disponibile la ministerul sănătăţii.

Până acum, Călin a reuşit să strângă 17.090 RON şi 617 euro.

Later Edit: Până pe 30 octombrie 2009, Călin a strâns în conturi 21.400 RON şi 700 euro şi 200 euro la Teledon.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Teledon la Romtelecom

0900 900 031 – pentru 1 euro/apel

BCR

RON: RO 41 RNCB 0037 1113 1911 0002

EURO: RO 14 RNCB 0037 1113 1911 0003

COD SWIFT: RNCBROBU

CNP: 1950106051156 – Călin

VOLKSBANK

RON: RO 96 VBBU 2580 BH 05818 42701

EURO: RO 07 VBBU 2580 BH 05818 41102

COD SWIFT: VBBUROBU

CNP: 1950106051156 – Călin

Călin-Ioan Popa este din Seghişte, judeţul Bihor.

Contact: mama lui Călin, prof. Popa Ileana: mamaluic@yahoo.com

UPDATE 3 noiembrie 2009: Călin a strâns 22.149 RON şi 720 euro în conturi.

Pe blogul lui Călin se găsesc documente medicale:

http://ajutatilpecalin.blogspot.com

.

Steluţele de mare

.

Şi poate că este timpul să reamintesc lupta pe care domnul dr. Gheorghe Burnei a dus-o cu indiferenţa:

Ioana Georgescu scria pe 3 martie 2009 în România Liberă: „Copiii nu sunt adulţi în miniatură”:

Desfiinţarea, în urmă cu 3 ani, a specialităţii de ortopedie pediatrică, condamnă mii de copii cu afecţiuni ale oaselor la o viaţă chinuită.

În toată România au mai rămas doar 20 de chirurgi care practică strict ortopedie pediatrică.

Ei se confruntă cu o avalanşă de boli ortopedice la copii, de cauze genetrice, cu malformaţii foarte grave.

O mie de copii din toate colţurile ţării sunt operaţi anual la Clinica de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică de la Spitalul M.S. Curie.

Cei 2 chirurgi care au mai rămas sunt sufocaţi de avalanşa de cazuri.

Dr. Gheorghe Burnei: „Facem şi 10 operaţii pe zi. Avem nevoie de 6 medici pentru a face faţă situaţiei. De 4 ani nu am mai avut în pregătire niciun medic rezident”. De ce? Din cauza Ordinului 1044/2006 al fostului ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu. Ordinul prevedea asimilarea unor anumite specialităţi medicale. Astfel, ortopedia pediatrică a dispărut ca sistem de pregătire a rezidenţilor, fiind absorbită de ortopedia pentru adulţi”.

Prof.Dr. Gheorghe Burnei a trimis un memoriu ministrului Bazac, pentru reînfiinţarea acestei specialităţi.

În saloanele din clinică sunt doar 25 de paturi.

Este nevoie de 60.

În saloane, mamele dorm împreună cu copiii bolnavi în acelaşi pat.

Acolo manâncă, acolo îşi spală lucrurile, acolo se roagă, acolo plâng.

Dr. Gheorghe Burnei: „Copiii neoperaţi, mai ales cei cu scolioze de peste 70 de grade, au toate organele interne (plămâni, inimă, rinichi etc) situate anormal şi prezintă la vârste mici insuficienţă respiratorie, tulburări cardiace şi infecţii urinare. De aceea nu se pot integra în mediul şcolar. Aceşti copii au tulburări de absorţie şi sunt slabi, iar durata medie de viaţă este scăzută. 25% dintre copiii cu cocoaşă au malformaţii cardiace”.

Mai multe – aici:

http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/05/03/stiinta-si-arta-dr-gheorghe-burnei-iubeste-copiii-si-pentru-ei-face-stiinta-si-arta

Acum câteva luni am inventat jucării versus branule, pentru că nu mai ştiam ce şi cum să fac să vină jucării multe-multe la copiii din spital. Era 1 iunie, a fost o „recoltă” bunicică atunci şi se pare că ideea a fost adoptată de mai mulţi oameni buni („culesul” a început prin februarie, dar a mers cam greu).

De aproape 3 luni, jucăriile vin la copii fără vreo ocazie specială. Asta este minunat, pentru că puteţi vedea în fotografia de mai sus cum se bucură Cosmina la vederea „puiului cu capul mare”      primit de la Simona, tocmai de la Sighet. Merită să îi vedeţi cum se bucură când sunt la tratament şi primesc o jucărie frumoasă. E cam greu să nimereşti toate gusturile, dar dacă se strâng mai multe totul decurge perfect.

Nu am apucat să scriu despre jucăriile de septembrie şi octombrie. Nu am apucat să scriu despre multe – din cauză de diverse probleme înghesuite – dar la copii am fost mereu. Măcar o dată pe săptămână. Am prezentat-o pe Lia copiilor, a fost deja de două ori, pe 8 şi pe 15 octombrie, Ioana a venit pe 16, cu de toate. Pe 21 am fost cu domnul Florescu.

Mai jos sunt fotografii ale jucăriilor oferite de Adrian şi surioara lui; Raluca, Robert şi Mihai; Andreea; Simona din Sighet; Mia din Galaţi; Corina din Germania. Mia mi-a trimis şi 60 RON din care am cumpărat câteva blocuri de desen şi acuarele. Lia a strâns o mulţime de jucării de la prietenii ei, Oameni Darnici. A strâns pamperşi, lapte praf, obiecte de igienă, rechizite – tot felul de chestii. Toate au fost duse copiilor de la oncopediatrie Budimex.

Pentru săptămâna asta avem hăinuţe şi jucării – plus o maşinărie cu jocuri şi multe fire „PlayStation” –  de la Simona, Oana, Carmen şi prietenii lor de la Salvează Vieţi. De la doamna Ligia încă două Puzzle şi un munte de caiete.

Şi cum femeiile sunt fiinţe practice, doamna Ligia mi-a trimis cămăşi, pe care să le vând, iar de banii strânşi să cumpăr copiilor mâncare (în special cărniţă de pui la grătar).

Fotografiile sunt făcute de Lia şi de mine, care cum s-a priceput – mai mult nu, dar intenţia contează

UPDATE 6 noiembrie 2009. Am mai primit daruri pentru copii. Şi urmează să mai primesc.

De la doamna Ligia cămăşuţe pentru copii şi Puzzle:

De la Asociaţia Salvează Vieţi, lucruşoare şi încălţăminte, jucării şi un PlayStation. Aparatul îl voi duce la copiii de la Fundeni. Jucăriile au ajuns deja la Fabian şi Găbiţa:

Alexandra are 9 ani şi are grijă de Gabriela, care are 34.

Alexandra este fiica Gabrielei. De prea multe ori, invers.

Sunt 3 ani de când Gabriela îşi petrece viaţa într-un fotoliu rulant.

Alexandra vrea ca mama ei să meargă din nou. Face şi ea ce poate, cu mica putere a unui copil de 9 ani. Pentru că Alexandra vrea să se plimbe cu Gabriela, de mână, prin parc.

Deocamdată… „Alexandra îmi duce plosca, Alexandra mă ajută să mă ridic pe căruţ, Alexandra îmi face exerciţii. Îmi este foarte milă de copilul asta al meu, care mereu îmi spune: Mami, când te faci bine?  Alexandra, un copil fără copilărie..” - Gabriela.

Despre Gabriela am scris aici – traumatism vertebro-medular cu fractură, operaţie, paraplegie.

Gabriela Dumitran are nevoie de bani pentru o bicicletă specială „Motomed Viva 2” necesară recuperării forţei musculare – după care poate folosi ortezele de gleznă, ca să meargă în sfârşit pe picioarele ei. Una nouă costă 4.000 de euro în România. Poate că e mai ieftină în străinătate, sau poate ştiţi pe cineva care vinde una la mâna a doua.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Banca Transilvania – Filiala Târgu Bujor, judeţul Galaţi

RON: RO 65 BTRL 0180 1201 M860 23XX

EURO: RO 40 BTRL 0180 4201 M860 23XX

Cod SWIFT: BTRL RO 22 GLA

Titular: Dumitran Gabriela

Telefon: 0236 340 198; 0764 136 397; 0743 326 949

E-mail: gabriela_dumitran@yahoo.com

Domiciliu: Târgu Bujor, judeţul Galaţi.

Pe blogul Gabrielei este un cont Paypal:

http://pasgri.blogspot.com

Cerasela Mihovici are 19 ani. Şi o boală pe care nu şi-o permite. Pneumotorax. Respiră cu ajutorul aparatului din fotografie. Dar numai dacă are bani să plătească curentul.

Cerasela nu poate respira normal, ci doar cu 15% din capacitatea unui om de vârsta, înălţimea şi greutatea ei. Aparatul care o ajută să respire (Millenium M5) a fost închiriat în 2008 de la CNAS Botoşani. Medicii i-au spus că trebuie să îl folosească toată viaţa, câte 5 ore ziua şi 10 ore noaptea. Doar un transplant de plămâni o poate scăpa de acest chin.

Închirierea aparatului costă 63 RON/lună. Iar curentul pentru folosirea aparatului, 375 RON/lună. Singura sursă de venit a familiei este ajutorul social. 250 RON/lună. Ca să îi ajungă banii, Cerasela încearcă să folosească aparatul mai mult noaptea.

Cerasela este din comuna Răuşeni, judeţul Botoşani. A împlinit 19 ani pe 9 februarie 2009. Timp de 2 ani a fost mai mult internată prin spitale, la Botoşani, Iaşi şi Bucureşti, fiind tratată de astm bronşic, bronsectazii bilaterale suprainfectate, disfuncţie respiratorie obstructivă, bronsectazii laterale chistice, insuficienţă respiratorie cronică, trahicardie sinusală, disfuncţie ventilatorie mixtă severă, fibroză pulmonară idiopatică şi pneumotorax.

Cerasela are dosarul depus la DSP Botoşani, pentru finanţarea transplantului de plămâni, care costă 120.000 de euro.

Oana Gheorghiu – Salvează vieţi – a căutat clinici şi medici care să o accepte pe Cerasela la operaţie. A primit acceptul din Franţa. Dr. Alain Bisson, care urmează să o opereze imediat ce statul îi va da banii, vrea însă să o consulte înainte. Pentru Cerasela este dificil să se deplaseze, pentru două-trei zile, în Franţa. Medicul francez şi-a arătat disponibilitatea de a veni el în România, însă pacientul trebuie să îi plătească transportul, cazarea şi onorariul, 4.000 – 5.000 de euro.

Cerasela nu are nici măcar cu ce să plătească curentul.

Later Edit 31 octombrie 2009: Cerasela a fost programată la o consultaţie la Spitalul Universitar din Viena pe 17 noiembrie 2009. Cerasela are nevoie de 2.000 de euro până pe 10/12 noiembrie 2009, pentru 2 bilete de avion, pentru ea şi mama ei şi pentru alte cheltuieli (spitalizare etc).

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Conturi noi, deschise pe 30 octombrie 2009:

BCR – Agenţia Truşeşti (comuna Truşeşti, judeţul Botoşani)

RON: RO 30 RNCB 0047 1090 8551 0003

EURO: RO 03 RNCB 0047 1090 8551 0004

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Mihovici Alexandrina (mama Ceraselei)

Telefon: 0754 528 036

La acesta vechi banca opreşte comision de 4%: BCR – Agenţia Truşeşti (comuna Truşeşti, judeţul Botoşani), RON: RO 84 RNCB 0047 1090 8551 0001, Titular: Mihovici Alexandrina (mama Ceraselei)

Cerasela la Antena 1 aici.

UPDATE 27 octombrie 2009: Cerasela va primi, de la Dan Sântimbreanu, banii pentru o lună de curent şi, de la Ovidiu Lefter, banii pentru chiria aparatului, pentru două-trei luni. Cerasela în Ştiri Botoşani aici.

UPDATE 29 octombrie 2009: Cerasela în Monitorul de Botoşani aici.

UPDATE 31 octombrie 2009:

1. Oana Gheorghiu (Salvează Vieţi) a fost anunţată de familia Ceraselei că: - Pana pe 30.10.2009 s-au strans 10 milioane si o ruda mai indepartata a trimis 1.000 euro, – Pentru că la contul vechi banca oprea comision comision de 4%, mama Ceraselei a deschis conturi noi pe 30 octombrie 2009: BCR Trusesti, RON: RO 30 RNCB 0047 1090 8551 0003, EURO: RO 03 RNCB 0047 1090 8551 0004, Cod SWIFT: RNCBROBU, Titular: Mihovici Alexandrina (mama Ceraselei)

2. Tudor Chiriac, jurnalist la Monitorul de Botoşani ne anunţă că: - Cerasela a fost programată la o consultaţie la Spitalul Universitar din Viena pe 17 noiembrie 2009, – Cerasela are nevoie de 2.000 de euro până pe 10/12 noiembrie 2009, pentru 2 bilete de avion, pentru ea şi mama ei şi pentru alte cheltuieli (spitalizare etc).

Jurnaliştii de la Monitorul de Botoşani, Tudor Chiriac şi Marian Rotariu: - Conducerea ziarului a acordat un prim ajutor familiei Mihovici, respectiv plata facturii la energia electrică pe următoarea lună, – Mai multe persoane fizice şi juridice au anunţat că vor s-o sprijine pe Cerasela, – Patroana unui petshop din centrul istoric al oraşului a anunţat: „Vom face o cutie pentru donaţii în magazin şi sperăm ca cei care cumpără de la noi să ajute cât de puţin. E greu să strângi banii pentru operaţii, dar mai sunt atâtea pe lângă, medicamente, facturi la electricitate şi poate reuşim să ajutăm”, – George Prisacaru, reprezentant al Fundaţiei Daniel Murariu din Bucureşti: „Un aparat de oxigen a fost trimis din Statele Unite de un apropiat al nostru şi a ajuns la Bucureşti. În scurt timp îl vom trimite prin curierat familiei Mihovici şi sperăm le fie de folos”, – Reprezentanţii E.ON s-au arătat interesaţi de un contract de sponsorizare, care să rezolve problema facturii la electricitate. Sorin Munteanu, purtător de cuvânt în cadrul E.ON Moldova: „Compania s-a mai implicat în astfel de proiecte de sponsorizare şi, în baza unei solicitări, cazul va fi analizat”, – Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Botoşani, prin intermediul Dumitriţei Mihailovici, medicul coordonator al programelor derulate prin Ministerul Sănătăţii, încearcă să grăbească finalizarea dosarului privind obţinerea fondurilor necesare pentru operaţia de transplant de plămân. Dumitriţa Mihailovici: „Săptămâna aceasta vor fi gata şi traducerile legalizate ale tuturor documentelor din dosar şi îl trimitem la Bucureşti. Sperăm să aibă prioritate pentru că starea ei de sănătate se înrăutăţeşte. A fost aleasă o clinică din Austria, unde costurile sunt de 120.000 de euro”. Mai multe aici.

Tânăra grav bolnavă va fi consultată de somităţi mondiale – Tudor Chiriac: Dosarul Ceraselei va ajunge luni (n.b. 2 noiembrie 2009) pe masa ministrului Sănătăţii pentru a fi analizat şi propus pentru aprobare. Pentru operaţia extrem de complexă a fost nominalizată o clinică de renume mondial, respectiv Departamentul de Chirurgie Cardio-toracică din cadrul Universităţii de Medicină din Viena. Tânăra este deja programată la o consultaţie în Austria, pe 17 noiembrie, la ora 9,00 urmând să fie examinată de doi dintre cei mai renumiţi medici din acest domeniu, şi anume Lilla Hatos-Agyi, coordonatorul programului de transplant de plămâni din cadrul spitalului vienez, precum şi profesor doctor Walter Klepetko, una din somităţile mondiale în privinţa transplantului de plămâni, un adevărat recordmen în privinţa numărului de operaţii efectuate cu succes. Problema cea mai stringentă acum este, însă, modul în care tânăra va ajunge la Viena, pentru că drumul nu îi este plătit de Casa de Sănătate şi nici de Ministerul Sănătăţii. „Am contactat deja mai multe companii aeriene pentru a analiza ofertele. Medicii au solicitat ca fata să fie însoţită de cineva pentru suport moral şi a ales-o pe mama ei. Transportul ar costa aproximativ 2.000 de euro, un drum cu ambulanţa în starea ei fiind aproape exclus. Am stabilit deja să meargă cu ambulanţa de aici până la Salcea la aeroport, de unde este o cursă directă spre Viena. Pentru asta, însă, are nevoie de suma respectivă”, a precizat Dumitriţa Mihailovici, coordonator al programelor derulate de minister prin DSP. Mai multe aici.

UPDATE 4 noiembrie 2009. Până pe 2 noiembrie 2009, Cerasela a strâns 1.500 RON şi 1.000 euro. Mesajul este de la Ovidiu Lefter de la „Adevătul”. Ovidiu spune: I-am scris colegei din Botosani. Las aici o parte din informatiile pe care le mai are si ea despre caz acum. Poate ajuta: “Chiar astazi m-am intalnit cu mama fetei, Alexandrina Mihovici cu care am mers la Protopopiat pentru a extinde apelul si prin biserici. De asemenea, urmare a apelului lansat in presa, nu doar de noi dar si de colegii de la Monitorul, familia a primit deja 500 de lei de la patronul unui magazin din Botosani care a amplasat o urna in magazin si incep sa se adune banii si in cont. Cel mai probabil maine vor fi impanzite afise si prin punctele Fidelio, reprezentantul lantului de supermarketuri contactandu-ne pentru a o ajuta pe Cerasela sa stranga banutii necesari. Femeia si-a facut o serie de cumparaturi pentru fata, la care a contribuit patroana magazinului in cauza, din buzunarul propriu. Cerasela va primi de la Adevarul 10 carti verzi, preferatele ei. Pentru ca Cerasela isi dorea sa invete cat de cat germana pentru a putea conversa cu medicii straini -am fost si i-am cumparat doua carti care sper sa ii fie de folos. Din informatiile pe care le am eu, suma necesara depaseste 2.000 de euro, dar familia are deja 1.000 de euro in cont de la o ruda si alte 15 milioane de lei de la cititorii presei locale. E posibil sa se mai fi adunat ceva banuti in celelalte doua conturi deschise. Noi incercam sa o ajutam cat se poate, aici, la Botosani”.

UPDATE 4 noiembrie 2009. Trăim într-o ţară… eminamente birocratică… Sunt necesari 6.000 de euro pentru ca dosarul Ceraselei, oprit la Directia de Sanatate Publica Botosani sa poata fi inaintat catre Ministerul Sanatatii spre aprobare. De ce? Medicii din doua clinici din strainatate care au acceptat-o la tratament au solicitat sa o consulte pe Cerasela. Daca nu o consulta nu pot da o oferta de pret. Daca nu dau o oferta de pret, dosarul ei nu poate trece de DSP Botosani si nu poate ajunge spre aprobare fondurilor necesare transplantului, la Ministerul Sanatatii. Mama Ceraselei, o femeie simpla de la tara, dar care se lupta pentru viata fiicei ei, a reusit, cu greu, sa depuna dosar pentru solicitarea finantarii transplantului de la Ministerul Sanatatii. Procedura pentru astfel de finantari presupune obtinerea mai multor oferte de pret de la clinici de specialitate. Clinica din Viena si cea din Franta au confirmat posibilitatea efectuarii transplantului pentru Cerasela, dar pentru a stabili costurile exacte si a prezenta oferta catre autoritatile din Romania, solicita un consult de specialitate pentru o evaluare exacta a starii pacientei. Pentru acest consult, Cerasela trebuie sa mearga la Viena si Paris. Din pacate Ministerul Sanatatii nu deconteaza aceste evaluari in strainatate. Costul aproximativ al consulturilor, transportului medicalizat (are nevoie de asistenta si oxigen pe timpul zborului), cazare, translator, este de 6000 euro. Apelul PRO TV aici.

UPDATE 5 noiembrie 2009. Cerasela va ajunge la consultaţia de la Viena, pe 17 noiembrie 2009. A strâns 3.000 de euro: “Au fost spulberate temerile privind strângerea banilor necesari pentru a ajunge la consultaţia programată pe 17 noiembrie la Viena. „Am vorbit cu doamna de la bancă şi mi-a spus că s-au adunat aproape 3.000 de euro în conturi. Avem 1.000 de euro primiţi de la o rudă şi restul din donaţii. Nici nu ştim de unde sunt banii dar le mulţumim din suflet celor care au fost sensibilizaţi de problema Ceraselei. Primim continuu telefoane de la oameni care spun că vor să ne trimită diverse sume de bani, oricât de mici ar fi nu contează” – Alexandrina Mihovici, mama Ceraselei. Reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică spun că deplasarea la Viena va fi destul de dificilă, având în vedere afecţiunea fetei. Aceasta trebuie însoţită de mama ei şi are nevoie permanentă de aparatul de oxigen. Dacă drumul până la aeroport va fi asigurat de o ambulanţă specializată, călătoria cu avionul va fi una specială, din cauza necesităţii montării aparatului de respirat. Deşi s-au făcut cereri de oferte de preţ de la mai multe companii aeriene doar una a răspuns, costul unui bilet dus-întors fiind de 563 de euro. La aceşti bani se adaugă costul consultaţiei, de 800 de euro şi cheltuielile adiacente călătoriei, tânăra urmând să sosească în Austria cu o zi înainte de a merge la spital. Problema cea mai mare este modul în care fata se va deplasa de la aeroport până în locul în care va sta peste noapte în Viena. Mai multe aici.

UPDATE 10 noiembrie 2009. Cerasela va ajunge gratuit la consultaţia de la Viena, pe 17 noiembrie 2009, datorită Oanei Gheorghiu de la Asociaţia „Salvează Vieţi”.

Cu o mică menţiune: transportul Ceraselei a fost sponsorizat de Fundaţia Hospital Services şi nu de Blue Air.

De azi într-o săptămână, Cerasela va fi în faţa medicilor specialişti din clinica vieneză unde urmează să fie programată şi pentru o operaţie de transplant de plămâni. În urma insistenţei Asociaţiei “Salvează Vieţi” din Bucureşti, s-a reuşit rezolvarea problemei deplasării în străinătate fără costuri. Are asigurat drumul dus-întors Suceava-Viena pentru Cerasela şi pentru mama ei, are şi un concentrator portabil de oxigen pe timpul călătoriei, dar şi asistenţă medicală. Mai mult, potrivit reprezentantului Asociaţiei „Salvează Vieţi”, cazarea va fi asigurată printr-un voluntar stabilit în Austria, iar un alt voluntar va fi translator. Cerasela va pleca cu avionul de la Suceava lunea viitoare, urmând să se întoarcă acasă joi, marţi fiind programată consultaţia la doi dintre cei mai mari specialişti în domeniu. Ieri, Alexandrina Mihovici a fost la Botoşani pentru a completa documentaţia solicitată de Serviciul Judeţean de Ambulanţă, care s-a arătat dispus să o transporte pe tânără de acasă până la aeroport. Mai multe aici.

UPDATE 17 noiembrie 2009. Cerasela este la Viena! Stă la Vlad, prietenul nostru, care o ajută şi cu traducerea şi tot ce mai este nevoie.

N.B. Cerasela are acces la net, a văzut postarea despre ea – puteţi să îi lăsaţi un mesaj, dacă doriţi.

Baftă, Cerasela!

UPDATE 26 noiembrie 2009. Cerasela are nevoie de ajutor în continuare, pentru când va fi operată. Până în prezent s-au strâns 4.500 de euro, din care a plătit 150 consultaţia la spitalul din Viena. În rest, economii la sânge. Urmează perioada cea mai grea, peste 6 luni, atunci când şederea la Viena, pentru operaţie, va fi lungă şi costisitoare. Cerasela şi mama ei au nevoie de ajutor permanent, fără noi nu se pot descurca. Mai multe aici.

Am primit mesajul Cristinei. Îl postez întocmai. Dacă credeţi că ideea ei este bună şi cunoaşteţi persoane care pot sprijini, vă rog frumos să îi daţi un semn, pe mail – este adresa mai jos. Vă mulţumesc.

„Sunt Cristina din Ploiesti, am 50 de ani si, nu demult (2003), am trecut printr-o incercare la IOB (operatie, chimioterapie, radioterapie…) – n.b. IOB însemnând, pentru necunoscători, Institutul Oncologic Bucureşti, Fundeni.

As dori sa-i inveselesc putin pe copiii bolnavi de cancer, leucemie si alte boli grave, care fac tratament. Insa as avea nevoie de putin ajutor.

Pe scurt: eu cumpar materiale de la o editura + tipografie (pagini ilustrate + coperti), vin la Bucuresti si iau niste date despre copilul respectiv, tiparesc si leg cartea. Rezulta o poveste personalizata al carei erou este copilul, alaturi de prieteni, rude, parinti, invatatoare etc.

Sunt mai multe teme, toate potrivite pentru 2 – 10 ani. Copiii sunt foarte incantati si le citesc (sau le asculta) cu placere. Cartea este facuta special pentru fiecare.

Deplasarea la Bucuresti, stransul datelor, realizarea si aducerea cartilor la Bucuresti, le pot face eu. As avea nevoie de un sponsor pentru a procura materialele, cca 19 RON/carte. Pot fi contactata la adresa de e-mail: dea@spoting.ro Vă mutumesc”.

Fotografia este de la Cristina.

http://www.povestipersonalizate.com

UPDATE 4 decembrie 2009: Primele cărţi au sosit la copii. Mai multe aici:

http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/12/05/stelutele-de-mare-din-carti