Nu vă puteţi închide-n cabinete, făcând abstracţie de noi
Niciodată
Un cântec nu-i nimic în lumea asta
Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci
Când el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci.
Destul cu-atâtea găşti aristocratice
Ce caută şi-n cântece câştig.
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig.
Dezmoşteniţii-şi caută o cale
Nenorociţii trec cu paşii grei
Nu ne putem închide-n cabinete
Făcând uşor abstracţie de ei.
Mizeria există până-n oase
Popoare mor şi indivizi decad
Nu-i cântec pe pământ să nu miroasă
A foc, a năduşeală şi a iad.
Şi dacă toate cântecele noastre
Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot
Noi pentru cei săraci şi fără şanse
Suntem mereu datori să facem tot.
Măcar atât din toate să rămână
Din tot ce-am pătimit la focul mic
Un vers, o spovedanie, un cântec
De partea celor care n-au nimic.
Niciodată, niciodată, să nu uităm de cei mai trişti ca noi…
Adrian Păunescu
Octavian Bud – Niciodată
-ro_blue.png)
cum sa nu se inchida???
nu e mai usor sa etichetezi un popor asa?
nu e mai usor sa faci abstractie de: saracie, batraneti goale si planse, boli, copii infometati, singuri, speriati, pe patul de moarte???
cum nu!
dupa usile inchise stam noi care te facem pe tine… – cred ca ar trebui BUG Mafia sa dea o ocheada la fraza de mai sus…
Lady Allia
21 ianuarie 2009 at 3:58 PM
Sandrina, d’aia nu mai pot ei…
isabellelorelai
21 ianuarie 2009 at 11:04 PM
stiu ca de aia nu mai pot…
.
eu faceam haz de necaz – poate nepotrivit
Lady Allia
21 ianuarie 2009 at 11:55 PM
Hai copile, nu fi trist, că nu mor caii când vor câinii.
Hai să-ţi fac cunoştinţă cu Ovidiu:
http://despreminuni.blogspot.com
Săptămâna viitoare mă duc pe la picii de la Fundeni să le duc câte ceva. Ia vezi, îi recunoşti?
isabellelorelai
22 ianuarie 2009 at 12:30 AM
Deci
sa vedem…daca am citit scrisorile pentru Mosul cu atentie…
Stiu ca le-am citit! Unele mi s-au intiparit pe retina si in suflet ca o gheara si inca imi tin respiratia.
Georgiana este cea care crede atat, atat de frumos si mult in minuni si vrea o rochita ca a lui Cleopatra…
Cosmin este baietelul de 4 ani care si-a luat pastilutele la timp…
Lorelay e fetita de 8 ani care vroia acasa…
Antonio este micutul dinamovist
…
copiii frumosi de la Fundeni care i-au scris Mosului atat de frumos, care spera in minuni, care merita ca noi sa ii auzim, sa ii vedem, sa ii ajutam ca ei sa se poata face bine si sa isi reia viata furata pana acum…
Lady Allia
22 ianuarie 2009 at 10:15 AM
Sandrina, poţi să mori de râs, exact asta făceam acum: mă uitam printre scrisori, încercam să o găsesc pe Clementina, să aflu câţi ani are ca să îi duc săptămâna următoare ceva de îmbrăcat. Clementina, fetiţa cu rochiţa subţire…
Chiar acum se duce doamna Olga să o caute
Şi eu am fost, în noiembrie. Atunci am scris Două lumi.
http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/11/18/doua-lumi
Apoi au venit scrisorile.
http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/12/07/scrisori
http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/12/20/scrisori-scrisori
Georgiana şi Ferike
http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/12/22/stelutele-de-mare-cosmina-georgiana-dinu-draga-mos-craciun-eu-cred-in-minuni
http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/10/04/stelutele-de-mare-ferike-szocs-ferikenek-mutetre-van-szuksege-hogy-meggyogyulhasson
isabellelorelai
22 ianuarie 2009 at 10:23 AM
Intr-o zi Isa, cand apele mele se vor mai linisti am sa te iau de mana si am sa imi fac curaj sa trec pragul de la Fundeni!
Intr-o zi am sa deschid o Asociatie si am sa fac mai mult pentru acesti copii si oameni!
Ai sa vezi Isa…ca intr-o zi am sa invat sa cresc intr-un “om mare” care vrea sa se faca om de bine
Lady Allia
22 ianuarie 2009 at 12:38 PM
Sandrina,
Clementina nu a scris. Noroc cu Ovidiu – despre care am aflat că este jurnalist la Adevărul. Îţi povestec săptămâna care vine, după ce o văd.
Sandrina, să te audă Dumnezeu. Sunt convinsă că aşa vei face. TE PUP
isabellelorelai
22 ianuarie 2009 at 12:42 PM