Isabellelorelai's Weblog

Acum trei săptămâni, când am fost la Ştefănel, mi-a „sărit” în ochi Fabian. În ultimul salon pe stânga la oncologie Budimex.

Văd prin geam (nu se intră în saloane) un puşti slăbuţ care stătea pe marginea patului. La picioarele lui, în genunchi, o asistentă frumuşică foc şi tânără, cu părul numai inele, îl mângâia pe picioruşe şi îi şoptea ceva. El este Fabian – spune Raluca. Îi este puţin rău lui Fabian – spune asistenta, prin uşa întredeschisă. Era cam întuneric. Sau nu era, nici nu mai ştiu, dar parcă îl vedeam pe Fabian în penumbră. Sau cam aşa ceva.

Raluca – fericită că tocmai primise patru sacoşe cu jucarii, aduse de un domn (strânse de câţiva oameni drăguţi, de la copiii lor) – găseşte soluţia: Fabian, vrei o jucărie? Da, aş vrea… – răspunde icnind moale Fabian.

Eu amuţisem, cu ochii pironiţi în „butoanele” montate pe copil. Pe cap avea un fel de bentiţă care îi susţinea un dispozitiv ciudat cu butonaş, albastru parcă. Domnul cu jucăriile era mut şi el. Staţi aşa – mă dezmeticesc şi mă trezesc vorbind. Păi ce jucărie, nu se poate orice fel de jucărie. Fabian, ce jucărie vrei? Maşinuţă, nu-i aşa? Da, o maşinuţă aş vrea – răspunde Fabian. Cum să fie? Roşie, nu? Roşie, da – răspunde Fabian.

Ne ducem în camera de joacă PAVEL să scotocim în sacoşe. Domnul scoate jucării, una câte una. Pe la fundul sacoşei găseşte o cutie. În ea o maşinuţă roşie. Cu telecomandă. Asta e! Zic fericită. Dar cum o funcţiona? Descoperim noi că telecomanda nu are baterii. Raluca nu avea baterii, ce ne facem. Domnul învârte roţile şi ne demonstrează că maşinuţa merge şi fără telecomandă, aşa că hai să i-o ducem, facem mâine rost de baterii. Care din noi îşi face curaj să i-o ducă? S-a dus domnul. Că n-a avut încotro – argumentul solid a fost că el adusese jucăriile, el să le ofere, deci el să aibă parte de bucuria copilului.

Acum două săptămâni mă duc din nou la Ştefănel – nu plecase acasă, îi scăzuseră leucocitele şi a mai „păpat” o cură de citostatice. Ştefănel alerga pe holul dintre saloane, şi până când să îl prindă Alexandra i-am bătut în uşă Ralucăi, să o salut. Era oră de desen. Raluca şi copiii colorau cuminţi nişte flori.

Fabian se întoarce zâmbind.

Fabian, ce bine îmi pare că te văd – spun. Te simţi mai bine? Mai eşti speriat?

El îmi zâmbeşte şi spune că da, se simte mai bine.

Normal că ora de desen s-a dus pe apa sâmbetei şi ne-am apucat de joacă, cu alte chestii.

La un moment dat Fabian mă pironeşte cu privirea, face ochii mici şi spune: Să ştiţi, doamnă, că nu eram speriat. Dumneavoastră mi-aţi adus maşinuţa (aşa vorbesc copiii acolo, cu dumneavoastră şi cu doamnă).

Mă uit la Fabian amuzată şi uimită că mă ţinuse minte (stăteam faţă în faţă, pe nişte scăunele de pitici) şi îi spun că nu îl cred, am văzut eu că era puţin speriat. Şi că nu, nu eu i-am adus maşinuţa, eu doar am ales-o, domnul cel bun i-a adus-o, de la alţi oameni buni.

Fabian îşi ridică bluza şi spune: Priviţi aici, doamnă. O tăietură fină pe abdomen – încă proaspătă cred, erau câteva pete gălbui de la iod. Vedeţi? Operaţie. Îşi lasă bluza jos, duce mâna la gât. Pe gât un pansament mare acoperea ceva. Vedeţi? Catheter. Îşi loveşte uşor gâtul cu palma, de câteva ori, ca să mă convingă că butonul ăla nu reprezintă nimic pentru el. Duce mâna cap. Vedeţi toate astea, doamnă? Nu am cum să fiu speriat…

O.K., sunt K.O.

O întreb pe Raluca dacă ştie care mamă mai este în situaţia Alexandrei. Mama lui, răspunde Raluca – arătând discret spre Fabian. Nici mama lui nu prea are de nici unele.

Alexandra îmi confirmă. Singura diferenţă între Ştefănel şi Fabian este că pe Fabian vine să îl vadă tăticul lui. Vine mereu, de multe ori cu mâna goală, dar vine. Munceşte cu ziua, de multe ori nu găseşte nimic de lucru – completează Raluca.

Ce are Fabian? Întreb. Tot cancer – răspund Raluca şi Alexandra. Dacă am înţeles eu bine, are cancer de sânge, limfom non Hodgkin. Urmează să aflu, precis. Câţi ani are? Vreo 5, sau 6.

Apoi Fabian m-a invitat la masă.

A găsit un coş în care erau nişte chestii din plastic, colorate sinistru. Mere de un roşu spălăcit. Eu îmi aleg un brocoli, avea o culoare mai lumească.

Fabian îşi alege un ceva pământiu, o franzeluta cu ceva în ea.

Fabian spune: Eu mănânc asta.

Îi spun că acel ceva ar trebui să un hot dog. Dar că nu e bun, are E-uri. Nu-i nimic, spune Fabian, eu tot asta mănânc.

Am insistat că nu e bun, i-am oferit leguma mea. Mă gândeam cu groază că îi este foame, că nici măcar nu ştie ce este un hot dog, că l-a văzut în poze şi că aşa ştie că este carne cu pâine.

Am atacat. Nu e bun, că are sare. Nu a ţinut figura. Eu am voie cu sare. Că fac … Mi-a spus exact ce face, cred că era vorba despre cortizon.

Aseară caut printre scrisorile către Moş Crăciun, trimise de doamna Olga astă iarnă. Ştiam că găsesc în ele o dorinţă, o boală şi un număr de telefon. O găsesc pe a lui Fabian.

„Dragă Moş Crăciun, mă numesc Russu Fabian şi te rog frumos dacă poţi să îmi aduci o maşină cu telecomandă…”

UPDATE 26 august 2009. Fabian a primit câteva cadouri de la Maria, Simona, Andreea şi de la mine: jucărioare, cărticele, creioane colorate şi hăinuţe. Mâncărică şi fructe. UPDATE 28 august 2009. Am fost la spital. Iulia i-a dus fructe lui Fabian. Am stat puţin de vorbă cu mama lui. Fabian a fost diagnosticat cu Limfom Malign Non Hodgkin (cancer de sânge) în mai 2008. Acum este la a treia recădere. Medicul curant a spus că Fabian nu mai are şanse. Lui Fabian nu prea îi pasă, se comportă cât se poate de normal. Nu se alintă, nu se plânge. Suportă citostaticele alea cu stoicism, a început cura pe 27 august, o termină pe 29 sau pe 30. Îmi place Fabian. Este serios şi sincer. Eu continui să sper că mai există o şansă şi pentru el. O rugăciune ar fi tare bună pentru copilaşul ăsta. Vă mulţumesc anticipat.

UPDATE 1 septembrie 2009. Mi-a scris Magda. Nici ea nu vrea să se lase. Adică nici ea nu crede că nu se mai poate face nimic pentru Fabian. Magda se gândeşte la o campanie de ajutor pentru copil, vedem noi cum. Astăzi, când mă duc la Ştefănel, stau de vorbă şi cu mama lui Fabian. Am înţeles că în spital doar copiii până în 3 ani au dreptul la citostatice gratis. Ceilalţi mai mari primesc reţete şi părinţii le cumpără. Astăzi trebuie să aflu dacă Fabian a făcut tratamentul recomandat integral, sau a fost întrerupt din lipsă de bani. Poate că nu e prea târziu… UPDATE 2 septembrie 2009. Cea mai bună veste este că Fabian a terminat cura de citostatice şi prima analiză i-a ieşit binişor. Mai are ceva tratament de terminat şi apoi urmează o altă analiză, care sper să iasă şi mai bine. O altă veste bună este că în sfârşit i se va da drumul acasă, chiar dacă doar pentru o săptămână, posibil de luni, 7 septembrie, până pe 14 septembrie 2009. Pentru el a fost o veste extraordinară, este internat din 22 iunie 2009, când a avut a doua recădere. Am lămurit cu medicamentele. Fabian face tratament ca şi ceilalţi copii, gratuit (şi el are certificat de handicap) însă a avut mare nevoie de comprimate Metotrexat (antineoplazic citostatic) şi de Dexametazonă (compus cortizonic anti-inflamator). Medicamentele trebuiau cumpărate, bani nu au fost. Apoi a urmat o operaţie – lui Fabian i-a fost extirpată o tumoră de pe intestinul subţire. De la operaţie a apărut incertitudinea. A mai avut o problemă cu o cură de citostatice, a sărit-o, nu au avut bani de tren. Ar mai fi câteva complicaţii. Ieri m-am întâlnit cu Fabian în părculeţul din spatele spitalului. A început să îmi înşire o listă de citostatice, alte medicamente, operaţii şi proceduri pe care eu nici nu pot să le pronunţ. Are 5 ani şi ştie exact ce tratament face, parcă e doctor. Chiar i-am propus să se facă doctor. Culmea este că el chiar vrea să se facă doctor, în ciuda maică-sii, care s-a gândit că i-ar sta mai bine cântăreţ. Sau cel puţin asta ar fi vrut. Fabian este din Rupea, Braşov. Russu Fabian Gabriel. S-a născut pe 7 martie 2004. Mai are doi fraţi acasă, unul de 11 ani şi altul de 17. Nu i-a mai văzut de pe 22 iunie 2009. Tot de atunci nu l-a mai văzut nici pe taică-său. Nu au avut bani de tren să vină la Bucureşti. Tatăl lui lucrează cu ziua, când găseşte. Are grijă de cei doi copii mai mari. Mama lui are indemnizaţie de însoţitor, 500 RON. Banii vin la primărie în Rupea, îi ridică tatăl şi le trimite jumate din ei la spital. cu poşta. Fabian are şi el un „venit” al lui, de 90 RON – „persoană” cu handicap – el zice că are pensie… În rest, viaţă de spital. Aceeaşi de 1 an şi 4 luni. După perioada asta de 70 de zile de stat într-un singur loc, între copii în suferinţă şi mame îngrozite de suferinţa copiilor lor, Fabian se plimbă ţanţos ca un cocoş, nu îi este frică de nimic, nu îl doare nimic, nu îi este rău, el este bine tot timpul, râde de copiii cărora le este frică de ace – şi îl cred pe cuvânt, el stă cu unul înfipt în gât de 2 luni. Mi-a spus că e cam rău cu mâncarea, că lui îi este cam foame iar maică-sa nu prea are bani să îi cumpere, dar o înţelege, face şi ea ce poate. Gabriela (mama lui Fabian) s-a împrumutat de la vecinele de salon – are datorie 70 RON făcută în două luni – a dat fuga la magazin şi i-a mai luat de mâncare. Lapte la cutie, brânză topită la triunghiuri şi cremvuşti de pui. Fabian e mulţumit. El zice că vrea lapte Fulga. Simona i-a trimis lui Fabian un fel de portofel de plastic în care erau 3 chiloţei. Dar cum nu a ştiut mărimea exactă, a luat două seturi, unul numărul 5 şi unul 6, care i-or veni. Fabian a zis că îi vin toţi. Toţi sunt foarte buni. A luat punguţa şi nu i-a mai dat drumul din mână. Pe la ora 9 se duce Magda la spital şi le duce un milion, să aibă de mâncare săptămâna asta. Vineri mă duc să le duc bani de tren şi ceva de mâncare. I-am promis lui Fabian că dacă până la anul se face bine, îi fac cadou un aparat de fotografiat, are o mare pasiune pentru aparatele astea. Mi-a promis că se face bine luna viitoare.

UPDATE 11 septembrie 2009. Adriana ne povesteşte că Fabian a plecat ieri acasă – în „permisie”. A primit 100 RON de la Unchiul Sorin iar Adriana i-a dus la gară. Se întoarce în spital pe 24 septembrie 2009. UPDATE 25 septembrie 2009. Ieri, pe 24 septembrie, Fabian s-a întors la spital. A primit hăinuţe, jucării, biscuiţi, iaurt, banane, mere – şi alte lucruşoare de la Ioana şi colegii ei. UPDATE 16 octombrie 2009. Din lipsă de net (o perioadă) sau de timp (următoarea perioadă) nu am mai scris nimic despre Fabian şi ceilalţi copii. Am fost cu Lia joi, pe 8 octombrie 2009 – cu jucarii (trimise la mine de Adrian, Simona, Andreea, Mihai, Mia şi Corina şi jucării strânse de Lia de la Oameni Darnici) şi joi, 15 octombrie 2009, cu obiecte de igienă, lapte, pampers etc. Fabian a primit de la Lia jucării, obiecte de igienă etc. Eu i-am dus piept de pui la grătar şi legume. Fabian ar trebui să plece astăzi acasă şi să se întoarcă peste o săptămână. Am rugat-o pe mama lui Fabian să meargă la o bancă şi să deschidă un cont. Ei au o situaţie mai grea, au ajuns în situaţia de a nu mai avea bani pentru transport. Deşi are certificat de handicap, Fabian nu primeşte bani de la consiliul local pentru tren. Am vorbit cu mai multe mame, cam toate sunt în situaţia aceasta. UPDATE 17 octombrie 2009. Ieri m-am întâlnit cu Ioana la spital. Ioana a adus papa bun şi jucării tuturor copiilor (care mai erau în spital, 15). Fabian plecase deja. Doamna Flori, voluntar la Asociaţia P.A.V.E.L., l-a dus la gară şi a cumpărat bilete de tren. Fabian se întoarce în spital pe 26 octombrie 2009. UPDATE 5 noiembrie 2009. Fabian pe 30 octombrie 2009 – aici.

Dacă puteţi şi vreţi să îl ajutaţi pe Fabian:

Raiffeisen Bank – Agenţia Rupea

RON: RO 48 RZBR 0000 0600 1205 5756

EURO: RO 69 RZBR 0000 0600 1205 5766

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Ciucuţ Gabriela

CNP: 2751206083702

Telefon: 0762 781 566

Pe 4 noiembrie 2009 i-am dus lui Fabian 200 RON din partea doamnei Alina N., pentru medicamente şi mâncare. UPDATE 12 noiembrie 2009: De la Liliana 100 RON pentru Fabian, Doamne ajută! Am sunat-o pe mama lui şi am învăţat-o cum să îi scoată de la bancă (nu are card, am sfătuit-o să ceară unul, este bancomat în spital), banii de la Liliana au venit la fix pentru biletul de tren, Fabian se întoarce la spital în seara zilei de miercuri, 18 noiembrie 2009. UPDATE 17 noiembrie 2009: De la Monica 300 RON! Doamne ajută! Vă mulţumesc din suflet.

.

Steluţele de mare

.

UPDATE 5 decembrie 2009: După ce povestea lui Fabian a apărut şi în Adevărul de seară din Braşov, doamna Raluca a dorit să îl ajute pe Fabian. A fost la el acasă şi a dus pentru Fabian un aparat video şi casete cu desene animate iar pentru întreaga familie a dus alimente, fruncte şi dulciuri. Împreună cu alţi colegi, doamna Raluca a strâns 950 RON, pe care i-a depus în contul Gabrielei.

În acest timp Fabian era la spital, unde i-am transmis mesajul doamnei Raluca: „Sper din tot sufletul ca Fabian sa se faca bine si-i transmit prin intermediul tau si lui si celorlalti copii multa, multa sanatate si Doamnea ajuta sa creasca mari si sa aiba parte numai de fericire”.

Fabian i-a trimis doamnei Raluca mulţumiri şi o fotografie – pe care şi-a făcut-o singur

UPDATE 6 decembrie 2009: Bogdan Dincă m-a anunţat că Fabian a mai primit 500 RON, după ce i-a publicat povestea aici.

UPDATE 16 decembrie 2009: După ce a apărut în Click, pe 20 noiembrie 2009, Fabian a primit o sumă frumuşică (mare, chiar      ) de bani, pe 10 decembrie 2009, de la o doamnă care a dorit să rămână anonimă.

UPDATE 30 decembrie 2009: Pentru Fabian s-a strâns o sumă măricică şi mă bucur imens. Banii îi vor ajunge acum pentru multe-multe: drum, medicamente, hrană, igienă. Asta nu a însemnat însă că nu l-am vizitat mereu, după întoarcerea la spital, pe 19 decembrie 2009. I-am dus darurile trimise de voi.