Isabellelorelai's Weblog

Blog amar. Şi tăcut

Oameni care nu uită

cu un comentariu

APorumbelAlb2

Nici prin ce suferinţe au trecut, nici că au fost ajutaţi, nici că au învins deşi era să nu.

A sfidat leucemia. A sfidat moartea. Acum ajută. Nu a uitat că a primit ajutor şi acum îl dă înapoi. Cu Asociaţia Română împotriva Leucemiei. A.R.i.L. Încearcă să salveze vieţi. Monica Bunaciu.

Monica Bunaciu care, aşa cum scria Ovidiu, a trecut printr-o anticameră. Şi care acum încearcă să amenajeze anticamere. Ale morţii spre viaţă.

Ovidiu: „Asociaţia Română de Luptă împotriva Leucemiei (ARIL) se ocupă acum de amenajarea unor astfel de anticamere. Pentru oameni aproape morţi care se încăpăţânează să trăiască. În România pentru bolnavii de cancer se pot face terapii doar în doze mici din lipsa de camere adecvate. Dozele inadecvate fac organismul imun la acel tratament, care, continuat ulterior în străinătate nu mai are nici un efect. ARIL se zbate să implementeze un proiect de colaborare între medicii autohtoni şi unii din marile clinici europene din domeniu. Au nevoie mai întâi de camere adecvate, măcar trei-patru. Au comandat stative mobile pentru ca pacientul să se poată mişca. Acestea ajută copiii să se poată juca în timpul şedinţelor de tratamente de câteva ore, uneori. Au comandat măsuţe mobile care se pot duce deasupra patului. Mai au nevoie de injectomate şi infuzomate (aproape 1.000 de euro bucata) pentru a putea face perfuzii în dozele şi timpul indicat în terapie. Întregul proiect, care prevede şi stadii de specializare pentru medicii români, vrea să pună punct obligativităţii strângerii unor sume enorme de bani pentru terapii în străinatate. Cei fara bani vor avea mai uşor opinia celor din străinatate, evitându-se anumite greşeli. E un vis. Un vis pentru care nişte oameni luptă de vreo doi ani. Şi nu vor înceta să lupte. Caută acum alţi visători să li se alăture. Or fi şi ei exact ca Don Quijote, dar aşa e că au existat momente în care v-aţi spus că viaţa spaniolului aluia bătrân e pur şi simplu captivantă? Aşa e că v-aţi dorit să fi fost măcar o zi şi voi un Sancho Panza? Puteţi afla mai multe despre asociaţie pe http://www.aril.ro . Pentru a le cere mai multe detalii încercaţi la office@aril.ro .

Dacă vreţi să sprijiniţi: redirecţionaţi 2% către ARiL. Se mai poate, până pe 15 mai 2009. Dacă nu dar da, atunci au conturi:

http://www.aril.ro

ARILlogo

Written by isabellelorelai

05/10/2009 la 15:42

Postat in Romania, ajutor, ajutor umanitar, atitudini, boala, caracter, caritate, copii bolnavi, diaspora, educatie, iubire, mecena, omenie, opinii, parere, prieteni, sanatate, saracie, scrisori, societate civila, solidaritate, speranta, tineri bolnavi, tristeti, viata

Tagged with , , , , , ,

«
»

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. [...] the original here:  Oameni care nu uităRelated Posts No Related Post This entry was posted in Cancer Research. Bookmark the permalink. [...]

    Oameni care nu uită | OncoBlog

    05/10/2009 at 17:42

    Răspunde

Lasă un Răspuns