Isabellelorelai's Weblog

Ăsta micu’ este Ştefănel – semnul „de bună purtare” îl are de la o căzătură, dar în general este cuminte.

Ştefănel Ciocoi are 1 an şi 8 luni. I-au descoperit cancerul când avea 7 luni.

În iulie 2009 a „împlinit” 1 an de când „frecventează” secţia de oncologie pediatrică de la M.S. Curie. Cancerul îl are la rinichi. La amândoi. Operat. La amândoi. Tăiat „un pic” din fiecare rinichi. Cancerul lui Ştefănel se numeşte Nefroblastom bilateral.

Ştefănel este de undeva de la ţară, dintr-un sat din judetul Călăraşi.

Lună de lună vine la spital să facă citostaticele. De obicei stă câte o săptămână. Uneori câte două, când îi scad leucocitele. Cât stă în spital, pentru tratament, hrana lui este laptele şi ceaiul. Maică-sa nu prea mănâncă, că nu are ce. Mai are un copil, de 4 ani, acasă.

Într-un an, de când Ştefănel este bolnav, tatăl lui a venit doar de două ori la spital. „Are cancer, copilul ăsta nu este bun” – spune tatăl. Suflet de hârtie.

Iar acum trei luni şi-a luat câteva lucruri şi a şters-o de acasă. Fără să spună nimic. Nu a spus unde pleacă, nu a lăsat o vorbă de rămas bun. Suflet de hârtie.

Nu i-a păsat nici de copilul bolnav, nici de copilul sănătos. Copilul de 4 ani este în grija bunicului, cât Ştefănel şi Alexandra Ciocoi sunt în spital.

Alexandra a întrebat prin sat. A aflat că soţul ei şi tatăl a doi copii doar cu numele pe nişte certificate – suflet de hârtie – a plecat în Italia. L-a sunat. Nu i-a răspuns. L-au sunat câţiva amici. De ce ai plecat? Păi nevastă-mea se duce la spital şi nu-mi convine.

Un dobitoc.

Trei suflete de oameni trăiesc din indemnizaţia de însoţitor a Alexandrei, vreo 550 de RON. Indemnizaţia este 700, dar în fiecare lună rămân la primărie cam 150, pentru ambulanţa care îl aduce pe Ştefănel la spital şi apoi acasă, şi pentru plata examenelor psihologice.

Când Ştefănel vine la spital, 3 zile din 7 face citostatice. După fiecare şedinţă de citostatice urmează hidratarea. În cele 3 zile de citostatice  şi de hidratare, Ştefănel are nevoie de cel puţin 36 de pamperşi. Pe săptămână foloseşte cam 80. Numărul 5, 1 leu şi 30 de bani bucata. Laptele costă 31 RON cutia. Nan 3. Îi ajunge 7 zile. Doctorii i-au spus Alexandrei că dacă are bani să îi cumpere altul, cu mai multe vitamine. A vrut Alexandra să cumpere, dar era 90 RON cutia. Nu şi-a permis.

Ştefănel este pe picioarele lui. Se joacă ca orice copil, zâmbeşte, nu plânge, este cuminte. Săptămâna trecută alerga de zor pe coridor, cu tot cu leucocitele lui scăzute.

Pe 25 august 2009 se întoarce la spital. Mai are 3 cure de făcut. Încă două luni. Dacă are noroc.

Pe Ştefănel l-a ajutat Zinca, am povestit eu aici cum. Am plusat şi eu un strop. Aştept căruciorul de la Simona şi câteva jucării de la Maria. Ne-om descurca noi la un fel… Sănătoşi să fim.

P.S. Acum un an o asociaţie din Călăraşi a strâns bani pentru Ştefănel. Alexandra nu a văzut niciun ban – mai mult, nici nu a ştiut. A aflat de la câţiva oameni care au oprit-o pe stradă şi au întrebat-o dacă Ştefănel s-a făcut bine şi că au donat bani pentru el. Aşa a aflat Alexandra că nişte jigodii şi-au însuşit bani pe spatele unui copil grav bolnav. Dacă sunteţi din Călăraşi şi vreţi să îl ajutaţi pe Ştefănel vă dau eu numărul de telefon al Alexandrei.

UPDATE 21 august 2009. Toate ar fi, cum ar fi… Până când intervin oamenii. Să vedeţi cum o scot oamenii pe Alexandra din necaz: un tătic şi încă şapte mămici, mătuşi, verişoare – virtuale pentru Ştefănel şi Adi, frăţiorul de 4 ani al lui Ştefănel. Pe 26 august ieşim din virtual şi ne întâlnim la spital. Ne-am înţeles între noi să facem în aşa fel încât să avem „di tăti”. În paranteză – Maria a aflat de la Alexandra că Adi, puştiul de 4 ani al Alexandrei, se simte vinovat. Crede că din cauza lui a fugit taică-său de acasă… Alexandra şi Bogdan: o cutie de lapte Nan 3, un pachet mare de pampersi Nr. 5, câteva hăinuţe, câţiva bănuţi pentru Alexandra pentru igiena personală şi a copiilor. Alexandra şi Bogdan mai au o idee, pe care o vom duce la capăt, pentru că este minunată şi chiar aveam nevoie (vă spun altă dată ce anume). În altă ordine de idei, Alexandra şi Bogdan s-au gândit că pe copii i-ar înveseli ca din când în când să primească câte o fotografie… cu ei. M-am uitat un pic pe site-ul lor şi au nişte fotografii frumoase, frumoase. Cu copii şi… viitori copii: http://www.fotografiidefamilie.ro Magda: o cutie de lapte praf Milumil Junior, un pachet mare de pamperşi Nr. 5, cărticică de poveşti, creioane colorate – şi mai vede ea ce mai găseşte. Cu laptele praf facem în felul următor: dacă Ştefănel acceptă noul lapte recomandat de medic – Milumil Junior, rămâne ca Magda să îi cumpere pentru o lună. Dacă nu îl acceptă, rămâne pe Nan 3 şi tot Magda îl cumpără pentru o lună. Care lapte rămâne îl dăm altui copilaş bolnav din spital. Adriana: mâncărică pentru Alexandra. Apoi, din când în când, Adriana va merge la spital şi îi va duce Alexandrei mâncare gătită şi ce mai poate ea: http://adriana-dardindar.blogspot.com Andreea (iubita lui Marian): un pachet de pamperşi nr. 5: http://davidmariangeorge.wordpress.com Simona: cărucior pentru Ştefănel şi câteva jucării şi hăinuţe, tocmai de la Sighet (mie îmi trimite nişte gem): http://simonaclaudiapharma13.blogspot.com Maria: plăteşte grădiniţa pentru Adi, un pachet mare cu rechizite şi hăinuţe pentru Adi, jucării pentru Ştefănel şi Adi – şi mai multe. Maria a aflat că maşina de spălat a Alexandrei este stricată (obişnuită, nu automată), aşa că Maria şi cu mine încercăm să îi cumpărăm una nouă. Se bagă şi Magda la treaba asta. Maria m-a rugat să o scot pe Alexandra din spital şi să o duc la o bancă, să îşi facă un cont, în care să trimită banii pentru grădiniţă. Aşa că Alexandra va avea un cont săptămâna viitoare: http://ms-maria-s.blogspot.com Eu: am să cumpăr de mâncare pentru Alexandra şi pentru mămica lui Fabian. (Pentru Fabian mai avem o maşinuţă cu telecomandă de la Maria şi cărticică de poveşti, carte de colorat şi creioane colorate de la Magda). Am uitat ceva? UPDATE 22 august 2009. Să vă povestesc mai pe îndelete. Pe 4 august 2009, Zinca (mama de împrumut pentru Ştefănel, din februarie, despre care v-am povestit aici) mi-a trimis un mesaj în care îmi spunea: „Îţi fac o invitaţie la Budimex (mai bine îţi făceam la teatru…) Ştefănel a venit pentru penultima (sperăm) serie de citostatice. Eu vreau să merg săptămâna asta, în una din zile. Dacă poţi să ajungi, spune-mi când eşti liberă”. O întreb pe Zinca ce să îi aduc copilului. Ea îmi spune că va cumpăra lapte praf, iar eu sa îi cumpăr pamperşi. Pentru Alexandra ceva de mâncare, că mamele nu primesc mâncare în spital. Ea îi aduce supă de roşii iar eu să îi aduc ce pot. Aranjez eu cu Zinca să ne vedem miercuri. Încurc eu zilele frumos, astfel încât în timp ce Zinca mă aştepta la spital eu bântuiam prin magazin. Seara am intrat în pământ de ruşine când am găsit mesajul Zincăi pe mail… Mi-am cerut scuze, explicându-i că mai sunt şi tolomaci pe lumea asta – adică eu – şi a rămas să mă duc a doua zi la spital. Adică joi, pe 6 august. Ajung, intru în spital, nu găsesc oncologia, o sun pe Alexandra. Vine Alexandra, îi spun cum mă cheamă şi dau să plec. Păi nu vreţi să îl vedeţi pe Ştefănel? Ba vreau, dar este voie să intru? Aveţi voie. Şi de unde m-am dus pentru 5 minute, am stat… Mai mult. Ne-am jucat, am trăncănit. Raluca mi-a şoptit că tatăl copiilor a fugit de acasă. Am început să o descos pe Alexandra. Tot Raluca mi-a spus că Alexandra are nevoie de ochelari pentru citit. Nouă sute de lei. Să văd ce pot să fac. Nu a mai fost nevoie, pentru că a venit Sister (o măicuţă de la Sisters of Mercy) şi în două ore a rezolvat problema, a făcut rost de bani şi sâmbătă i-a cumpărat Alexandrei ochelarii. Ştefănel trebuia să termine luni citostaticele şi să plece acasă. Luni însă m-a sunat Alexandra să îmi spună că nu mai pleacă acasă, analizele au ieşit prost. A rămas să mă sune a doua zi, să-mi spună exact care este situaţia. M-a sunat miercuri dimineaţă. Am întrebat-o ce să le aduc. Lapte praf şi pamperşi la copil, îmi spune Alexandra. Pentru tine? Nimic, lăsaţi, eu nu vreau nimic. Normal că nu o puteam lăsa nemâncată. Am găsit şi câteva lucruşoare de schimb. Apoi, la spital am stat mai mult de vorbă. Mi-a spus câte necazuri a putut ea să îmi spună. Nu am insistat. Mi-am dat seama că e la pământ şi că îi este greu să se ridice. Şi că nu pot să o ajut singură. Dar pot să încerc. Le-am pus povestea pe blog. Era posibil ca măcar un om, măcar un singur om să vadă şi să facă ceva. Şi s-a întâmplat. Este posibil, totul este posibil. Alexandra mi-a ascuns multe necazuri. În fiecare zi aflu câte unul… Ieri eram la IOB Fundeni, la doamna Olga, să iau câteva desene ale copiilor bolnavi. Am dus-o acolo pe Maria C. care are Asociaţia M.A.M.E. şi forumul BabyCafe să se cunoască cu oamenii de la Asociaţia P.A.V.E.L. Pentru că eu am convingerea că şi oamenii simpli pot face o mulţime de lucruri senzaţionale. Şi că este bine să se cunoască între ei, să afle unii de alţii şi unii de la alţii. La IOB venise Raluca, să aducă desene. I-am povestit că Alexandra m-a impresionat foarte tare cu o chestie: vineri m-a sunat şi mi-a spus că le dă drumul din spital. Analizele lui Ştefănel erau bune şi plecau acasă, urmând să se întoarcă pe 25 august 2009, la următoarea cură de citostatice. Apoi seara Alexandra m-a sunat din nou: „V-am sunat ca să vă spun că am ajuns cu bine acasă, vă mulţumesc”. M-a impresionat. Raluca mi-a spus ceva ce m-a dat peste cap: „Singurătate. Aceşti oameni suferă şi de singurătate, nu doar de boală, foame şi alte lipsuri. Alexandra v-a simţit aproape de ea şi acum ştie că poate vorbi cu cineva”. De la Raluca am aflat multe… Lucruri imposibil de imaginat pentru oamenii cu scaun la cap. Este acolo, la oncologie, o fetiţă, care are 7 ani şi cancer. Este de un an în spital. După ce s-a îmbolnăvit copilul şi mama a stat mai mult în spital, tatăl a devenit alcoolic. Acasă la ei viaţa este… un coşmar. Maestră la descusut oameni se pare că este Maria V. Imediat ce am pus povestea pe blog, Maria V. a sunat-o pe Alexandra. Ea a reuşit să afle că nu au nici lemne pentru iarnă, că are nevoie de maşină de spălat, că nu are bani să plătească grădiniţa pentru Adi. Ieri mă sună Maria V. şi îmi spune că partea cu lemnele mi-a ascuns-o, că am prea multe pe cap. A avut impresia că m-am supărat din cauza lemnelor. Eu m-am zburlit că nu mi-a spus de lemne. Că e bine de ştiut ce nevoi exacte are, să ştim ce avem de făcut. Să vă arat ce mi-a scris Maria V. Cu ce a mai păţit Alexandra… Maria, 21 august 2009: „Te-am suparat azi, dar fara intentie, cu lemnele Alexandrei. Eu cand am sunat-o am luat-o la intrebari si ea saracuta mi-a spus că nu are lemne de iarna, i s-a stricat masina de spalat, o vechitura, nu are cu ce sa-l dea pe Adi la gradinita. La cate faci si tu pentru toti, m-am gandit ce sa-ti mai spun si de lemne, am zis ca vad eu cum fac. Am gresit si promit ca nu mai fac. Sincer nici nu ma asteptam sa sara oamenii asa repede. Mai e o chestie de care am uitat. Tatal ei, acum 4 – 5 ani de zile a gonit-o din casa si nu vorbeste cu ea de-atunci. Acum, in situatia grea in care este ea, a primit un mesaj de la tatal ei printr-o ruda: „Sa duca copiii la camin si sa se marite cu altul”. (Aici spun eu, în paranteză, că bunicul cu care stă Adi cât timp Alexandra şi Ştefănel sunt în spital, este bunicul din partea tatălui. Care om mai înţelept, a spus că dacă fiu-său e un tâmpit, el, bunicul, nu este). Maria continuă: „Si ma intrebam cum pot astia sa traiasca cu ei insusi. Nu li se face mila de un adult, inteleg. Dar nici de sufletelele astea mici care se lupta boala, cu durerea si chinurile ei… Copiii si nepotii lor, sange din sangele lor…” Maria, 22 august 2009. Acum am vorbit un pic cu Alexandra, mi-a dat bip sa ma roage sa-i transfer si ei 1 euro ca nu are cu ce sa-i sune pe cei de pe salvare. Trebuiesc anuntati cu 2 zile inainte de a pleca la spital la Bucuresti. Adi o intreaba cat sta la Bucuresti de data asta. Alexandra ii raspunde ca nu stie sigur. Adi o fixeaza cu privirea si-i raspunde: „Nu conteaza cat stai, dar sa te intorci cu Stefanel”. Eu mă gândesc… Adi are doar 4 ani. Ce o fi în sufleţelul lui? Ce gânduri cumplite or fi în căpşorul lui? Ce vorbe a auzit el prin străini? Of. Ni s-a alăturat Larissa: o jucărie pentru Ştefănel şi ceva pentru Alexandra. Andreea văd că nu mai are linişte: „Doamne, daca mai ma gandesc la altceva in afara de Stefanel! Mereu mi-e gandul la el. Am fost astazi si i-am cumparat pachetul de pampersi, am gasit cativa maimutoi si alte jucarele si le-am pregatit pentru ei (nu am masinute, dar sunt frumoase si astea) si am mai cumprat 6 pachete de creioane colorate si 6 carticele de colorat si 2 pachete de plastilina. Sper sa pot sa merg cu Dvs. miercuri la spital. Daca nu o sa pot ne intalnim sa vi le dau Dvs., ca nu am liniste pana nu stiu ca l-am ajutat si eu sa zambeasca”. Vine şi Maria C. – Asociaţia M.A.M.E. Dom’le. Sunteţi nişte oameni senzaţionali, toţi. Să mor eu, nici cuvinte nu mai am. Ba da, staţi aşa că mai am: plastilină. Dacă aveţi pe acasă plastilină, copiii sunt înebuniţi după plastilină. Părinţii copiilor care nu au voie să iasă din saloane vin la camera de joacă şi le dă Raluca plastilină, mai moşmondesc şi ei acolo, în pătucurile lor, ce se pricep şi ei. Acum două săptămâni Raluca avea doar plastilină verde. Toţi omuleţii lor erau verzi… UPDATE 23 august 2009. Ni s-au alăturat: Iulia: pamperşi nr. 5 pentru Ştefănel şi alimente pentru Alexandra (aşa că eu am să cumpăr sucuri pentru Alexandra şi de mâncare pentru Fabian, Andreea şi pentru mamele lor) (am schimbat – cumpăr eu de mâncare pentru toţi iar Iulia cumpără medicamente – Captopril, Cutaden şi Pinafucin); Prietenele Adrianei: o maşinuţă pentru Ştefănel şi Alexandrei câţiva bănuţi pentru lemne; Oana: o jucărie pentru Ştefănel şi ceva pentru Alexandra. Simona va trimite şi pentru Fabian un rucsăcel cu „Spiderman (preferatul lui), cărticele de colorat şi carioci, o jucărie şi două tricouri, iar pentru Andreea o păpuşică şi o gentuţă. UPDATE 26 august 2009. Ştefănel a venit ieri (25 august) la spital, m-a sunat Alexandra. De data asta este posibil să stea mai mult timp în spital, Ştefănel a făcut o infecţie (probabil din cauza imunităţii scăzute) şi face tratament şi pentru asta. Am primit căruciorul de la Simona, tocmai de la Sighet. Hăinuţe pentru Ştefănel (dar le duc vineri, am prea multe bagaje azi). Câte un cadou mic pentru Fabian şi Andreea. http://simonaclaudiapharma13.blogspot.com Andreea şi Marian mi-au adus aseară pachetele pentru Ştefănel (pampers, jucării, carticele şi creioane colorate) – Andreea nu poate veni azi la spital, se duce la DSP pentru dosarul lui Marian. Cu ocazia asta l-am cunoscut pe Marian – este foarte, foarte drăguţ! Nu ştiu dacă v-am spus, Marian George David, Ştefănuţ Florescu şi eu suntem născuţi în aceeaşi zi, pe 30 martie. http://davidmariangeorge.wordpress.com , Ştiu sigur că astăzi vor veni la spital: Alexandra şi Bogdan http://www.fotografiidefamilie.ro , Magda, Adriana http://adriana-dardindar.blogspot.com , Maria – care vine de la Moreni http://ms-maria-s.blogspot.com , Oana, Iulia - dar ajunge mai târziu cu o oră. Ştiu sigur că nu vine Larissa, este răcită. Se va duce săptămâna viitoare la spital (luni). UPDATE 27 august 2009. Am întâlnit astăzi câţiva oameni superbi. Ca pâinea caldă. Ştefănel a fost foarte fericit azi, a primit o mulţime de lucruşoare. Şi Alexandra la fel. Şi alţi copii. Din păcate nu toţi. Astăzi erau foarte mulţi copii la tratament, parcă ar fi venit din concediu, bieţii de ei. Oamenii care au fost astăzi la spital au văzut, poate pentru prima dată în viaţa lor, cât de crudă este viaţa pentru unii dintre oameni. Şi pentru copii, şi pentru părinţii lor. Sper să aibă tăria sufletească de a trece peste lacrimile lor şi să şteargă în continuare lacrimile celor care îndură suferinţe pe care noi nici nu vrem să ni le imaginăm. Le mulţumesc din suflet că m-au crezut şi că au făcut ceva. Bogdan şi Alexandra i-au luat pe Ştefănel şi Alexandra şi i-au dus la bancă, unde le-au deschis un cont. Au şi pus deja ceva în el. I-au dus şi la farmacie, să facă reţeta pentru Ştefănel. Noi, ceilalţi, am rămas să ne jucăm cu copiii. Contul lui Ştefănel este: Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu, RON: RO 31 BTRL 0430 1201 T 239 74XX, Titular: Ciocoi Alexandra

UPDATE

Contul lui Ştefănel în lei este:

Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu

RON: RO 31 BTRL 0430 1201 T 2397 4XX

Titular: Ciocoi Alexandra

Contul lui Ştefănel în euro şi dolari este:

Banca Transilvania – Sucursala Călăraşi

EURO: RO 06 BTRL 0430 4201 T 2397 4XX

USD: RO 55 BTRL 0430 2201 T 2397 4XX

Cod SWIFT: BTRLRO22

Titular: Ciocoi Alexandra

Domiciliu titular: comuna Independenţa, judeţul Călăraşi

Adresa Sucursalei Călăraşi a Băncii Transilvania: Călăraşi, str. Nicolae Titulescu nr. 1, bloc D2, judeţul Călăraşi

P.S. I-am mărturisit ieri lui Bogdan că îmi plac la nebunie fotografiile alb-negru (şi sepia). Mi-a trimis aseară câteva, am ales una cu Ştefănel şi „cele două” Alexandre. Alexandra, mama lui Ştefănel (care încă nu înţelegea exact ce i se întâmplă, pentru că eu nu i-am spus chiar tot – adică nu i-am spus că vom fi atât de mulţi şi nici ce îi aducem) şi Alexandra Dincă, o fiinţă absolut minunată, mămică şi ea de pitic de un an şi jumătate. Alexandra şi Bogdan Dincă sunt două suflete într-unul – mare, mare cât roata carului.

Foto: Bogdan Dincă / http://www.fotografiidefamilie.ro

UPDATE 29 august 2009. Ştefănel a început cura de citostatice joi, 27 august, pe la ora 18.00. Tot procesul (citostatice + hidratare) durează până sâmbătă dimineaţă, 29 august. Apoi luni, pe 31, face analize din nou. Rezultatul pe miercuri, joi. Dacă ies bine, vineri pleacă acasă şi se întoarce peste două săptămâni. Dacă nu… o ia de la capăt, încă două săptămâni. Mihaela, mama lui Andrei – mi-a trimis 30 RON pentru Ştefănel, să îi mai cumpăr câte ceva săptămâna viitoare: http://andreinitas.blogspot.com . Vineri – adică ieri -  am trecut împreună cu Iulia pe la ei. Le-am dus hăinuţele pentru Ştefănel şi Adi, de la Maria (Asociaţia M.A.M.E) şi de la Simona. Iulia le-a adus fructe. Şi lui Ştefănel şi altor copii. Mai pe seară a fost şi Zinca să îi vadă. Sâmbătă se duce la ei Larissa, duminică Alexandra Dincă. Cu ocazia asta am aflat şi dieta:

Dieta copiilor care primesc tratament citostatic

ALIMENTE PERMISE

- apă fiartă şi răcită, apă minerală (cu excepţia copiilor care primesc Prednison sau Hemisuccinat de Hidrocortizon), ceai (îndulcit cu glucoză sau zahăr fiert)

- pâine flambată (trecută de 4-5 ori prin flacără) sau prăjită; – sticks, grisine ambalate aseptic (etanş), papanaşi fierţi; – carne de pui, vită sau porc slabă, foarte bine preparată termic (la grătar sau cuptor, perişoare fierte); – ficat de pasăre foarte bine preparat termic (la grătar sau cuptor); – brânză de vaci preparată în casă (în condiţii cât mai stricte de igienă) sau în spital; în pachete din comerţ bine ambalate; – brânză topită („triunghiuri”); – mămăligă cu brânză de vaci; – ouă de găină foarte bine fierte (15 minute), în special gălbenuşul de la ou; – macaroane cu brânză (brânză de vaci – sau telemea prelucrată termic); – banane; – legume fierte (supe, ciorbe, ghiveci, mâncare de fasole verde, conopidă, sote de morcovi, morcovi fierţi, musaca de legume, ardei); – cartofi fierţi sau pireu (în cantitate mică), musaca de cartofi; – orez fiert, pilaf; – fructe fierte (din compot), mere coapte, gutui coapte; – margarină, unt, frişcă; – prăjituri de casă (chec, plăcintă); – biscuiţi, napolitane, drops (ambalate aseptic, etanş); – în cantităţi foarte mici: gem, dulceaţă, ciocolată

ALIMENTE INTERZISE

- apa de la robinet, pepsi, coca-cola, fanta, prigat etc; – fructe şi legume crude; – murături, conserve, zacuscă, – brânzeturi şi lactate (inclusiv smântână, iaurt, caşcaval), cu exceţia brânzei de vaci şi a brânzei topite; – ouă moi; – carne grasă de porc, slănină; – smântână; – dulciuri concentrate sau în cantităţi mari (dulceaţă, ciocolată, acadele, miere); – seminţe, susan, smochine, curmale; – cozonac, gogoşi; – cartofi prăjiţi; – fasole uscată (boabe), mazăre, varză, salată de vinete; – compoturi, plăcintă, croissant, biscuiţi neambalaţi; – mezeluri, cârnaţi, tobă, tocătură, sarmale; – prăjeli, mititei; – alimente sărate; – alimente grase

UPDATE 29 august 2009. Ştefănel, sesiune foto:

http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/29/stelutele-de-mare-sesiune-foto

UPDATE 30 august 2009. În primul rând La mulţi ani Alexandrei, mămica lui Ştefănel! Să fie sănătoasă şi să le ducă pe toate, că nu are încotro. La mulţi ani Alexandrei Dincă! Astăzi Ştefănel a terminat cura şi a ieşit în parcul spitalului, să se joace un pic. Marţi face analizele şi dacă totul este ok, joi sau vineri pleacă acasă. Mai are două cure de făcut, în septembrie. Doamne ajută! Dacă totul merge bine, Ştefănel va veni la Bucureşti doar la controlul periodic. Ştefănel a trecut cu spor pe lăptic Milumil Junior, pe care îl mănâncă cu poftă de poftă. Ieri l-a vizitat o doamnă doctor (nu din spital). Doamna Doctor i-a adus 2 cutii de Milumil Junior şi îi va aduce şi cereale de la Milumil. Papa bun le-au dus ieri Iulia, Adriana şi Larissa. Eu mă duc marţi pe la ei. Mâine au de mâncare, aşa că mă duc să caut vreo două branule pentru Ştefănel. Când am cunoscut-o pe Alexandra, la începutul lunii august, îmi părea uşor absentă, distrată, parcă nimic nu mai conta. Singurul lucru care mi-a contrazis impresia a fost privirea ei. S-a uitat în ochii mei câteva secunde într-un fel anume, cu nişte ochi mari şi albaştri larg deschişi, în care se citea disperarea. Apoi a pus privirea în podea, şi acolo a rămas. Pe mine m-a învăţat bunica să nu mă holbez la om ca la circ, aşa că m-am jucat cu ăla micu’ iar pe ea o priveam din când în când cu coada ochiului. Mi-am dat seama din gesturile ei că este obosită până la Dumnezeu şi o palmă mai sus. Nu avea vlagă nici cât să gonească o muscă. Era dărâmată, ăsta este adevărul. Apoi aţi apărut voi şi totul s-a schimbat. Sâmbătă a fost Larissa la ei. Alexandra era liniştită şi încrezătoare. Au stat de vorbă, s-au jucat. Larissa povesteşte: „Am fost la Stefanel. Ieri. Am luat un trening foarte dragut pentru Stefanel si o masinuta. Cu masinuta nu stiu daca am fost tare inspirata, pentru ca ne-a alergat apoi prin salon facand „bumm…bum”. Cand eu, cand Alexandra ne tineam dupa el sa nu traga branula din manuta. I-am dus si Alexandrei ceva. Am dus si celorlalti copii din salon cate ceva si ma bucur mult ca am vorbit la telefon cu tine inainte si am stiut ca mai sunt inca 2. Am mai discutat cu Alexandra si am gasit la ea multa putere… multa putere in fata unor greutati si probleme reale. M-a durut sa vad acolo atat de multi copii. La un moment dat in salon a intrat o fetita cam de 5 ani. A vorbit putin cu baietelul de 5 ani din patul alaturat lui Stefanel. Mama baietelui spune „Mai… fetita asta te place”. Baiatul mare de 16 ani remarca si el „Pai poate in loc de coliva mancam tort la nunta”… Eu tresar… se vorbeste de moarte… in acest loc cu atat de multi copii. E multa durere acolo… dar mai e cineva la Budimex. E Hristos. L-am gasit acolo! E unul din locurile in care Domnul nostru Iisus Hristos e prezent! E ciudat cum obisnuim sa mergem de obicei in locurile in care nu e… Doamne ajuta!” Ştiu că o să vi se pară ciudat, dar Alexandra pierduse două luni din timpul ei. Cred că sunt cele două luni de singurătate şi de disperare. Ştefănel are 1 an şi 10 luni – mi-a spus azi Larissa. Împlineşte 2 ani pe 26 octombrie 2009, de Sfântul Dimitrie. Acum timpul a reintrat în matca lui. UPDATE 31 august 2009. Dacă mâine (marţi, 1 septembrie 2009) analizele lui Ştefănel ies bine, poimâine (miercuri, 2 septembrie 2009) de dimineaţă, Ştefănel pleacă acasă, pentru pauză. Se va întoarce pe 16 septembrie, la penultima cură. Pentru următoarele două săptămâni Ştefănel are lapte şi pamperşi. Alexandra mi-a spus că le ajunge fără probleme pentru 2 săptămâni. Mâine mă duc să îi văd şi vă povestesc. UPDATE 2 septembrie 2009. Ieri am fost la Ştefănel. L-am găsit în părculeţul spitalului, se plimba în cărucior. Era vesel. Niciodată nu l-am mai văzut atât de vesel. A râs tot timpul. Şi foarte voinic. Şi-a pus în cap să mute o ditai scândura de la o băncuţă. Şi a reuşit. A alergat, s-a jucat. De la 5 abia la 7.30 s-a săturat de joacă. I-am dus branule şi „fluturaşi”, să aibă de rezervă, la următoarea cură. Şi Sumetrolim sirop, un antibiotic pe care trebuie să îl ia cât stă acasă, să nu facă vreo infecţie. A venit Alexandra Drăgoi şi a adus fotografiile copiilor – mare, mare fericire. Alexandra a mai făcut rost de două pachete de pamperşi pentru Ştefănel. L-a adus şi pe Andrei, puiul ei haios. S-au jucat cu toţii pe topogan. Astăzi de dimineaţă se duce Magda la Ştefănel, îi duce 2 cutii de cereale Milumil şi banane. Pentru Adi, fratele lui Ştefănel, un pacheţel cu dulciuri. Alexandra s-a tuns, îi stă tare bine. Îi cădea părul, îmi spunea că în fiecare dimineaţă trebuia să adune un pumn de păr de pe pernă. I-am spus că de la necaz îi cade părul, aşa cum tot de la necaz a slăbit ca o scândurică. Dar sunt sigură că o să-şi revină. Alexandra a început să prindă viaţă, parcă a reînvăţat să vorbească, a prins curaj. Este bine, una peste alta. Ştefănel. El are rinichii tăiaţi, amândoi. Un sfert din unul, jumătate din celălalt. Tomografia a ieşit perfect, tumora nu a recidivat. Dar, dacă Doamne fereşte se întâmplă din nou, Ştefănel va trece pe dializă şi apoi la transplant de rinichi. Probabil că un transplant va face, dar nu acum. Alexandra abia aşteaptă să plece acasă. Să îl vadă pe Adi, să îi ducă toate cadourile pe care le-a primit de la voi, oameni buni. De acum încolo Ştefănel şi Adi se vor juca cu jucării de copii. Până acum se jucau cu tărtăcuţele din grădină. Apoi, primul lucru pe care îl va face va fi un drum la bancă, apoi unul la magazin. Să cumpere maşina de spălat. Se gândeşte la maşina aina nouă de spălat cu jind. Alexandra aduce apă de la fântână. O doamnă a vrut să îi ofere o maşină de spălat, dar era automată, iar Alexandra nu are apă trasă în casă. Vă mulţumesc tuturor din suflet pentru binele pe care l-aţi făcut. Vă mulţumesc. Şi vă ţin la curent (posibil ca Ştefănel să nu plece azi din spital, ci mâine – cum o zice doctorul).

UPDATE 3 septembrie 2009. A doua analiză a ieşit binişor, leucocitele nu am mai scăzut – aşa că Ştefănel pleacă azi acasă! Salvarea va fi încărcată cu darurile primite de la voi, oameni buni, iar Adi, frăţiorul lui Ştefănel, se va bucura astăzi – ca niciodată – de toate minunăţiile pe care v-aţi gândit să i le trimiteţi şi la care el nici nu visa. P.S. La „încărcarea” salvării ajută Adriana       Ştefănel se întoarce la spital pe 17 septembrie 2009, pentru penultima cură de citoastatice. Ştefănel mănâncă cu mare poftă şi cerealele de la Milumil. De ceva timp vroiam să vă arăt cum am aflat eu de Ştefănel şi de unde a pornit strigătul de ajutor pentru acest copil. Între timp am aflat mai multe… În acelaşi timp cu Ştefănel au mai fost diagnosticaţi identic alţi doi copilaşi, de aceeaşi vârstă. Doar Ştefănel a rezistat. Când a fost operat, Ştefănel nu prea avea şanse… Acum are. Doamne ajută! Aşa am aflat de Ştefănel:

Moş Crăciun e un „tip” foarte simpatic. În cazul nostru, multiplicat. Vine şi el când poate. Important este că vine

UPDATE 9 septembrie 2009. Copiii sunt bine, Alexandra este bine. Ceva în viaţa lor s-a schimbat. A apărut un pic de linişte şi încrederea într-o zi de mâine mai bună. Din bănuţii strânşi în cont, Alexandra a cumpărat maşina de spălat, a achitat impozitul şi ce datorii mai avea la stat, a comandat lemnele pentru iarnă. Astăzi le primeşte. Alexandra a cumpărat de mâncare şi ce nevoi a mai avut prin casă. Copiii vor sta la căldură, datorită vouă, oameni buni. Copiii au ce mânca, datorită vouă, oameni buni. Copiii sunt bine îmbrăcaţi acum – acolo, la ţară, a venit frigul – datorită vouă, oameni buni. Vă mulţumesc din suflet. Acum, când vor veni la spital, Alexandra şi Ştefănel nu se vor mai uita cu lacrimi în ochi la cei care vin la ceilalţi, iar la ei doi – nimeni. Nimeni dintre „colegii” de secţie nu s-au gândit vreodată să le dea şi lor o coajă de pâine sau o linguriţă de lapte. Oare de ce? Alexandra a dat. Din ce a primit a dat. Un copil a făcut febră, i-a dat o sticluţă cu Nurofen din cele 3 primite de la Simona. Un copil a făcut diaree, i-a dat o cutie cu ceai de mentă din cele primite de la Alexandra şi Bogdan. Un copil a avut nevoie de un pampers, am văzut cu ochii mei cum mămica lui „s-a servit” din căruciorul lui Ştefănel… UPDATE 19 septembrie 2009. Ştefănel a venit la spital pe 17 septembrie 2009, joi (joi seara m-am întâlnit cu Alexandra la spital şi mi-a spus că nu are nevoie de nimic, din partea Simonei din Sighet i-am dus un sirop Sumetrolim, 2 blistere de Captopril, un unguent Pimafucin şi încă un unguent). Imediat Ştefănel a început cura de citostatice. Ieri la prânz o terminase pe prima şi era la hidratare. Astă noapte a făcut frisoane şi a adormit abia la 5 dimineaţa. Astăzi, sâmbătă, 19 septembrie 2009, la Ştefănel se duce Zinca, să îi ducă ciorbiţă de pui. Apoi vine în vizită Silvia, din Galaţi. Am vorbit cu Silvia şi îi duce lui Ştefănel următoarele: 1 cutie lapte Milumil Junior, 1 cutie cereale Milumil, 1 pachet pampers nr. 5, piept de pui la grătar, iaurt simplu (fără fructe), brânză Făgăraş, brânză topită triunghiuri, mere, banane. Şi unguentele Cutaden şi Pinafucin, câteva hăinuţe şi o jucărie. UPDATE 21 septembrie 2009. Ştefănel al nostru în Q Magazine. Un articol din 18 septembrie 2009, semnat de prietena nostră, Raluca Botezatu. Foto: prietenul nostru, Bogdan Dincă. Ca să vă facem curioşi: „Il trimit la Bucuresti, sa nu moara la noi!”. Stefanel avea patru luni cand Alexandra i-a descoperit in dreptul rinichilor doua umflaturi, ca doua nuci. A doua zi s-a dus cu el la medicul de familie care i-a pus scurt, fara echivoc, diagnostic…, nu lui Stefanel, ci Alexandrei: „Femeie, esti nebuna! Copilul e perfect sanatos!” Au mai trecut doua luni, timp in care Alexandra si-a dus copilul la o alta consultatie, de data aceasta la o clinica particulara. Si acolo a primit acelasi raspuns, aproape in aceeasi termeni. Cu toate ca atunci lui Stefanel i se facuse si o ecografie. Fix in ziua in care a implinit sase luni, Stefanel a ajuns la Urgenta, la Spitalul din Calarasi, cu febra 40. L-au tinut acolo o saptamana administrandu-i antibiotice pentru tratarea… bronsiolitei. Copilul a facut hemoragie pe gura si pe fund. Abia atunci l-au trimis de urgenta la Bucuresti, la spitalul Budimex. Medicii nu s-au ferit nicicum de Alexandra atunci cand si-au manifestat adevarata lor ingrijorare: „Il trimitem la Bucuresti sa nu moara la noi!” Soapte uscate in rugaciunea inimii. Au plecat spre Bucuresti, ce-i drept, cu o salvare, dar fara niciun fel de asistenta medicala. Doar cu sofer. In tot timpul asta, Stefanel a sangerat necontenit. Pentru Alexandra clipele nu s-au tarat niciodata atat de incet. Soaptele i se uscasera in rugaciunea inimii. A durat un timp fara sfarsit, un rastimp uitat, ca intre doua visuri nereamintite. Si au ajuns la Bucuresti. Medicul de garda s-a uitat la Stefanel, s-a uitat la ecografia facuta in urma cu doua luni la Calarasi si a pus ghilotina: „Ce bronsiolita, doamna, ca asta e cancer in buna regula!”… Mai departe puteţi citi aici:

http://www.qmagazine.ro/articole/3862/Are-cancer-copilul-asta-nu-e-bun.html

UPDATE 23 septembrie 2009. Astăzi mă duc la Ştefănel să îi duc tetine pentru biberon. Are o stare mai nervoasă, medicul spune că din cauza citostaticelor, şi rupe cu dinţii tetinele. UPDATE 24 septembrie 2009. Ieri, pe 23 septembrie, Ştefănel a primit lăptic de la Cornelia şi brânzică de vaci de la Andreea. Astăzi mă duc cu Ioana în vizită. UPDATE 25 septembrie 2009. Ieri, pe 24 septembrie, Ştefănel a primit Pampers, Cereale Milumil, sirop Sumetrolim, unguent Pimafucin, încă un unguent, Epitheliale (pentru o iritaţie la mânuţe) hăinuţe, banane, mere şi 50 RON. De la Ioana şi colegii ei. Astăzi aşteptăm să vedem dacă le drumul acasă. UPDATE 29 septembrie 2009. Ieri, pe 28 septembrie, am fost la Ştefănel. I-am dus biberoane noi şi alte tetine. Şi iaurturi. I-am dus banii de la Ioana, 50 RON, să aibă pentru mâncare. Corina şi Larisa le-au dus copiilor din salon fructe. Ştefănel mai are de stat vreo două zile în spital. Posibil să îi dea drumul acasă mâine. Dacă nu, poate poimâine. UPDATE 1 octombrie 2009. Ştefănel pleacă azi acasă. Se întoarce joia viitoare, pe 8 octombrie 2009. Sperăm cu toţii că săptămâna viitoare va fi ultima cură cu citostatice. Pe 26 octombrie 2009 împlineşte 2 ani şi e musai să mănânce şi el un pic de tort. Doamne ajută! UPDATE 16 octombrie 2009. Din lipsă de net (o perioadă) sau de timp (următoarea perioadă) nu am mai scris nimic despre Ştefănel şi ceilalţi copii. La Ştefănel şi la copii am mai fost cu Lia joi, pe 8 octombrie 2009 – cu jucarii (trimise la mine de Adrian, Simona, Andreea, Mihai, Mia şi Corina şi jucării strânse de Lia de la Oameni Darnici) şi joi, 15 octombrie 2009, cu obiecte de igienă, lapte, pampers etc. Ştefănel a primit de la Lia o cutie de lapte Milumil Junior, o cutie de cereale Milumil, ceai Humana, pampers, papucei, jucării, păturică etc. Eu i-am dus piept de pui la grătar şi legume. Ştefănel rămâne în spital până luni, 19 octombrie 2009, pentru că tuşeşte un pic iar medicul curant se teme să nu facă febră şi alte complicaţii. Analizele au ieşit foarte bine azi, după cura de citostatice. UPDATE 17 octombrie 2009. Ieri m-am întâlnit cu Ioana la spital. Ioana a adus papa bun şi jucării tuturor copiilor (care mai erau în spital, 15). Ştefănel era bine, se juca. Se pare că asta a fost ultima cură de citostatice, de văzut la Bucureşti cred că îl vom mai vedea doar când vine la control. Probabil lunar. Vom vedea… Până una alta mai rămâne un hop de trecut. Ziua lui, pe 26 octombrie 2009, când Ştefănel va împlini 2 ani. Doamne ajută! UPDATE 19 octombrie 2009. Ştefănel a terminat citostaticele. A plecat astăzi acasă. Se mai întoarce în spital doar la control, după 26 noiembrie 2009. Dacă doriţi să îi trimiteţi ceva până atunci:

Ciocoi Alexandra

Comuna Independenţa, judeţul Călăraşi.

UPDATE 20 octombrie 2009. Astăzi am vorbit cu Alexandra. Ştefănel este bine, Adi este bine. Le-a făcut cald în casă. Ştefănel a primit liber de la medic să mănânce orice, a scăpat de dietă. Singurul lucru de care are nevoie este laptele praf Milumil Junior. UPDATE 6 noiembrie 2009. Aproape în fiecare zi vorbesc cu Alexandra. Mă sună mereu, să mă întrebe ce mai fac, dacă sunt bine. O mai sun şi eu, să o întreb ce are nevoie. Acum două săptămâni, pe 24 octombrie, tăticul lui Ştefănuţ Florescu, domnul Nini Florescu, a dat o fugă cu maşina până la ei, în judeţul Călăraşi (comuna Independenţa) – îi mulţumesc din suflet, aveam de trimis 4 sacoşe imense, cu hăinuţe primite de la doamna Corina, din Germania. Toate lucruşoarele, mai ales de iarnă, le-au venit perfect lui Ştefănel şi lui Adi. Domnul Nini i-a dus cadou 2 cutii de lapte. Lui Ştefănel i-am trimis o maşinuţă teleghidată pentru ziua lui, ataât m-a ţinut buzunarul. Şi o jucărie pentru Adi am trimis, că şi el e copil. Alexandra a primit şi pachetul de la Lia, totul i-a venit perfect. Acum urmează să îi trimitem încălţăminte de iarnă, numărul 20-21 pentru Ştefănel şi 30-31 (merge şi 32, avem) pentru Adi. Dacă vă mai gândiţi din când în când la Ştefănel şi vreţi să îi trimiteţi ceva, de lapte praf are nevoie: o cutie de Milumil Junior pe săptămână. Şi de biberoane, încă nu a învăţat să bea cu cănuţa. Ştefănel este bine, mănâncă bine, râde, învaţă să vorbească. Doamne ajută. UPDATE 8 noiembrie 2009. Ce am uitat să vă spun: acum Ştefănel are voie să mănânce de toate. I-am scris povestea:

http://isabellelorelai.wordpress.com/2009/11/08/doamna-asta-nu-e-raceala-asta-e-cancer-stefanel-unul-din-trei

UPDATE 16 noiembrie 2009. Ce m-aş face fără Lia? Ea este Regina coletelor (că are poşta aproape – eu sunt în curs de perfecţionare). După ce ne-am întâlnit de trei ori la mine acasă, unde am „potrivit” hainute pentru fiecare, după trei drumuri la spital, după ce am cuplat ce avea fiecare de trimis lui Fabian, apoi lui Cosmin, Găbiţei etc, Lia m-a scos din necaz cu pachetul pentru Ştefănel. Ne-am întâlnit săptămâna trecută (într-o noapte, ca huhurezii) şi i-am înmânat hăinuţe şi încălţări pentru Ştefănel, Adi şi Alexandra – din partea Imeldei, Simonei şi a doamnelor de la Salvează Vieţi – Oana, Carmen şi Simona. Ceea ce „bănuiam” eu că ar însemna 7-8 kg, s-a dovedit a fi 20 kg. Aşa că Lia a făcut 3 colete. Şi le-a şi plătit (eu fiind lefteră cu acte în regulă). Lia: „Draga mea, am pus dimineata la posta cele 3 colete pentru Alexandra, 24 de kg. In afara de hainute si incaltari ce mi-ai dat tu, i-am pus eu geanta de voiaj, lapte praf, pampers, crema de fundulet, biberoane, servetele, dulciuri, pasta, periuta si sampon de copii. Te pup si tinem legatura”. Lia, mulţam!

.

Steluţele de mare

.