Mărul, piersica şi încrederea
Din când în când îmi cumpăr câteva mere verzi şi le înşir prin casă. Le pun în castronele de sticlă şi mă uit la ele. Sunt mere fără zahăr de la turci, rămân frumoase mult timp. Îmi place să le privesc, sunt pline de viaţă şi îmi amintesc de bunica, care iubea merele ca pe copii. Nu pot mânca mere. Îmi place mirosul lor, îmi place cum luceşte verdele sau roşul când le „lustruiesc”, îmi place cum ştiu ele să rămână în viaţă mult timp după ce au fost desprinse de sevă.
Cu piersicile este altceva. Sunt ani buni de când visez la piersicile alea imense, zemoase, dulci şi parfumate pe care le găseam de cumpărat la marginea drumului care ducea spre mare. Piersici ca alea, adevărate, nu mai găsesc de prea mult timp. Le cumpăr – ori sunt prea acre, ori sunt fade. Ba nu sunt zemoase, nu sunt dulci sau mai ştiu eu ce. Zac prin frigider apoi le arunc.
Încrederea. Un ceva complicat. Un complex de împrejurări. De multe ori a avea încredere este un defect cât casa de mare. Te alegi cu multe dezamăgiri şi apoi o pierzi, pe încrederea asta, ca pe o valiză într-o gară. Aproape toţi am păţit aşa. Şi aşa va fi, cât lumea şi pământul, nu e mare „filozofie”.
Între un măr, o piersică şi încredere stau Maria şi un copil.
Maria şi-a pierdut încrederea în oameni acum mulţi ani, din motive doar de ea ştiute.
Copilul este unul bolnav şi sărac. Stă mai mult timp în spital, cam de un an şi ceva. Cancer.
De când copilul a fost diagnosticat cu cancer stă, împreună cu mama lui, cu lunile în spital la Budimex, la oncologie. Tatăl nu a rezistat şi s-a luat de băutură. Pe la copil la spital nu vine. Poate că mai bine, decât să vină cu mâna goală şi pus pe harţă. În răstimpuri mama şi copilul mai ajung şi pe la casa lor. Iar tatăl, cu minţile duse în aburul alcoolului ieftin, nu vede – pur şi simplu nu vede – cum arată propriul său copil. Îi impută mamei că a stat o lună, două sau trei oriunde în altă parte decât într-un spital. Vă daţi seama ce urmează?
I-am spus Mariei şi de acest copil. Şi că o rog ca atunci când vine la spital la Ştefănel să îi aducă şi ei ceva. Ce? O păpuşică, ceva. Apoi i-am spus că i-am luat eu o jucărie şi mâncare pentru ea şi mama ei, că i-a trimis şi Simona o păpuşică, o gentuţă şi tricou – şi că mai bine să îi ia o pijama.
Ea, Maria, a luat pentru Andreea şi păpuşă, şi pijama. I-a luat mai multe, ea ştie ce.
Maria a luat şi multe fructe, pentru mai mulţi copii. Mere, piersici şi banane.
Maria a văzut-o pe Andreea cum mânca piersica. Andreea mânca cu poftă piersica pe care o ţinea într-o mână, iar în cealaltă era pregătit mărul. Apoi Maria a văzut cum Andreea mânca mărul.
Piersica aia, apoi mărul, mâncate într-un fel anume de Andreea, au adus Mariei încrederea pierdută de mulţi ani. Sunt convinsă că Maria a crezut că eu exagerez când îi spuneam cât de mult contează un măr pentru un copil grav bolnav şi sărac.
Eu mi-am jurat că niciun măr nu va mai sta „de decor” prin casă şi nicio piersică nu îşi va mai pierde viaţa prin frigider. Pentru că sunt copii în ţara asta care – poate astăzi trăiesc… iar mâine nu se ştie – pot reda încrederea unui om în alt om cu o piersică şi cu un măr.
Andreea Dadiloveanu are 7 ani şi Nefroblastom – cancer la rinichi.
UPDATE 2 septembrie 2009. Andreea a plecat acasă, pentru 2 săptămâni. UPDATE 15 septembrie 2009. Andreea s-a întors la spital. UPDATE 25 septembrie 2009. Ieri, pe 24 septembrie, Andreea primit hăinuţe, jucării, biscuiţi, iaurt, banane, mere, bomboane – şi alte lucruşoare de la Ioana şi colegii ei. UPDATE 1 octombrie 2009. Andreea a plecat ieri acasă. Se întoarce peste două săptămâni.
UPDATE 16 octombrie 2009. Din lipsă de net (o perioadă) sau de timp (următoarea perioadă) nu am mai scris nimic despre Andreea şi ceilalţi copii. Am fost cu Lia joi, pe 8 octombrie 2009 – cu jucarii (trimise la mine de Adrian, Simona, Andreea, Mihai, Mia şi Corina şi jucării strânse de Lia de la Oameni Darnici) şi joi, 15 octombrie 2009, cu obiecte de igienă, lapte, pampers etc. Andreea a primit de la Lia jucării, obiecte de igienă etc. Eu i-am dus piept de pui la grătar şi legume. Andreea continuă cura de citostatice.
-ro_blue.png)
Chiar ieri a venit la mine o vecina in varsta (m-am si mirat,n-a mai fost niciodata).
Am inteles de ce a venit si cum tocmai primise baiatul meu cel mic niste porumb de fiert,pere,cateva rosii din gradina,i-am facut femeii un pachetel in care am mai pus cateva bucati de prajitura cu mere.
Mi-am zis ca “dar din dar se face Rai” si nu-mi pare rau niciodata sa dau cand am fiindca si eu primesc,am primit.
Tot binele din lume iti doresc si tie si celor ca tine.
Sanatate,multa sanatate!
g1b2i3
30 august 2009 at 11:14 AM
Gabi, aşa e. Nu ne îmbogăţim, nici nu sărăcim cu o bucăţică de ceva în plus sau în minus… Pe bune.
Multă sănătate şi ţie.
isabellelorelai
30 august 2009 at 11:29 AM
Ma bucur sa o cunosc si pe Andreea ! pe Stefanel si pe Fabian ii vazusem in fotografii tot la tine
Draga de ea e asa de simpatica cum papa din piersica si cum tine marul in manutata
Simona
30 august 2009 at 1:07 PM
Discuţie
Andreea – Eu vreau geantă ca a lui Fabian.
Eu – Aia e de bărbaţi, tu eşti femeie şi ai geantă de femei.
Andreea – Eu nu am geantă
Eu – Ba ai, e în raţă
Andreea – Aia nu e geantă, e raţă
Eu – Nu e raţă, e geantă raţă
Andreea – Ba nu e
Eu – Te-ai uitat în ea? Să vezi că sunt carioci? Ai tras fermoarul?
Andreea se uită lung… Nu şi-a dat seama, sărăcuţa. S-a dus cineva să îi arate, cred că Oana, cum e cu raţa care e geantă.
În final a fost ok.
isabellelorelai
30 august 2009 at 1:46 PM
Am sa caut un rucsacel ca si al lui Fabian
ce zici?
Simona
30 august 2009 at 2:43 PM
Cum zici tu
isabellelorelai
31 august 2009 at 1:36 PM
Draga mea , multumesc si te iubesc!
Maria
30 august 2009 at 10:23 PM
Ba eu
isabellelorelai
31 august 2009 at 1:23 PM
servus…
am uitat noi gustul acelor piersici… ne e dor uneori de el şi… uităm mai departe… De nu am uita însă să le aducem copiilor, tuturor îngerilor de copii, gustul acelor piersici. Poate ei nu îl vor uita ca noi…
Mulţumesc
toate cele bune!
i.o.flavius
31 august 2009 at 12:06 AM
Flavius,
Poate…
Mulţumesc şi eu.
isabellelorelai
31 august 2009 at 1:23 PM
continuare …sambata…Andreea a primit un iaurt si un pachet de biscuiti pentru ea…mamica ei a primit servetele umede pentru Andreea…un sampon tot pentru Andreea si supica instant pentru ea….dupaun sfert de ora, in sala de joaca, Andreea mi s-a urcat in brate (eu stateam pe un scaunel) si mangaindu-se pe burtica imi zice:
-Am mancat iaurtul tot!…si biscuitii (chiar mirosea a biscuiti)…si nu ma doare burtica!
-Bravo!
-Imi mai aduci?
fetelor…Isabela nu exagereaza cu nimic…IN MOMENTUL ACELA, MI-AU TRECUT PRIN FATA OCHILOR TOATE MANCARURILE SI FRUCTELE SI LEGUMELE PE CARE DIN NEGLIJENTA AJUNG SA LE ARUNC…NOI RISIPIM SI UN COPIL SE BUCURA LA UN IAURT SI UN PACHET DE BISCUITI(IN TOTAL 2 LEI, PENTRU CA AM LUAT EN GROS)
nu stiu ce sa fac..sa plang?!…sa rad?!….sambata am chemat un taxi sa ma duca pana la BUDIMEX pentru ca imi era greu cu pachetele…mai ca nu m-a certat soferul ca l-am deranjat pentru asa distanta mica…cursa facea 2,6…i-am dat 5…nici macar nu mi-a zis multumesc…era in timpul serviciului si primea ceva mai mult de un iaurt si un pachet de biscuiti, pentru ca mi-am cerut si scuze …dar avea o scuza si el…era adult
adriana
31 august 2009 at 12:19 AM
Bunica nu arunca niciodată nimic. Zicea că e păcat. Aşa că dădea…
isabellelorelai
31 august 2009 at 1:22 PM
multumesc http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/08/si-sa-va-invit-sa-imi-fiti-colegi-si.html
adriana
31 august 2009 at 3:15 AM
eu MULŢUMESC!
isabellelorelai
31 august 2009 at 1:18 PM
Am cautat rucsacel din acela de m-am imbatat de cap
da n-am gasit. Am luat cate ceva pentru Andreea si pentru Fabian 
Pe maine vor ajunge la tine…:)
Simona
31 august 2009 at 5:22 PM
Păi e complicat cu chestiile astea, ţi-am zis eu.
Hai că e bine, mâine mă duc la ei.
isabellelorelai
31 august 2009 at 10:31 PM
Cand voi merge la Stefanel, sigur voi intreba se de Andreea.Isa, crede-ma, de cate ori am fost acolo, din teama dee a nu jigni sau deranja pe cineva, nici n-am indraznit sa intru in vorba si cu ceilalti copii.Acum inteleg ca ei asteapta o vorba de la tine.De opt luni merg la Budimex… am pierdut timp…puteam s-o ajut si pe Andreea. Voi recupera.
zincabeiu
31 august 2009 at 9:00 PM
Este vis-a-vis de salonul in care e Ştefănel acum.
Eu mă duc mâine la ei, azi am luat şi nişte branule, să aibă de rezervă, că e jale şi cu alea.
Este posibil ca miercuri Ştefănel să plece acasă şi să se întoarcă pe 15-16 septembrie, la penultima cură.
isabellelorelai
31 august 2009 at 10:29 PM
Le-ma luat cate ceva de prin oras si am pus si ceva hainute pt fiecare si cate o pereche de slapi.Cred ca le vor fii de folos prin spital
Imi e tare drag de toti: de Stefanel ca e mai mic, de Fabian ca e asa mai figura si de Andreea care e totala
Simona
31 august 2009 at 10:41 PM
Să văd eu mai întâi ce ai făcut tu, că eu sunt cu CTC-ul
isabellelorelai
31 august 2009 at 10:54 PM
Asa deci…ok atunci
)
Astept pe maine rezultatul CTC-ului si daca e vreun bai atunci trebuie neaparat o lada frigorifica ca altfel nu merge
Simona
31 august 2009 at 11:16 PM
exact aia mai lipsea…
isabellelorelai
31 august 2009 at 11:17 PM
Las rusinea la o parte (pt. ca am intarziat enorm cu trimiterea jucariilor)si te rog mult sa imi dai o adresa unde sa expediez un colet cu cele mai bune jucarii din ce am reusit sa adun. Voi incepe naveta si nu stiu cum reusesc sa ajung la posta, dar daca suntem sanatosi, vom ajunge cu siguranta la posta.
Iulia
1 septembrie 2009 at 11:48 AM
Iulia, păi de ce să îţi fie ruşine, Doamne fereşte! De jucării este nevoie tot timpul, copiii vin şi pleacă, iar vin, iar pleacă şi tot aşa. Nu e problemă!
Stai un pic, să o copiez.
Uite
Doamna Olga Cridland, director
sau
Doamna Alina Mitroi, asistent social
1. Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” Bucureşti – Centrul de Resurse şi Servicii P.A.V.E.L., parter, camera 116, Şoseaua Fundeni nr. 252, cod 022338, sector 2, Bucureşti. TelVerde 0800 800 421. Tel/Fax: 021 311 27 00. Tel: 021 318 32 69, interior 1551
2. Casa Părinţilor şi biroul Asociaţiei P.A.V.E.L., Şoseaua Mihai Bravu nr. 311-313, bloc SB1, scara 1, apartament 1, cod 030309, sector 3, Bucureşti. Tel/Fax/Robot: 021 344 28 85. Tel: 021 346 84 80. Mobil: 0765 244 416, Administrator Mariana Zamfirescu
pavel_romania@yahoo.com , pavel.romania@yahoo.com , pavel_romania@hotmail.com
Sper sa te indrume.
isabellelorelai
1 septembrie 2009 at 2:55 PM
Multumesc! Sa stii ca imi fac curaj in continuare sa iti citesc blogul…
Iulia
1 septembrie 2009 at 6:38 PM
Iulia, păi să ştii că şi eu îmi fac curaj…
isabellelorelai
2 septembrie 2009 at 1:30 AM
Si daca as vrea sa merg si eu la Andreea si la Stefanel?Si daca vreau sa donez jucarii si hainute?Si daca vreau sa ajut copii cu paralizie spastica?Cum fac?Ma duc pur si simplu acolo?Ma ajuti tu Isabella?
Romanian Malpraxis
2 septembrie 2009 at 12:47 PM
Normal că te ajut. Îţi trimit un mail imediat.
isabellelorelai
2 septembrie 2009 at 2:30 PM
Andreea a plecat azi acasa
adriana
29 septembrie 2009 at 12:22 PM
Cand vine iar Andreea la spital? Puteti sa-i dati si de la mine un cadou? Abia acum am gasit-o pe blog si intr-adevar fotografia nu minte si nici nu poate fi prea mult privita fara lacrimi.I-am pus acum si ei numele pe un pachet.
engelbote
5 noiembrie 2009 at 1:25 AM
Doamna Oana,
Azi am dat o fuga pana la spital sa ii duc ceva lui Fabian. Era carantina si am putut intra doar pana pe coridor, am chemat-o pe ma,ma lui afara. Nu se poate intra la copii si nici nu e bine, trebuie protejati. Copiii erau toti in saloane. Luni ma duc din nou si vad daca a venit Andreea.
Nu va faceri nicio grija. Nu exista ceva care sa fi fost trimis unui copil si sa nu ii fi dus. Plus de asta eu le spun si de la cine au primit.
isabellelorelai
5 noiembrie 2009 at 1:30 AM
Doamne, cati copii mai sunt!!! AM FACUT O LISTA CU NUMELE PT PACHETE! DUPA CUM VAD SUNT MAI MULTE FETE DECAT BAIETI?! LA 20 ma opresc caci ma depaseste, in necunostinta de cauza,…mai citesc ce le place unuia sau altuia, cum ar fi Andrei cariocile, iar la puzzle trebuie sa ma uit sa primeasca Cosmina unul pt varsta ei, iar Andra unul mai simplu, cu piese mari; si nu invers.La ceilalti le dati d-stra, ca efectiv ma depaseste,…mai ales ca nu-i stiu pe cei saraci,…am descoperit la Budimex vre-o doi.
engelbote
5 noiembrie 2009 at 1:43 AM
Isabela,ce bine imi pare ca ai ajuns tu la Fabian. Saptamana trecuta, luni seara, mai exact, eu plecam de la spital si ei veneau…le-am promis ca revin la sfarsitul saptamanii dar din pacate nu am putut. Sper sa ajung astazi sa-i duc ceva de mancare. Am vorbit ieri cu mama Cosminei si am aflat ca a ajuns la spital si Andreea, asa ca luni sigur o gasesti acolo.
adriana
5 noiembrie 2009 at 11:14 AM
[...] recente isabellelorelai on Mărul, piersica şi încred…engelbote on Mărul, piersica şi încred…isabellelorelai on Cel mai bun lucru pe care [...]
Steluţele de mare. Copiii şi părinţii din vitrină. Bravi prizonieri de spital « Isabellelorelai's Weblog
5 noiembrie 2009 at 8:53 PM
[...] Copiii şi-au mai găsit un prieten. Special. Se numeşte Daniel Mădălin Răduţă. Blogul lui se numeşte Ionatane pentru că îi plac merele. Doar că el le şi mănâncă (spre deosebire de mine). [...]
Ionatane « Isabellelorelai's Weblog
7 noiembrie 2009 at 9:35 PM