ÎNCEPUT DE IUBIRE
.
Românii iubesc. Început de Iubire.
.
ÎNCEPUT DE IUBIRE
Ioan Alexandru
.
Târziu dăm semn că am iubi,
Veac mult trebuie să treacă
Până ce-n raclele pustii
S-adună-o lacrimă de apă.
.
.
Căci nu-i iubirea acest dor
De-a te lipi de patimile ţărnii
De-a risipi etern şi de-a pofti
Încovoiat sub jugurile cărnii.
.
.
Ţărânile ţărânile le pasc
Şi ce e pleavă piere în furtună
Orbecăind molizii prin păduri
Îi mâncă strâmbă molia bătrână.
.
.
Greu e iubirea şi-o pricepi
Abia când nu mai ştii de tine,
Decât că drumul ce ţi-e dat
Un altul l-a bătut mai bine.
.
.
Decât că haina ce o porţi
Şi nici cămaşa nu sunt ale tale.
Şi nici curat obrazul nu-l retragi
Când cel viclean te pălmuie pe cale,
.
.
Decât că singurul avut
Ce se cuvine să rămână
Nu-i decât veghea lângă cel uitat
Zdrobit în suferinţă pe colină.
.
.
Căci nu-i iubirea decât semn
Că trebuie să ieşi întâmpinare
Pe cel împovărat să-l uşurezi
Şi cel pierdut să-l scoţi la arătare.
.
.
Iubirea nu-i decât a şti
Să te retragi în ceasul cuviinţei
Când clopotele cad pe cer
Şi-ţi cer luminile fiinţei
.
.
Atunci cu braţele pe piept
Să laşi să cadă candela în ceaţă
Căci mirele va trece negreşit
Să-ţi ia icoana stinsă de pe faţă.
.
Hristos i inviat!
Iubirea e in noi,in stare latenta.Va actiona de cate ori e nevoie.Ma bucur ca reinvii poezia, cea a poetilor pe nedrept uitati. Ioan Alexandru, ce dor mi-e uneori de ” Imnele…” lui. Trebuie doar sa intind mana spre biblioteca.
Imi plac inceputurile, cum spuneam.Invierea Mantuitorului este un inceput.Un reper de urmat pentru un am intreg.
Si pentru ca e vorba de iubire, plec spre cimitire, cu mama mea, sa ne facem datoria fata de cei adormiti.
iubirea…sentiment neconditionat, sentiment pur, ce nu-si cere tainul!
Imi place poza a patra
voiam sa scriu un text filozofic, aici, acum, dar am aflat ca Elena Basescu e si ea bloggerita 
si mi-a pierit chefu…
ma incarc cu ’stare de bine’ aici !
foarte frumos …
poezia … ilustratiile …
alese cu finete si … inca ceva …!!
….
Doamna Elena, mulţumesc frumos, încerc să dau din starea mea de bine tuturor celor care doresc. Pentru că oamenii care au creat aceste minunăţii, poezie, pictură, muzică, fotografie, asta au făcut pentru mine.
Oamenii sunt fiinţe minunate, atunci când conştientizează că sunt oameni.
Calibro, normal să îţi placă. Detaliul central este deja brand. Michelangelo este un brand, deci.
Să înţeleg că ceva sau cineva te poate opri din a scrie?
Şi ce te face să crezi că domnişoara Băsescu este bloggeriţă? Chiar eşti naiv? În loc să te bucuri, tu te întristezi. Priveşte partea bună a lucrurilor: poţi merge pe blogul respectiv unde poţi constata cu uşurinţă falsul, discrepanţa dintre realitate şi imaginaţia “populară”.
Meştere, esenţa reală a simbolului Paştelui, de altfel. Şi a Crăciunului.
Zinca, Adevărat a înviat!
Şi mulţumesc!
Hristos a Inviat, ne-a scos din pacatul primordial, a dat un nou inteles vietii, ne-a spus ca “iubirea” este PIN-ul de intrare-n Rai.
Hristos a inviat!
Omu’. Mă gândesc că mulţi oameni spun, atunci când sunt fericiţi pentru că iubesc: raiul este aici, pe pământ. Când un loc este frumos şi îngrijit, plin cu flori, iarbă, copaci, păsări… Ei spun: parcă suntem în rai.
Mă mai gândesc, după ce “te-am citit”, că pot să strig în gura mare: mă enervează telefoanele alea cu pin de mor, dar, trebuie să recunosc sunt utile.
Andreea, Adevărat a înviat!
Bine te-ai întors
IsaBelle ne-ai dăruit din nou, un colţişor de Rai, aici la tine.
N-aş putea exprima nicicând în cuvinte, ce simt când privesc la prima poza. Şi celelalte sunt frumoase, dar din prima mă priveşte în suflet un copil,şi-mi vorbeşte despre atâtea.
Mereu ştii să întinzi o mână şi să ne mângâi. Mulţumim!!!
Cristalule, mulţumesc. Era un curcubeu.
Un titlu de superbă poezie şi un chip de copil ca un înger. Un curcubeu.
Bine v-am regasit sanatosi!
Andreea:
şi fericiţi!
Salva Domnului, ce fericire!
Să sperăm acum că totul va fi bine. Tatăl lui Matei m-a făcut praf. Doamne, ce suflet are omul ăsta!
Hristos a Inviat !
mare dreptate aveti, da, Dumnezeu este Iubire, este Lumina, este Adevar , este Smerenie… pentru noi toti..
issabellelorelai…pai daca-ti tot zic ca suntem duso sestro….multumiri pentru fiecare strop de suflet picurat cu fiecare postare a ta, pentru frumusetile ce ne incanta inimi si minte si suflet, sa ne traiesti, musi sanatoasa si voioasa
respecte si pretuire,
Sibilla
Sibilla, Adevărat a înviat!
Sărutmâna, Duso Sestro!
Isabellelorelai,eu ma simt cam stangace cand trec pe aici.E prea multa iubire de Dumnezeu si eu sunt mai pacatoasa.Dar cred si eu in felul meu si iubesc toate fiintele pamantului.
Isabelle fain ai spus la un moment dat ca oamenii sunt fiinte minunate atunci cqand realizeaza ca sunt oameni…daca mai adaugam create dupa chipul si asemanarea LUI…
dar ce trist ca uneori se uita cat am stat in spital cu pustiul zilele trecute…am vazut ca repede uita unii aceste lucruri….Hristos a inviat!
Gabi, nu ai de ce să te simţi stângace. Să îţi explic. Mie îmi plac creaţiile oamenilor talentaţi. Din punctul meu de vedere, aceştia sunt înzestraţi cu un har la care eu nu pot decât să visez. Şi nu mă pot abţine să nu îi admir şi să-i amintesc. Este Săptămâna Luminată şi tot ce pot să fac este să mă abţin de la părerile mele şi să îi evoc pe oamenii luminaţi ai lumii, care ne-au lăsat frumuseţe. Că ei ca pesoane sunt creaţia lui Dumnezeu, că se trag din maimuţă, habar nu am şi sincer nici nu mă interesează. Am primit poezia de la o prietenă, cadou de Paşte şi am asociat imagini:
Prima imagine, aceea cu copilul, este pentru reuşita teledonului Antena 1.
Apoi:
- Bourgereau, Inocenţa
- Baglione, Iubirea sacră împotriva iubirii păgâne
- Michelangelo, Crearea lui Adam
- Murillo, Imaculata concepţie
- Michelangelo, Familia Sfântă
- Fra Angelico, Crucificarea
- Botticelli, Madonna
- Michelangelo, Judecata de apoi
- Icoană ortodoxă, Apostolul Andrei.
Gata.
Lorelei, eu nu am uitat. Am trecut pe la tine în fiecare seară. Într-o seară ţi-am lăsat un mesaj. În seara următoare am văzut că nu ai intrat deloc pe blog, comentariul meu nu apărea. Mi-am adus aminte că tu ai spus că eşti puţin ocupată cu puiţul tău, cu operaţia la mânuţă. Trebuie să ştii că am trecut pe la tine în fiecare seară şi că m-am gândit la tine.
Adevărat a Înviat, Lorelei!
Draga Isabelle am vazut…ah iar s-a inteles gresit!-ma refeream la ceea ce am trait in spital! …la oamenii de pe acolo in special la asistente(unele) care uita sa fie mai umane sa-si faca meseria bine….bai scuze! s-a inteles naspa nici vorba sa discut despre prietenii mei si chiar daca nu ai fi venit pe “la mine”…ai fi ramas tot soara bloaga faina …deci nu despre cei de aici ziceam ci despre ceea ce am trait si cu tristete o spun inca fac lege sanitara-banii
Lorelei, stai liniştită, că am înţeles. Dar mai văd şi eu una, alta.
Bine, atunci: să-ţi povestesc ce am păţit cu mama în spital când a făcut atac cerebral.
O lună în comă. Mi-au spus că nu are şanse. În afară de perfuzie cu manitol nu i-au făcut nimic. Că dacă tot urma să moară… Nu vreau să-ţi spun cât am cheltuit, pentru lucruri normale (aşternut, pijama etc), pentru care plăteam asigurări.
Au trecut aproape 11 ani de atunci. Şi trăieşte.
Iubirea
Partasi suntem multor iubiri
Una singura e implinire
Celelalte numai presimtiri
Pana dam in inima de Mire
Impodobit cu-nfatisarea Lui
Dinspre inviere rasarinda
Pe cat in lacrimile orisicui
Voi ravni iubirea sa-si aprinda
Ce exista sa iubesc nespus
Oceanul stingerii de sine
Sa rodeasca-n cele care nu-s
Rasaritul ce le apartine
Ioan Alexandru
Calibro, da. Etapele vieţii omeneşti.
Să înţeleg că te deranjează?
Pruncii mei
Sa pot scrie imne pentru tara
Ingenunchi in fiecare seara
La lumina lampii de oloi
Am nevoie pruncii mei de voi
Sa luam de dincolo putere
Suferintele intru-nviere
Cu rabdare-n lacrima sa tes
Peste bruma noastra de cules
Ioan Alexandru
Ouu, in seara ne “duelam” in lirisme
Glumeam. Hai un blog numai cu poezii ! De ale mele, de ale tale, de ale altora!
…Da asa cam se intampla bine ca mama ta traieste a mea in urma unui atac cerebral a murit cand eram insarcinata(IN 3 LUNI) cu nazdravanul meu cel mai mare care si-a rupt mana…asta e! traim pe-aici…dar lasa ca ne bucuram de iubirea LUI mai mult decat orice!
Calibro, nu ne duelăm. Însă m-ai uimit. Ştiu ce crezi. Sau ce nu crezi. Nu mă deranjează absolut şi fix deloc.
Atunci când aduci o poezie despre ceva în care nu crezi, mă gândesc că eşti pus pe şotii. Aşa că sunt precaută cu tine, geniule. Probabil de la vârstă mi se trage.
Dar ştii de ce? Uite de ce: Nimeni nu are dreptul sa distruga credinta altei persoane cerand dovezi empirice. - Ann Landers
Corect? Corect.
Lorelei, tare rău îmi pare. Dumnezeu să o odihnească în pace. Îmi imaginez cât de greu ţi-a fost.
Toate încercările astea de viaţă şi de moarte ori te întăresc, ori te dărâmă. Rămâne de constatat, acum:
Cine te întăreşte?
Ce te dărâmă?
Pe mine de multe ori m-au dărâmat oamenii. M-am ridicat zicându-mi: aşa să ne ajute Dumnezeu. Şi m-am tot ridicat.
Isabellelorelai,
Pusesem niste ghilimele, tocmai pentru a schimba semantismul cuvantului.
Poezia am “adus’o” tocmai pentru ca imi place, nu pentru a demonstra ceva.
Iar dovezile empirice sunt limitate si selective.
De la varsta mi se trage si mie, probabil de aici pragmatismul genialitatii
Corect
Calibro, mă uimeşti. Am voie să fiu uimită?
Am.
Bineinteles ca ai, doar stim ca epatarea ( aici sens de uimire ) duce la cresterea launtrica a sufletului ( fericirea ).
Isabelle…ma intareste orice “gram de iubire”,de frumos,trandafirii,marea,soarele,tandretea,muzica faina,cititul si ..Mai presus de orice-Dumnezeu; ma darama orice rautate suferinta si tot ceea ce este urat si impotriva firii lui Dumnezeu…de ridicat sincer nu am reusit singura am avut o mana intinsa din partea lui Dumnezeu mereu si mereu si mereu…
Calibro, de ce nu ai scris de prima dată uimirea?
Vezi tu, copile, pentru fiecare om fericirea înseamnă altceva. Fericirea sufletului, fericirea stomacului, fericirea trupului… Aici trebuie să spui precis. Nu mai merge cu “în sensul de”.
Calibro: precizez - să nu încurcăm amărâtul care se bucură când primeşte o pâine, cu omul care “sare calul” la caviar. Da?
Lorelei, şi totuşi cred că Dumnezeu ţi-a întins mâini de ajutor prin alţi oameni. Iar de aici încolo putem vorbi despre oamenii care construiesc şi despre cei care dărâmă.
Ok, imi fac mea culpa, promit data viitoare sa nu mai fac.
Ideea de blog, era foarte serioasa, chiar ar fi super un blog numai cu poezii, tratand diferite teme.
Calibro, da, ar fi ceva. Dar cine are grijă de el?
Ar trăi cu mai mulţi oameni în el. Un fel de blog colectiv.
Întrebarea este: mai vor oamenii poezie?
A, da,
Pe la Ana ai trecut?
Uite aici
http://poemsbyanapacurar.wordpress.com
Mie îmi place.
Lorelei, vezi ce idee are Calibro? Un blog doar cu poezie.
Tu ce spui?
Aha, poezia “cuvantul” mi-a placut enorm, de aia i-am lasat si un comentariu.
Eu ziceam de un blog cu mai multi useri, care sa posteze poezii de ale lor, un fel de “poesfera”.
mai…trebuie sa recunosc ca e o idee faina dar eu deocamdata…sunt mica in ale scrisului si ale mele versuri le postez la mine inca(am de gand sa fac privat blogul cat de curand…)in plus cred ca e bine sa fie o chestiune(postarea in sine)de sentimente -de exemplu cum faci tu -postezi poezii care te-au intarit pe tine sufleteste ca apoi sa-i intareasca si pe altii…altfel s-ar transforma intr-un blog de “literatura romana” si nu cred ca ar fi fain…ma rog asta e doar parerea mea - iertare nu vreau sa supar pe nimeni.
atunci e cenaclu literar Calibro si deja exista unul se numeste”cuvinte la schimb ” initiat in 2001 de Ionatan Pirosca
Bun, nu mai ştiu dacă te-am văzut la Ana.
Calibro, denumirea comună este Blog Colectiv. Tot aia.
Pe la Rose-Lorelei ai trecut? Pe la CălătorRu? Dar pe la Folk4? Dar pe la Laura? Pe la Cristal?
Rose Lorelei, eu nu scriu versuri. Eu sunt prozaică rău. De asta îmi place să - îmi şi vă şi ne - amintim de oamenii care au pe lângă nume şi prenume, şi ţara. Am şi eu exerciţiile mele de admiraţie. Ce să fac? Nu pot să mă abţin
Şi fiecare “ceva” are un început. Şi începutul are un început.
Si ce daca e cenaclu si exista ? facem si noi unu’.
Am fost pe la Calatoru’, Cristal. Sunt mai multi liristi pe aci
Calibro, sunt.
Facem. Îi zicem Blog Liber la Poezie Tânără.
Hai să vedem.
Îl udăm, îi dăm de mâncare, îl mângâiem…
…da asa este fiecare inceput are un inceput -:)voi incepeti si apoi mai punem umarul la munca si noi…
Ziceai de oameni care ridica,zidesc sufleteste …da ce zici de cei care te imping “in fata mai spre munca” …sa stii ca eu inainte de a scrie am recitat multa vreme poezii (de toate felurile la toate concursurile si inclusiv in biserica…de acolo am inceput de fapt poezia de la 3 ani pe scena…
Ok, super. Hai sa incepem.
Rose-Lorelei, de recitat am recitat şi eu, la greu. Am vrut să dau la teatru. Am şi cântat. Folk, evident.
la muncă, se cheamă oameni care construiesc. Oameni. Suflete. Speranţe. Vieţi.
Oamenii care descoperă ceva bun în alţi oamenii şi îi împing, chiar şi cu şuturi în fund
Oamenii care descoperă ceva bun în alţi oameni şi îi trag la pământ, spunându-le că nu se pricep, se cheamă oameni care dărâmă. Oameni. Suflete. Speranţe. Vieţi.
Omul care construieşte spune: uite, aici ai greşit, îndreaptă.
Omul care dărâmă spune: ce, vrei să îmi iei locul?
Calibro, să-ţi văd planul.
Regula 1: alt fond decât negru, că deja mă lasă şi ochii, şi ochelarii.
Regula 2: fonturi un pic mai mărişoare.
Ok, nu o sa fie nihilistic.
Calibro, Ok-Ok, dar: Şcoala? Licenţa? Cum stai cu ele?
Că dacă tu crezi că o să stai pe bloguri în loc să înveţi,
te î n ş e l i. Comentezi?
Licenta ? e aproape gata si peste 2 saptamani ma angajez ( sa traduc in romaneste : stau toata ziua la calculator )
Si oricum vor fi mai multi moderatori pe blog, intrucat wordpress permite, deci tu o sa fii sefa.
Calibro…daca e vorba de licenta…se poate astepta pana dupa…sa ai spor la invatat e mai important acum!(stiu eu ce zic…
Bun.
Să fie clar: ştiu că tu eşti combatant, dar eu nu mă omor după trivialităţi. Aşa că moderare. Cum am prins o înjurătură, jignire, miştocătreală etc, am ras-o. Scurt.
Astept un add, pana sa fac blogul caci nu stiu ce titlu sa ii dau. Sau fa-l tu, Isabellelorelai.
Rose4you,
Multumesc, insa nu sunt individul “normal” care sa se chinuie cu o licenta. De abia azi am facut rost de bilanturile unei firme si tot azi am terminat primele 2 capitole, urmand ca maine sa termin rostul de 2. Insa multumesc, incao data.
Isabellelorelai,
S-a facut, tu esti sefa. Tot ce este indoielnic, aprocrif si jignitor este sters.
Calibro, parcă ai fi fiu-meu. Şi ăla tot zice: hai mama să facem nu ştiu ce tehnologie, după care o bagă p’aia cu fă-o tu că ştii mai bine.
Să-ţi explic:
Blogul ăsta împlineşte pe 3 mai două luni. L-a făcut Meşterul Manole. L-am primit de cadou, frate.
Multe chestii nu am descoperit dar una ştiu sigur: de unde se şterge.
Să aştepţi add mâine, ok?
Până atunci gândeşte-te la titlu. Nu te complica. Încearcă FASCINAŢIE.
Zi asa.
poetiiromaniei.wordpresss.com
lirisme.wordpresss.com
poeziitinere.wordpresss.com
poetries.wordpresss.com
Ce am gasit ca fiind libere. Poti veni cu altul, (titlu).
1 nu, Poeţii României avem. Avem consacraţii.
2 nu, nu îmi place. Liric, lirice da, lirisme rimează cu … nu zic.
3. DA. Poezii Tinere. DA
4 nu, că nu, că Byron nu mai vine.
Deci: Poezii Tinere.
Lorelei?
Vor fi poezii a “sufletelor pereche”
Am facut blogul.
http://poeziitinere.wordpress.com/
Ok, Isabellelorelai : trimite-mi un e-mail.
Cristalule, ce zici?
Iubirea, iubirea, iubirea, omul. Ce am fi fara iubire? Nu stiu, dar nu am ma fi oameni…
Calibro, prima poezie unde este?
Stai să deschid porumbeii călători. Stai.
Îngere, am fi obiecte. Cred…
DECI:
Poetesele mele:
http://poeziitinere.wordpress.com
Rose, Cristal, Laura, Sibilla?
Trec eu mâine pe la poeţi.
O sa fie frumos.
Adresa acum o stiti. Partea estetica probabil se va defini maine ( pardon azi, vai cat e ora
). Si, Isabellelorelai va va da acces la blog. Ea e sefa.
Calibro, mâine trec pe la poeţi, să vedem dacă vor să scrie aici. ok?
Bineinteles.
Calibro, să pui acolo prima poezie. Dar vezi cum faci, să nu dai în noi cu pesimismul.
Noapte bună!