Isabellelorelai's Weblog

Din când în când îmi cumpăr câteva mere verzi şi le înşir prin casă. Le pun în castronele de sticlă şi mă uit la ele. Sunt mere fără zahăr de la turci, rămân frumoase mult timp. Îmi place să le privesc, sunt pline de viaţă şi îmi amintesc de bunica, care iubea merele ca pe copii. Nu pot mânca mere. Îmi place mirosul lor, îmi place cum luceşte verdele sau roşul când le „lustruiesc”, îmi place cum ştiu ele să rămână în viaţă mult timp după ce au fost desprinse de sevă.

Cu piersicile este altceva. Sunt ani buni de când visez la piersicile alea imense, zemoase, dulci şi parfumate pe care le găseam de cumpărat la marginea drumului care ducea spre mare. Piersici ca alea, adevărate, nu mai găsesc de prea mult timp. Le cumpăr – ori sunt prea acre, ori sunt fade. Ba nu sunt zemoase, nu sunt dulci sau mai ştiu eu ce. Zac prin frigider apoi le arunc.

Încrederea. Un ceva complicat. Un complex de împrejurări. De multe ori a avea încredere este un defect cât casa de mare. Te alegi cu multe dezamăgiri şi apoi o pierzi, pe încrederea asta, ca pe o valiză într-o gară. Aproape toţi am păţit aşa. Şi aşa va fi, cât lumea şi pământul, nu e mare „filozofie”.

Între un măr, o piersică şi încredere stau Maria şi un copil.

Maria şi-a pierdut încrederea în oameni acum mulţi ani, din motive doar de ea ştiute.

Copilul este unul bolnav şi sărac. Stă mai mult timp în spital, cam de un an şi ceva. Cancer.

De când copilul a fost diagnosticat cu cancer stă, împreună cu mama lui, cu lunile în spital la Budimex, la oncologie. Tatăl nu a rezistat şi s-a luat de băutură. Pe la copil la spital nu vine. Poate că mai bine, decât să vină cu mâna goală şi pus pe harţă. În răstimpuri mama şi copilul mai ajung şi pe la casa lor. Iar tatăl, cu minţile duse în aburul alcoolului ieftin, nu vede – pur şi simplu nu vede – cum arată propriul său copil. Îi impută mamei că a stat o lună, două sau trei oriunde în altă parte decât într-un spital. Vă daţi seama ce urmează?

I-am spus Mariei şi de acest copil. Şi că o rog ca atunci când vine la spital la Ştefănel să îi aducă şi ei ceva. Ce? O păpuşică, ceva. Apoi i-am spus că i-am luat eu o jucărie şi mâncare pentru ea şi mama ei, că i-a trimis şi Simona o păpuşică, o gentuţă şi tricou – şi că mai bine să îi ia o pijama.

Ea, Maria, a luat pentru Andreea şi păpuşă, şi pijama. I-a luat mai multe, ea ştie ce.

Maria a luat şi multe fructe, pentru mai mulţi copii. Mere, piersici şi banane.

Maria a văzut-o pe Andreea cum mânca piersica. Andreea mânca cu poftă piersica pe care o ţinea într-o mână, iar în cealaltă era pregătit mărul. Apoi Maria a văzut cum Andreea mânca mărul.

Piersica aia, apoi mărul, mâncate într-un fel anume de Andreea, au adus Mariei încrederea pierdută de mulţi ani. Sunt convinsă că Maria a crezut că eu exagerez când îi spuneam cât de mult contează un măr pentru un copil grav bolnav şi sărac.

Eu mi-am jurat că niciun măr nu va mai sta „de decor” prin casă şi nicio piersică nu îşi va mai pierde viaţa prin frigider. Pentru că sunt copii în ţara asta care – poate astăzi trăiesc… iar mâine nu se ştie – pot reda încrederea unui om în alt om cu o piersică şi cu un măr.

Andreea Dadiloveanu are 7 ani şi Nefroblastom – cancer la rinichi.

UPDATE 2 septembrie 2009. Andreea a plecat acasă, pentru 2 săptămâni. UPDATE 15 septembrie 2009. Andreea s-a întors la spital. UPDATE 25 septembrie 2009. Ieri, pe 24 septembrie, Andreea primit hăinuţe, jucării, biscuiţi, iaurt, banane, mere, bomboane – şi alte lucruşoare de la Ioana şi colegii ei. UPDATE 1 octombrie 2009. Andreea a plecat ieri acasă. Se întoarce peste două săptămâni.

UPDATE 16 octombrie 2009. Din lipsă de net (o perioadă) sau de timp (următoarea perioadă) nu am mai scris nimic despre Andreea şi ceilalţi copii. Am fost cu Lia joi, pe 8 octombrie 2009 – cu jucarii (trimise la mine de Adrian, Simona, Andreea, Mihai, Mia şi Corina şi jucării strânse de Lia de la Oameni Darnici) şi joi, 15 octombrie 2009, cu obiecte de igienă, lapte, pampers etc. Andreea a primit de la Lia jucării, obiecte de igienă etc. Eu i-am dus piept de pui la grătar şi legume. Andreea continuă cura de citostatice.