Archive for ianuarie 2009
Salvaţi Steluţele de mare. Cătălina Andreea Matei: Sfinte Apostol Andrei, te implor nu mă lăsa…

Cătălina Andreea are doar 19 ani şi este studentă. Până acum două luni îşi dorea tot ceea ce ne dorim şi noi: fericire, familie, dragoste, o viaţă împlinită. Tot ce mai vrea ea acum este doar să trăiască. Îşi doreşte doar sănătate. Despre Cătălina şi necazul ei am scris acum o lună – aici. Cătălina are o malformaţie arterovenoasă gravă pe creier şi urma să fie operată la INI Hanovra pe 6 ianuarie 2009. Nu a reuşit să strângă cei 25.000 de euro. Cătălina nu mai vede cu ochiul stâng. Cătălina nu are voie nici măcar să plângă. Aşa i-a spus medicul: dacă plânge, face accident vascular cerebral. Dan i-a făcut altă programare pentru operaţie, pe 20 martie 2009. Până acum Cătălina a strâns 2.000 de euro şi mai are nevoie de 23.000. Părinţii sunt disperaţi.
Dacă puteţi şi doriţi să ajutaţi:
BRD – Sucursala Triumf
RON: RO 12 BRDE 445 SV 3076 5404 450
EURO: RO 51 BRDE 445 SV 3076 5594 450
COD SWIFT: BRDEROBU
PIRAEUS BANK – Sucursala Mihalache
RON: RO 32 PIRB 4206 3594 5200 1000
EURO: RO 97 PIRB 4206 3594 5235 0000
COD SWIFT: PIRBROBU
Titular: Matei Cătălina Andreea
Toate documentele medicale şi facturile le găsiţi pe blogul lui Dan – aici. Cătălina la Poveştiri adevărate Acasă tv, 16 ianuarie 2009 – aici.
Update 28.02.2009: La concertul caritabil pentru Cătălina s-au strâns încă 2.125 de euro (copiii au mai strâns 1.000 de euro înainte de concert). Cătălina mai are nevoie de 14.000 de euro. Mai multe în „Adevărul”. UPDATE 20.03.2009: Cătălina are 15.000 de euro. Cătălina are o nouă programare pe 27 aprilie 2009. Cătălina mai are nevoie de 10.000 de euro.
Cătălina are Teledon la Romtelecom - mai multe aici.
0900 900 135 pentru 5 euro/apel
0900 900 130 pentru 10 euro/apel
UPDATE 25.03.2009: Cătălina are 19 apeluri de câte 10 euro şi 28 de câte 5 euro. Cătălina vă mulţumeşte! UPDATE 06.04.2009: Cătălina are 93 apeluri de câte 10 euro şi 40 de câte 5 euro. Mai are la dispoziţie 20 de zile pentru a strânge mai puţin de 9.000 de euro din cei 25.000 necesari. Pe 27 aprilie 2009 are programare la operaţie. Vă rugăm mult, ajutaţi-o!
UPDATE 21.04.2009: Cătălina a strâns toţi banii! Pe 25 aprilie 2009 va pleca spre Germania iar pe 27 va fi operată! Cătălina vă mulţumeşte din suflet!
.
.
Salvaţi Steluţele de mare. Un nou concert pentru Erika Eleny Josian – 22 ianuarie 2009, în Club Gossip
Erika are 2 anişori şi leucemie. Se află într-o clinică din Germania şi are nevoie de 180.000 de euro pentru tratament pe o perioadă de 3 ani. Până pe 16 ianuarie 2009 s-au strâns 125.000 de euro pentru Erika. Tatăl Erikăi mulţumeşte tuturor celor care au ajutat. Erika mai are nevoie de noi. Lupta din greu cu o boala necrutatoare, care nu te intreaba cati ani ai. Ea e prea mica, nu stie de ce ii e rau aproape in continu, de ce vomita, de ce face febra si toti din jurul sau se agita. Nu stie nici de ce nu se culca seara in patutul ei de acasa, de ce in momentul de fata este inconjurata de straini si de ce tati e departe de ea. Cu o mica donatie ii putem face un mare bine, o putem aduce alaturi de noi acasa. Asa ca vino joi, 22.01.2009, in CLUB GOSSIP, str Lanariei, nr. 90, incepand cu orele 20.00, la concertul prezentat de Cabral.
Vor canta BITZA, GRASUL XXL, MAXIMILIAN, ZALE. Biletul costă 25 de lei. Incasarile vor fi fi donate Erikai. Evenimentul este sustinut de Backspin, Five’s international, Pro fm si MTV. Pentru cei care nu cunosc povestea Erikăi – găsiţi detalii aici, aici, aici şi aici (găsiţi şi alte modalităţi de a o ajuta, dacă nu puteţi merge la concert).
UPDATE 23 septembrie 2009. Erika s-a întors acasă, sănătoasă.
http://www.acasatv.ro/emisiuni/erika-fetita-grav-bolnava-care-risca-sa-moara-daca-nu-urma-tratamente-speciale-la-o-clinica-din-germania.html
.
.
Zgomot. Andrei Pleşu

Ziarele ne-au informat, de curînd, că Bucureştiul e unul dintre cele mai zgomotoase oraşe din Europa. În materie de rele, puţini ştiu, mai bine ca noi, să se situeze la superlativ. În ce mă priveşte, n-aveam nevoie de presă ca să identific infernul sonor în care trăiesc zi şi noapte. Şi sînt foarte sceptic cu privire la posibilitatea de a asana acest infern. Pentru că rădăcinile lui sînt multiple şi, pe termen scurt, nereformabile. O lege care să ne protejeze de poluarea sonoră nu există şi, chiar dacă ar exista, ea n-ar impune, în lumea românească, mai multă ordine decît oricare dintre legile în vigoare, simple obiecte de slalom şmecher pentru infractorii de vocaţie din jur.
Ar trebui umblat, în primul rînd, la educaţie. Nu doar la cea „instituţională“, cît, mai ales, la cea a anilor preşcolari. Românii s-au învăţat, de mici, să vorbească tare. Vocea lor nu mai are registre variabile, discreţii, modulaţii, nuanţe. Totul se rosteşte în acelaşi plan, unul al percuţiei nemiloase. Nu se spune decît ceea ce se poate striga. Rîsul a fost înlocuit de sughiţul măgăresc, ceremonia comunicării s-a redus la un soi de băşcălie răstită. E ca şi cum coardele vocale ale tuturor ar fi devenit nişte odgoane monotone, incapabile să reproducă mai mult de două-trei trepte ale sunetului. Această degenerescenţă e dublată de sentimentul psihotic al unora dintre compatrioţii noştri că sînt singuri în oraş, pe stradă, la restaurant. Că pot, prin urmare, să-şi pună la maximum muzica preferată, că pot vocifera fără să ia notă de prezenţa altora, că pot chiui ca pe cîmp la ora trei dimineaţa. Bucureşteanul de azi e suveran. Se simte bine. Se plimbă prin tîrg ca printr-o ogradă de uz privat: rage, ambreiază viril, înjură, se lăfăie, euforic, într-o mare de decibeli. Cei încă „neadaptaţi“ trebuie să se resemneze: să asculte „în direct“ manelele care explodează din cîte o bronzată maşină decapotabilă, să mănînce auzind, de la masa vecină, vreun manager harnic care distribuie ordine prin telefonul mobil, face goange amantei şi spune bancuri amicilor de departe, să se trezească dis-de-dimineaţă în ţipuriturile vesele ale celor care vin la slujbă devreme şi sînt loviţi de o volubilitate isterică. N-ai voie să te superi. E libertate. E democraţie. S-a terminat cu elitismul şi cu fasoanele.
Dar, dincolo de educaţie, mai e ceva: un îndărătnic spirit al vremii şi al locului. „Se poartă“ dezinhibiţia, lejeritatea ofensivă, egalitarismul plebeu. Bărbaţii trebuie să vorbească birjăreşte, femeile băieţeşte, copiii golăneşte. Îmbrăcămintea trebuie să fie zglobiu deşelată, limbajul deochiat, coafura – rebelă. În plus, oraşul s-a umplut de mahalagii bogaţi, care îşi savurează, perplecşi, avutul. Jeep-ul, care, la obîrşie, era o maşină de teren, a ajuns să domine oraşul ca un simbol al luxului. Au apărut şi nişte vehicule insectiforme – nu ştiu cum le spune –, amestec de motocicletă şi tractor, care n-au nici un sens pe marile bulevarde, decît să facă un zgomot asurzitor. Noaptea se organizează curse acrobatice de maşini nervoase şi foarte scumpe, conduse, după toate aparenţele, de mici descreieraţi de bani gata, pe care nimeni nu-i poate disciplina. În timpul acestor exerciţii, pe strada Paris (am mai scris despre asta) au murit oameni. Eşti silit să dormi printre picături, terorizat de răzmeriţa generalizată a motoarelor. Poliţia e definitiv absentă. Ea nu pare să lucreze decît cu extremele: nu apare decît în preajma catastrofei rutiere sau lîngă contravenientul mărunt, care a depăşit viteza legală cu 5 km/oră. Hoardele de ţoape juvenile care asigură insomnia bucureştenilor în centru ca şi pe arterele colaterale n-au a se teme de nimic. Şi nici măcar nu te poţi supăra. E libertate. E democraţie. Ca să nu spunem că eşti bătrîn, defazat, ofticos… La cele de mai sus, se adaugă şi interminabilele şantiere ale unei capitale supuse celei mai bezmetice hărţuieli urbanistice, sistemele de alarmă care se declanşează la orice oră din zi şi din noapte şi piuie îndelung pînă se găseşte cineva să le oprească, fluierele greviştilor de lîngă Guvern, lătrăturile cîinilor şi contondentele bătălii de vorbe ale talk-show-urilor de televiziune. Cum să speri că toate aceste inconturnabile realizări post-revoluţionare vor fi revizuite, adaptate scării umane şi, la limită, abandonate? Sîntem condamnaţi la zgomot. Pe viaţă.
Andrei Pleşu - nici aşa, nici altminteri: Zgomot. 27 iulie 2008, Dilema Veche.
.
Steluţele de mare. Denisa Pantelie. Doamne, prea grea cruce i-ai dat…
Denisa are 4 ani. Nu vede decât lumina puternică, nu aude, nu vorbeşte iar inimioara îi bate tare greu. Şi, pentru că nu era de ajuns, Denisa este părăsită de tată. Nici măcar nu a recunoscut-o, nu i-a dat un nume.
Denisa s-a născut pe 27 noiembrie 2004 şi este din Oradea. Mama ei, Anita, are doar 24 de ani. Denisa este îngrijită de mamă şi de bunică. Toate trei trăiesc din 614 lei/lună (450 lei -legea 448, 80 lei alocaţie pentru copil cu probleme şi 84 lei ajutor social). Când Anita a fost părăsită de tatăl copilului, s-a mutat cu mama ei într-o uscătorie.
Denisa s-a născut prematur, la 7 luni. Câteva bătăi neregulate ale inimioarei şi diagnosticul a fost crunt: canal atrioventricular deschis şi o gaură la nivelul cordului.
La 6 luni după naştere, Denisa a fost dusă la clinica din Târgu Mureş pentru tratament. Medicii au considerat că Denisa este prea slabă şi au trimis-o acasă, să mai ia în greutate. Când Denisa a împlinit 9 luni, medicii de la Târgu Mureş au constatat că nu doar inimioara era bolnavă. Denisa nu vedea şi nu auzea (apoi a crescut şi nu a putut vorbi). Medicii au considerat atunci că toate aceste probleme de sănătate ale copilului au survenit în urma unei rubeole pe care tânăra mămică ar fi avut-o în timpul sarcinii şi că Denisa nu are şanse să trăiască. Au spus că mai mult de 4-5 luni nu mai trăieşte şi că nu se va ridica niciodată în picioruşe. Aşa a juns Denisa la 4 ani…
Denisa este veselă, se joacă şi zâmbeşte. Denisa poate fi recuperată. O operaţie pe cord la o clinică din Italia, apoi montarea unui dispozitiv de auz personalizat şi o operaţie de cataractă în ţară. Toate astea costă 50.000 de euro. Apoi va învăţa şi să vorbească, cu terapie logopedică.
Mesajul de ajutor pentru Denisa l-am primit de la „Asociaţia Piticot” din Oradea. Asociaţia se ocupă cu ajutorarea copiilor cu probleme şi a preluat cazul Denisei pe 2 decembrie 2008. Asociaţia a reuşit să deschidă Teledonul la Romtelecom, a făcut anunţuri la radio, Antena 1 Oradea şi PRO TV Oradea, dar nu au reuşit să strângă prea mulţi bani. Asociaţia Piticot roagă să facem cazul cunoscut, în speranţa salvării Denisei. Contact: Iulia Vesa, Asociatia Piticot, Oradea, str. Ovid Densusianu nr. 9, Bl. P 191, ap.2, scara A, cod postal: 410277. Tel: 0359.801.090, fax: 0359.411.229, mobil: 0728.974.878. E-mail: donatii@piticot.org
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Teledon la Romtelecom în perioada 09.12 2008 – 31.03.2009:
0900 900 163 pentru 3 euro/apel
0900 900 160 pentru 10 euro/apel
Dacă nu aveţi telefon la Romtelecom şi doriţi să donaţi:
Banca Transilvania (Oradea)
RON: RO 82 BTRL 00501205 I 98626 XX
EURO: RO 57 BTRL 00504205 i 98626 xx
Conturile au fost deschise de Asociaţia Piticot – cu menţiunea pe OP: PENTRU DENISA PANTELIE
Pentru Denisa s-au strâns, până la data de 14.01.2009, 6.000 de euro.
Denisa la PRO TV – aici.
Despre Asociaţia Piticot – aici.
Denisa pe site-ul Asociaţiei Piticot – aici.
.
.
Salvaţi Steluţele de mare. Cristina Maican: birocraţia omoară România
Despre Cristina Maican, care are leucemie acută mieloidă M1, am scris aici şi aici. Este povestea de viaţă şi de moarte a unui copil care a împlinit 13 ani pe 24 decembrie 2008. Viaţa ei costă 56.000 de euro. Şansa de viaţă a Cristinei este în Italia, la Centrul de Transplant de Celule Stemice şi Terapie Celulară din Torino. Pe 17 decembrie 2008, dosarul medical al Cristinei zăcea pe birourile autorităţilor (articolul aici). Normal, că nu era copilul lor! Pe 21 decembrie 2008, Cristina avea 10.000 de euro, strânşi de copiii de şcoală. Pe 23 decembrie 2008, Consiliul Judeţean Constanţa i-a oferit copilului un ajutor de 10.000 de euro. Cu 20.000 de euro în buzunar, Cristina a plecat, pe 15 ianuarie 2009, spre clinica din Italia, la tratament (TvNeptun). Cristina mai are nevoie de 36.000 de euro, pentru intervenţia chirurgicală.

Cristina la Poveştiri adevărate, Acasă TV, 12.11.2008.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Teledon la Romtelecom:
0900 900 215 – pentru 5 euro/apel
0900 900 210 – pentru 10 euro/apel
Dacă nu aveţi telefon la Romtelecom şi vreţi să ajutaţi:
BCR – Sucursala Constanţa: RON: RO 71 RNCB 0118089649600001
BRD – Sucursala Constanţa: EURO: RO 92 BRDE 140 SV 64587371400
Titular: Nicuşor Maican (tata)
Telefon: 0726 471 045
Consiliul Judeţean Constanţa i-a oferit Cristinei un ajutor de 10.000 de euro – documentul aici. Sunt anexate toate documentele medicale. Copiii de la Grădiniţa „Amicii” au strâns bani pentru Cristina. 850 de lei. 13 ianuarie 2009. Ziarul Observator de Constanţa. UPDATE 16 ianuarie 2009: Cristina a mai strâns 2.000 de euro. Mai are nevoie de 34.000. Cristina la Poveştiri adevărate Acasă TV, 16.01.2009. Pe data de 17.01.2009, ora 12:00, Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” va fi gazda unui spectacol intitulat “Să învăţăm iubirea”, spectacol organizat de către Luiza Oana Grosu şi Daniela Bucă – membru fondator al Asociaţiei Psaltica, având ca scop strângerea de fonduri pentru salvarea Cristinei Maican, elevă a Şcolii “Remus Opreanu” din Constanţa. Programul va cuprinde o serie de scenete după volumul „Printre gâze şi culori învăţăm să fim actori” – autor Luiza Oana Grosu (interpretează Grădiniţa nr. 23 şi Şcoala nr. 77 din Bucureşti), un moment artistic susţinut de actriţa Doina Ghiţescu şi se va încheia cu un concert de muzică psaltică bizantină cu Grupul de psalţi “Tronos” al Patriarhiei Romane – condus de diacon protopsalt Mihail Buca. UPDATE 10 februarie 2009: Familia Maican a primit avizul pentru autotransplant in Romania, insa vor ca fetita lor, Cristina, sa fie operata in Italia pentru ca nu au incredere in doctorii romani. De altfel, adolescenta se afla deja la Torino, unde i s-au facut investigatii medicale de specialitate. Pentru a suporta financiar costul operatiei, familia din satul Poiana isi va pune casa la vanzare.
Vineri, 6 februarie 2009, jurnaliştii de la Observator de Constanţa au solicitat biroului de presa din cadrul Ministerului Sanatatii un raspuns oficial prin care sa fie instiintati de ce nu s-a facut nimic pana acum in cazul Cristinei Maican, eleva din Constanta care asteapta de pe patul de spital din Torino o garantie din partea ministerului de resort in privinta acordarii ajutorului financiar de 56.000 euro, mai mult decat necesar pentru operatie. Daca intrebi, dai cu parul?! La cateva minute dupa trimiterea mesajului electronic am primit in redactie un telefon, pe fix, din partea unei domnisoare sau doamne de la biroul de presa al Ministerului Sanatatii care nu s-a recomandat, si care ne-a spus ca situatia Cristinei este una incurcata, explicandu-ne ca familia Maican nu a avut acordul Ministerului Sanatatii pentru a pleca in Italia, ar fi trebuit sa astepte confirmarea unui donator neinrudit, iar un autotransplant s-ar fi putut face si in Romania. Mai mult decat atat, familia Maican trebuia sa se inscrie pentru formularul E112. Facem precizarea ca formularul E112 se acorda pentru toate persoanele asigurate si membrii lor de familie care sunt autorizati de casa de asigurari de sanatate sa se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru UE pentru a primi acolo tratamentul adecvat starii lor de sanatate. Tot vineri Nicusor Maican ne-a sunat sa ne spuna ca doctorii din Italia vor neaparat o confirmare din partea romana pentru a sti ca banii pentru operatie vor fi trimisi. In ceea ce priveste corectitudinea detaliilor aruncate cu viteza luminii la firul telefonului de catre reprezentatul ministerului Sanatatii, am aflat de la tatal Cristinei ca familia a facut solicitare pentru formularul E 112 inca din luna octombrie a anului trecut. In plus, directorul CJAS Constanta, dr. Liviu Mocanu, a trimis la Bucuresti dosarul medical al Cristinei, iar doctorii de la spitalul Marie Curie din Bucuresti, unde a fost investigata adolescenta, le-au recomandat clinica din Torino. Pana acum, dupa cum ne-a mai spus Nicusor Maican, Cristinei i s-au facut, in Italia, analize din sange si din maduva. Nu a inceput inca chimioterapia. Vesti bune si nu prea. Nicusor Maican a vorbit cu directorul Casei Judetene de Asigurari de Sanatate, dr. Liviu Mocanu, care i-a spus, de ultima ora, ca dosarul medical al Cristinei este aprobat pentru autotransplant in Romania, mai precis la spitalul Fundeni din Bucuresti. „E si bine si rau. M-am sfatuit cu sotia si cu medicii de la spitalul Marie Curie din Bucuresti, si doctorii de acolo ne-au sfatuit ca operatia sa fie facuta in Italia. In aceasta situatie, nu exista decat o singura solutie pentru a o salva pe Cristina: Voi scoate casa la vanzare in cel mai scurt timp pentru a completa suma de bani pana la 56.000 euro. Ne-ar mai trebui 40.000 euro”. Cristina sufera, de anul trecut, de leucemie acuta mieloida. Leucemia acuta mieloida (LAM) este un tip de cancer al sangelui si al maduvei osoase-tesutul spongios din interiorul oaselor care produce sangele. LAM este unul din cele patru tipuri principale de leucemie, care evolueaza rapid si afecteaza un grup de globule albe numite celule mieloide. Acestea se dezvolta si se transforma in celule sanguine mature (globule rosii, globule albe si trombocite). Acest tip de leucemie se mai numeste si leucemie mieloblastica acuta, leucemie granulocitara acuta sau leucemie non-limfocitica acuta.
UPDATE 13 mai 2009. Cristina a primit încă 25.000 de euro de la Teledonul CJ Constanţa şi TV Neptun, din 11 aprilie 2009.
.
.
Steluţele de mare. Gabriel Niţu, un fir de nisip în clepsidra vieţii
Pentru mine un lucru este clar: să te naşti bolnav sau să te îmbolnăveşti în România este un lux – trebuie să fii bogat. Şi, din punctul meu de vedere, Dumnezeu nu are nicio vină. Eşti bolnav şi ai bani, trăieşti. Nu ai bani… n-ai decât să mori. Zicala „Aşa a vrut Dumnezeu” nu are ce căuta în ecuaţia asta. Am primit ieri acelaşi mesaj despre Gabriel de la câţiva prieteni şi m-am îngrozit. Gabriel are 3 luni şi 3 operaţii. Viaţa lui atârnă de nişte bani nenorociţi. Mulţi ne-am născut în familii modeste şi dacă am reuşit să răzbim în viaţă a fost pentru că am fost, cât de cât, sănătoşi. Evident că nimeni nu este de vină pentru că unii se nasc bolnavi sau se îmbolnăvesc în timp. Evident că nu putem să-i ajutăm pe toţi. Putem doar să încercăm. Mesajul a fost trimis pe e-mail de către o doamnă (Doina) care a postat cazul lui Gabriel pe forumul Despre Copii. Ceea ce i se întâmplă copilului este o mare încercare. A lui, a părinţilor, a noastră, nu ştiu sigur. Ştiu doar că pot, cu 12 lei, să încerc să adaug un fir de nisip în clepsidra vieţii lui. După asta pot spune: cum o vrea Dumnezeu…
„Un copilaş de doar 3 luni are nevoie urgentă de ajutor, aşa că îmi permit să fac un apel către voi. Gabriel s-a născut cu atrezie de esofag, având ca malformaţie asociată atrezia de duoden. Copilul este internat la Spitalul Grigore Alexandrescu din Bucureşti şi a fost operat de 3 ori după naştere”.
Prima pentru atrezia de esofag, a doua pentru atrezia duodenală şi a treia pentru că prima nu a reuşit. A treia este o esofagostomie cervicală şi gastrostomie. După o lună de la operaţie, Gabriel a făcut stenoză duodenală şi a fost reoperat. După care a făcut septicemie. A mai făcut şi un stop cardio-respirator, a intrat la reanimare, a primit stimulente cardiace.
Gabriel poate fi salvat în străinătate, la clinica din Karlsruhe, Germania.
Are nevoie de 34.000 de Euro: 20.000 pentru operaţie şi 14.000 pentru transportul medical făcut de German Air Rescue.
Până în data de 14 ianuarie 2009, Gabriel are în conturi 8.000 de Euro.
Se încearcă obţinerea formularului E 112 care ar putea asigura banii pentru operaţie. Dacă se reuşeşte, Gabriel ar mai avea nevoie de 6.000 de euro pentru transportul medical specializat.
Dacă puteţi şi doriţi să ajutaţi:
Teledon la Romtelecom:
0900 900 203 – apel pentru 3 euro
0900 900 205 – apel pentru 5 euro
Dacă nu aveţi telefon la Romtelecom şi doriţi să ajutaţi, chiar şi cu 5 lei:
Site-ul lui Gabriel (are documente medicale, este actualizat permanent, inclusiv cu sumele donate):
Noutăţi despre Gabriel şi aici:
Gabriel a apărut la Poveştiri adevărate Acasă TV (07.01.2009), în Jurnalul Naţional (10.01.2009), la Kanal D (14.01.2009) şi la Antena 1 (Observatorul din 14.01.2009, ora 20.00).
UPDATE 15.01.2009: Gabriel are 11.500 de euro în conturi iar la Teledonul Romtelecom are 1.000 apeluri de 5 euro şi 476 de 3 euro.
Doamnele de la „DC” sunt formidabile! Cazul a fost postat pe 4.01.2009. Aceşti bănuţi i-au strâns în 11 zile.
UPDATE 17.01.2009: Gabriel este Înger. Dimineaţa rece a unei zile de ianuarie s-a încălzit cu sufletul unui copilaş care a suferit cumplit. Dumnezeu să aibă grijă de Îngerii Lui.
Din păcate Gabriel nu a mai rezistat. Cu cei 17.928 de euro strânşi se achitase transportul – era pregătit pentru luni dimineaţă (19.01.2009). Cei care au luptat pentru viaţa acestui copilaş mulţumesc din suflet tuturor celor care s-au implicat în încercarea de a-l salva.
.
.
Steluţele de mare. Claudia Andreea Timinger, între Crăciun şi Paşte
Un copil îi scrie lui Dumnezeu: „Dragă Dumnezeu, te rog să mai pui o sărbătoare între Crăciun şi Paşte, pentru că în timpul dintre cele două nu se întâmplă nimic bun”.
Claudia Andreea are 3 ani şi cancer – o tumoră malignă de cca 6 cm, explozivă, poziţionată în şanţul vertebral stâng, foarte aproape de aortă. Cancerul este în stadiul II şi nu a afectat niciun organ.
Medicii au descoperit tumora cu puţin timp înainte de Crăciun. În noiembrie 2008 copilul a început să tuşească. A luat mult timp siropuri de tuse şi apoi antibiotice, dar tusea persista. Părinţii au dus copilul la Spitalul Judeţean „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava. Radiografia pulmonară a decis: Claudia Andreea era suspectă de cancer. Iar suspiciunea a devenit certitudine, la computerul tomograf de la secţia oncologie a Clinicii „Sfânta Maria” din Iaşi. Părinţii au dus copilul şi la Cluj, pentru o altă opinie. Diagnosticul a fost confirmat. Claudia a început chinuitoarele cure de chimioterapie. A făcut deja trei şedinţe. Şansa Claudiei este o intervenţie chirurgicală, dar una extrem de dificilă: poziţionarea tumorei în vecinătatea aortei prezintă riscul unei hemoragii intra-operatorii.
Claudia are nevoie de 100.000 de euro - pentru 2 operaţii şi tratament post-operator pe o perioadă de şase luni, la o clinică din Austria – din care a reuşit să strângă 5.000. Iar operaţia trebuie făcută cât mai repede, pentru că tumora este explozivă. Părinţii au vrut să programeze copilul, dar prima întrebare a fost: „aveţi banii?”
Venea Crăciunul.
Atunci câţiva copii au început să strângă bani. Copii de grădiniţă… Ajutaţi de educatori şi părinţi, copiii de la Grădiniţa „Neghiniţă” au organizat expoziţii cu vânzare şi tombole cu mici lucruri realizate de ei, spectacole. Copiii au mers cu colindul. Au strâns câţiva bănuţi şi i-au dăruit Claudiei. Apoi domnul Cezar Schipor (din Brodina) a câştigat un premiu de fotografie. 150 de lei. I-a donat copilului. Aşa s-au strâns 5.000 de euro. De Sărbători, un grup de tineri de la Oastea Domnului (Biserica Ortodoxă) au colindat în scop caritabil, urmând să dăruiască Claudiei o parte din bănuţii strânşi.
Părinţii Claudiei, Valentina şi Victor Timinger, nu au bani. Sunt săraci, disperaţi şi cer ajutor oamenilor care pot şi vor să le salveze copilul:
BCR – Filiala Suceava
Cod IBAN
RON: RO 59 RNCB 0655106359620001
EURO: RO 32 RNCB 0655106359620002
Titular: Victor Timinger
Telefon: 0741 779 093.
Articole din Monitorul de Suceava (12.12.2008; 17.12.2008; 19.12.2008; 20.12.2008 ) semnate de Oana Alphonso. Un filmuleţ cu Claudia Andreea la Bucovina TV, 24.12.2008.
Poate că până când vine Paştele…

.
.






-ro_blue.png)








