Archive for iunie 2009
Steluţele de mare. Cristi Ionuţ Racz. Despre cum sistemul te învaţă să mori când tocmai ai împlinit 15 ani
Este rău. Acesta este adevărul. Situaţia este din ce în ce mai gravă. Indiferent de „motorul de căutare”.
Doctorul german îi spune Cristi. Bunica şi ceilalţi din familie îi spun Ionuţ. Eu am să spun că acest copil de la ţară este victimă.
Cristi Ionuţ Racz este victima tuturor („mai puţin” a celor care i-au decis soarta, care vor spune sec: ghinionist).
Şi victimă sigură a unei sume de bani. 12.000 de euro.
De atât mai are nevoie Cristi Ionuţ ca să nu moară. De 12.000 de euro.
Cristi Ionuţ are leucemie limfatică acută. Are 15 ani. I-a împlinit pe 11 mai 2009, pe un pat de spital, cu citostatice în loc de tort. A fost diagnosticat în 2008. Este internat de 5 luni la un spital din Germania, în aşteptarea unui transplant de măduvă. A primit cu greu banii de la minister – tatăl lui vitreg a făcut greva foamei pentru asta – dar în suma aprobată, de 121.000 de euro, nu era inclusă şi suma de 15.000 necesară găsirii donatorului.
Starea lui Cristi Ionuţ este critică. Viaţa lui Cristi Ionuţ Racz depinde de 12.000 de euro, bani necesari pentru găsirea unui donator compatibil. Căutarea donatorului costă 15.000, dar 3.000 de euro îi are.
Povestea lui Cristi Ionuţ Racz. Golgota unui copil
Cristi Ionuţ a rămas orfan de tată când era foarte mic. A rămas în grija bunicii, într-un sat din Suceava. Mama lui a plecat la Vatra Dornei, unde s-a recăsătorit şi a mai avut trei copii. Mama venea în vizită cât de des putea. În vacanţa de vară a venit să îl vadă pe Cristi Ionuţ. Copilul nu se simţea prea bine aşa că l-a dus la Iaşi, la analize. Pe 15 septembrie 2008, Cristi Ionuţ era deja internat la Spitalul Sfânta Maria din Iaşi. Fusese diagnosticat cu leucemie şi începuse chimioterapia. Tratamentul nu dădea rezultate, testele ieşeau din ce în ce mai prost. Mama a fost sfătuită să ducă copilul în străinătate, i-a fost recomandată o clinică din Germania, în care să facă tratament, în schimbul a 45.000 de euro. De unde bani? O pensie de urmaş de 400 RON. Casa din Vatra Dornei urma să fie retrocedată. Tatăl vitreg câştiga cât să îi întreţină pe ceilalţi 3 copii. Cât au putut au ajutat vecinii. Au primit un ajutor de primărie, de 400 RON. Apoi s-a ivit posibilitatea de a merge la clinica din Idar Oberstein. Cu formularul E 112 aprobat pentru o lună de tratament. În februarie 2009, Cristi Ionuţ a ajuns la „Klinik für Knochenmarktransplantation und Hämatologie”, la Dr. Wenzel Nurnberger, clinică din oraşul Idar Oberstein, Germania, pentru un nou tratament cu chimioterapie. În martie 2009, Cristi Ionuţ a intrat în remisie, dar numai după 3 săptămâni a făcut recădere. A reînceput chimioterapia, însă starea lui s-a înrăutăţit. Suporta cu greu citostaticele. A intrat în comă. După 4 zile şi-a revenit dar a început să facă convulsii. În aprilie 2009, medicul curant din Germania a spus că fără un transplant, care trebuie făcut până la jumătatea lunii mai, şansele lui Cristi Ionuţ sunt egale cu zero. Părinţii copilului au început atunci întocmirea dosarului pentru obţinerea banilor de la minister: au strâns toate documentele medicale care dovedeau starea critică, au fost traduse în română şi apoi depuse la CAS Suceava. Din aprilie până în mai 2009, timp de 6 săptămâni, tatăl vitreg al copilului, domnul Gheorghiu Constantin, a fost plimbat pe drumuri: de la Suceava la Iaşi, de la Suceava la Bucureşti… sub pretextul că din dosar lipseşte câte un document. Pe 11 mai 2009, Cristi Ionuţ Racz împlinea 15 ani.
Pe 11 mai 2009, medicul curant a pus pe site-ul spitalului un anunţ de ajutor pentru Cristi Ionuţ: „Klinikum Idar-Oberstein: Cristi are leucemie! Klinikum Idar-Oberstein caută donatori de măduvă pentru Cristi! Cristi are nevoie urgentă de un transplant de măduvă osoasă. Costul pentru tratament este aşteptat să fie plătit de sistemul românesc de sănătate, dar nu şi costurile de cazare şi masă, atât pentru Cristi cât şi pentru mama lui, însoţitor. Ei sunt săraci şi nu îşi pot permite să cumpere alimente. Vă rugăm să ajutaţi cu o donaţie! Cristi mai are nevoie de câteva luni de tratament şi de un transplant de măduvă osoasă, fără de care viaţa lui este redusă drastic. Cele 3 surori vitrege au fost aduse în Germania pentru a verifica dacă vreuna este compatibilă. Din păcate nici una nu este (non-HLA-compatibil). De aceea, cu ajutorul unor centre de donare de măduvă osoasă din Ulm, înscrise în Registrul din Germania (ZKRD), căutăm un donator compatibil. Această căutare costă apr. 15.000 de euro”.
Pe 13 mai 2009 dosarul a fost trimis medicilor oncologi de la Fundeni, urmând ca aceştia să aprecieze gravitatea bolii copilului şi să decidă dacă tratamentul este posibil în România sau nu. Pe 18 mai 2009 (data este dovedită prin procesul verbal din dosar) medicii de la Fundeni hotătăsc că Cristi Ionuţ nu este în stare critică şi îi recomandă continuarea tratamentului chimioterapeutic la… Iaşi. La acel moment, doamna Corina Mitrohin din Freiburg a luat legătura cu casa de asigurări din Germania şi le-a expus cazul. Acelaşi lucru l-a făcut şi cu CAS Suceava. În dosarul copilului era o scrisoare a medicului curant, Dr. Nurnberger, în care se atesta starea critică a pacientului Cristi Ionuţ Racz şi necesitatea imediată a unui transplant. Casa de asigurări din Germania a purtat cu dialog cu responsabilii din România. Ca urmare, în data de 20 mai 2009, în cadrul altei şedinţe, aceiaşi medici de la Fundeni şi pe baza aceluiaşi dosar, au atestat că pacientul Cristi Ionuţ Racz poate fi salvat doar de un transplant, iar acest transplant nu se poate face în România. Pe 21 mai 2009, dosarul a plecat de la Fundeni spre DSP Suceava şi apoi la Ministerul Sănătăţii din Bucureşti. Ajuns la minister, dosarul a fost considerat… incomplet. Lipsea planul de costuri detaliat al operaţiei. Curios, deoarece acel plan fusese trimis de către medicul curant, dr. Nurnberger, încă din data de 14 aprilie 2009. Pe 23 mai 2009, ca un făcut, Cristi Ionuţ a făcut recedăre. Transplantul amânat, nu se ştia până când. A reînceput chimioterapia. Pe 25 mai 2009, tatăl vitreg al lui Cristi Ionuţ, domnul Constantin Gheorghiu, a obţinut aprobare de la Primăria Capitalei pentru a face greva foamei în faţa Ministerului Sănătăţii.
Pe 27 mai 2009 a intrat în greva foamei. În iunie 2009 i-a fost aprobat dosarul.
Pe 15 iunie 2009, Cristi Ionuţ nu mai răspunde la chimioterapia actuală şi trebuie schimbat tratamentul. Singura speranţă pentru el este acum Clofarabine, un tratament care trebuie… aţi ghicit, aprobat din nou de minister ca să fie plătit, nu era în planul de tratament. Săptămâna trecută, miercuri mai precis, Dr. Nurnberger a trimis o scrisoare la DSP Suceava pentru aprobare dar… aţi ghicit din nou: nu a primit niciun răspuns.
Cristi Ionuţ trebuie să înceapă noul tratament cel târziu joi, 18 iunie 2009. Apoi ar trebui să facă transplantul. Dar fără cei 12.000 de euro pentru găsirea donatorului nu este posibil.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BRD – Vatra Dornei
RON: RO 53 BRDE 340 SV 1801 8733 400
EURO: RO 71 BRDE 340 SV 2938 5803 400
Cod SWIFT: BRDEROBU
Titular: Gheorghiu Constantin
Contact: 0749 765 908, 0747 064 269, 0755 168 650.
Articolul scris de Corina Mitrohin despre Cristi Ionuţ, pe site-ul „Români la Freiburg” – aici. Cristi Ionuţ la Poveştiri Adevărate Acasă TV pe 27 aprilie 2009 – aici, 8 mai 2009 – aici şi pe 28 mai 2009 – aici. Anunţul de cerere de ajutor pentru Cristi, pe site-ul spitalului – aici. Un film realizat de Dr. Nurnberger, în limba germană, despre tratamentul leucemiei acute la copii şi despre transplant – aici.
UPDATE 21 iunie 2009. Cristi Ionuţ este susţinut şi de Asociaţia Umanitară M.A.M.E.
Asociaţia Umanitară M.A.M.E.:
http://asociatiamame.com
UPDATE. 24 iunie 2009. De la Asociaţia Umanitară M.A.M.E.: „Astazi dimineaţă (24.06.2009) am vorbit cu tatal copilului, domnul Gheorghiu Constantin, de la care am vesti noi. Ionut a fost mutat la o alta clinica in orasul Dusseldorf, in vederea efectuarii tratamentului preliminar transplantului. Intre timp se vor face analizele celor 6 donatori existenti si asteptam sa vedem proportia compatibilitatii. Iar din punct de vedere financiar situatia nu este deloc roz. S-au mai strans aproximativ 2.000 de euro. Ar mai fi nevoie de 10.000 de euro”.
UPDATE TRIST. 25 iunie 2009.
De la doamna Corina Mitrohin: Cristi Ionut nu mai este, de ieri, 24 iunie 2009, printre noi. Costurile repatrierii trupului neinsufletit sunt estimate între 5.000 şi 6.000 de euro. Cifra exacta se va afla in decursul zilei de astazi. Sa ajutam, fiecare dupa cum putem, familia in acest moment de nemarginita durere…
Klinikum Idar-Oberstein: Cristi ist leukemiekrank!
Klinikum Idar-Oberstein: Dringend Knochenmarkspender für Christi gesucht!
Am 11. Mai 2009 ereilte uns die Mitteilung von Christis behandelnden Arzt, Herrn Dr. Wenzel Nürnberger vom Klinikum für Knochenmarktransplantation u.
Hämatologie/Onkologie in Idar-Oberstein, dass Christi nun dringend eine Knochenmarktransplantation benötigt.
Wie Sie unten unter “vorangegangene Berichterstattungen” erfahren können, werden die Kosten für die medizinische Behandlung voraussichtlich vom rumänischen Gesundheitssystem gedeckt, jedoch nicht die Unterbringungs- und Verpflegungskosten sowohl für Christi ausserhalb der stationären Aufnahme als auch für seine Mutter als Begleitperson. Ohne die Sicherstellung dieser Kosten könnte Christi nicht in Deutschland lebensrettend behandelt werden, da sich seine Familie weder den Aufenthalt, die Verpflegung noch die Reise leisten kann. Die Folge: Christi würde Armut bedingt versterben.
Bitte helfen Sie mit Ihrer SPENDE!
Christi muss noch für einige Monate behandelt werden. Zuallererst benötigt er jedoch eine Knochenmarktransplantation, ohne die seine Lebenserwartung drastisch eingeschränkt ist.
Zwischenzeitlich haben wir bereits Christis drei Geschwister nach Deutschland geholt, um zu überprüfen, ob eines ein geeigneter Knochenmarkspender sein könnte. Leider war keines seiner Geschwister geeignet (nicht HLA-compatible).
Nun wird mit Hilfe des Zentralen Knochenmarkspende-Registers Deutschland (ZKRD) in Ulm ein geeigneter Spender gesucht. Jedoch kostet auch diese Suche ca. 15.000,- Euro.
Informationen darüber, wie Sie Knochenmark spenden können, erhalten Sie beim Zentralen Knochenmarkspende-Register Deutschland.
VORANGEGANGENE BERICHTERSTATTUNGEN
Christi ist 15 Jahre jung, eigentlich hat er noch sein ganzes Leben vor sich und doch kämpft er bereits um sein Leben.
Cristi lebt mit seiner Familie im jungen EU-Migliedsstaat Rumänien, in dem es seit kurzem erst möglich ist, Kinder die im Heimatland aufgrund schlechter Versorgungsstrukturen nicht medizinisch behandelt und oder operiert werden können, können nun in einem anderen EU-Mitgliedsstaat wie zum Beispiel Deutschland medizinisch versorgt werden. Voraussetzung ist, die Kinder bzw. ihre Eltern sind Krankenversichert.
Jedoch berücksichtigt die Kostenübernahme des rumänischen Solidarsystems nicht die Kostenübernahme für die Aufenthalts- und Unterbringungskosten eines Elternteils. Genau daran scheitern die allermeisten Hilfegesuche und so sterben nicht selten Kinder Armut bedingt. Ein unhaltbarer Zustand, wie wir finden und daher kämpfen wir von Kind zu Kind – nun für Christi!
Familie Fischer aus Wuppertal nahm sich diesem Hilfegesuch an und wir unterstützen nun gemeinsam mit Herrn Dr. Nürnberger vom Klinikum Idar-Oberstein, in dem Cristi behandelt wird, den Aufenthalt. Die Anwesenheit seiner Mutter ist sowohl für den gesamten Therapievelrauf als auch im besonderen für den Heilungsprozess sehr sehr wichtig!
Da Christi wiedererwartend eine Knochenmarktransplantation benötigt, ist die Anwesenheit seiner drei Geschwister ebenfalls für insgesamt 2-4 Tage notwendig. Daher ist ein Transport der Geschwister am 05. April 2009 von Rumänien nach Idar-Oberstein (D) organisiert worden, damit Christis Ärzte von seinen Geschwistern eine mögliche Knochenmarkspenderin ermitteln können.
Derzeit fehlen noch Spenden zur Sicherung der Aufenthalts – und Verpflegungskosten. Ohne die Sicherstellung dieser Kosten in Höhe von ca. 8.000,- Euro über Spenden muss Christi mit seiner Mutter wieder nach Rumänien abreisen, das jedoch wäre Christis Todesurteil – BITTE HELFEN SIE MIT!!!
.
Steluţele de mare
.
Salvaţi Steluţele de mare. Melissa Pricope are nevoie de dreptate şi de ajutor
Melissa şi prietena ei, Athena, au fost aruncate pe ciment de la o înălţime de peste 10 metri, de pe un tobogan gonflabil. Acum 3 ani un accident îngrozea Deva. Un tobogan gonflabil de 500 kg a fost luat de vânt accidentând grav doi copii. Proprietarul toboganului nu avea autorizaţie pentru amplasarea în parcul de distracţii.
Melissa Pricope are şi 7, şi 4 ani în acelaşi timp. A rămas agăţată în timp, de o zi care i-a schimbat viaţa în rău, pe 26 mai 2006.
Athena Călăneanţiu s-a recuperat bine, a terminat clasa I la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Deva.
Melissa a rămas fără o parte din emisfera dreaptă a creierului mare. Mai precis fără 80%. Gândirea ei a rămas la vârsta pe care o avea când s-a întâmplat accidentul: 4 ani. Retard de 4 ani. În ianuarie 2009, Melissa a împlinit 7 ani. Are pareză pe partea stângă. Are o orteză specială la piciorul strâng şi nu poate merge decât sprijinită. Nu îşi poate mişca mâna strângă. Vederea i-a fost afectată, are cinci dioptrii la ochiul stâng, iar cu dreptul priveşte undeva în sus. Melissa a reînvăţat să mestece, să înghită, să vorbească. Vrea să meargă la şcoală. Încă nu poate.
Din 2006, Melissa îşi petrece timpul în clinici de recuperare. A stat în comă, nu i s-au dat şanse de viaţă. „Cand a ajuns la spital, avea capul cat o lubenita de 15 kilograme. I se umflase. Era acoperit cu o punga din plastic pe care scria „Nu atingeti!”. Cand medicii i-au scos punga, i-am vazut creierul. Avea craniul spart, si numai pielea capului ii impiedica creierul sa nu se imprastie”, isi aminteste mama Melissei. Apoi a fost operată la două săptămâni de la accident. A trăit. Melissa trăieşte însă într-o copilărie care nu este a ei.
Familiile celor două fetiţe l-au dat în judecată pe proprietarul toboganului. A fost obligat la plata lunară a unei sume de nimic. Nici aşa Melissa nu a văzut niciun ban.
Melissa are nevoie de o orteză specială pentru mâna strângă, care să ajute ca tendonul să nu se scurteze ireversibil, şedinţe de recuperare în clinici specializate şi de două aparate pentru exerciţii. Doar aparatele costă 1.500 de euro. Orteza pentru mână – alte câteva sute de euro.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Raiffeisen Bank – Deva
RO 42 RZBR 0000 0600 0859 0054
BancPost – Deva
RO 96 BPOS 8050 1843 224 RON 01
Titular: Căldăraru Claudia Steluţa (mama Melissei).
Contact: Mihai Radic (Hunedoreanul) E-mail: redactia@mail.hunedoreanul.ro , Tel.: 0254/235.562.
“Vă rog, să mă fac bine, să fiu un copil normal…”
Rugămintea Melissei,
Rugămintea unui copil… normal:
Povestea Melissei, pe 22 februarie 2007
Dosarul tragediei in timpul careia doua fetite din Deva au fost la un pas de a muri dupa ce au fost aruncate de la o inaltime de peste 10 metri de un tobogan gonflabil de 500 de kilograme a ajuns in fata instantei de judecata.
Imagini de cosmar. Accidentul a improscat cu sange Serbarile Cetatii. Zeci de oameni care s-au aflat atunci in preajma stadionului din Deva au ramas in minte cu imagini de cosmar. Doua trupuri de copii azvarlite pe caldaram de la inaltimea unui bloc de patru etaje. Aceleasi trupuri zacand apoi intr-o balta de sange!
Au trecut noua luni de atunci. Dosarul este pe masa instantei. Astazi, mamele fetitelor vor sta fata in fata cu proprietarul toboganului care le-a nenorocit copiii. Amora Farcasanu si Claudia Pricope il vor privi in ochi pe oradeanul Ion Antonescu. Pentru prima data de la teribilul accident. Barbatul nu avea autorizatie pentru a amplasa toboganul groazei in parcul de distractie al manifestarii organizata de Primarie. Politia a demarat atunci o ancheta pentru a stabili cauzele accidentului, Antonescu fiind cercetat penal pentru vatamare corporala grava din culpa.
“Vrem dreptate!”. Aceasta este dorinta celor doua mame care au asistat neputincioase la crunta intamplare si inca se mai tem de urmarile ei. “Copiii nostri au ramas cu sechele. Toboganul acela le-a distrus viata. Si lor, si noua, familiilor. Dar vrem dreptate! Vrem ca vinovatii sa plateasca, pentru ca alti parinti sa nu fie nevoiti sa treaca prin ce trecem noi”, spun femeile. Athena-Ioana Calaneantiu are sase ani si a zacut mult timp pe patul spitalului din Tg. Mures intorcandu-se acasa, la Deva, cu o pareza faciala. Timp de trei luni, a inghitit zilnic cate 30 de pastile. Tratamentul trebuie continuat. In fiecare luna, fetita e supusa unui control neurologic. Chiar daca familia nu i-a spus prea multe despre accident, Athena stie ca a fost victima unei grozavii. “Cred ca Dumnezeu m-a ajutat sa trec prin asta”, e convinsa fata. Cand s-a trezit din coma, la spitalul din Tg. Mures, si a intrebat speriata unde se afla, maica-sa a incercat sa-i atraga atentia raspunzandu-i brusc: “In vacanta”. Melissa-Ioana Pricope a fost mai putin norocoasa. Verdictul medicilor era sinistru. Fara o interventie chirurgicala pe creier, copila ar fi pierit clar. Dar nici operatia nu-i garanta mare lucru. “Cand a ajuns la spital, avea capul cat o lubenita de 15 kilograme. I se umflase. Era acoperit cu o punga din plastic pe care scria „Nu atingeti!”. Cand medicii i-au scos punga, i-am vazut creierul. Avea craniul spart, si numai pielea capului ii impiedica creierul sa nu se imprastie“, isi aminteste mama Melissei, care mai spune ca a avut la dispozitie doar cateva ore sa-si dea acordul pentru complicata interventie.
“Ce daca e romanca…” Mama Melisei, Claudia Pricope, vorbeste pentru prima data public despre episoadele in care a fost cat pe ce sa-si piarda copilul. Spaima n-a parasit-o nici acum. Fetitei ei ii lipseste o bucata din creier. Are hemipareza pe partea stanga si se deplaseaza intr-un scaun cu rotile. “Are momente cand nu te poti intelege cu ea. Face atacuri de panica. Isi fixeaza ochii in tavan, striga continuu <Nu, nu, nu> si incearca sa se ascunda acoperindu-si fata cu tot ce gaseste prin preajma. Cand isi revine, incerc sa aflu ce a avut. Nu-mi spune decat ca asa trebuie sa fie”, povesteste Claudia Pricope. Femeia rememoreaza secventele grozaviei. Puse cap la cap, depasesc imaginatia. 6.000 de euro si 30.000 de lei a costat, pana acum, tratamentul Melissei, care a reusit sa ajunga si in trei clinici austriece. “Am avut noroc cu medicul surorii mele stabilita la Graz. Dupa ce am primit un bilet de trimitere de la el, fata mea a fost supusa unor investigatii amanuntite. L-am auzit spunand: „Ce daca e romanca. Inainte de toate, e un copil”, isi aminteste mama Melissei, adaugand ca fetita, care continua tratamentul si recuperarea, va trebui sa ajunga din nou la clinicile din Graz la jumatatea anului.
Petitie la Cotroceni. Mamele fetelor considera ca vina apartine atat oradeanului Ion Antonescu, cel care si-a amplasat ilegal toboganul in parcul de distractii, cat si Primariei care a organizat evenimentul la care a avut loc accidentul. Ele mai spun ca au motive sa creada ca autoritatile au incercat taraganarea cazului. “Lunile treceau si nimeni nu ne mai spunea nimic. Proprietarul toboganului nici macar nu a telefonat sa vada daca fetele traiesc. A sunat doar cumnatul sau, acuzandu-ne ca lui Antonescu i-a fost ridicata autorizatia de functionare din pricina noastra“, povesteste mama Athenei. Pentru ca trecuse deja jumatate de an de la accident si nu mai aflau nimic despre mersul anchetei, in 5 decembrie 2006, Amora Farcasanu a trimis o petitie Presedintelui Romaniei. Dupa doua saptamani, consilierul de stat Gabriel-Cristian Piscociu ii trimitea un raspuns prin care anunta ca sesizarea ei a fost trimisa, pentru analizare, la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, urmand sa-i fie comunicata solutia adoptata. “Dupa o luna de la acest raspuns, am primit si citatia de la instanta. Dosarul ajunsese pe masa judecatorilor”, mai spune Amora Farcasanu.
Ajutor de 59 de lei! Pentru ca isi creste singura copiii, tatal Athenei parasindu-o de mult, pentru o viata mai buna in Australia, Amora a batut la usa Primariei in speranta ca ar putea beneficia de o alocatie de sustinere pentru familia cu un singur parinte. In octombrie 2006, cererea femeii a fost aprobata, ea primind ca alocatie fabuloasa suma de… 59 de lei! “Atat costa chinul si durerea prin care au trecut copilul meu si toata familia mea si a celeilalte fetite accidentate!”, ofteaza femeia. Ea mai spune ca reprezentantii Primariei le-au dat fetitelor un ajutor de circa 1.000 de euro prin Serviciul public de asistenta sociala. “Pentru ca toboganul a fost amplasat pe un teren care apartine Primariei“, sustine Amora Faracasanu ca i-ar fi motivat la vremea respectiva viceprimarul Florin Oancea. “Ma gandesc cum ar fi tratat autoritatile acest accident daca s-ar fi intamplat intr-un an electoral?”, e curioasa totusi femeia.
Incredibil! In urma cu noua luni, Melissa-Ioana Pricope si Athena-Ioana Calaneantiu au vazut moartea cu ochii, dupa ce au fost aruncate de la o inaltime de peste 10 metri de un tobogan gonflabil de 500 de kilograme luat de vant. Accidentul s-a petrecut langa Stadionul din Deva, in prima zi a Serbarilor Cetatii. Fetitele au fost transportate in coma la Spitalul din Targu Mures, medicii fiind rezervati in privinta sanselor de supravietuire. Proprietarul toboganului, oradeanul Ion Antonescu, nu avea autorizatie pentru amplasarea acestuia in parcul de distractii al manifestarii. Dupa noua luni de la accident, cele doua fetite au aflat prea putine despre cosmarul prin care au trecut. Pentru familiile lor un singur lucru conteaza: ca au supravietuit! Athena are puterea sa surada. Melissa a ramas fara 80% din partea dreapta a creierului mare. Partea stanga a intregului corp nu si-o poate misca. Sta toata ziua in pat sau in scaunul cu rotile. Are orteza la piciorul stang (un aparat care o ajuta sa faca doar cativa pasi, sustinuta de ambele maini), are cinci dioptrii la ochiul stang, iar cu dreptul priveste undeva in sus. Uneori, maica-sa o duce la gradinita. “Nu vreau s-o despart de mediul acela. Sunt sigura ca o ajuta. Inainte de accident, vorbea si canta in limba germana; acum nu-si mai aminteste nici daca a mancat. Am trecut prin adevarate chinuri s-o reinvat sa vorbeasca, sa mestece, sa inghita. Imi pare rau ca nu-si mai aminteste nimic despre copilaria ei. Si am incercat din rasputeri sa o fac sa fie cat mai frumoasa”, povesteste Claudia Pricope, adaugand ca inca se teme pentru ea. Cand Melissa adoarme in timpul zilei, femeia spune ca o trezeste la fiecare doua ore, o intreaba ceva si asteapta sa-i raspunda. Noaptea, ii verifica pulsul si o atinge in stanga pieptului, in dreptul inimii. La acelasi interval de timp. Sa se asigure ca traieste.
Promisiune dumnezeiasca. Dupa ce si-a vazut copilul ramas in viata, Amora Farcasanu a luat o decizie care a starnit curiozitatea celor din jur. Femeia a intrat in randul baptistilor. Ea spune ca asa i-a promis lui Dumnezeu, chiar in seara accidentului. “Cand am ajuns la Spitalul din Deva, unde au fost aduse fetitele noastre, inainte de-a fi trimise cu SMURD-ul la Tg. Mures, am vazut un om stand in genunchi. Se ruga pentru un pacient. Nu-mi amintesc decat ca eu urlam si repetam continuu numele Athenei. Mi-a spus sa ma rog la Cel de Sus si-mi va ajuta copilul. Am promis sa ma pocaiesc daca Athena va trai”, rememoreaza Amora.
Primaria a contestat amenda. Potrivit lui Viorel Chis-Serban, director al Oficiului Judetean pentru Protectia Consumatorului (OJPC) Hunedoara, Primaria Deva a fost amendata pentru ca a permis amplasarea toboganului gonflabil in parcul de distractii din zona Cetatii fara ca acesta sa aiba autorizatie. Chis evita insa sa declare valoarea amenzii, motivand ca Primaria a atacat in instanta decizia OJPC si amenda ar puta fi anulata. “Pot spune doar ca incadrarea a fost intre 1.000 si 5.000 de lei. Nu pot da cifre inainte ca sentinta sa ramana definitiva. Primaria a facut recurs, iar acesta se va judeca, luni, la Tribunal”, afirma directorul OJPC Hunedoara. Luni, in 26 februarie 2007, se implinesc exact noua luni de la cumplitul accident in care cele doua fetite au fost la un pas de moarte.
Ajutor pentru Melissa. Melissa Pricope are in continuare nevoie de tratament si de recuperare. La mijlocul anului 2007, in 24 august, ea se va reintoarce la clinicile din Austria, pentru noi investigatii. Pana atunci, va cutreiera spitalele si centrele de recuperare din Tg. Mures, Sibiu si Oradea. Investigatiile la care va fi supusa in strainatate costa enorm. Doar pentru a ajunge acolo, copila are nevoie de 3.000 de euro. Cei care vor sa-i dea o mana de ajutor, o pot face. Pe numele mamei fetitei a fost deschis, la Raiffeisen Bank – Sucursala Deva, contul numarul RO42RZBR0000060008590054.
Monna Voinescu – Old Hunedoreanul – Viaţă distrusă de un tobogan – aici.
.
Steluţele de mare
.
Tincuţa Baltag. Cu şi pentru România din suflete
Primul lucru la care m-am gândit când am cititit ştirea asta a fost: americanii vor fi fericiţi să îi aibă. „Doi studenti din Romania au castigat marele premiu la o conferinta internationala din Olanda. Claudiu Bârsilă si Laura Spânu au descoperit noi date privind autismul, dupa un an de cercetare in laboratorul de neurostiinte al Universitatii de Medicina si Farmacia „Carol Davila” din Bucuresti. Descoperirea lor le-a adus marele premiu la conferinta internationala din Olanda, la care au participat studenti la medicina si tineri medici din 55 de state, printre care Japonia, SUA, China, Canada, Marea Britanie” (mai multe aici). Apoi m-am întrebat: oare au plecat deja în străinătate? Oare se mai întorc? Apoi m-am gândit la doamna Tincuţa Baltag şi la bursele „Fundaţiei Dinu Patriciu”. Şi la premii.
Tincuţa Baltag
http://tincutabaltag.ro
A absolvit programul MBA al „Bucharest School of Management”. Din 2007, Tincuţa Baltag s-a ocupat de înfiinţarea Fundaţiei Dinu Patriciu, de stabilirea strategiei pe termen lung şi de coordonarea programelor fundaţiei. Din 2009 a fost aleasă preşedinte al Consiliului Director al Forumului Donatorilor din România, pentru o perioadă de 2 ani, având ca misiune promovarea şi încurajarea comportamentului filantropic şi implicarea donatorilor în rezolvarea problemelor cu care se confruntă societatea.
Doamna Tincuţa Baltag despre voluntariatul la Fundaţia Dinu Patriciu: „Unul dintre obiectivele mele ca director general al acestei fundatii este sa pastrez costurile administrative sub 6% din totalul bugetului, astfel incat 94% din fonduri sa mearga direct la burse, renovari de scoli, laboratoare si alte proiecte pe care le derulam. In consecinta nu angajam multe persoane, suntem o echipa de 10 oameni, dar ne bazam foarte mult pe colaborari cu voluntari (in special studenti). Lucram si cu specialisti in domeniul educatiei, insa este pe baza de voluntariat. Avem permanent nevoie de voluntari. Va putem oferi un mediu de lucru prietenos, dinamic, o activitate cu multe satisfactii sufletesti si experienta profesionala care va fi apreciata atunci cand veti decide sa va angajati. Daca doriti sa deveniti voluntar, va rog sa trimiteti un CV si o scrisoare de intentie la adresa de e-mail office@fundatiadinupatriciu.ro „.
Tincuta Baltag, directorul general al Fundatiei Dinu Patriciu, vorbeste in exclusivitate pentru Bloombiz despre „exodul inteligentei” – martie 2009.
Nu mai este un secret pentru nimeni ca multi tineri inteligenti si talentati aleg sa paraseasca Romania pentru a se duce „la mai bine”. Fie ca studiaza in tara si sunt vanati de multinationale, fie ca studiaza in strainatate si sunt atrasi sa se stabileasca in tara care i-a format, tinerii romani sunt un bun pentru altii.
Gabriela Gârjoabă: Cate “capete luminate” pleaca anual din tara si cati dintre ei revin in Romania?
Tincuţa Baltag: Stateam de vorba zilele trecute cu 6 tineri studenti, olimpici la matematica, inaintea plecarii lor la un concurs international cu traditie, in urma caruia, de obicei, echipa Romaniei a castigat un loc pe podium. Printre altele i-am intrebat care sunt planurile de viitor. Nu am fost prea surprinsa sa aflu ca 5 din 6 sunt foarte dornici sa plece in strainatate dupa terminarea facultatii pentru a nu se mai intoarce niciodata. Am incercat sa aflu statistici recente in legatura cu numarul tinerilor plecati la studii in strainatate, dar mai ales am vrut sa aflu cati dintre ei se intorc in tara. Din pacate ultima statistica este din 2006 si ea se refera doar la numarul celor plecati la studii intr-o tara membra UE (19.000 persoane) fara nicio referire la cei ce s-au intors (pe site-ul Eurostat).
Gabriela Gârjoabă: Se pleaca, asta nu mai este o noutate, dar de ce se pleaca?
Tincuţa Baltag: Aici sunt doua aspecte. Nimeni nu contesta beneficiile evidente ale studiului in strainatate. Cu aceasta ocazie, tinerii merituosi au ocazia sa experimenteze un alt sistem educational, eventual unul total diferit de cel de acasa, bazat pe o mai mare interactivitate, cu o activitate stiintifica intensa si acces la o baza didactica mult mai bogata. Mai mult decat atat, Procesul Bologna are un capitol intreg dedicat mobilitatii studentilor, acest lucru asigurand recunoasterea la nivel european a calificarilor obtinute in oricare dintre universitatile din Uniunea Europeana. Nu pot sa nu recunosc faptul ca vad un beneficiu enorm in a forma tineri in afara tarii si a-i atrage apoi spre Romania, acolo unde pot avea un rol atat de important in transformarea societatii. Studiul in afara tarii te schimba, iti schimba mentalitatea si opiniile despre normalitate. Te face sa devii mult mai deschis, flexibil si tolerant iar Romania are nevoie acuta de astfel de oameni. Primul aspect la care ma refeream este legat de faptul ca totusi, studentii romani nu sunt foarte mobili. Doar aproximativ 3% dintre ei aleg sa urmeze studii in strainatate, comparativ cu tinerii greci, irlandezi, slovaci si bulgari, mobili in proportie de 6-8%. Cauzele tin in general de lipsa finantarii si a informatiilor referitoare la burse. Mai exista desigur o cauza generata de lipsa increderii in fortele proprii si a senzatiei ca nu vor putea face fata exigentelor unui alt sistem de invatamant. Total gresit. Asa cum imi spunea un reputat profesor ce pregateste olimpici pentru concursuri internationale, „sistemul romanesc de invatamant a fost intotdeauna adresat elitelor, tinerilor cu un mare potential intelectual. Singura problema este ca elitele reprezinta probabil 2% din totalul elevilor si atunci ajungi in situatia paradoxala in care ai absolventi de liceu sau chiar facultate care inca nu stiu sa foloseasca o cratima, pentru ca sistemul acesta educational elitist i-a pierdut undeva pe drum”. Tinerii romani care decid totusi sa plece la studii in strainatate au in general rezultate foarte bune si se situeaza printre cei mai valorosi studenti ai universitatilor respective. Multi se plang insa ca odata ajunsi acolo, nimeni nu pare sa fie interesat de soarta lor. Ce nevoi au, ce probleme intampina, moduri in care se pot intalni acolo si forma comunitati. Nu exista un grup de suport, iar dificultatile sunt multe si diverse: incepand cu problema cazarii, a integrarii intr-o noua cultura, a legaturii cu “acasa”. Al doilea aspect se refera la faptul ca, desi in general numarul studentilor care pleaca este mai mic decat in alte state europene, numarul celor care se mai intorc in Romania este de asemenea mic.
Gabriela Gârjoabă: Ce putem noi face pentru acesti tineri talentati ?
Tincuţa Baltag: Fundatiile pentru elevi si studenti pot reprezenta o solutie. Exact acesta este motivul pentru care Fundatia Dinu Patriciu a alocat suma de 1.500.000 de dolari anual programului Orizonturi Deschise prin care ne-am propus sa sustinem cate 100 de tineri care au fost admisi la un program de master sau doctorat intr-una din universitatile de prestigiu ale lumii. O bursa valoreaza 15.000 de dolari an, suma ce poate acoperi total sau partial costurile legate de taxe de studiu, cazare dar si intretinere. O conditie esentiala a sustinerii noastre o reprezinta obligativitatea bursierului de a se intoarce in tara dupa finalizarea studiilor pentru o perioada cel putin egala cu durata acestora. Cu siguranta vom avea provocari. In primul rand sunt constienta ca ne asumam un risc. Desi bursierii nostri stiu ca trebuie sa se reintoarca in tara, trebuie sa recunosc faptul ca le va fi greu si probabil vor trece printr-un proces de readaptare. De aceea ma gandesc intens in ultima perioada la moduri in care sa ii ajutam pe acesti tineri sa se integreze si mai ales sa lucreze aici in conditii cat mai bune si mai potrivite pregatirii lor. Pentru ca eu cred ca Romania este o tara a tuturor oportunitatilor, o tara in care daca muncesti intens si mai ales ai idei creative, poti sa ai o viata implinita.
Gabriela Gârjoabă: La ce suma totala se ridica programele derulate de Fundatia Dinu Patriciu?
Tincuţa Baltag: Fundatia Dinu Patriciu aloca 7 milioane de dolari pe an pentru derularea proiectelor sale, din dorinta de a sustine si incuraja tinerii valorosi. De exemplu, prin programul Inventeaza-ti Viitorul adresat liceenilor si studentilor, se acorda 5.500 de burse in fiecare an. Conditiile pentru a intra in acest program sunt ca tinerii sa aiba medii generale peste 9 in ultimii doi ani si o situatie materiala precara, cu un venit sub 400 lei net pe membru de familie. Ne dorim mult sa incercam sa ii cunoastem pe toti acesti tineri chiar daca sunt raspanditi prin toata tara, asa ca am creat un forum virtual in care ei pot sa adreseze intrebari, dar mai ales sa ne impartaseasca planurile lor de viitor si sugestii despre cum putem sa ii ajutam mai bine.
Gabriela Gârjoabă: Si totusi, cine este responsabil pentru plecarea “creierelor” din Romania?
Tincuţa Baltag: In general ai fi tentat sa spui ca Guvernul, Ministerul, Statul ar trebui si ar putea sa faca mai mult pentru a-i aduce inapoi. Nimic anormal, daca stam sa ne gandim ca pret de 50 de ani am privit catre stat pentru solutii la cele mai mici probleme ale noastre. Mie imi este insa teama ca adevaratii vinovati suntem de fapt noi. Eu, tu, cei care citesc aceste randuri, vecinul de la 2, parintii nostri si asa mai departe. Cu totii suntem vinovati ca nu reusim impreuna sa creem o societate mai buna pentru tinerii nostri. Din punctul meu de vedere Statul are un rol marginal, de a reglementa sisteme, de a emite legi si de a se asigura ca acestea sunt respectate, de a asigura protectie sociala. Daca vorbim insa despre schimbari profunde ale societatii, eu cred ca schimbarea trebuie sa vina de jos in sus. Ce pot eu sau noi sa facem? Putem incepe prin a zambi soferului nervos care ne trimite la cratita atunci cand ne intalneste in trafic. Putem continua prin a oferi o tava de prajituri vecinilor noi care tocmai s-au mutat in bloc, ca semn de bun venit. Putem sa le afiliem unei organizatii neguvernamentale si putem iesi in strada pentru cauze nobile. Atat de multe lucruri stau in puterea noastra. Inclusiv aceea de a-i motiva pe acesti tineri sa se intoarca in tara, aici unde ne sunt atat de necesari.
05 Martie 2009. Despre exodul inteligentei. Gabriela Garjoaba, Bloombiz.
Bursele – Fundaţia Dinu Patriciu
http://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/home
Doamna Tincuţa Baltag s-a aflat pe 3 iunie 2009 în redacţia HotNews, unde a discutat online despre bursele „Orizonturi deschise”. Câteva răspunsuri:
- Pentru a putea candida la una din bursele oferite prin programul Orizonturi Deschise, trebuie sa indepliniti urmatoarele conditii: 1. sa fiti cetatean roman; 2. sa fiti deja acceptat intr-un program masteral sau doctoral in strainatate si 3. sa fiti de acord ca, dupa finalizarea studiilor, sa va intoarceti in Romania pentru o perioada echivalenta cu durata acestora. Daca indepliniti aceste conditii, trebuie sa accesati site-ul nostru www.fundatiadinupatriciu.ro, sa va inscrieti on-line in program si sa trimiteti documentele necesare (eseu, recomandari, CV, acceptul universitatii, etc.) separat, prin posta.
- Daca doriti, puteti desigur sa aduceti dosarul personal. Ne gasiti in Bulevardul Mircea Eliade nr. 2 (aproape de Parcul Bordei).
- Preferam scrisori de recomandare adresate noua. Scopul lor este de altfel diferit: de data asta sunteti recomandat pentru sustinere financiara.
- Domeniide de acordare a bursei: 30% Economie, 30% Inginerie, Stiinte Exacte si IT, 20% Stiinte Umane si 20% Altele De obicei sunt foarte multi candidati pentru Stiinte Umane (sociologie, istorie, stiinte politice, etc.).
- Principalele criterii de acordare a bursei sunt: prestigiul universitatii (demonstrabil prin pozitia in topurile de profil), parcursul academic, calitatea eseului, calitatea recomandarilor (o recomandare de genul “studentul si-a indeplinit obligatiile” nu va ajuta deloc) si activitatile extra-curriculare (voluntariat, participare la actiuni civice). Avand in vedere ca vom pondera bursele pe domenii, respectiv 30% Stiinte Economice, 30% Inginerie, Stiinte Exacte si IT, 20% Stiinte Socio-Umane si 20% altele (arta de exemplu), si avand in vedere din experienta de anul trecut ca exista foarte multi candidati pentru anumite domenii si destul de putini pentru altele, atunci da, va pot spune ca exista posibilitatea ca optiuni cum ar fi inginerie sau IT sa ofere mai multe sanse de a primi bursa (pentru ca sunt mai putini candidati).
- Ca regula generala, luam in considerare pozitia universitatii respective in topuri. Juriul insa evalueaza fiecare dosar foarte minutios, si avand in vedere ca vorbim despre persoane bune cunoscatoare ale mediului academic pot face o evaluare obiectiva in pofida faptului ca universitatea respectiva are o pozitie defavorabila in top, insa programul este foarte bine cotat.
- Bursa este de maxim 15.000 USD/an. Asta inseamna ca ea poate fi mai mica daca bursierul nu are nevoie de toata suma. Cei 15.000 USD ar trebui sa acopere atat taxele de studiu (tuition) cat si cheltuielile de intretinere (living expenses). Nu exista conditii referitoare la un venit maxim sau o medie minima, conditia cea mai importanta este sa fiti acceptata intr-un program de top din lume (si asta inainte sa candidati pentru o bursa la noi).
- Regula este ca se acorda maxim 15.000 USD pe an pentru fiecare bursier. Avem pana acum 2 exceptii, 2 candidati carora li s-a acordat bursa dubla. Este vorba despre doua persoane cu un parcurs academic impresionant, care au fost admise la Oxford, respectiv Georgetown University iar juriul a considerat ca este nevoie de suplimentarea bursei. Studiile masterale in SUA si in UK sunt printre cele mai scumpe din lume (insa si cele mai bine cotate in topuri) si de obicei exista si oportunitati de burse oferite chiar de catre universitatile respective.
- Fiecare bursier primeste banii atunci cand are nevoie de ei. Exista o legatura permanenta intre coordonatorul programului de burse si candidati si ne adaptam sprijinul in functie de nevoi. Nu a existat pana acum niciun fel de intarziere, dimpotriva, se intampla frecvent sa dam banii in avans pentru a asigura confortul psihic al bursierului.
- Prin programul Orizonturi Deschise oferim finantare doar pentru programe masterale sau doctorale. Vestea buna este ca, daca vorbim despre candidati foarte valorosi dar care nu se incadreaza in limitele si conditiile programului, oferim alte finantari si in afara acestuia. Va invit sa trimiteti un mesaj la office@fundatiadinupaticiu.ro
- Finantam numai programe integrale. Daca va referiti la studii de licenta atunci trebuie sa stiti ca nu avem un astfel de program de burse.
- In acest moment nu finantam studii masterale sau doctorale in Romania.
- Primim completari la dosar pana pe data de 15 iulie (este data la care juriul se intruneste pentru ultima data pentru a finaliza lista bursierilor). Este desigur si mai bine sa va completati dosarul inainte de aceasta data.
- Interviul poate avea loc pana in data de 15 iulie. Daca avem neclaritati in legatura cu dosarul dumneavoastra va putem invita la acest interviu.
- Noi anuntam rezultatele concursului in data de 18 iulie. Asta inseamna ca pana cel mai tarziu pe 15 iulie (data la care se va finaliza lista bursierilor) va trebui sa ne anuntati care este alegerea dumneavoastra ferma in legatura cu universitatea la care doriti sa mergeti. Ar fi bine sa optati pentru cea mai bine cotata universitate dintre cele 3, pentru ca acest lucru va mareste sansele de a primi sprijinul nostru financiar.
- Daca raspunsul de la a 3-a universitate ajunge la noi pana la data de 15 iulie, atunci acesta mai poate fi luat in considerare. Veti primi bursa pentru o anumita universitate, daca va razganditi este posibil sa pierdeti bursa (daca universitatea pe care o alegeti ulterior nu este la fel de bine cotata).
- Puteti desigur compensa pentru lipsa de renume a universitatii alese: prin eseu, parcursul academic si prin calitatea recomandarilor. Juriul evalueaza fiecare candidatura in parte si va asigur ca pot sa vada valoarea pregatirii pe care intentionati sa o urmati dincolo de fiecare criteriu de evaluare in parte.
Este desigur suficienta o scrisoare semnata din partea organizatorilor/ universitatii care sa estimeze in mod oficial costurile acestui program. O copie legalizata dupa original este suficienta.
- In acest moment lucram (impreuna cu Liga Studentilor Romani din Strainatate) la dezvoltarea unei platforme virtuale ce va avea rolul de a relationa angajatorii de top din Romania cu absolventii de studii in strainatate. Vom acorda tot sprijinul nostru pentru integrarea cu succes a bursierilor nostri pe piata muncii din Romania.
Intoarcerea in tara trebuie sa aiba loc la maxim 3 luni de la finalizarea studiilor si se poate verifica prin diferite metode… adeverinta de la noul loc de munca, intalniri cu bursierii.
Mai multe aici – Student HotNews.
Gala Premiilor în Educaţie – Fundaţia Dinu Patriciu
http://www.premiileineducatie.ro
Perioada pentru înscriere este 15.06.2009 – 27.09.2009.
Vor fi acordate câte 3 premii pentru fiecare secţiune de competiţie: Profesorul anului (învăţământ preuniversitar), Elevul anului (gimnaziu şi liceu), Şcoala anului (instituţii de stat sau private, inclusiv licee), Profesorul anului (învăţământ universitar), Studentul anului (ciclul de licenţă, master), Facultatea anului (instituţii de stat sau private), Cercetătorul anului, Cel mai bun proiect educaţional (iniţiat sau dezvoltat de un ONG sau instituţie de învăţământ), ONG-ul anului în domeniul educaţiei. Cele 27 de premii, acordabile în bani, totalizează 200.000 Euro.
Un strop de viaţă. Ziua donatorilor voluntari de sânge
„Într-o seară, când eram la aer pe o alee a Spitalului Bagdasar, doi părinţi îşi plângeau copiii care fuseseră implicaţi într-un accident de maşină. Au fost aduşi în viaţă la spital, băgaţi în sala de operaţie şi doctorii au încercat să facă tot posibilul pentru a le salva vieţile. Şi au salvat viaţa unuia singur. Pentru că celălalt frate avea o grupă de sânge mai rară, sânge pe care spitalul nu l-a avut. Clipul de la televizor, cu doctorii care stau degeaba cu pacientul pe masă, din cauza lipsei de sânge, reprezintă realitatea din ţara noastră. O realitate care se poate schimba. Nu trebuie să ne fie frică de ace şi mai ales nu trebuie să ne fie lene să salvăm viaţa unui om care ajunge astfel să îţi fie frate”.
Aşa scria George Baltă. George, care ştie foarte bine ce înseamnă suferinţa şi viaţa de spital.
În fiecare an, pe 14 iunie, sunt sărbătoriţi donatorii voluntari de sânge. 14 iunie este data la care comunitatea internaţională sărbătoreşte Ziua Donatorilor de Sânge, şi este aleasă de OMS pentru a recompensa activitatea imunologului austriac Karl Landsteiner, laureat al Premiului Nobel pentru medicină în 1930, pentru descoperirea grupelor de sânge AB-O. Datorită lui, transfuziile de sânge au devenit acum proceduri de rutină.
Aurelia Sidorof este din Brăila, are 51 de ani şi donează sânge de la vârsta de 18 ani. Donează de 33 de ani. În cele 150 de donări până în 2009, peste 50 de litri de sânge au ajuns la semenii care aveau nevoie de el. „Am început să donez sânge de la vârsta de 18 ani, de când eram la şcoala de surori. Un medic ne-a întărit convingerea că nu ne va face rău donarea, ci vom ajuta multe vieţi aflate în pericol. Aşa am ajuns pentru prima dată să donez. Acum promovez şi eu acest lucru şi chiar am reuşit să conving mai multe persoane, pentru că eu spun mereu: Am 50 de ani, dar mă simt ca la 30! Mai fac acest gest şi pentru că întâmplările vieţii sunt nenumărate şi mă gândesc că cineva apropiat mie ar putea avea nevoie de sânge şi atunci sunt convinsă că voi primi ajutor aşa cum şi eu am ajutat necondiţionat la rândul meu. Eu am o grupă foarte rară, zero unu, RH negativ şi atunci, de câte ori am fost solicitată, am venit fără să mă mai gândesc”.
Liviu Mihu este din Sibiu şi donează sânge de mai bine de patru decenii. În 1963 a suferit o interventie chirurgicala foarte complicata la clavicula. Medicii s-au luptat foarte mult sa-i salveze viata, însa toate eforturile lor ar fi fost în zadar fara ajutorul unui anestezist. „Aveam mare nevoie de sânge pentru ca pierdusem foarte mult. Întâmplarea a facut ca anestezistul sa aiba aceeasi grupa ca si mine, asa ca a donat el. Atunci mi-am dat seama cât de important este acest gest pe care eu nu il consider foarte mare, dar care poate da sansa unui om de a reveni la viata” – Liviu Mihu. În 2007 avea 62 de ani, era pensionar şi înca se mai ducea la Centrul de Sânge să doneze. În 43 de ani, Liviu Mihu a donat sânge de aproape 80 de ori. „Am si o grupa de sânge de care este foarte mare nevoie, grupa 0. Şi înainte de 1989 erau perioade în care era criza de sânge, ca si acum. Şi ma sunau. Eu veneam cu mare placere si donam. Nu am facut-o niciodata din obligatie sau pentru bani. Mi se pare corect si normal sa fac asta, pentru ca stiu ca si eu la rândul meu as putea avea nevoie. Şi mai stiu ca omul care a avut o data nevoie de sânge, nu uita si sunt sanse mari sa devina donator”.
Eugenia Smeureanu din Bucureşti, in varsta de 59 de ani, asistent medical, si-a facut un obicei in a dona sange o data la doua luni. Nu a sarit peste nici o etapa, timp de 32 de ani: la fiecare 60 de zile ea se prezinta la Centrul de Transfuzie al Capitalei, convinsa ca gestul ei salveaza sute de vieti. Pana in 2007 a donat peste 40 de litri de sange. Este unul dintre donatorii vechi ai Centrului de Transfuzie al Municipiului Bucuresti, iar numele ei este in baza de date pentru a putea fi gasita ori de cate ori este nevoie de grupa ei de sange A pozitiv, pentru diferite urgente.
Sub 2 % dintre români donează sânge, iar bucureştenii donează, pe zi, cel mult 400 de unităţi, în condiţiile în care doar un spital din Capitală are nevoie de 800 de unităţi de sânge, zilnic.
„În cazul unui transplant pacientul poate să aibă nevoie şi de cinci unităţi de sânge. De asemenea, o operaţie de şold poate necesita până la opt pungi de sânge. Sunt atâtea spitale care fac zeci de operaţii pe zi, iar noi – Fundaţia Donatorilor Benevoli de Sânge şi Institutul Naţional de Hematologie Transfuzională -, nu reuşim decât să strângem în medie 150 de unităţi de sânge, zilnic, plus ce se donează la spitalele Floreasca, Bagdasar, Sf. Ioan sau la Fundeni” – Aimee Bugner.
În timp ce în România mai puţin de 2 % din populaţie donează sânge, în Elveţia şi Danemarca, procentul donatorilor este de 10%. În Franţa şi Ungaria, în jur de 5, respectiv 4% din populaţie donează sânge. Cei care doresc să doneze sânge se pot adresa atât Fundaţiei Donatorilor Benevoli de Sânge, Institutului Naţional de Hematologie Transfuzională, cât şi spitalelor care deţin centre de recoltare a sângelui. Donarea constă în 450 de ml de sânge, adică o unitate. Înainte de a da sânge, donatorul trebuie să completeze un chestionar care conţine întrebări reprezentative despre viaţa sa socială şi despre istoricul său medical. După donare, sângele este testat pentru hepatita A, B, C, pentru HIV şi sifilis, după care pleacă spre spitalele care au nevoie de sânge. De la NewsIn.
2% dintre romani doneaza sange anual, fata de 5% media europeana. Transplantul hepatic, cardiac, protezarea de sold, accidentele, hemoragiile interne, sunt doar cateva dintre interventiile care necesita transfuzii. Ca sa nu mai vorbim de cazurile de leucemie sau talasemie, unde cererea de sange este constanta, pe timp indelungat.
Obiectivul campaniei: donarea de sange 100% benevola si neremunerata. „Idealul catre care tindem este trecerea la donarea benevola si neremunerata de sange, pe care o dorim in procent de 100%”, a precizat psiholog Aimee Bugner. Si nu este singurul obiectiv al campaniei. Pentru „un sange de calitate” este nevoie de fidelizarea donatorilor, a explicat dr. Mihaela Hoinarescu, directorul Institutului de National de Transfuziologie.
„Donarea trebuie sa devina cool”. Cu alte cuvinte, avem nevoie de oameni care sa mearga de cel putin trei ori pe an sa doneze sange. Pentru asta, „donarea trebuie sa devina o moda, sa fie cool, sa se poarte”, a continuat presedinta Fundatiei Donatorilor Benevoli de Sange. In Romania, una dintre marile probleme ale sistemului privind donarea de sange este mentalitatea; romanii cred in continuare ca numai sarantocii doneaza sange. Mai multe la Realitatea.
Tot ce vreţi să ştiţi despre donarea de sânge:
http://doneazasange.ro
Asociaţia Umanitară M.A.M.E.
Asociaţia este mică dar voinică. Şi nou înfiinţată. Preşedinte este doamna Maria Culescu. Doamna Maria Culescu – sau Marybell, cum îi spun prietenii, are o familie frumoasă, doi copii sănătoşi, prieteni minunaţi şi… o poveste.
Când s-a născut al doilea copil, în 2006, Maria şi soţul ei, Alexandru, au făcut un site, BabyCafe, pe care mămicile se sfătuiau. În scurt timp s-au implicat şi în cazuri umanitare, strângând fonduri pentru copiii grav bolnavi. În 2008, viaţa Mariei Culescu s-a complicat puţin. A fost diagnosticată cu cancer. Adenocarcinom corp uterin G2. Prietenii ei s-au mobilizat şi au strâns 30.000 de euro pentru tratamentul cu radioterapie la Anadolu Medical Center din Turcia. Povestea este însă halucinantă pentru vremurile noastre. După naşterea celui de-al doilea copil, Erik, prin cezariană, pe 23 decembrie 2006, Maria nu s-a simţit prea bine. Medicul care a efectuat operaţia a asigurat-o în permanenţă că totul este bine, iar ca tratament i-a prescris Augmentin şi No-spa. Maria a schimbat medicul, a făcut o ecografie şi a aflat că… În uterul ei mai fusese un copilaş. Avusese gemeni. Al doilea copilaş nu crescuse însă, se oprise din evoluţie în primele 4-5 săptămâni iar organismul l-a izolat pentru a-l proteja pe Erik. Medicul care a operat nu a văzut că în uter mai „era ceva”. A cusut fără să cureţe. Urmarea: cancer. „Norocul” Mariei a fost descoperirea bolii în stadiu incipient. Mai multe puteţi afla de pe blogul Mariei.
Maria Culescu a continuat să ajute chiar şi atunci când făcea tratament. Acum a înfiinţat asociaţia şi speră să ajute cât mai mulţi copii şi tineri.
Mesajul Mariei:
“Asociatia se va ocupa de promovarea cazurilor copilasilor bolnavi si nu numai. Imi doresc ca asociatia pe care am creat-o sa vina in sprijinul miilor de copii grav bolnavi din Romania, nu sa sutina doar cazuri individuale. Astfel, vom incerca, atat cat ne vor permite resursele, sa demaram un proiect la scara mare, prin care dorim sa achizitionam pentru sistemul medical romanesc, un aparat performant, util in sedintele de radioterapie atat de necesare bolnavilor de cancer. In Romania este nevoie de aparatura de iradiere performanta. Am simtit pe pielea mea ce inseamna tratamentul cu acceleratorul linear disponibil la momentul actual in IOB, care 2-3 zile functiona si a 4-a nu…. Nu revin acum cu amanunte asupra acestui subiect fiindca am scris mai mult la un moment dat pe tema asta. Suntem gata sa imbratisam orice demers care poate genera bani pentru ca acest proiect sa se materializeze. Va asiguram de toata sustinerea si vizibilitatea, dar si de totala transparenta si seriozitate, asa cum am dovedit-o in actiunile umanitare si sociale de pana acum. Rugam pe toti cei sensibili la durerea unor copii nevinovati si la ororile semanate printre ei de crunta maladie sa investeasca cu incredere in lupta pe care asociatia s-a angajat s-o poarte pe mai departe. Orice persoana care doreste sa contribuie la strangerea sumelor necesare tratamentelor acestor bolnavi, fie prin donatii, fie prin orice tip de actiune care poate genera donatii, se poate adresa direct asociatiei, pentru mai multe detalii. Noi toti, prin puterea noastra de decizie, prin inteligenta si sensibilitatea noastra putem schimba cursul unor destine in bine. Multumesc anticipat tuturor celor care ne vor sustine in acest demers si multumesc de asemenea si celor care poate ne vor aduce eventuale critici, dar care intr-un final sper sa fie constructive. Maria Culescu.”
În prezent asociaţia este implicată în ajutorarea:
Mihăiţă (Paul Mihai Oprea, 5 ani, Constanţa), autism. Are nevoie de terapia ABA.
http://paul-mihaita.blogspot.com
Bogdan, diagnosticat cu tetrapareză spastică şi cataractă congenitală, pentru un transplant de cristalin la ambii ochi – cristaline cu pliuri, 4.000 RON/ochi.
Bogdan Andrei Guzu, 6 ani, Constanţa
http://bogdan-andrei.blogspot.com
Marian, diagnosticat cu Boala Hodgkin, pentru un transplant în străinătate
Marian George David, 28 de ani, Bucureşti
Asociaţia i-a pus la dispoziţie numerele de teledon începând cu 22 iunie 2009:
Teledon la Romtelecom
0900 900 320 pentru 10 euro/apel
0900 900 325 pentru 5 euro/apel
http://davidmariangeorge.wordpress.com
Monitorul Oficial, 20.08.2009:
- Se aproba acordarea unui ajutor in suma de 124.035 euro pentru efectuarea tratamentului medical in strainatate pacientului David Marian George, in varsta de 28 de ani, din municipiul Bucuresti.
http://www.legestart.ro/Monitorul-Oficial-nr.581-din-20.08.2009-(M.-Of.-nr.581-2009-17702).htm
25 august 2009: Teledonul nu mai este valabil.
Cristi Ionuţ Racz, 15 ani, leucemie limfatică acută. Din pacate, Cristi a mutit. Dumnezeu sa il odihneasca in pace.
Asociaţia M.A.M.E. a trimis numereoase cereri de sponsorizare pentru Cristi. Povestea copilului – aici.
.
Asociatia Umanitara M.A.M.E.
http://asociatiamame.com
Asociaţia este în baza de date a Ministerului Finanţelor – aici.
ASOCIATIA M.A.M.E. Cod fiscal: 25454339. Adresa: Bucuresti, str. Luntrei, nr. 2-4, Bl 8, Sc 2, Ap 87, Etj. 6, Sector 2, CP 023632, Bucuresti. Reprezentant legal: Maria Culescu. Anul infiintarii: 2009. Domeniu de activitate: Sanatate. Beneficiari: Copiii grav bolnavi din Romania. Consiliul de conducere: Culescu Maria-presedinte, Cirnu Maria Mariana-vicepresedinte, Culescu Alexandru Lucian-vicepresedinte.
Tel: 0724.064.304, 0740 003 951 (Mariana Cirnu). Fax: 0314 096 846. E-mail: maria_culescu@yahoo.com
Asociaţia Umanitară M.A.M.E. site – aici. Forumul Umanitare Baby Cafe – aici.
Eu cine sunt?
Se întreba Mihail Muşat. O întrebare. S-a tot întrebat până când a ieşit o carte.
O carte unica pentru ca nu iti spune „ce sa faci” sau „cum sa faci”. O carte unica pentru ca personajul principal esti chiar tu. O carte unica pentru ca actiunea este chiar viata ta. O carte unica pentru ca te invata cum sa iti pui intrebari, nu doar sa ai raspunsuri.
Mihail: “Am vrut sa scriu ceva unic si sa nu simt ca am copiat nici macar autori straini care inca nu au fost tradusi in Romania…si am scris atunci doar pentru cititor! Cartea este aparent simpla pentru ca nu are mult text, insa aici vine provocarea pentru cititor de a descoperi in el insusi ceea ce se potiveste pe fiecare pagina…fiecare pagina a vietii.”
Mai multe la Tritonic: „Eu cine sunt?”
Lansarea este pe 20 iunie 2009, la ora 15.00, la Bookfest 2009.
Cartea are şi un site:
http://www.eucinesunt.ro
Acum o lună Mihai îmi scria: „Isabelle, ia uite ce fain! Mulţumesc mult mult de tot pentru că datorită ţie am ajuns să scriu cui trebuie”.
Mihai, adică Mihail Muşat – Lume bună.
Cui trebuie se numeşte doamna Tincuţa Baltag, director general al „Fundaţiei Dinu Patriciu”. Doamna Baltag a decis atunci să îl sprijine pe Mihai cu o bursă lunară. Doamna Tincuţa Baltag. căreia nu am să încetez să îi mulţumesc pentru binele pe care îl face copiilor României.
Şi nu uitaţi:
Gala Premiilor în Educaţie – Fundaţia Dinu Patriciu
http://www.premiileineducatie.ro
Perioada pentru înscriere este 15.06.2009 – 27.09.2009.
Vor fi acordate câte 3 premii pentru fiecare secţiune de competiţie: Profesorul anului (învăţământ preuniversitar), Elevul anului (gimnaziu şi liceu), Şcoala anului (instituţii de stat sau private, inclusiv licee), Profesorul anului (învăţământ universitar), Studentul anului (ciclul de licenţă, master), Facultatea anului (instituţii de stat sau private), Cercetătorul anului, Cel mai bun proiect educaţional (iniţiat sau dezvoltat de un ONG sau instituţie de învăţământ), ONG-ul anului în domeniul educaţiei. Cele 27 de premii, acordabile în bani, totalizează 200.000 Euro.
Florin Fărcaş. Fără amintiri. Doar cu un pian
-ro_blue.png)
