Archive for mai 2009
Steluţele de mare. Robert Andrei Alexandru, copilul de la malul mării
Robert Andrei Alexandru are 2 ani şi 6 luni. De 1 an merge lunar la transfuzii.
Pentru că are acelaşi diagnostic. Care îngrozeşte orice om, boala care nu îţi permite să ajungi la maturitate, deşi ţi-a transformat copilăria în chin. Chinul transfuziilor şi perfuziilor lunare fără de care nu mai exişti. Beta Talasemie majoră. Anemia Cooley.
Într-o noapte i s-a făcut rău. L-au dus de urgenţă la spital. Analize. Diagnostic. Un drum la Bucureşti şi apoi altele, multe, pentru transfuzii. Robert Andrei Alexandru bate lunar drumul de la Constanţa la Bucureşti, la INHT. Stă o zi internat în spital apoi pleacă acasă. În restul timpului Robert Andrei trăieşte tot un chin. Oboseşte repede. Poftă de mâncare nu are. Banii pentru jucării se duc pe medicamente şi pe… drumuri. De Paşte nu au mai avut bani să ajungă la Bucureşti.
Ştiaţi că fierul acumulat în organism duce la deformarea feţei copiilor? Lui Robert Andrei aşa i se întâmplă.
Copii fără zile, copii fără nopţi. Copii fără copilărie.
Părinţii lui Robert Andrei Alexandru au găsit o clinică în Italia care îl poate opera. Un transplant de măduvă pentru care li s-au cerut 150.000 de euro.
Doar mama lui Robert Andrei este compatibilă, însă doar 50%. Medicii italieni nu o acceptă ca donator. Vor unul compatibil 100% pentru reuşita transplantului. Pentru căutarea donatorului vor mai cere 21.000 de euro.
Părinţii au depus dosarul la DSP Constanţa. Aşteaptă ca dosarul să plece spre minister. Deşi ei nu cred că statul le va da vreun ban.
Au reuşit să strângă 4.000 de euro, de la oamenii care au donat pentru Robert Andrei Alexandru. De la teledonul din 11 aprilie (organizat de CJ Constanţa şi TV Neptun) Robert Andrei a mai primit 10.000 RON.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BRD – Constanţa
RON: RO 52 BRDE 140 SV 7072 6331 400
EURO: RO 83 BRDE 140 SV 7072 6681 400
Cod SWIFT: BRDEROBU
Titular: Alexandru Florin (tatăl lui Robert Andrei).
Telefon: 0767 506 651
Copiii cu talasemie majoră fac lunar o transfuzie de sânge – mai precis o dată la trei săptămâni. Şi câte o perfuzie cu agenţi chelatori (Desferal), pentru a înlătura supraîncărcarea cu fier, efectul secundar al transfuziei. Când fac transfuziile, copiii trebuie să stea nemişcaţi timp de 3 ore, alfel sângele nu mai curge cum trebuie. Apoi urmează perfuzia. Care durează între 12-16 ore. Un chin pe care copiii trebuie să îl suporte şi noaptea, în somn. Nu au voie să se mişte nici în somn.
Copii fără zile. Copii fără nopţi. Copii fără copilărie. Copii fără bani. Vor creşte mari, oare? 3.700 de copii cu talasemie majoră în România.
.
Steluţele de mare
.
Steluţele de mare. Robert Andrei Mihailă, copilul din satul Meri
Robert Andrei Mihăilă are 3 ani. De la 8 luni merge lunar la transfuzii.
Robert Andrei Mihăilă. Acelaşi diagnostic. Care îngrozeşte orice om, boala care nu îţi permite să ajungi la maturitate, deşi ţi-a transformat copilăria în chin. Chinul transfuziilor şi perfuziilor lunare fără de care nu mai exişti. Beta Talasemie majoră. Anemia Cooley.
Familia a ajuns la limita supravieţuirii. Boala lui Robert Andrei i-a secătuit. Medicamentele, drumurile la Bucureşti, regimul alimentar. Mă uit la fotografie. Papuceii lui din plastic… Părinţii ar vrea să muncească mai mult pentru un ban în plus, însă nu prea au unde. Mai au un copil, Alexandru Gabriel.
Robert Andrei Mihăilă s-a născut pe 21 septembrie 2005 şi locuieşte în satul Meri, comuna Drăgăneşti (lângă Ploieşti), judeţul Prahova. În 2008 a primit certificat de handicap grav. La fiecare 2 sau 4 săptămâni, Robert Andrei Mihăilă vine la Bucureşti, pentru transfuzii. Apoi la fiecare 2 zile, timp de 12 ore, Andrei Robert face perfuziile (pompeta) cu Desferal. Merge la medicul de familie sau vine o doamnă asistent medical acasă, ca să îi monteze pompeta cu Desferal.
Robert Andrei trebuie să aibă mare grijă la orice mişcare, pentru că pompeta cu Desferal este în vena de la mânuţă, unde are o branulă. Desferalul ajunge din pompetă la branulă printr-un furtunaş. Pompeta stă la loc de cinste, într-o borsetă prinsă pe corpul copilului. Când se umflă mâinele, pompeta şi branula trec la picior sau în burtă. 12 ore pe zi. O zi da, o zi nu. Sau noaptea. Între 4 şi 7 nopţi pe săptămână. Cu toate astea, medicii au spus că în curând vor apărea complicaţiile. Fierul dă atacul (Desferalul are proprietatea de a culege fierul intrat în organism în timpul transfuziilor, şi de a-l transporta în urină, pentru a fi eliminat. Excesul de fier acumulat este cauza principală a deteriorării organelor interne).
Copii fără zile, copii fără nopţi. Copii fără copilărie.
Mama lui Robert Andrei, doamna Nicoleta Mihăilă, şi naşa copilului, doamna Gabriela Stan, au scris peste tot, pentru a cere ajutor. Încearcă cu disperare să facă ceva pentru el, să nu mai sufere. Au trimis zeci de mailuri la fundaţii, asociaţii, televiziuni, companii, oameni de afaceri. Măcar pentru un sfat, pentru a afla clinici în străinătate unde Robert Andrei ar putea face transplant.
Părinţii au făcut testele de compatibilitate. Din păcate nu îi pot dona lui Robert Andrei măduvă, nu sunt compatibili. Poate frăţiorul lui? Cine ştie…
Acolo, la ţară, în satul Meri, doi părinţi s-au zbătut să afle cum ar putea să ajungă cu Robert Andrei în străinătate la un transplant medular, să îl includă pe Robert Andrei pe o listă de aşteptare, să găsească o clinică care să îi găsească un donator compatibil. Au rugat oamenii să îi ajute cu informaţii despre clinici, despre actele necesare.
În ianuarie 2009 au primit primele veşti. De la o clinică din Israel (Shemer). Îl acceptau pe Robert Andrei la transplant. Costul: 150.000 de euro. Apoi au apărut conflictele din zonă şi au pierdut legătura. Oricum nu aveau niciun ban. Acum corespondează cu medicii de la Institutul Mediteranean din Roma. Le-au cerut tot 150.000 de euro. Ce nu ştie familia însă, este că neavând donator compatibil, copilul poate face transplantul doar la Cagliari. Cu 171.000 de euro însă, pentru că trebuie căutat şi donatorul. Asta am aflat-o de la Ştefănuţ, el ştie cel mai bine.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi, măcar pentru hrană sau cu o hăinuţă:
BCR – Ploieşti
RON: RO 35 RNCB 0205 0447 3179 0003
EURO: RO 08 RNCB 0205 0447 3179 0004
USD: RO 78 RNCB 0205 0447 3179 0005
Cod SWIFT: RNCBROBU
Titular: Mihăilă Nicoleta
Telefon Nicoleta Mihăilă: 0764 543 965. E-mail: alex_robert_andrey@yahoo.com
E-mail la naşa copilului, Gabriela Stan: stan_gabriela72@yahoo.com
UPDATE 21 mai 2009. Calvarul unor părinţi.
„In urma cu 2 ani am depus la DSP Ploiesti dosarul complet. De fiecare data cand mergeam sa ne interesam daca s-a rezolvat ceva, ni se spunea sa asteptam ca ne anunta ei. Nu ne-a anuntat nimeni nimic. Acum doua saptamani am fost pentru a nu stiu cata oara la DSP si le-am explicat ca nu mai suntem dispusi sa asteptam deoarece pentru Andrei timpul este foarte pretios. De abia atunci am aflat ca dosarul se pierduse cu mult timp in urma. Am intocmit un alt dosar pe care l-am depus, iar luni 25-05-2009 ducem in completare actele care mai trebuie, respectiv referatul medical de la Institutul de Hematologie+cererea. In referatul medical de la Institut se specifica ca are nevoie de transplant, care nu se poate efectua la noi in tara”.
Copiii cu talasemie majoră fac lunar o transfuzie de sânge – mai precis o dată la trei săptămâni. Şi câte o perfuzie cu agenţi chelatori (Desferal), pentru a înlătura supraîncărcarea cu fier, efectul secundar al transfuziei. Când fac transfuziile, copiii trebuie să stea nemişcaţi timp de 3 ore, alfel sângele nu mai curge cum trebuie. Apoi urmează perfuzia. Care durează între 12-16 ore. Un chin pe care copiii trebuie să îl suporte şi noaptea, în somn. Nu au voie să se mişte nici în somn.
Copii fără zile. Copii fără nopţi. Copii fără copilărie. Copii fără bani. Vor creşte mari, oare? 3.700 de copii cu talasemie majoră în România.
UPDATE 26 mai 2009. A fost depus un nou dosar la DSP Ploieşti. Nr. 6858/26.05.2009. Părinţilor li s-a spus că vor fi contactaţi în cel mult o săptămână. Doamne ajută.
UPDATE 3 iulie 2009. Robert Andrei în Jurnalul Naţional.
.
Steluţele de mare
.
Steluţele de mare. Silviu Marian Ţogoe, un copil care nu mai are puterea de a fi copil
Silviu are 5 ani. Merge lunar la INHT pentru transfuzii. Are dosar depus de un an la DSP Giurgiu, pentru un transplant medular în străinătate. Răspuns nu are. Nici că se poate, nici că nu se poate.
Silviu a primit tot diagnosticul care îngrozeşte orice om, boala care nu îţi permite să ajungi la maturitate, deşi ţi-a transformat copilăria în chin. Chinul transfuziilor şi perfuziilor lunare fără de care nu mai exişti. Beta Talasemie majoră. Anemia Cooley.
Diagnosticul l-a primit când avea doar 2 luni. Viaţa şi-o ia lunar de la Institutul de Hematologie din Bucureşti.
Iar drumurile la Bucureşti, medicamentele şi regimul alimentar special al copilului i-a stors pe părinţi şi de ultimul bănuţ. Părinţii lui Silviu încearcă să reziste eroic din 1.500 RON, venitul lor lunar. Silviu este din comuna Vedea, judeţul Giurgiu.
Pentru Silviu calvar nu au fost doar transfuziile. Ci şi drumul până la ele. Cu microbuzul, din Vedea până la Bucureşti şi înapoi, acasă. Anul trecut, de Crăciun, Silviu a primit „cadou de la Moş Crăciun” transportul cu o ambulanţă.
Silviu nu îşi mai doreşte nimic. Nu mai are putere. Şi-a dorit să scape de boală. A văzut că nu se poate…
Copii fără zile, copii fără nopţi. Copii fără copilărie.
Mama lui, Maria Muca, a aflat că pentru pentru Silviu ar fi bine să facă transplantul medular până la vârsta de 10 ani.
A întocmit dosarul, a primit şi ofertele de la clinicile din străinătate (Austria, Germania şi Ungaria) şi l-a depus. La DSP Giurgiu, la doamna dr. Coporan, acum un an. Dosarul cu numărul 1951/13.05.2008. Probabil că se aşteaptă ca Silviu să împlinească 10 ani.
Maria spune că Silviu are nevoie de 150.000 de euro pentru transplant. Au reuşit să strângă 15.000 RON. Au primit un ajutor de 5.000 RON, de la CJ Giurgiu, în noiembrie 2008.
De Silviu am aflat de la tatăl lui Ştefănuţ. Domnul Florescu încearcă să îl ajute pe Silviu. Săptămâna asta se duce în Vedea să ia de la părinţii lui Silviu câteva copii ale documentelor medicale.
Copiii cu talasemie majoră fac lunar o transfuzie de sânge – mai precis o dată la trei săptămâni. Şi câte o perfuzie cu agenţi chelatori (Desferal), pentru a înlătura supraîncărcarea cu fier, efectul secundar al transfuziei. Când fac transfuziile, copiii trebuie să stea nemişcaţi timp de 3 ore, alfel sângele nu mai curge cum trebuie. Apoi urmează perfuzia. Care durează între 12-16 ore. Un chin pe care copiii trebuie să îl suporte şi noaptea, în somn. Nu au voie să se mişte nici în somn.
Copii fără zile. Copii fără nopţi. Copii fără copilărie. Copii fără bani. Vor creşte mari, oare? 3.700 de copii cu talasemie majoră în România.
.
Steluţele de mare
.
Steluţele de mare. Miruna Ioana Enache, copil fără copilărie
Miruna are aproape 9 ani. Îi va împlini pe 28 noiembrie 2009.
Dar mai întâi va „împlini”, pe 1 octombrie 2009, 8 ani de drumuri prin spitale.
Când avea doar 10 luni, Miruna Ioana Enache a primit un diagnostic care îngrozeşte orice om. Boala care nu îţi permite să ajungi la maturitate, deşi ţi-a transformat copilăria în chin. Chinul transfuziilor şi perfuziilor lunare fără de care nu mai exişti. Beta Talasemie majoră. Anemia Cooley.
Lună de lună drumuri din Băicoi – Prahova la Bucureşti. Spitale, medici, analize, teamă, transfuzii, incertitudine, durere, perfuzii. Frică.
Apoi nopţi nedormite. Nopţi în care Miruna nu se poate mişca pentru că are o injecţie (pompeta cu Desferal) în burtă.
Copiii cu talasemie majoră fac lunar o transfuzie de sânge – mai precis o dată la trei săptămâni. Şi câte o perfuzie cu agenţi chelatori (Desferal), pentru a înlătura supraîncărcarea cu fier, efectul secundar al transfuziei. Când fac transfuziile, copiii trebuie să stea nemişcaţi timp de 3 ore, alfel sângele nu mai curge cum trebuie. Apoi urmează perfuzia. Care durează între 12-16 ore. Un chin pe care copiii trebuie să îl suporte şi noaptea, în somn. Să nu te mişti…
Copii fără zile, copii fără nopţi. Copii fără copilărie.
Miruna Ioana Enache are nevoie de un transplant medular. Iar dosarul Mirunei zace la DSP Prahova, în aşteptarea ofertelor clinicilor din străinătate.
Convenibil pentru DSP. În condiţiile în care orice om cu scaun la cap care vrea să îşi salveze copilul îl duce la Institutul Mediteranean de Hematologie din Italia. Acolo unde este prof.dr. Guido Lucarelli care ştie să facă asta.
Miruna are nevoie de 171.000 de euro pentru transplant.
Nu are donator compatibil.
Iar dosarul ei cu numărul 2320/18.02.2009 „zace” la DSP Prahova, în aşteptarea unor răspunsuri…
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BRD – Sucursala Ploieşti
RON: RO 57 BRDE 300 SV 0775 4833 000
EURO: RO 80 BRDE 300 SV 3210 2343 000
Cod SWIFT: BRDEROBU
Titular: Enache Elena Amalia
Telefon: 0723 577 328, E-mail: mirunica_e@yahoo.com, amalia_2607@yahoo.com
Copii fără zile. Copii fără nopţi. Copii fără copilărie. Copii fără bani. Vor creşte mari, oare? 3.700 de copii cu talasemie majoră în România.
UPDATE 17 iunie 2009. Din 19 mai până pe 11 iunie 2009, Miruna a strâns 1.200 RON în cont şi 9 apeluri x 1 euro, 6 apeluri x 3 euro şi 12 apeluri x 5 euro, la Teledon. Colegii de şcoală au strâns 1.700 RON pe care i-au dăruit Mirunei la serbarea de sfârşit de an şcolar. Mama ei a înfiinţat o asociaţie:
Asociaţia IME – Ioana Miruna Enache
CIF: 25604410
Domiciliul fiscal: Judeţul Prahova, oraş Băicoi, Str. Baicului nr. 16
Cont la BRD
RON: RO 61 BRDE 300 SV 5595 2113 000
Titular cont: Asociaţia IME.
Mai multe aici.
UPDATE 3 iulie 2009. Miruna a strâns în conturi 6.590 RON şi 710 euro. La Teledon Miruna are 60 de apeluri de câte 1 euro, 51 de câte 3 euro şi 70 de câte 5 euro. Miruna vă mulţumeşte din suflet!
UPDATE 7 iulie 2009. Miruna la Poveştiri Adevărate – Acasă TV.
UPDATE 11 iulie 2009. Miruna la TVR.
UPDATE 18 iulie 2009. Miruna a strâns 14.500 de euro. Miruna în Jurnalul Naţional.
.
Steluţele de mare
.
De piatră
MD: Bună!
MC: Bună!
MD: Tu de când ai?
MC: Din iunie 2005? Tu?
MD: Din decembrie 2004.
MC: Suntem veterani.
MD: Mie nu mi-au mai dat şanse. Mi-au spus să mă pregătesc să mor.
MC: Mie mi-au dat maxim 5 luni. În 2006.
MD: Eu am 28 de ani. Tu?
MC: Eu am 29.
MD: Eu sunt în România. Tu?
MC: Eu sunt în Italia, la tratament. Am făcut transplant.
19 mai 2009
Marian David. Cancer. Hodgkin.
Magda Ciobanu. Cancer. Hodgkin.
Safeguarding the rights of others is the most noble and beautiful end of a human being
Pe asta a zis-o Kahlil Gibran. În ce a zis poetul libanez crede şi o femeie din România. Nu e de la televizor. Sau din reviste. Nici din ziare. Sau de pe bloguri. Nu e „vedetă”. E din autobuzul douăsutenuştiucât. De pe stradă. De la liceu. De la spital. Deşi nu este medic.
Mama i-a murit în braţe. Avea cancer. Apoi sora. Tot de cancer, fix la o lună.
Şi după trei luni află vestea că băiatul ei are… cancer.
Avea 17 ani copilul. Şi nu i se dădea nici cea mai mică şansă de supravieţuire.
Un cancer al sângelui. Hodgkin.
A avut doi ani care au însemnat iad. Doi ani urmaţi de încă patru ca să îşi revină. Când ţi se spune că copilul tău nu mai trăieşte, când îl vezi prin ce stări trece, cât de otrăvit este de citostaticele pe care le ia…
Avea 17-18 ani, perioada cea mai delicată. I-a fost enorm de greu. El, copilul, îşi minţea mama cum că o crede când ea, mama, îi spunea că nu e nimic grav. Dar el, copilul, ştia ce are.
Acum băiatul este bărbat, perfect sănătos. Are aproape 30 de ani. Femeia aceasta se declară acum o fiinţă fericită. A reuşit cu foarte multă dragoste. Refuză să se victimizeze. Consideră că dramele ei sunt nimic pe lângă ce au trăit alţii.
Iar dramele pe care le trăiesc alţii le vede în fiecare zi, din 1996 încoace. Pentru că a ales să îşi înfrângă teama de a sta lângă ei, lângă cei despre care nu se ştie dacă trăiesc sau mor. 50-50. La sută. Teama despre care alţii nici măcar nu pot citi, dar să mai şi vadă. De trăit ce să mai zic. A ales să ajute acolo unde numesc eu Două lumi. După ce am văzut lumea aia nu am mai putut dormi o săptămână.
Oare ea o putea? Greu de spus… „Ne-aţi întrebat cum dormim noaptea? Greu de spus. Pe de o parte te gândeşti câţi copii se apropie sufleteşte de tine. Nu vă spun câţi copii cunosc care au însemnat ca familia noastră proprie. Pe de altă parte, de multe ori am spus: Gata, am obosit, mă dau bătută! Dar. Dar decât să mă gândesc la mine – chestiune destul de egoistă – mai bine îmi spun: dom’le, da’ ăla care speră atât de mult şi doreşte să i se întindă o mână cum simte? Ferească Dumnezeu să fii în pielea cuiva care trece prin asta…”.
Despre sine spune doar atât:
„Zodia gemenilor, prin urmare sunt inteligentă şi prietenoasă.
Şi cu credinţă în Dumnezeu.
Parţial, puteţi şti ce simt şi cum sunt uitându-vă la ceea ce fac”.
Crede în:
„Safeguarding the rights of others is the most noble and beautiful end of a human being”.
Se numeşte Olga. Doamna Olga Cridland. Un Om de Onoare.
Sunt fericită că m-a acceptat şi pe mine, o altă femeie din autobuzul nuştiucât, lângă ea, din când în când. Fac şi eu ce pot, din când în când. Şi cât pot, din când în când. Atât cât poate face un om oarecare, de pe stradă. Ceea ce părea foarte greu este de-a dreptul simplu. După ce am cunoscut-o pe Olga, anul trecut în noiembrie, faptul că “anumite” persoane – pline de fiţe şi talente – mă priveau “de sus” nu a mai contat nici cât durerea din cot. Sau că fiţoasele nu m-au acceptat? Hai pa şi la revedere… După ce o cunoşti pe Olga şi stai un pic lângă ea – asta contează.
Lângă ea, Olga, care a luat acasă o fetiţă de la orfelinat. Ştefania. Ştefania avea cancer, mâna tăiată şi… Să vă mai spun? Nu. Pentru că nu aţi suporta…
Pentru că da, ăsta este adevărul: „Nimeni nu va fi întrebat la ultima judecată cât de mult a suferit, ci cât de mult a iubit” – Richard Wurmbrand.
Asociatia P.A.V.E.L. este asociatia parintilor cu copii bolnavi de cancer, leucemii si anemii grave si este o asociate caritabila, non-profit, neguvernamentala, apolitica si fara afiliere religioasa, inregistrata la 10 mai 1996. Asociatia P.A.V.E.L. este membra a mai multor federatii: ICCCPO (Confederatia Internationala a Organizatiilor Parintilor cu Copii Bolnavi de Cancer), UICC (Uniunea Internationala Contra Cancerului), ECPC (Coalitia Europeana a Pacientilor cu Cancer), EUROCHILD aisbl (retea activa de organizatii si persoane lucrand pentru a imbunatati calitatea vietii copiilor si tinerilor din Europa), IAPO (Alianta Internationala a Organizatiilor de Pacienti) si membru asociat a SIOPE (Societatea Internationala Europeana a Oncologilor Pediatri).
Primind Ajutor Viaţa este Luminoasă – Teledon la Romtelecom pentru copiii bolnavi de cancer, leucemie şi talasemie
0900 900 314 – pentru 4 euro/apel
0900 900 316 – pentru 6 euro/apel
0900 900 310 – pentru 10 euro/apel
Teledonul este valabil doar în perioada 6 mai – 6 august 2009
Adresa Asociaţiei P.A.V.E.L.
1. Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” Bucureşti – Centrul de Resurse şi Servicii P.A.V.E.L., parter, camera 116, Şoseaua Fundeni nr. 252, cod 022338, sector 2, Bucureşti. TelVerde 0800 800 421. Tel/Fax: 021 311 27 00. Tel: 021 318 32 69, interior 1551
2. Casa Părinţilor şi biroul Asociaţiei P.A.V.E.L., Şoseaua Mihai Bravu nr. 311-313, bloc SB1, scara 1, apartament 1, cod 030309, sector 3, Bucureşti.
Tel/Fax/Robot: 021 344 28 85. Tel: 021 346 84 80. Mobil: 0765 244 416
pavel_romania@yahoo.com , pavel.romania@yahoo.com , pavel_romania@hotmail.com
Donatiile in bani catre Asociatia P.A.V.E.L. se pot face in contul Asociatiei, deschis la BANC POST S.A., sucursala TITAN, sector 3, Bucuresti, Romania.
RON: RO 81 BPOS 7100 3031 332 ROL 01
USD: RO 92 BPOS 7100 3031 332 USD 01
EURO: RO 48 BPOS 7100 3031 332 EUR 01
Sau în contul Asociatiei P.A.V.E.L. deschis la UniCredit Ţiriac – Sucursala Pantelimon
RON: RO 08 BACX 0000000 271 027 000
Cod fiscal: 8956076
Din strainatate:
Account holder: Association P.A.V.E.L.
Name of bank: BANCPOST S.A., branch TITAN
Address bank: Str. Tina Petre 5, Sector 3, Bucharest, Romania
IBAN account: RO48BPOS71003031332 EUR 01
Bank account: 4871003031332 EUR 01
SWIFT/sorting code/aba/chips: BPOSROBU
Sau on line, puteti dona direct pe site: www.active.com/donate/asociatiaPAVEL
http://www.asociatiapavel.ro
http://asociatiapavel.home.ro
http://olgacridland.weblog.ro
http://www.youtube.com/user/OlgaCridland
Despre viaţa Oamenilor simpli cărora le pasă: QMagazine, un articol semnat Raluca Botezatu: „Cele mai ravnite exemplare de pe domeniul de vanatoare al ingerilor raman in continuare EI. Cu trupusoarele stranse in chingi sub branulele mortii, sunt sufocati, pe deasupra, si de nodul suspinelor stranse de parintii neputinciosi. Copilaria lor e sarpe la panda intre doua sedinte de citostatice! Copiii bolnavi de cancer! O realitate lugubra pe care o alungam chiar si din cele mai nenorocite cosmaruri ale noastre. O realitate care umple spitalele din Romania… In momentul de fata sunt, numai in Bucuresti, 54 de copii la Budimex, 40 la Institutul Oncologic, 110 la Fundeni! O realitate care ne ingheata sangele in vene si despre care preferam sa stim ca nu exista! Totul spre sanatatea noastra psihica! Dar copiii mor… Cei mai frumosi copii mor nenorociti de o boala cu care unii sunt prea neputinciosi ca sa lupte, multi sunt prea saraci ca sa ii tina piept, iar altii nu au nici macar cosciug atunci cand ii doboara. Stiu: aveti cunostinta despre astfel de lucruri care se intampla zilnic, dar preferati sa nu stiti de ele! O sa va rog totusi sa va ganditi doar pentru cateva clipe nu la bolnavi in sine, ci la o mana de oameni care se arunca zilnic in lupta cu moartea punandu-i stavila propriul lor suflet! Totul pentru niste copii… copii bolnavi de cancer, copii care nu sunt ai lor, nu le sunt nici macar rude indepartate. Nu isi iau spagi, nu primesc alte servicii la schimb, nici macar o letcaie! Stiu doar atat: Primind Ajutor, Viata Este Luminoasa. P.A.V.E.L.”. Continuarea aici.
*
…M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se topeasca in vitrina.
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult.
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa.
As fi mincat pop-corn in camera “buna” si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului, cind cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul, si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, daca as avea o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat… l-as trai…
Nu m-as mai agita atat de mult pentru lucruri meschine si marunte.
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face.
In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc.
Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat.
Si prin tot ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.
Daca mi-as fi putut trai din nou viata…
Emma Bombeck. Gândurile unei femei, atunci când a aflat că va muri de cancer.
Salvaţi Steluţele de mare. Andrei Niţă, pe ultima mie şi trei sute
-ro_blue.png)
