Archive for iulie 11th, 2009
Nesimţirea. Fără ghid
Aţi văzut vreodată cum „se strecoară” un om în cârje pe lângă maşinile parcate pe trotuare? Dar o persoană cu handicap în fotoliu rulant? Sau mămicile cu bebeluşi în cărucioare, sau copiii pe trotinete, sau bătrânii în baston? Nici nu o să vedeţi, pentru că nu au cum să o facă… Pe carosabil, deci. Pentru că nesimţiţii au prioritate.

Credeţi că nu era loc mai în spate, să facem şi noi un „slalom de trotuar”? Era. Dar…

Cum trebuie sa te porti ca sa-ti indispui semenii? Care sunt trasaturile definitorii ale nesimtitului carpatin? Cat e instinct si cat premeditare in comportamentul lui de zi cu zi? In transportul public sau pe trotuar, la restaurant sau in intimitatea propriului apartament, la biserica sau la teatru, nesimtitul roman corodeaza nervi, provoaca stupori si te impinge spre o vorba a lui Mark Twain: „Omul e singurul animal care roseste. Sau ar trebui s-o faca”. Ghidul nesimţitului – Radu Paraschivescu
Agenţia Naţională pentru Persoanele cu Handicap doarme. Primăria doarme. Poliţia doarme. În loc să o ia cu toţii la pas pe trotuarele din Bucureşti şi să dea amenzi, se vaită că nu sunt locuri de parcare. Convenabil. Nici să facă bani nu ştiu. Sectorul 3 este plin de parcări. Atât de plin încât ca să poţi folosi trecerile de pietoni trebuie să ştergi cu gardoraba din dotare câte două maşini. Da, parcările nu au ţinut cont de trecerile de pietoni. Şi dacă eşti pieton şi te-ai apucat să treci când unul parcat pe trecerea de pietoni dă în marşarier, dă şi peste tine. Fix pe trecerea de pietoni.



Parcarea amenajată este la 3 metri mai încolo.
Nesimtirea e un virus redutabil, cu instalare rapida si efecte demolatoare. Ea se instaleaza in aproapele anonim, dar ii afecteaza mai mult pe cei din jur. Nesimtitul devine pe zi ce trece o prezenta constanta, greu de evitat si imposibil de strunit, in tren sau la opera, in autobuz sau la biserica, in parc sau la teatru, in Parlament sau la bloc, reprezentantii acestei categorii fondeaza un cult volatil, fara agenda si fara orizont. Religia lor e sfidarea celorlalti. Ghidul nesimţitului – Radu Paraschivescu
În dreptul rampelor de acces (pantele de pe trotuar spre carosabil) făcute pentru persoanele cu handicap din fotoliile rulante, ori sunt parcate maşini, ori s-au montat stâlpi de plastic pentru a împiedica parcarea. Iar majoritatea şoferilor trăiesc cu impresia că acele rampe au fost făcute pentru ei, ca să parcheze mai uşor pe trotuar…

Ăsta e de comă. A parcat maşina exact între cele două intrări în parcarea amenajată.



Nesimţitul român este agentul unei molime căreia societatea nu i-a aflat leacul. Nesimţitul e totuna cu bădăranul, mojicul, ţăpârlanul (însoţit de ruda dumisale, ţoapa), neamul prost, mârlanul sau ghiolbanul. Nesimţitul e o alcătuire stridentă, cu o uluitoare capacitate de a fi vociferant mereu şi de a nu se replia niciodată. El e întotdeauna în apele lui, fără să cunoască stinghereala. Nesimţitul nu roşeşte. Mediul lui optim e spaţiul public. Ghidul nesimţitului – Radu Paraschivescu
Şi un pic de prostie, că nu se poate fără. Treceţi, dacă aveţi pe unde…








-ro_blue.png)








