Isabellelorelai's Weblog

Acum vreo patru zile (mai precis nopţi) mă pregăteam să fac o pagină pe blog, special pentru Dorin: „Acoperiş pentru Dorin”. Aşa, ca o ultimă încercare, înainte de a-l închide. Am fost atât de dezamăgită de faptul că brusc devenisem invizibilă, cu Dorin cu tot, încât am vrut să închid blogul. Nu că ar fi însemnat mare lucru, dar aici am mulţi copii care cer ajutor. Aşa că m-am răzgândit, mi-am zis să îl las deschis totuşi, că nu se ştie niciodată (m-a „răzgândit” şi Elena un pic).

Şi aşa a fost. Am continuat să caut posibilităţi de a-l ajuta pe Dorin şi familia lui. Am trecut în revistă adăposturile pentru oamenii străzii. Atunci mi-am dat seama că ar putea exista fundaţii sau asociaţii care ajută adolescenţi aflaţi în dificultate.

Pe cine să întreb?

Pe Tincuţa Baltag. Primul nume care mi-a venit în minte al ei a fost. Nu o cunosc, nu mă cunoaşte. Anul trecut am trimis un mail la Fundaţia Dinu Patriciu, la programul „Sponsorizează un copil”, pentru Iarina Dumitraş.

Puteam să jur că nu îmi va răspunde. Bine că nu am făcut-o. Nu doar că a răspuns imediat, dar doamna Tincuţa Baltag şi-a oferit întreaga disponibilitate pentru a o ajuta pe Iarina.

Şi acum mi-a răspuns imediat. Nu putea să îl ajute pe Dorin cu o locuinţă, dar l-a invitat la sediul Fundaţiei, să înveţe acolo. Apoi s-a uitat pe blog. Totul a durat 5 minute, la o oră târzie din noapte.

Pentru că învaţă bine şi are medii peste 8, Dorin Alexandru Nicolae a primit o sponsorizare de 3.000 de euro de la Fundaţia Dinu Patriciu.

Dorin a primit banii ieri, 30 ianuarie 2009. Tot ieri Dorin a semnat contractul de închiriere a unei locuinţe pe timp de un an. Şi tot ieri l-am cunoscut pe Dorin. Are mult bun simţ şi a strâns în suflet suferinţe inimaginabile. Inima lui Dorin nu a rămas „indiferentă”. S-a îmbolnăvit. Nu vreau să intru în amănunte, dar următoarea perioadă de timp va fi dedicată însănătoşirii inimii lui. Cu medic, EKG, medicamente şi tot ce trebuie.

Dorin, la 18 ani, a devenit cap de familie. Pentru că a trecut peste toate: peste două evacuări din casă, peste o boală de inimă, divorţul părinţilor, foame, sete, lipsuri. A continuat să înveţe, şi-a văzut de şcoală, are grijă de mama lui.

Dorin a fost sprijinit de Fundaţia Dinu Patriciu pentru că este un elev bun, învaţă bine.

Fundaţia Dinu Patriciu îi sprijină pe toţi tinerii cu rezultate bune la învăţătură dar care au dificultăţi materiale.

Oameni buni: sănătatea şi educaţia înainte de toate. Dacă cunoaşteţi copii care învaţă bine şi au o situaţie materială precară, nu rămâneţi nepăsători. Faceţi ceva pentru ei, cereţi ajutor pentru ei. Gândiţi-vă că aceşti copii vor scoate ţara din necaz. Gândiţi-vă o secundă… O ţară are nevoie de oameni sănătoşi şi educaţi. Şi există un om care s-a gândit să investească în viitorul ţării, prin educaţie. Le dă burse. Poate că 2 sau 3 sute de lei noi pe lună nu înseamnă nimic pentru dumneavoastră. Dar pentru un copil care nu are ce mânca înseamnă enorm.

Mulţumesc doamnă Tincuţa Baltag. Mulţumesc domnule Dinu Patriciu.

Mulţumesc Alex, Cati, Mihai, Teodora, Carmen, doamnă dirigintă şi colegii lui Dorin.

Cam atât…

Dacă nu cunoaşteţi povestea lui Dorin o puteţi citi aici şi aici.

Sau o puteţi vedea la tv:

Despre bursele Fundaţiei Dinu Patriciu „INVENTEAZĂ-ŢI VIITORUL”:

Fundaţia Dinu Patriciu

http://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/home

30 ianuarie 2009 – Anunţ:

Fundaţia Dinu Patriciu oferă elevilor de liceu şi studenţilor din ciclul de licenţă posibilitatea de a primi una dintre cele 5.500 de burse disponibile pentru anul şcolar 2009 – 2010.

Înscrierea se face online şi este urmată de trimiterea dosarului de candidatură.

Data limită este 15 martie 2009.

Pentru mai multe informaţii citiţi Regulamentul programului de bursă „Inventează-ţi Viitorul!”

Succes!

I. Bursele. Programul „Inventează-ţi viitorul” şi „Orizonturi deschise” – 5 milioane dolari.

Sunt acordate liceenilor şi studenţilor merituoşi dar cu o situaţie financiară precară. „Aceste burse sunt acordate dintr-un fond al Fundatiei de 100 de milioane de dolari, restul banilor fiind pusi sa lucreze in continuare, fiind investiti in plasamente financiare pe termen lung”. Prin programul „Inventeaza-ti viitorul”, Fundatia acorda simultan si pe durata intregului an scolar, incepand cu anul de studiu 2008-2009, 5000 de burse in valoare de 200 lei pe luna pentru elevii de liceu si 500 de burse in valoare de 300 lei pe luna pentru studenti. Prin programul de burse „Orizonturi Deschise” acorda anual 100 de burse in valoare de 15.000 USD fiecare, pentru masteranzi si/sau doctoranzi care vor fi sprijiniti in finantarea studiilor post-universitare (master sau doctorat) in universitati occidentale de prestigiu.

II. Programul “Sponsorizeaza un copil” are scopul de a oferi copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate, resursele materiale necesare continuarii studiilor, prin cooptarea de sponsori individuali pentru acesti beneficiari. Pentru atragerea acestor sponsori, Fundatia Dinu Patriciu realizeaza o ancheta sociala pentru fiecare beneficiar, ancheta ale carei rezultate sunt prezentate publicului. Orice persoana poate apoi sa aleaga un copil pe care sa il sponsorizeze cu cate 200 de lei pe luna pe o perioada de minim un an.

http://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/sponsorizeaza-un-copil

Aici puteţi vedea copiii:

http://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/participanti-in-program

III. Universitatea. Dinu Patriciu, fondatorul Fundatiei, a declarat ca are in intentie sa infiinteze in cel mult patru ani si o universitate privata de elita: Pentru infiintarea institutiei de invatamant, fundatia cauta parteneri straini preferabil o universitate americana; din profiturile institutiei scolare vor fi finantate bursele studentilor care nu-si vor putea permite sa-si plateasca taxele la acea universitate.

Bursierii programului Inventeaza-ti Viitorul pentru anul scolar/universitar 2008-2009

http://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/bursieri-2008-2009

2. Bursierii programului Orizonturi Deschise pentru anul universitar 2008-2009

http://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/lista-bursieri-2008

Acoperiş pentru mulţi

In luna octombrie 2008, Fundatia Dinu Patriciu a organizat un concert caritabil Jose Carreras. Incasarile obtinute in urma vanzarii de bilete – peste 81.000 euro – vor fi folosite pentru sustinerea a 62 de elevi buni la invatatura, ale caror familii au fost afectate de inundatii in acest an. Timp de doi ani, copiii vor primi, prin programul “Sponsorizeaza un copil” derulat de Fundatia Dinu Patriciu, produse in valoare de 200 RON pe luna.

Astfel, in urma concertului, tenorul Jose Carreras si alti 50 de sponsori au decis sa se implice in programul “Sponsorizeaza un copil”, sprijinand 51 de copii sa-si continue studiile. In total, in urma concertului, 113 copii vor primi ajutor material.

Despre implicarea lui Jose Carreras in programul Fundatiei Dinu Patriciu, Tincuta Baltag, Directorul General al Fundatiei, a declarat: “Domnul Carreras ne-a comunicat decizia domniei sale de a se implica personal, prin sponsorizarea unui copil din programul nostru, pentru doi ani. Este un gest extraordinar. Suntem cu atat mai fericiti cu cat, pana acum, alti 50 de sponsori au decis sa ii urmeze exemplul. De altfel, in fiecare saptamana primim mesaje de la familii din Romania care aleg sa sustina un copil nevoias aflat in baza noastra de date.”

Despre programul “Sponsorizeaza un copil”. Programul a fost lansat in anul 2007. Obiectivul lui este sa ajute copiii buni la invatatura, dar care provin din familii cu resurse financiare precare. Prin intermediul lui, Fundatia doreste sa reduca numarul abandonurilor scolare provocate de lipsurile materiale.

Copiii inscrisi in program sunt alesi pe baza unei anchete sociale efectuata de Fundatie. Aceasta are in vedere potentialul copilului la invatatura si situatia materiala a familiei lui.

“Sponsorizeaza un copil” isi propune sa adune cat mai multi sponsori, dispusi sa finanteze pentru minimum un an cate un copil. Contributia lunara a sponsorului este de 200 de RON, bani din care responsabilii fundatiei cumpara alimente, imbracaminte, rechizite scolare si le expediaza lunar intr-un colet, fiecarui copil in parte.

De asemenea, Fundatia incurajeaza construirea unei relatii intre “sponsor” si copii. Lunar, copiii inscrisi in program trimit o scrisoare sponsorului, in care il anunta pe acesta care sunt notele pe care le-a obtinut, despre activitatile din timpul liber sau despre cum utilizeaza bunurile donate.

Responsabilitatea Socială.

Fundaţia „Dinu Patriciu” a donat 300 de mii de euro pentru reabilitarea şi dotarea unor unităţi de învăţământ din judeţ, afectate de inundaţiile din luna iulie.

Potrivit coordonatorului proiectului de reabilitare a şcolilor, Sanda Bordei, „până acum s-au cheltuit 200 de mii de euro, 180 de mii de euro pentru reabilitarea şi extinderea Şcolii cu clasele I-IV din Nisipitu, iar restul de bani s-a utilizat pentru dotarea cu mobilier, materiale didactice şi aparatură a unor unităţi de învăţământ din Straja şi Brodina”. Totodată, 44 de elevi din Sadău au primit din partea Fundaţiei „Dinu Patriciu” ghiozdane complet echipate.

„Dorinţa noastră este să ajutăm cât mai mulţi copii să îşi realizeze educaţia în cele mai bune condiţii. Există o realitate tristă în România, aceea că şcolile de la sate sunt de multe ori dezavantajate din punct de vedere material şi financiar. Dorim să încercăm să remediem acest lucru” a declarat Tincuţa Baltag, Director General al Fundaţiei Dinu Patriciu.

Restul de 100.000 de euro vor fi investiţi în realizarea unui centru multimedia de documentare pentru cadrele didactice din zonă. Fundaţia va dota acest centru cu echipamentele electronice (computere, copiatoare, proiector) dar şi cu materiale didactice.

Monitorul de Suceava.

Fundatia Dinu Patriciu a finalizat lucrarile de renovare si dotare a scolii din Nisipitu, comuna Ulma, judetul Suceava, festivitatea de deschidere fiind programata pentru marti.

Potrivit directorului general al fundatiei, Tincuta Baltag, reabilitarea acestei scoli a implicat fonduri in valoare de 220.000 euro si reprezinta doar unul dintre proiectele Fundatiei Dinu Patriciu in zona de nord a Moldovei, unde inundatiile au afectat nu doar infrastructura rutiera si feroviara, ci si scoli si gradinite, impiedicand copiii sa mearga la cursuri.

Suma totala a fondurilor alocate zonei de fundatie, prin proiectele derulate, depaseste un milion de euro. Tincuta Baltag a anuntat ca miercuri, 10 decembrie 2008, reprezentanti ai Fundatiei Dinu Patriciu vor prezenta la Suceava proiectele proprii privind sprijinirea tinerilor in continuare si facilitarea accesului acestora la o educatie solida.

Ştiri locale.

Când a sosit vremea lui Moş Crăciun, un copil îi scria, din spital: „Dragă Moşule, anul acesta am fost cuminte şi ascultător. De Crăciun vreau să primesc un laptop pentru a învăţa cât mai multe lucruri folositoare. Mie îmi place fotbalul şi ţin cu echipa Steaua. La mulţi ani, Moş Crăciun. Drăgan Gabriel-Octavian”.

Când a venit vremea Crăciunului, tatăl lui Gabriel Octavian scria: „Sunt tăticul unui băieţel de 9 ani şi 5 luni, Gabriel-Octavian Drăgan, care mai bine de un an se chinuie cu o boală cumplită: leucemie acută limfoblastică cu celule T. Deşi misiunea mea este una ingrată, nu am dreptul să nu fac tot ce este posibil ca să salvez viaţa fiului meu. Eu sunt pensionar medical gradul III iar soţia este însoţitor permanent al copilului. De aceea apelez la dumneavoastră să ne ajutaţi. Avem nevoie urgent de bani pentru medicamente şi hrană”.

Gabriel-Octavian Drăgan este internat la clinica de pediatrie-oncologie Fundeni, etajul 7. Gabriel-Octavian îşi doreşte un laptop, în timp ce părinţii speră să facă rost de câţiva bănuţi pentru mâncare şi medicamente.

Strigătul de ajutor al părinţilor lui Gabriel Octavian este de pe site-ul Asociaţiei PAVEL.

„Sunt taticul unui baietel de 9 ani si 5 luni, care de mai bine de un an se chinuie cu o cumplita boala: Leucemie acuta limfoblastica cu celule T. Dupa mai bine de 10 luni de la descoperirea bolii, tratamentul aplicat indica un curs favorabil. In luna septembrie a.c. fiul nostru, Gabriel-Octavian, a facut recadere. Ca urmare, tratamentul aplicat este unul de inalt risc, cu doze mari, menite a contracara recaderea. Toate acestea au dus la agravarea starii lui de sanatate, au aparut afte pe tot tractul digestiv, nu poate manca, a facut febra, a intrat intr-o aplazie severa si la ora actuala ne rugam la Dumnezeu sa existe o sansa si ptr fiul nostru. Desi misiunea mea este una ingrata, nu am dreptul sa nu fac tot ce este posibil ca sa salvez sanatatea si viata fiulul meu. De aceea apelez la d-stra sa ne ajutati material, in conditiile in care sotia este insotitor permanent cu un salariu platit de primarie iar eu desi sunt pensionar medical gr 3 (hepatita cronica cu HVC), colaborez la o firma imobiliara unde veniturile sunt aleatorii. Avem nevoie urgent de bani ptr. medicamente si hrana. Noi locuim cu chirie, nu avem un alt ajutor material din partea rudelor. Rugamintea noastra, ca si parinti este sa ne ajutati, daca se poate, sa trecem peste acest grav impas, care este sanatatea si viata lui Gabriel. La ora actuala se afla internat la clinica de pediatrie-oncologie Fundeni, sub ingrijirea medicului Dumitrache Luminita, la etj 7, intr-o rezerva. Pentru cei care ne pot ajuta,punem la dispozitie urmatoarele conturi:

CEC, filiala Timpuri Noi, Bucuresti:

RO 67 CEC E – B 40808 RON.1563.11.4;

BANCPOST, filiala Sos Giurgiului 121, sector 4, Bucuresti:

RO 20 BPOS 80501881030 RON 01.

Ambele conturi sunt pe numele Dragan Constantin.

Tel: 0727 961 438. Email: dragan.costel@yahoo.com

Mariana si Constantin Dragan va multumesc!

.

Un alt apel al părinţilor lui Gabriel Octavian a fost în „Libertatea”, pe 25 ianuarie 2008: „Suntem niste oameni simpli a caror existenta s-a rasturnat la 180 de grade de cand am aflat, in urma cu un an, ca baietelul nostru de opt ani si jumatate e bolnav de leucemie acuta limfoblastica de tip l2 cu celule T-HR. Gabriel Octavian are nevoie de supraveghere medicala tot timpul, de tratament cu citostatice, de medicamente si de mancare consistenta si ne este foarte greu sa i le asiguram. Toate resursele ni s-au epuizat, locuim cu chirie, eu sunt pensionat pe caz de boala, iar sotia a fost nevoita sa renunte la serviciu pentru a avea grija de Gabriel si a face naveta cu el la spital. Dar noi credem in bunul Dumnezeu si nadajduim ca fiul nostru si alti copii atinsi de aceasta maladie, se vor insanatosi. Ajutati-l pe Gabriel sa invinga leucemia. Va multumim din suflet! Mariana si Constantin Dragan, Bucuresti.

.

Steluţele de mare

.

Andrada are 22 de ani şi are limfom non Hodgkin. Are nevoie de ajutor pentru a face o analiză la Budapesta (PET Pozitron).

Buna ziua,

Numele meu este Andrada Gherman si am 22 de ani. Sunt din localitatea Sighet, judetul Maramures. Parintii mei sunt divortati, doar mama lucreaza si are aproximativ 600 ron salar pe luna, bani cu care nici nu ne descurcam pt mancare, medicamente sau plati curente. Cu cat stau mai mult fara tratament, boala mea evolueaza si s-ar putea chiar sa nu mai am sanse de vindecare daca astept atat. Va rog din inima daca puteti sa ma ajutati, cu orice suma, orice donatie e binevenita, ca sa pot sa reusesc sa strang suma de care am nevoie intr-un timp cat mai scurt. M-am hotarat foarte greu sa va scriu, insa sper ca prin dumneavostra si cu ajutorul lui Dumnezeu, care va va lumina calea, veti gasi o resursa sau cel putin o modalitate sa pot iesi din impasul in care ma aflu. Stiu ca in ziua de azi sunt extrem de multe persoane care au nevoie de ajutor, care trebuie sa faca operatii, interventii foarte scumpe, care sufera de pe urma unor calamitati naturale sau pur si simplu persoane nevoiase care isi duc traiul in conditii de mizerie. De accea numarul celor care au nevoie de ajutor este foarte mare si putini sunt norocosii care beneficiaza cu adevarat de el. Nici nu sunt sigura ca veti ajunge sa imi cititi cel putin email-ul dar speranta mea moare ultima. In urma cu aproximativ un an am fost depistata cu o boala foarte urata, limfom non hogdkin, in stadiul 3a, cu multiple ramificatii in tot corpul. De atunci ma chinui intruna nu chimioterapie, cu radioterapie dar fara un rezultat concret. Am suferit si o operatie la gat, deoarece una dintre umflaturi a blocat traheea si numai puteam sa respir. Este cumplita aceasta boala, este cancer de sange. Se vindeca foarte greu si chiar daca se vindeca exista sansa sa apara inapoi in orice moment. In urma cu o luna, domna doctor de la Cluj, unde urmez tratamentul, mi-a spus ca fara sa ma duc sa fac un tomograf performant in Ungaria, nu mai poate sa imi faca nici un tratament sau sa incerce altceva pt ca nu stie exact care e situatia bolii mele. Acel tomograf este extrem de scump pt veniturile mele, costa 1.000 euro. Sunt intr-o situatie disperata, fara iesire, deoarece sincera sa fiu imi doresc atat de mult sa mai traiesc si sa imi pot duce la capat studiile si visurile mele de viitor. Am acte medicale care dovedesc gradul bolii mele, am de asemenea o foaie medicala care spune ca trebuie sa fac acel tomograf, semnata si stampilata la Cluj. Am mai incercat si pe la fundatii si ong-uri, dar fara nici un rezultat. Ba chiar am trimis si actele si pe urma nu am mai primit nici un raspuns. Sunt putin dezamagita, dar ma rog zi si noapte si cred ca pana la urma rugaciunile mele vor avea un raspuns. Se va gasi si pentru mine un suflet bun, care va dori sa ma ajute si sa ma faca sa merg mai departe asa cum imi doresc. Astept cu nerabdare un raspuns si sper sa fie unul pozitiv. Din suflet ma rog sa fie cat mai repede. Eu va urez toate cele bune si Doamne ajuta!

.

.

Steluţele de mare

.

UPDATE 4 februarie 2009: Andrada are 2.300 RON şi 100 de Euro. Mai multe aici: „Curs gratuit de smuls aripi”.

UPDATE 6 februarie 2009: Andrada a strâns toţi banii şi a făcut analiza PET. Andrada mulţumeşte tuturor din suflet. Mai multe aici: „Curs gratuit de pus aripi”.

UPDATE 7 februarie 2009: Andrada m-a rugat să scriu pe blog un mesaj de mulţumire pentru studenţii – citez: tare drăguţi – care au ajutat-o. În seara asta au vizitat-o doi dintre ei, o fată (Maria Turda) şi un băiat, studenţi la Cluj, care i-au adus 2 milioane. Andrada spune: „Au strâns din puţinul lor, şi ştiţi ce grea e viaţa de student şi câte necesităţi au şi ei… Tare vreau să le mulţumesc, să apară acolo pe blog, cel puţin atât să fac şi eu”. Andrada, s-a făcut, am scris.

UPDATE 27.02.2009: Andrada este la Timişoara unde urmează să facă autotransplant. Mai multe aici: Fiecare clipă, fiecare floare, fiecare om. Felii de lună.

Niciodată nu am să înţeleg de ce unii părinţi nu îşi duc până la capăt misiunea la care s-au angajat când s-au hotărât să aducă pe lume copii. Când dai viaţă unui copil trebuie să te gândeşti că nu el ţi-a cerut asta şi că ai obligaţia de a face om din el. Iar alţi oameni luptă cu disperare să facă un copil sau să înfieze unul. Din păcate nu toţi au noroc. Nu toţi oamenii merită să aibă copii. Unul ar fi tatăl meu, altul ar fi tatăl copilului meu, alţii ar fi părinţii Brigittei.

Brigitta Bandi are 22 de ani şi este studentă în anul II la Facultatea de Medicină şi Farmacie – Universitatea din Oradea, specializarea farmacie. Şi este tare necăjită. Nu mai este un copil, dar se simte singură, are nevoie de un sfat, are nevoie de o mână de ajutor.

Părinţii Brigittei s-au hotătât să se despartă şi să-şi scoată copiii din ecuaţie, după 22 de ani de convieţuire.

Şi-au dat seama că nu mai au nimic în comun când Brigitta avea 19 ani şi se pregătea să dea la facultate. Ceva s-a stricat. Cum spune Brigitta, totul s-a întors pe dos, totul s-a schimbat.

Acum 3 ani Brigitta a intrat la Medicină, la fără taxă. În casă au început scandalurile, apoi despărţirea. Brigitta a pierdut anul. Un an mai târziu a dat la Farmacie, dar a intrat cu taxă. Mama ei a spus că va face orice să o susţină, doar să facă facultatea. Din păcate nu o mai susţine, a uitat ce a promis. Acum un an şi jumătate mama şi cele două fiice au părăsit domiciliul şi s-au mutat cu chirie. Apoi mama s-a gândit că ar fi spre binele copiilor să locuiască cu tatăl lor. Pentru Brigitta a reînceput calvarul. Nu a avut linişte aşa că s-a mutat la bunica ei, apoi s-a angajat. Brigitta lucrează 4 ore pe zi pentru care câştigă 400 RON dar banii nu îi ajung pentru a se întreţine şi a plăti taxa la facultate.

Brigitta a pierdut o şansă. Aceea de a deveni medic. Nu vrea să piardă şi şansa de a deveni farmacist.

„Visul meu este să termin facultatea, dar părinţii nu mă ajută. Vă rog să mă ajutaţi cu un sfat sau ceva… sunt foarte necăjită. Vă mulţumesc foarte mult, Brigitta”.

Dorin spune că după ce va termina facultatea – indiferent de profesia pe care o va avea – scopul lui va fi să ajute oameni aflaţi în situaţia sa de acum. Situaţie disperată, în care are mare nevoie de ajutor. Are nevoie de un acoperiş deasupra capului.

Dorin Alexandru Nicolae poate să devină un Om de Onoare dacă va fi ajutat, precum Monica Bunaciu care a avut leucemie şi a fost ajutată să trăiască iar acum îi ajută pe alţii la rândul său, precum Dan Sântimbreanu care a avut neurinom acustic şi a fost ajutat să trăiască iar acum îi ajută pe alţii la rândul său.

Dorin a fost evacuat dintr-o casă retrocedată pe 21 ianuarie 2009 – am scris aici.

Dorin la Observator Antena 1 – 23 ianuarie 2009

Casa era de fapt o cameră în care locuia împreună cu mama sa şi cu un unchi paralizat, şi o bucătărioară. Locuinţa era plătită pentru toată luna ianuarie dar asta nu i-a împiedicat pe executori să îi evacueze într-o oră. În schimb au oferit posibilitatea de a rămâne în curte, timp de 30 de zile. Nimeni nu le-a spus din timp că locuinţa a fost retrocedată şi că proprietatul de la care au subînchiriat nu era proprietar. Dorin îşi petrece de atunci zilele în aer liber, după ce se întoarce de la şcoală, iar patru nopţi într-o pivniţă insalubră, plină de igrasie, mirosind înfiorător a mucegai. Prima noapte, 21 spre 22 ianuarie 2009, a petrecut-o în ploaie. O vecină, care la rândul ei urmează să fie evacuată, i-a adăpostit în aceea pivniţă. Însă de ieri seară, 26 ianuarie 2009, nici în pivniţă nu au mai putut dormi, casa vecinei a fost retrocedată. Ieri noapte i-a dus Alex într-un depozit, să-i adăpostească de ploaie şi frig.

Dorin are 18 ani şi este elev în clasa a XII-a la Liceul Mircea Vulcănescu din Bucureşti, profil finanţe-bănci şi turism. Peste câteva luni urmează BAC-ul şi examenul de admitere la facultate. Dorin învaţă bine şi nu vrea să renunţe la studii. Are 18 ani şi tot ce îşi doreşte este să aibă o locuinţă şi să dea la facultate. Şi după ce termină facultatea să ajute la rândul său alţi oameni, ajunşi ca şi el în stradă.

Ieri, 26 ianuarie 2009, s-a deschis un cont pentru Dorin. Încercăm să strângem câţiva bănuţi şi să le închiriem o garsonieră, măcar pentru 3 luni, timp în care mama lui să stea la uşa Primăriei Capitalei. În timpul ăsta încercăm să le găsim şi ceva de lucru. Mama lui Dorin este pensionată pe caz de boală.

Până astăzi, 27 ianuarie 2009, colegii de clasă ai lui Dorin au strâns 600 RON, pentru mâncare. Alţi copii de liceu au promis încă 500 RON. Carmen şi prietenii ei au promis încă 800 RON. Astăzi am să depun şi eu în contul lui câţiva bănuţi. O doamnă minunată a luat legătura cu Părintele Nicolae Fieraru, la Arhiepiscopia Bucureştilor. L-a înscris la cantină, unde va avea parte de o masă caldă începând de săptămâna viitoare (din 2 februarie 2009).

Dacă doriţi să oferiţi altceva decât bani o puteţi contacta pe Teodora Gabor (colega de clasă a lui Dorin) la telefon 0726 573 579.

Conturile deschise ieri, 26.01.2009:

BCR – Sucursala Unirea Center Bucureşti

RON: RO 10 RNCB 06 72 10 34 60 11 00 01

EURO: RO 80 RNCB 06 72 10 34 60 11 00 02

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Nicolae Alexandru Dorin

SITUAȚIA CONTURILOR:

26.01.2009: 0

27.01.2009: 420 RON – anonim.

28.01.2009: 200 RON – colegii lui Dorin.

30.01.2009: 300 RON – Carmen H. & Colegii

30.01.2009: 3.000 Euro – Fundaţia Dinu Patriciu.

Dacă vreţi să aflaţi mai multe amănunte sau vreţi să ajutaţi direct:

Telefon Ioana Nicolae (mama lui Dorin): 0722 93 66 04.

Puteţi lăsa un mesaj pe blogul lui Dorin, făcut de Alexandru:

http://salveazalpedorin.blogspot.com

Povestea familiei – aici: „Nesimţirea omoară tot ce prinde”.

Încearcă să ne ajute Oana Niculescu-Mizil şi Cosmina Simiean.

Ne-au susţinut: Iulian Urban, Lume Bună.ro, Gabi, Droppy, Darkx-Studios, Tea-pe Forum Charity Gift.

Mulţumim tuturor.

UPDATE 31 ianuarie 2009: Dacă vreţi să ştiţi ce mai face Dorin – citiţi aici.

.

Steluţele de mare

.

Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.

Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat.

Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele.

Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire.

Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei.

Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit.

Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”.

Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist.

Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”

Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.

Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”.

Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”.

„Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.

Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”.

Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.

Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit.

Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.

Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.

Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. Întreaga sa fiinţă era în agonie.

După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.

Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.

Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.

Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.

Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”

Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.

Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.

„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.

Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit.

Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.

Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.

Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”.

Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”.

Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat.

Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit.

Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj.

Shel Silverstein

Monica Bunaciu a avut leucemie. A suferit cumplit, a văzut moartea cu ochii. A sfidat boala, a sfidat moartea. A luptat şi a învins. Acum îi ajută pe alţii, aşa cum face şi Dan Sântimbreanu. Monica Bunaciu a declarat război leucemiei. A înfiinţat Asociaţia Română împotriva Leucemiei şi salvează vieţi. Monica Bunaciu spune despre sine că nu este o eroină. Poate că nu este o eroină. Dar Monica Bunaciu este sigur un Om de Onoare.

„CV”-ul unei boli învinse: Monica Bunaciu

1994, decembrie: pleurezie – se depistează leucemia limfoblastică acută

1994 – 1996: chimioterapie în România (4 iulie 1995 prima recădere; 3 ianuarie 1996 a doua recădere)

1996, ianuarie: plecare în Germania pentru transplant, unde, în urma analizelor, medicii au ajuns la concluzia că nu mai este nimic de făcut

1996, februarie: un medic din Italia a acceptat să încerce un tratament pentru un eventual transplant, deşi şansele erau infime

1996, 8-20 martie: chimioterapie şi radiaţii totale

1996, 21 martie: transpland de măduvă osoasă, măduva fiind donată de sora sa, compatibilă 100%

1996, sfârşit de martie: pneumonie

1996, sfârşit de aprilie: edem cerebral, comă şi semipareză

După 5 luni de spitalizare, la externare: anorexie

În prezent: a fost declarată vindecarea completă.

Ma numesc Monica Bunaciu si am fost bolnava de leucemie

Istoria mea este o istorie de amicitie, o istorie de atatea si atatea intalniri, atat in perioada cand eu aveam nevoie de ajutor, cat si cand a fost randul meu sa intind o mana celor care aveau nevoie, cu persoane ca: Monia, Salvo, Paolo, Maurizzio, Roberta, Yolanda, dar si Magda, Camelia, Ciprian, Ana Maria, Andrei, Tiberiu, Constantin, Iustina, Oana, Vlad, Iustin… si multi, multi altii.

In perioada cand eu aveam nevoie de ajutor, am intalnit oameni care mi-au fost alaturi in momente extrem de penibile si de dureroase… lor le datorez faptul ca astazi sunt in viata, pentru ca fara ei nu as fi putut duce la capat aceasta lupta. Cu ocazia asta vreau sa le multumesc si sa le spun ca ii iubesc si ca nu ii voi uita niciodata.

Cel mai pretios lucru pe care il castigam in aceasta lupta este dragostea pe care o primim din partea celor din jur. Este o dragoste pura, fara pretentii… si asta nu ne-o poate lua nici macar moartea.

Deoarece am cunoscut atat oameni care mi-au intors spatele cat si oameni care au fost prezenti in orice moment pentru mine, din acel moment m-am pus la dispozitia zilnica si constanta… sper, in mod constructiv.

In fiecare zi merg sa vizitez un bolnav sau fac ceva pentru el, pentru ca stiu ca au nevoie de mine. Obiectivul meu este sa le ofer momente de reconfort si sustinerea unei prietenii. Cred ca asta a contribuit la crearea confidentei necesare eliberarii unui suflet in suferinta.

In 11 ani de munca continua in acest sens pot spune ca sunt bogata in astfel de prietenii si confidente. Sunt convinsa pentru ca am vazut si am simtit toate aceste lucruri. Acolo unde pot fi create conditii psihologice favorabile, terapia are mai multe sanse de reusita.

Nu sunt o eroina, ci sunt o simpla persoana care vrea sa dea si sa primeasca afectivitate.

Viata pare mai putin dura daca este impartasita cu altii.

Acestei misiuni ma dedic cu umilinta, teama si intelegere, fiind animata de spiritul solidaritatii.

Aceste experiente m-au invatat sa traiesc, mi-au dat motivatia de a merge inainte, mi-au dat un sens.

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ ÎMPOTRIVA LEUCEMIEI

http://www.aril.ro

Preşedinte şi membru fondator: Monica Bunaciu

Pe site-ul asociaţiei găsiţi toate informaţiile necesare despre leucemie şi transplant şi ce să faceţi dacă doriţi să vă implicaţi în activitatea asociaţiei.

Dacă doriţi să susţuneţi printr-o donaţie:

BRD – Agentia Otopeni Cal. Bucurestilor 84, bl.B2-1

Cod IBAN:

RON: RO 64 BRDE 445 SV 76555154450

EURO: RO 33 BRDE 445 SV 76603304450

SWIFT BRDEROBU

LIBRA BANK – Sucursala IULIU MANIU, B-dul Iuliu Maniu 18, Bucuresti

Conturi IBAN:

RON: RO 57 BREL 100036976 RO 11001

EURO: RO 28 BREL 100036976 EU 11001

USD: RO 89 BREL 100036976 US 11001

Alte date necesare transferurilor bancare: adresa ARIL: str Mohorului nr 1, bl 139, sc A, et 8, ap 34, sect 6, Bucuresti. Cod inregistrare fiscala: 21062987 /14.02.2007.

2%pentru ARIL

Monica Bunaciu: Leucemia şi impactul pe care îl are asupra pacienţilor şi celor din jur

Leucemia sau «cancerul de sange» continua sa reprezinte o boala la auzul careia lumea inca se infioara… dar oare mai este cazul? Din fericire medicina evolueaza si la ora actuala EXISTA SOLUTII. Exista mai multe tipuri de patologii ale sangelui care tin de domeniul oncologic si de care se ocupa departamentele de hematologie. O grupa importanta este reprezentata de LEUCEMII. Leucemiile evolueaza in diferite moduri. Este motivul pentru care medicii fac distincite intre formele cronice si acute ale bolii. Leucemiile cronice se instaleaza mai lent in timp ce leucemiile acute se instaleaza rapid ducand in scurt timp la agravarea bolii. Nu doresc sa aprofundez acest teren pentru ca depistarea patologiilor si mai ales alegerea terapiei in functie de patologie si de pacient, este datoria medicului si el este cel care are cunostintele, experienta si datoria de a se informa si a gasi cea mai buna solutie. Cu toate acestea, este bine de inteles ca medicul nu este Dumnezeu. Fiecare are limite care sunt nu doar personale ci si legate de posibilitatile date de spital, legislatie, etc. In plus, fiind om, chiar si medicul este supus greselii. Si atunci ramane intrebarea «ce este de facut?». Ar fi cateva raspunsuri:

1. In primul rand trebuie luate masuri de prevenire, adica orice om trebuie sa faca analize anual si sa duca o viata cat se poate mai «sanatoasa». Din pacate cancerul este deosebit de frecvent si deseori nu tine doar de noi sa impiedicam aparitia. Ca pentru orice tip de cancer si in cazul leucemiilor se fac adesea analogii cu factorii ereditari, agentii fizici (radiatiile ionizante), chimici (medicamente din categoria citostaticelor si a immunosupresoarelor) si biologici (virusurile). Deci cu toate ca poate luam masuri de precautie, acest diagnostic il poate avea oricare dintre noi la un moment dat si atunci ce facem ?

2. In cazul depistarii leucemiei sau oricarei alte patologii, mergem la medic si incepem terapia propusa de acesta. In general deciziile se iau in consiliu, tocmai pentru a evita erorile. Totusi, mai ales in cazurile acute, se poate apela la opinia altui medic, din alte clinici. In general acest lucru il poate face chiar medicul curant. In acest scop, Asociatia Romana impotriva Leucemiei are ca proiect colaborarea intre Clinicile de hematologie din Romania si cele din Strainatate, unde prin intermediul sau s-au relizat transplanturi de maduva osoasa cu rezultate foarte bune chiar in cazurile pacientilor pe care alte clinici ii refuzau pe motiv ca nu mai este nimic de facut.

3. Un factor poate la fel de important ar fi sprijinul celor dragi. Ei trebuie sa fie puternici in ciuda comportamentului deseori agresiv al pacientului. In momentul in care am aflat diagnosticul si faptul ca transplantul este singura solutie, nu aveam banii necesari. Suma este colosala si pentru majoritatea familiilor imposibil de platit din resursele proprii. Reactiile pe care le-au avut cei din jur au fost la doi poli opusi. Au fost care mi-au spus : «ai 100.000 $? atunci mori ca este imposibil de strans». Din fericire tatal meu este un om puternic si determinat, care s-a gandit imediat «100.000 $? ok, trebuie sa gasesc 100.000 de oameni care sa ne dea cate 1 $». Prin urmare a inceput sa bata la fiecare poarta si sa ceara efectiv bani pentru a imi salva viata. Nu voi putea niciodata sa multumesc indeajuns celor care s-au aratat deschisi si care din putinul lor au facut posibil ca astazi sa fiu aici. In momentul in care am iesit din spital medicul curant mi-a facut cadou o cruciulita si mi-a spus «daca tu crezi ca eu te-am salvat, nu ai inteles nimic… tu esti un miracol…» si intr-adevar medicul din Germania imi spusese ca mai am de trait doar cateva zile si ca e prea scump de transportat cadavrul. Sunt convinsa ca traiesc datorita celor din jur si mai ales datorita celor care mi-au intins o mana de ajutor. In momentul in care trecem prin astfel de experiente ne ramane de ales intre doua cai: ori facem parte dintre cei care ne-au intors spatele, ori facem parte dintre cei care ne-au salvat viata. Eu am ales sa incerc sa redau macar o parte infima din tot ceea ce am primit. Ajutorul nu consista doar in a da acel $ sau Euro… este deosebit de importanta si partea umana… sprifinul afectiv, emotional… sprijinul psihologic.

4. Deci mesajul pentru cei care trec prin asta este: fiti optimisti si fiti recunoscatori, deschisi oricarui ajutor. Nu va pierdeti timpul si putina energie pentru a asculta persoanele care nu va dau sanse… nici un om pe lumea asta nu are dreptul si nu are de unde sa stie daca cineva mai are vreo sansa. Iar cand veti fi bine, incercati sa ajutati la randul vostru indiferent in ce fel.

5. Mesajul pentru cei care sunt alaturi de pacienti este: treceti peste tot ce pare negativ si ganditi pozitiv. Exista solutii si impreuna le vom gasi. Chiar si daca finalul nu este intotdeauna cel asteptat… nu pierdeti timp pretios pierzandu-va speranta. Exista medici extraordinari, exista cercetare care poate maine va da posibilitatea crearii unei noi solutii… exista preoti si psihologi care ne pot aduce un confort spiritual sau psihologic, si existam noi, care incercam sa va intelegem si sa va ajutam.

Psihologia în slujba leucemiei

Explicat în cel mai simplu mod, leucemia este un cancer al celulelor sângelui. În leucemie, măduva osoasă produce blaşti – celule maligne, anormale – care tind să preia locul celulelor normale – leucocite mature, trombocite, hematii, etc. În acest fel sângele nu-şi mai poate îndeplini funcţiile. Sistemul imunitar fiind practic desfiinţat, viaţa bolnavului este continuu aflată în pericol.

Tratamentul este dur şi de lungă durată, constând în distrugerea celulelor maligne pentru a putea permite celor sănătoase să se formeze şi să-şi preia funcţiile. Chimioterapia este intervenţia prin care, cu ajutorul medicamentelor puternice, se obţine aplazia – anularea sistemului imunitar – urmărindu-se intrarea în remisie a bolnavului. În acest stadiu se poate efectua transplantul de măduvă osoasă sau de celule stem. Bolnavul este din nou supus chimioterapiei şi radioterapiei pentru a ajunge la aplazie, după care se efectuează operaţia.

Deciziile privind tipul tratamentului se bazează pe tipul de leucemie, stadiul bolii, vârsta pacientului, starea generală de sănătate a acestuia.

Pericolul în care se află pacientul în timpul acestor intervenţii este evident; el trebuie să fie complet izolat timp de câteva săptămâni pentru a se evita contaminarea cu viruşi sau bacterii, contaminare care îi poate fi fatală.

Începutul acestui articol este departe de a explica în termeni specifici, medicali boala numită leucemie; el vrea să sublinieze faptul că bolnavul are un drum lung de străbătut, drum plin de pericole, suferinţă, incertitudine, drum început în stare gravă şi de şoc produs de aflarea teribilului diagnostic.

Abilitatea pacientului de a face faţă acestei încercări depinde – tehnic – de echipa de medici care îl tratează, dar rezultatele obţinute pot fi întărite, susţinute de ajutorul psihologic de care acesta are nevoie şi pe care ar trebui să-l ceară.

Odată informat despre boală, pacientului îi trebuie un sistem de sprijin adaptat nevoilor pe care le implică situaţia sa. El trebuie ajutat să-şi găsească acele resurse interioare pentru a nu se da bătut în lupta cu boala, pentru a se simţi, într-o oarecare măsură, stăpân pe situaţie. Pentru bolnav şi familia sa, aflarea diagnosticului de leucemie produce o traumă, stării de şoc urmându-i confuzia şi spaima de moarte. În acest moment ei au nevoie de îndrumare în direcţia de urmat, astfel încât să nu se simtă abandonaţi. Întrebărilor ce vor veni trebuie să li se răspundă cu răbdare şi deschidere spre problema nou apărută de către persoane specializate în psihologie medicală sau psihooncologie.

Bolnavul de leucemie/cancer este permanent în căutarea unui sens în ceea ce priveşte situaţia dificilă prin care este obligat să treacă. Fără un ajutor competent, întrebări precum „De ce eu?”, „De ce mi se întâmplă mie?”, „Cu ce am greşit?”, „Ce va urma?” devin chinuitoare, iar răspunsul întârzie să sosească. Bolnavul nu poate astfel prea curând să-şi accepte situaţia, iar beneficiile tratamentului pot întârzia să apară. Nu trebuie ignorat faptul că o stare de spirit bună, pozitivă, o atitudine plină de speranţă pot face adevărate minuni în ceea ce priveşte evoluţia bolii.

Bolnavul de leucemie nu este bolnav psihic, dar boala canceroasă este însoţită de cele mai multe ori de o suferinţă psihoafectivă care poate provoca un dezechilibru major în sfera emoţională a persoanei suferinde. Dincolo de tratamentul aplicat (chimioterapie, radioterapie, transplant) bolnavul are nevoie de psihoterapie. Aplicarea metodelor specifice şi interpretarea/clarificarea diverselor aspecte nou apărute vor avea ca efect dezvoltarea unor mecanisme de luptă împotriva bolii. Stresul psihologic generat de nelinişte şi incertitudine, de consecinţele viitoare ale tratamentului asupra vieţii, de încercările care vor urma şi de teama de moarte se adaugă grelei suferinţe provocată de boala în sine şi teribilului disconfort produs de efectele secundate ale tratamentului aplicat. În acest caz suportul social – familie, psihoterapie, consiliere – creşte speranţa de viaţă şi prognosticul asupra bolii. Din punctul de vedere al atitudinii faţă de boală, cea mai bună prognoză este pentru pacienţii cu spirit combativ, iar cea mai scăzută, pentru cei neajutoraţi, anxioşi, fără speranţă.

Ţinând seama de aspectele psihologice ale individului, de structura sa de personalitate, de istoria personală şi de contextul psihosocial în care se află bolnavul, psihologul îl poate ajuta să reacţioneze optim influenţând adaptarea la diagnostic, la boală, la reacţiile emoţionale şi la tratamentul cu efectele sale secundare. Acesta este un proces dificil, lent, ce diferă de la individ la individ.

Confruntarea – cu diagnosticul care ameninţă cu pierderea vieţii şi cu tratamentul dificil de suportat – chiar şi în cazurile în care boala este învinsă, conduce la anxietate si depresie. Deoarece în oncologie actualul potenţial terapeutic aduce rezultate mai bune crescând rata de supravieţuire, se acordă tot mai multă atenţie creşterii calităţii vieţii bolnavului, aceasta presupunând ameliorarea stării lui emoţionale. Problema psihologică nu apare numai la descoperirea bolii, la aflarea diagnosticului – care pentru unii pacienţi reprezintă o catastrofă, iar pentru alţii un obstacol care trebuie depăşit – sau în timpul tratamentului, ci şi în perioada post-terapeutică. Odată cu externarea pacienţii se confruntă cu multiple probleme psihosociale, neajunsuri materiale, probleme legate de imaginea corporală, de disfuncţii sexuale, de frica de recidivă a bolii.

Alături de bolnav, drama este trăită la fel de intens şi de familie, fiind influenţată negativ de stresul generat de situaţia dificilă în care se află. Această stare de fapt subliniază necesitatea unor intervenţii psihologice specializate în metode cognitiv-comportamentale,de tip educaţional, consiliere, relaxare, procedee psihoterapeutice prin care să elimine o serie de reacţii emoţionale cu caracter dezadaptativ şi comportamente neadecvate, bolnavul şi membrii familiei lui fiind ajutaţi să elaboreze modele comportamentale mai eficiente.

„România Liberă” despre Monica Bunaciu şi ARiL

In urma cu mai bine de zece ani, Monica Bunaciu, pe atunci o tanara de nici 20 de ani, a fost diagnosticata cu o cumplita boala: leucemie. A inceput tratamentul mai intai in Romania, la Spitalul Coltea, apoi a urmat transplantul de maduva efectuat la Pescara, in Italia. Astazi este vindecata total, maritata cu Ciprian, care la randu-i a fost bolnav de leucemie si a invins maladia in Italia. Monica nu a uitat prin ce a trecut, mainile de ajutor care i-au fost intinse atunci cand ii era mai greu si acum se zbate din rasputeri sa ajute alti pacienti care sufera de boala ce la un moment dat ii intunecase tineretea. Anul trecut a reusit sa stranga in juru-i mai multi voluntari (pacienti, rude ale acestora, medici) si a infiintat Asociatia Romana Impotriva Leucemiei (ARIL). Presedinta a acestei asociatii, Monica incearca sa-i ajute pe toti bolnavii care apeleaza la sprijinul ARIL. Tine legatura cu mai multe spitale din Italia, unde a reusit pana acum sa trimita multi pacienti din Romania. Strange fonduri, mai ales din Franta, banii folosindu-i pentru a cumpara si dona spitalelor din Romania aparatura si tehnica medicala. “Vreau sa sensibilizez si opinia publica din Romania. Am avut la un moment dat promisiunea ca se va organiza un concert de muzica populara la Sala Radio, transmis de TVR, in timpul caruia sa se deruleze un teledon care sa ne ajute sa strangem fonduri pentru bolnavii de leucemie. Din pacate, aceasta actiune umanitara a fost contramandata. Avem acum promisiunea Andei Adam, care impreuna cu mai multe vedete vor sa organizeze un concert de binefacere. Daca vom reusi sa-l organizam, invit de pe acum cat mai multi oameni sa vina la spectacol, iar atunci cand vor savura prestatiile artistilor sa se gandeasca macar o clipa la bolnavii care au nevoie de sprijinul nostru”, ne-a declarat Monica Bunaciu, tanara care a facut din lupta impotriva leucemiei un crez. 5 martie 2007.

Leucemia este o boala cumplita care poate lovi pe oricine, oricand. Atunci cand bolnavul si familia lui afla de la medic inspaimantatoarea veste, socul le bulverseaza viata. Un real sprijin pentru acesti oameni vine din partea Asociatiei Romane impotriva Leucemiei, a carei presedinta este Monica Bunaciu, o tanara care a invins leucemia.Asociatia Romana impotriva Leucemiei (A.R.I.L) s-a infiintat dintr-o necesitate fireasca de a continua munca medicului, a psihoterapeutului, a celor implicati in ingrijirea bolnavilor de leucemie. Astfel, asociatia este pusa la dispozitia pacientului si familiei sale. “Scopul nostru principal nu este exclusiv strangerea de fonduri, ci mai ales sa fim alaturi de pacienti si de familiile lor, punandu-le la dispozitie cunostintele noastre in domeniu si experientele proprii. Totusi, orice ajutor material este binevenit si este folosit pentru salvarea vietii pacientului. Este important faptul ca noi suntem fosti pacienti, deci stim exact prin ce trece o astfel de persoana, ce simte si care sunt exigentele. De exemplu, incercam sa evitam anumite gafe, cum au tendinta multi sa faca din nestiinta si din dorinta de a incuraja persoana respectiva. E usor sa vorbesti de moarte si de boala din afara. Dar nu poti simti ce se intampla. Eu sunt in viata datorita celor care mi-au fost alaturi. Am simtit cat de importanta eram si sunt convinsa ca asta m-a facut sa lupt”, povesteste cu mult curaj Monica Bunaciu. Pe site-ul asociatiei ( www.aril.ro ), toata lumea, bolnav sau sanatos, poate sa gaseasca informatii medicale exacte despre aceasta cumplita boala, leucemia, si despre alte patologii hematologice. Pe langa aceasta, exista si informatii vitale pentru bolnavi: indicatii privind tratamentul dupa transplant, prevenirea infectiilor, igiena personala, transplant alogenic, alimentatia corecta, bauturi permise etc. 18 noiembrie 2008.

Leucemia este un cancer al celulelor sangelui.  Bolnavul trebuie sa treaca printr-un tratament dur, cu multe incercari. Un real ajutor in lupta cu boala este suportul psihologic pe care acesta il poate avea de la specialistul in domeniu. Tratamentul este dur si de lunga durata, constand in distrugerea celulelor maligne pentru a putea permite celor sanatoase sa se formeze si sa-si preia functiile. Chimioterapia este interventia prin care, cu ajutorul medicamentelor puternice, se obtine aplazia – anularea sistemului imunitar –, urmarindu-se intrarea in remisie a bolnavului. In acest stadiu se poate efectua transplantul de maduva osoasa sau de celule stem. Bolnavul este din nou supus chimioterapiei si radioterapiei pentru a ajunge la aplazie, dupa care se efectueaza operatia. Deciziile privind tipul tratamentului se bazeaza pe tipul de leucemie, stadiul bolii, varsta pacientului, starea generala de sanatate a acestuia. Pericolul in care se afla pacientul in timpul acestor interventii este evident. El trebuie sa fie complet izolat timp de cateva saptamani pentru a se evita  contaminarea cu virusi sau bacterii, contaminare care ii poate fi fatala. Abilitatea pacientului de a face fata acestei incercari depinde – tehnic – de echipa de medici care il trateaza, dar rezultatele obtinute pot fi intarite, sustinute de ajutorul psihologic de care acesta are nevoie si pe care ar trebui sa-l ceara, arata consultantul psihologic al Asociatiei Romane de Lupta Impotriva Leucemiei (ARIL). Odata informat despre boala, pacientului ii trebuie un sistem de sprijin adaptat nevoilor pe care le implica situatia sa. “El trebuie ajutat sa-si gaseasca acele resurse interioare pentru a nu se da batut in lupta cu boala, pentru a se simti, intr-o oarecare masura, stapan pe situatie. Pentru bolnav si familia sa, aflarea diagnosticului de leucemie produce o trauma, starii de soc urmandu-i confuzia si spaima de moarte. In acest moment ei au nevoie de indrumare in directia de urmat, astfel incat sa nu se simta abandonati. Intrebarilor  ce vor veni trebuie sa li se raspunda cu rabdare si deschidere spre problema nou aparuta de catre persoane specializate in psihologie medicala sau psihooncologie”, a mai spus consultantul psihologic A.R.I.L. ( www.aril.ro  si  office@aril.ro ). Optimismul aduce viata. Bolnavul de leucemie/cancer este permanent in cautarea unui sens in ceea ce priveste situatia dificila prin care trece. “Fara un ajutor competent, intrebari precum «De ce eu?», «De ce mi se intampla mie?», «Cu ce am gresit?», «Ce va urma?» devin chinuitoare. Bolnavul nu poate astfel prea curand sa-si accepte situatia, iar beneficiile tratamentului pot intarzia sa apara. O stare de spirit buna poate face adevarate minuni in ceea ce priveste evolutia bolii”, a mai explicat consultantul in psihologie. 27 noiembrie 2008.

Asociaţia PSALTICA este alături de ARiL.