cândva, într-o noapte cu multe stele şi cu salcâmi înfloriţi
.
MARIN SORESCU
.
…Sper să fie cât mai târziu,
cândva, într-o noapte cu multe stele şi cu salcâmi înfloriţi
Totul ar fi cum ar fi
zice muribundul
dacă nu s-ar auzi atâtea clopote…
.
.
Spaţiu - Timp
.
Dumnezeu
E peste tot
Dar asta nu-l impiedica
Sa-si caute centrul.
Si asta ii ia, bineinteles,
Tot timpul.
Relatia
spatiu-timp
E in felul acesta
Ca si rezolvata.
.
.
Am închis citatul
.
De cate ori inchid citatul,
Simt in mine
Nu stiu ce secreta jubilatie
De politist:
L-am inchis si pe-asta,
Mama lui de porc!
.
.
Dor
.
Romanii
Cand se exileaza
Se aseaza de-a lungul caii ferate,
In Europa,
Sau, daca mai e loc, pe langa gari.
Sa fie mai aproape de casa,
Sa poata prinde primul tren
La o adica.
.
Asta le da sentimentul
Ca nu s-au indepartat prea mult.
Mergand pe langa calea ferata,
Sau auzind suieratul trenurilor,
Ei comunica permanent
Cu tara.
.
Primavara, mai ales,
Cand magnetismul terestru
Tulbura sus cocorii,
Ei stau tristi pe bagaje
Si asculta cum, intraductibil,
Vuieste terasamentul
De dor.
.
.
Jurnal intim
.
Putin imi pasa mie
De noutatile voastre.
Eu vin cu noutatile mele.
.
.
Într-un târziu…
.
Intr-un tarziu
Vine si poezia.
Dupa framantari de o noapte,
Spre ziua.
(Pe la cantatul cocosilor de ziua).
.
- Ceva nou? intreb incercanat.
- Nimic.
- Atunci de ce-ai mai venit?
- Ca sa-ti fac o viata mai frumoasa, zice.
.
.
Am zărit lumina
.
Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
.
.
Leac
.
Cand se da de leacul unei boli
Toti cei care au pierit de acea boala
Ar trebui sa invie
Si sa-si traiasca in continuare
Restul de zile
Pana la imbolnavirea de o alta boala
Al carei leac n-a fost inca descoperit.
.
.
Scară la cer
.
Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
.
În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
.
Mi se arunca de sus.
.
Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!
.
.
…Sper să fie cât mai târziu,
cândva, într-o noapte cu multe stele şi cu salcâmi înfloriţi
Totul ar fi cum ar fi
zice muribundul
dacă nu s-ar auzi atâtea clopote…
.
.
IN MEMORIAM MARIN SORESCU
.
.
Adrian Păunescu despre Marin Sorescu
adrianpaunescudespremarinsorescu
.
