Steluţele de mare. Narcisa Maria, sau despre cum să împlineşti 7 ani în spital, la oncologie
Pe Narcisa Maria am cunoscut-o pe 26 august 2009. Venisem la Ştefănel. Cu o zi înainte, pe 25 august, Narcisa împlinise 7 ani. Se serbase cu copiii, în camera de joacă a Asociaţiei P.A.V.E.L. de la Spitalul M.S. Curie (Budimex).
A mai primit un tort pe 26, aşa că am luat-o de la capăt. Am cântat şi Mulţi ani trăiască, La mulţi ani. După aia a trecut la citostatice. În loc de suc.
Narcisa Maria Nastasie are 7 ani, cum spuneam. Şi leucemie. Leucemie acută limfoblastică cu Celule T.
Prima cură de citostatice a terminat-o pe 15 septembrie 2009, când ar fi trebuit să meargă la şcoală. A mai făcut 8 puncţii medulare, 2 biopsii osoase şi 4 IR-uri, în loc de grupa mare la grădiniţă.
Am făcut noi socoteala că la anul, prin martie, ar trebui să termine cu citostaticele şi să înceapă iradierile SNC, pentru a preveni anumite complicaţii cerebrale. Mama Narcisei ar vrea să îi facă tratamentul la institutul specializat, din Franţa. Mă gândisem să încercăm să strângem nişte bani pentru ea, să începem prin decembrie. Din câte ştiu, cam 12.000 de euro ar trebui. Până la anul, în martie, poate reuşim, cine ştie. Până atunci, Narcisa va continua să facă citostatice.
Narcisa luptă cu o forţă de bărbat, nu se lasă învinsă de nimic. Acum câteva zile s-a întâmplat ceva, a apărut o complicaţie. A fost „doar” o pareză virală, care însă avea semnele unui atac cerebral. După 15 minute Narcisa şi-a revenit, până seara a fost ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Acum este bine.
Mama ei a trăit clipe de coşmar. Alaltăieri îmi spunea: „Atunci, în alea 15 minute, eu am murit. Nu ştiu cum să vă explic ca să mă înţelegeţi, dar asta a fost senzaţia mea. Că am murit”. Şi am crezut-o. Era mai albă la faţă decât Narcisa.
Narcisa nu ştie când pleacă acasă, în „permisie”, dar nu o mai interesează. Ea e ca soldatul american, la datorie.
De alaltăieri, Narcisa a fost unsă oficial în funcţia de Ajutor de Moş Crăciun. Narcisa ştie la fix mărimile copiilor, ştie ce jucărie sau ce joc îi place fiecăruia, ştie ce are voie sau nu să mănânce fiecare copil.
Doar că Moş Crăciun e cam senil. A uitat să o întrebe şi pe Narcisa ce îi place. Sau ce şi-ar dori.
Până află, dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Banca Transilvania
RON: RO 78 BTRL 0430 1201 T 23 977 XX
Titular: Nastasie Maria (mama Narcisei)
Contact: 0741 116 562. Narcisa este din Craiova.
Ştiu eu sigur ce vrea Narcisa. Să fie pe blog. Aşa că… 
Bună dimineaţa, Narcisa!
-ro_blue.png)
si eu vreau sa fiu primul ei comentator si sa o anunt ca este si pe blogul meu…si ca imediat ce iese Cosmina de la camera izolata, ii aratam cum se vede ea de pe blog…exact asa cum ai scris…curajoasa ca un soldat…si pana atunci cred ca va primi si darul mult dorit…o masina rosie cu telecomanda…azi am primit un mail ca s-a rezolvat…astept coletul
adriana
26 septembrie 2009 at 12:12 AM
Copiii ăştia mă ucid cu maşinile lor roşii, teleghidate
isabellelorelai
26 septembrie 2009 at 12:46 AM
asta este intrebarea cu care ma intampina Maria: mi-ai adus masina?!…nu mai stiam ce raspuns sa ii dau…acum m-a salvat Ioana…dar pana pune coletul o sa o mai scald nitel, ca nu vreau sa ii spun ca o va primi..sau mai bine sa ii spun ca s-a rezolvat?!
adriana
26 septembrie 2009 at 1:44 AM
isabellelorelai
26 septembrie 2009 at 9:58 AM
nu stiu daca a plecat spre tine comentariul meu, asa ca revin cu altul…ziceam ca m-as bucura daca as fi eu primul ei comentator…ca imediat ce iese Cosmina din camera izolata, ii vom arata si Mariei cu se vede ea pe blog…mai bine zis pe bloguri, ca e vedeta si la mine…ca am o veste buna…isi doreste o masina rosie cu telecomanda si am primit azi un mail de la Ioana, ca s-a rezolvat…astept coletul
adriana
26 septembrie 2009 at 12:20 AM
a plecat
dar l-a luat spamu-ul, din cauza link-ului
isabellelorelai
26 septembrie 2009 at 12:22 AM
am vazut dar era prea tarziu…deja era pe teava cel de al doilea…vad ca nu ai somn…maine merg la copii…scriu aici sa nu mai merg pe fiecare pagina, sa nu te ametesc:
Duc asa:
Stefanel: piept de pui la gratar, banane
Cosmina: branza, gogosari, piept de pui la gratar,suport pentru cd-uri si suport coli de scris (imi scapa denumirea la ora asta…cartonul ala cu clema) + un colet de la Ioana
Fabian: piept de pui, o cutie de lapte, banane
Maria: piept de pui si branza topita
adriana
26 septembrie 2009 at 12:32 AM
Toate ca toate, bine că mănâncă
)
Clipboard (dar nu ştiu sigur
isabellelorelai
26 septembrie 2009 at 12:48 AM
i-am spus astazi ca e pe bloguri…imediat ce vine Vladut, colegul de salon care are si laptop o sa ii aratam…i-am spus si de masinuta…fericire mare!
adriana
26 septembrie 2009 at 11:01 PM
[...] Tagged with Atitudine, Cancer, Copii, copii bolnavi, Copii săraci, Copil, Copil din România, Isabellelorelai, Leucemie, Societate, STELUTELE DE MARE, STOP CANCER « Steluţele de mare. Narcisa Maria, sau despre cum să împlineşti 7 ani în spital, la oncolog… [...]
Steluţele de mare. Copiii şi părinţii din vitrină. Bravi prizonieri de spital « Isabellelorelai’s Weblog
27 septembrie 2009 at 12:44 PM
[...] [...]
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi « Supravietuitor's Blog
30 septembrie 2009 at 7:57 AM
Sunt Simona, si m-a rugat Isabelle telefonic sa va spun ca are ceva probleme cu net-ul. A mers doar atat cat sa aprobe comentariile dar nu poate sa va raspunda deocamdata.
Simona
9 octombrie 2009 at 12:12 PM
[...] ajun de Crăciun vor primi Narcisa, Andrei, Bogdan, Bubulina, Alexia, Daiana, Daris şi [...]
Steluţele de mare din cărţi « Isabellelorelai's Weblog
5 decembrie 2009 at 11:15 AM
pot sa ajut prea putin, la cite anunturi au fost-sint- si vor mai fi. adaug o rugaciune pentru toti. si nu ma pot opri sa intreb, de fiecare data cind am ocazia: chiar nu se poate stringe toata lumea astfel ca ministerul sanatatii sa dea banii imediat,fara discutie, fiecarui pacient, sa plece la transplant, in germania, austria, franta, oriunde e posibil???? spre asta trebuie facuta mobilizare.
gabi
14 decembrie 2009 at 10:40 AM
pe maria, o cunosc ( ca si pe multi altii ca ea, din pacate). este fenomenala! m-a uimit ce forta si ce tonus are, Dumnezeu s-o ajute!noi, pe aici, prea putin putem face.
gabi
14 decembrie 2009 at 10:43 AM
[...] Mereu albă, ca un bulgăraş de zăpadă. Isteţ şi curajos copil. Nimic nu poţi să îi ascunzi. Nici de viaţă, nici de moarte. Despre tratamentul ei şi al celorlalţi copii ştie tot, e aproape „doctor docent în citostatice”. Boala nu a lăsat-o să înceapă clasa I. A vrut. Nu s-a putut. Poate anul ăsta. Are toate şansele. A terminat chimioterapia în spital. Urmează o lună de radioterapie. E musai să facă iradierile SNC, pentru a preveni anumite complicaţii cerebrale. În toamnă a apărut una – o pareză virală, care avea semnele unui atac cerebral. Are leucemie acută limfoblastică cu celule T. După care urmează un an de tratament de întreţinere. Deşi ne-am străduit să strângem 12.000 de euro pentru tratament în străinătate, nu am reuşit decât un sfert – a primit banii de la cineva care a văzut-o în campania din ziar. Mai mult nu s-a putut. Dar şi aşa e bine, super bine. Medicul curant a reuşit să o programeze la tratament la un alt spital din Bucureşti. O lună va sta cu tatăl ei la casa asociaţiei. Va străbate oraşul cu taxiul, zi de zi, dus-întors. Apoi urmează drumuri la Bucureşti, lună de lună, la control. Bine că sunt bani (vorba maică-sii – „mare noroc am avut cu doamna care ni i-a trimis”). Complicaţii să nu apară. Cu Andreea şi Ioana am pus mână de la mână să îi cumpărăm medicamentele pentru cura de întreţinere – cadoul nostru pentru un copil curajos. Le-am comandat în străinătate, că pe la noi „nu cresc”. Bine ar fi ca anul ăsta să îşi facă ziua acasă, nu la spital. Narcisa. [...]
Blanche « Isabellelorelai's Weblog
26 aprilie 2010 at 2:47 PM
Maria sti ca eu sunt cia mai buna vara a ta si te iubesc mult , mult …!!:*:*:*:* te poop dulce pa
Andra,sonia,mamauli,unchiu
andra
2 mai 2010 at 8:03 PM
sunt verisorul bubulinei mihai care te saluta si te roaga daca vrei sa primesti si sa vizionezi noul site al bubulinei care este www .marinadenisa.wordpress.com intrati va rog si lasati un comentariu .dumnezeu sa ne ajute pe toti cei aflati in suferinta .doamne ajutane
Mitza
15 octombrie 2010 at 3:57 PM