2008
.
M-am apucat şi eu de „filosofie politică”, că nu se mai putea. Niccolò, fratello, ia-ţi Principele şi cară-te.
.
.
Boierii noştrii odinioară, afară de rare excepţiuni, nu se prea dedeau la învăţătură de carte.
Pentru aceea, aveau în genere nevoie de grămătici, copii, mai mult sau mai puţin deştepţi, ieşiţi din rândurile mojicimii şi procopsiţi cu carte şi condei la umbra mănăstirilor greceşti.
.
.
Slujba grămăticilor era să ţie socotelile curţii boiereşti, să scrie zapisele, corespondenţa şi jelbile boierului către divan şi la domnie.
Un bun grămătic era mâna dreaptă a boierului, mai cu seamă la cele politiceşti.
.
.
Afară de grămătic, însă, orice boier care se respectă mai avea încă un alt slujbaş intelectual, tot atât de neapărat unei curţi boiereşti cu întinse relaţii sociale.
Pe atunci, când nu se pomenea de viaţă publică şi când elita socială şi high-life se numea protipendadă, boierul, în loc de Capşa şi de Bar, avea sindrofie şi chefuri acasă, numa-n işlicel şi-n meşi; în loc de Hugo, avea un taraf de lăutari şi un măscărici.
.
.
Slujba acestuia era să spuie caraghioslâcuri la chef, să păcălescă pe musafiri şi chiar pe stăpânu-său şi să spună pe greceşte cocoanelor ceea ce damele aud azi pe franţuzeşte la Hugo.
.
.
Dar în afară de această îndatorire artistică, măscăricii, recrutaţi mai totdeauna dintre robi, pe lângă că mai făceau boierului şi servicii intime la împrejurări sentimentale, aveau şi o sarcină politico-socială.
.
.
Când boierul avea necaz pe cineva, când era mahmur din cine ştie ce pricină, când era scârbit până în suflet că l-a scos vodă de la ipolipsis, atunci punea pe măscărici la poarta curţii să pândească pe rival sau pe prietenii ori simpaticii acestuia, să le dea cu huideo, să le arunce murdării şi să-i înjure năstruşnic.
Boierul şedea cu ciubucul în pridvor şi striga:
“Hahaha! înjură-l, mă! înjură-l bine, mă!”
.
.
S-a dus acea epocă patriarhală; s-a dus epoca de aur şi de lapte dulce; astăzi avem epoca de hârtie şi de cerneală violentă.
Boierii de atunci erau naivi; cei de astăzi sunt adânci; aceia erau grosolani, din topor; aceştia sunt cilibii şi subţiri.
S-au dus grămăticii cu călimările-n brâu şi cu pana de gâscă la ureche; astăzi ies din rândurile poporului tineri culţi şi independenţi, proletari intelectuali, cu carte şi condei si mai ales cu principii.
Aceştia nu mai scriu jelbi la divan şi la domnie; dumnealor fac articole politice în privinţa prerogativelor coroanii şi asupra tacticei de opoziţie în urma evenimentelor de la 3 octombre - dată fatală pentru bazele regimului parlamentar.
.
.
Se-nţelege că, precum jalba scrisa de grămătic o iscălea odinioară, cu pecetea de la inel, boierul de bună credinţă, lumea schimbându-şi numai forma, tot aşa şi astăzi: profesiunile de credintă le scrie “cu îndelungă fidelitate” proletarul intelectual, iar boierul le subscrie “cu robustă convingere”.
.
.
Şi pentru ca să se păstreze cu scumpătate bunul obicei străbun, deşi nu mai au boierii noştri pe vechii şi inculţii măscărici, care să polemizeze din poarta curţii, avem, slavă Domnului, o presă a elitei sociale destul de spirituală şi de convenabilă:
“Combateţi-i, băieţi! combateţi-i «sarcastic» de tot!”
.
.
GRĂMĂTICI ŞI MĂSCĂRICI
ION LUCA CARAGIALE
1895
*
A man must be big enough to admit his mistakes, smart enough to profit from them, and strong enough to correct them. John C. Maxwell
.
.
*
Gata. Am făcut şi „filosofie politică”. Să revenim:
Andreea Smincky zice:
.
.
TONI A AJUNS LA VIENA!
În conturile umanitare ale micutului s-au strans deja aproximativ 80.000 de euro.
Carmen spune : “Nu stiu cui sa multumesc mai intai !”
Andreea spune : “Eu va multumesc voua, oameni cu suflet, si lui Dumnezeu, pentru ca ne ofera minuni in fiecare zi!”. In clinica din Viena, Toni face acum tratamentul preoperator cu citostatice pentru obtinerea remisiei. Saptamana aceasta, Carmen se ocupa de strangerea unor lucrari de arta pentru a lansa o licitatie on-line ale carei incasari vor merge in conturile lui Toni. Ne bagam? Dati mai departe! (mai multe la Andreea pe blog)
.
*
.
„O mana intinsă, o lectie invatata” este denumirea proiectului organizat de Nicoleta Prunica, o tanara studenta in ultimul an la Facultatea de Drept si Sociologie, Specializarea Sociologie, si sustinut de Alicante Group. Acest proiect isi propune strangerea de fonduri in obiecte (carti, caiete, jucarii, casete cu povesti) sau bani, pentru constituirea in incinta scolii din satul Mina 1 Mai a unui fond de carte… (mai multe la Andreea pe blog)
*
Ce ziceţi despre politica asta?
*
Aşa. Acum. Am postat eu un „tub” cu Nicu Alifantis, „Floarea Soarelui”. Ştiu că nu v-aţi uitat la el dar nu-i nimic. Important este că filmuleţul este făcut de Mary Grey.
Mary Grey, cu melodia aceea frumoasă, ştiţi voi care… Nu mai ştiţi?
Asta este melodia: N-ai nevoie de foarte multe…
Şi cum bine am intuit, Mary Grey iubeşte şi poezia. Vedeţi dacă apăsaţi pe numele ei scris cu albastru un pic mai sus.
Mary Grey are şi o pagină minutată pe youtube, se numeşte VARĂ ALBASTRĂ.
De aici am ales pentru Cella:
.
.
Pentru noi am ales asta:
.
.
Gata.
