Steluţele de mare. Luciana Maria Rechiţean, din 2 în 2

Luciana Maria are 4 ani, s-a născut pe 8.02.2005. Din toţi anii ăştia „mulţi”, 2 ani a crescut şi 2 ani a făcut chimioterapie.

Apoi 2 luni s-a căţărat în copaci.

A reuşit să meargă şi la grădiniţă, 2 săptămâni.

La 2 ani, Luciana a fost diagnosticată, pe 2 iulie 2007, cu Leucemie Acută Limfoblastică L1 cu celule B. Au urmat 2 ani de tratament citostatic, până pe 2 iulie 2009, la clinica din Cluj. Medicii au spus şansele de vindecare sunt mari. Şi multe. Nu a fost să fie.

Luciana a luat-o de la capăt. A făcut recidivă izolată SNC (la nivelul sistemului nervos central), pe 25 septembrie 2009. A reînceput tratamentul chimioterapeutic, pe 12 octombrie 2009. Pe 2 noiembrie 2009, Luciana făcea citostatice.

Medicii spun că o altă recidivă o va omorî. Şi îi cred. Aşa a păţit Iulia, Dumnezeu să o odihnească în pace – diagnosticul şi evoluţia parcă sunt trase la indigou – uitaţi aici. Următoarea recidivă îi va curma viaţa Lucianei.

Şansa Lucianei este transplantul de celule stem hematopoietice, de la donator neînrudit, nu un alt tratament. Nu are donator compatibil în familie.

Neşansa Lucianei este suma necesară transplantului în străinătate, pentru că acasă încă nu se poate: 150.000 de euro.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Luciana Maria Rechiţean are Teledon la Romtelecom:

0900 900 550 – pentru 2 euro/apel

0900 900 552 – pentru 5 euro/apel

Teledonul a fost deschis cu ajutorul Asociaţiei Humanis din Braşov şi este funcţional în perioada 23.11.2009 – 24.02.2010

Bancpost – Sucursala Braşov

RON: RO 80 BPOS 0800 3674 619 RON01

EURO: RO 15 BPOS 0800 3674 619EUR01

Cod SWIFT: BPOSROBU

Titular: Rechiţean Gheorghe Lucian

Telefon: 0744 221 297 (Lucian Rechiţean)

E-mail: lucianrechitean@clicknet.ro

Blogul Lucianei pe care găsiţi documente medicale:

http://zilepentruluciana.wordpress.com

.

Steluţele de mare

.

Bonjour tristesse. Comment ça va?

Oncologie pediatrică. No comment.

Fără petale, fără cuvinte

Aş fi putut să îi spun că el a fost şi adolescenţa mea. Şi că mereu am crezut că vocea lui este de cristal. Şi că l-am cântat. Şi că mă bucur că există. Şi că…

Mai mult de bună seara nu am putut să rostesc. Aveam cuvintele la mine dar nu se adunau. Nici acum nu stau la locul lor, aşa cum ar trebui. Probabil că 30 de ani distanţă înseamnă mult. Sau nu. Fără petale înseamnă mereu. A fost ieri. Doar ieri.

Am văzut mai întâi o chitară. Apoi pe domnul Doru Stănculescu. Când am văzut că urcă în maşină am înţepenit. Cânţi un om mai mult de 30 de ani şi când îl întâlneşti nu ştii ce să îi spui. M-am blocat cu admiraţia în gât. De parcă m-aş fi întors în timp, la vârsta aia ciudată, când totul este fără de cuvinte. Şi fără de petale. Nisipul fin a oftat…

Doru Stănculescu

Mulţumesc. Doamne, ce dor mi-a fost de vârsta de ieri…

Elena. Din China

Pe scurt: Elena a fost diagnosticată acum 5 ani cu o formă de glaucom cu tensiune normală. Medicii i-au spus că nu sunt probleme, să facă tratamentul şi afecţiunea va stagna. Tratamentul nu a ajutat la nimic. Nervul optic s-a atrofiat continuu. Apoi medicii nu i-au mai dat nicio şansă. Pe Elena o aştepta orbirea. Elena a trimis tomografiile retiniene medicilor oftalmologi de la Clinica Bey-Ke din China. A fost acceptată la transplant. Avea nevoie de 20.000 USD. Banii s-au strâns (am scris aici şi aici cum şi cât). Elena este în China. Mesajul ei, cu mulţumiri, către toţi cei care au ajutat-o:

„Asa cum stii, sunt in China. Din pacate nu prea pot intra pe blogul meu sa mai scriu despre mine… Atasez niste poze pentru ca stiu ca exista oameni care se mai intreaba ce-oi face. Am facut deja 3 transplanturi, 2 intravenoase si unul in maduva coloanei vertebrale, lombar. Mai am maine unul lombar si saptamana viitoare unul intravenos si unul lombar. N-a fost greu cat pentru gravitatea cuvantului „transplant” dar nici usor nu a fost, deloc. Si inca nu e gata. Transplantul lombar e cumplit. Durerile de dupa sunt de calmat cu morfina. Eu, cu ajutorul terapiilor complemetare (electro si acupunctura) am trecut peste dureri fara medicamente. Sper sa nu fie nevoie de calmant nici la urmatoarele doua, pentru ca incerc sa imi pastrez mintea limpede, fiind singura aici. Mai am doua saptamani pana la intoarcerea acasa… Abia astept sa va revad pe toti. Elena Sbarcea”.

http://elenasbarcea.blogspot.com

Andreea şi Steliana

Pe 26 noiembrie a fost ziua Steluţei, pentru că se numeşte şi Steliana. Pe 30 noiembrie este ziua Cosminei, pentru că se numeşte şi Andreea. Una pe alta se au. Una fără alta nu se poate.

La mulţi ani!

Cosmina Andreea Păun, în vârstă de 15 ani, a fost internată în secţia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti, cu diagnosticul de Leucemie Acută Mieloblastică M1, pe 13 mai 2009. Pe 22 mai a început tratamentul citostatic. Cosmina Andreea are nevoie de un transplant de celule stem de la donator neînrudit, în străinătate, care costă 150.000 de euro – sumă din care a strâns 30.000 de euro. Dacă puteţi şi vreţi să o ajutaţi pe Cosmina Andreea, cât de puţin:

Teledon la Romtelecom: 0900 900 472 – pentru 2 euro/apel fără TVA

(puteţi suna de câte ori vreţi, doar din Reţeaua Romtelecom, din România)

Steluţele de mare. Andreea Dumitran, 7 zile pentru o viaţă

Andreea Dumitran a împlinit 8 ani pe 28 iulie 2009. Şi tot atunci a început să îi fie rău. A fost internată de două ori în spitale – la Bucureşti şi Câmpina – şi tratată pentru infecţie urinară şi alte afecţiuni minore. După 15 noiembrie 2009, Andreea a ajuns la spitalul „M.S.Curie”, unde a fost consultată de către Dr. Sergiu Stoica, neurochirurg pediatru.

A fost diagnosticată cu tumoră neoperabilă (formaţiune tumorală infiltrativă bulbo-protuberenţială) şi i s-a recomandat transferarea la IOB, pentru tratament citostatic. Părinţii au căutat şi alte soluţii. Au găsit Hadronoterapia (terapia cu protoni şi ioni de carbon), în clinici Germania, Rusia sau Elveţia, cu preţuri cuprinse între 20.000 şi 35.000 de euro. Doar că nu au atâţia bani.

Doar 7 zile mai are la dispoziţie Andreea, pentru a strânge banii necesari tratamentului. A primit deja programarea de urgenţă la o clinică din Rusia, la Moscova. Colegii Andreei, copii de şcoală generală, au reuşit să strângă pentru ea aproape 2.000 de euro, iar consilierii locali Câmpina i-au alocat 10.000 RON.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Banca Transilvania

RON: RO 21 BTRL 0590 1201 U402 73XX

EURO: RO 93 BTRL 0590 4201 U402 73XX

Cod SWIFT: BTRLROBU

Titular: Dumitran Steliana

ING – Bank:

RO 53 INGB 0000 9999 0172 6848

Titular: Dumitran Steliana

BCR:

RON: RO 19 RNCB 0208 0102 2322 0006

EURO: RO 46 RNCB 0208 0102 2322 0005

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Dumitran Alexandru Adrian

Sau puteţi merge, pentru 5 RON (dacă sunteţii din Câmpina), pe 2 decembrie 2009, la ora 17.00, la Casa Tineretului, unde are loc un spectacol caritabil pentru Andreea:

Andreea Dumitran este în clasa a II-a la Şcoala Generală nr. 1 din Câmpina, învaţă foarte bine şi îi place să picteze.

Contact: 0745 088 061 – Dumitran Gabriel (tata); 0745 074 749 – Dumitran Sanziana (matusa); 0749 033 794 – Dumitran Alexandru Adrian (unchi)

Un reportaj despre Andreea, realizat de „Valea Prahovei TV”:

Blogul Andreei, pe care găsiţi documentul medical:

http://dumitranioanaandreea.blogspot.com

.

Steluţele de mare

.

ELI – pentru tratament nedureros si eficient al cancerului

Proiectul ELI – Extreme Light Infrastructure: tratarea mai eficienta, lipsita de durere si disconfortul actual a tumorilor.

Avantajele unui asemenea tratament. Nu numai ca pacientul nu are niciun fel de dureri, dar celulele tumorale sunt distruse pe loc si in totalitatea lor, spre deosebire de radioterapia clasica, cu fotoni, care distruge intr-o sedinta de iradiere doar vreo 10% din celulele tomorale iradiate. Restul – se refac. Si mai exista o problema – utilizand ionii de carbon sau/si protonoterapia nu mai apare acest fenomen de radiorezistenta. Celulele sunt pur si simplu distruse si nu mai au timp sa-si dezvolte radiotoleranta si rezistenta. Spre deosebire de celelalte tipuri de radioterapie, mai ales cea cu fotoni si electroni, care permit aparitia radiorezistentei. Celula poate sa reziste la tratament, deci poate sa traiasca dupa tratament. Asta prin modificare genetica, prin selectie, pot sa reziste la tratamentul cu radiatie si atunci tratamentul devine inutil.

Conform: http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=15903

Pe site-ul “Fabrica de bani” găsiţi interviul integral cu domnul Dr. Nicolae Verga, doctor în biochimie şi radioterapie, de la Spitalul Clinic Colţea.

Laurenţiu, copilul spitalului

De 2 ani încoace, Laurenţiu trăieşte în spital. La „M.S. Curie” (Budimex) din Bucureşti. Are 12 ani acum. De la 10 ani, din 25 octombrie 2007, trăieşte fără intestinul subţire şi se hrăneşte printr-un catheter conectat la o pompă de perfuzie portabilă (hrănire parenterală).

Laurenţiu David Petre este dintr-un sat din judeţul Prahova. Mama copiilor se numeşte Ştefania Petre. Mai are 7 copii acasă, dintre care o fetiţă este paralizată. Toată familia Petre (10 persoane) trăieşte din 1.300 RON – alocaţiile copiilor şi indemnizaţiile de însoţitor ale părinţilor pentru cei doi copii cu handicap.

Ca să poată ieşi din spital, Laurenţiu are nevoie de bani pentru:

- O pompă de perfuzie portabilă (doar a lui) care să îi permită deplasarea şi care costă 2.000 de euro;

- Medicamentul Cenevit (un complex de vitamine care se găseşte din ce în ce mai greu în farmacii);

- Deplasarea la o clinică specializată din Anglia pentru analize şi consult de specialitate în vederea transplantului de intestin subţire, care costă 20.000 de euro (după ce se va face bilanţul preoperator, se va stabili dacă Laurenţiu este acceptat şi va fi pus pe lista de aşteptare).

Povestea lui Laurenţiu o puteţi citi în revista Click! pentru Femei – articol semnat de Alina Boghiceanu – aici.

Laurenţiu face parte din Campania „Din inimă pentru copii”.

Cazul lui Laurenţiu este una dintre poveştile prin care revista „Click! pentru femei” se alătură campaniei „Din inimă pentru copii”, lansată de ziarul „Click!”.

Robert Mihai Gherman, transfuzii de sânge de la 8 luni. Acum are aproape 12 ani şi este nevoit să facă transfuziile săptămânal pentru a rămâne în viaţă

Robert Mihai Gherman trebuie să împlinească 12 ani pe 12 ianuarie 2010. Robi, cum îl alintă familia, a fost diagnosticat cu Talasemie Majoră (Anemia Cooley) când nici nu împlinise un an.

Când avea 7 luni, în iulie 1998, a făcut convulsii. Părinţii l-au dus repede la Spitalul „M.S. Curie”. Medicii le-au pus pe seama unei stări febrile, cauzate de o răceală. Doar că Robi nu era răcit, iar părinţii s-au gândit că pot fi din cauza vaccinului. A primit tratament şi totul a fost bine o lună. În august, Robi a făcut din nou convulsii. Ajuns de urgenţă la Spitalul „M.S. Curie”, medicii l-au internat şi i-au făcut analize amănunţite. În urma testelor de specialitate, Robi a fost diagnosticat cu Talasemie Majoră şi a început transfuziile de sânge.

Doi ani mai târziu a început şi tratamentul cu „Desferal” (care are proprietatea de a culege fierul intrat în organism în timpul transfuziilor şi de a-l transporta în urină, pentru a fi eliminat – excesul de fier acumulat fiind cauza principală a deteriorării organelor interne).

Părinţii au reuşit să depună dosarul medical al copilului la Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, solicitând ajutor financiar pentru un transplant cu celule stem de la donator neînrudit, Robi neavând donator compatibil în familie. Dosarul cu numărul M.S. 42538 a fost depus pe 8 septembrie 2009. DSPMB a ales deja clinica în care Robi urmează să se interneze, medicii de la Spitalul Universitar „Vall d’Hebron” din Barcelona acceptându-l pe Robi la transplant. Costurile necesare transplantului urmează să fie suportate de statul român, din Fondul de Solidaritate (Ordinul 50). Familia aşteaptă ca dosarul să ajungă de urgenţă la Ministerul Sănătăţii şi apoi la Guvern pentru a fi abrobat, Robi urmând să primească suma de 114.608,26 Euro.

Gherman Gheorghiţa, mama lui Robi: „Eu şi soţul meu suntem doi oameni simpli, cu doi copii. Nu avem casă, locuim la părinţi, deşi muncim zi lumină. Însă vrem să ne salvăm copilul mai mare, pe Robert Mihai (noi îi alintăm Robi) care are aproape 12 ani şi este bolnav de Talasemie Majoră de la 8 luni. Robi nu se simte prea bine în ultima perioadă, analizele ies din ce în ce mai prost şi a ajuns să facă transfuzii de sânge în fiecare săptămână pentru a se mai putea ţine pe picioare. De mâncat nu prea mai mănâncă, nu are poftă de mâncare şi asta ne îngrijorează şi mai rău, este atât de slab încât nici venele, şi aşa sparte de la atâtea înţepături, nu se mai văd. Noi am reuşit să facem demersuri la statul român să ne ajute cu bani şi suntem pe cale să reuşim. Ce vrem noi să vă rugăm… Noi suntem modeşti, nu avem o situaţie materială prea bună, ci cât să ne descurcăm zi de zi, cu rate pe la bănci şi traiul sărăcăcios pe care îl are tot românul. Noi îndrăznim să vă rugăm să ne ajutaţi să strângem nişte bani care ne sunt necesari la transport cu avionul în Spania, pentru copil şi soţul meu care îl va însoţi la spital, şi pentru alte nevoi pe care le vom avea în Spania. Noi am avea nevoie de bani pentru 4 drumuri cu avionul şi nişte bani pentru consultaţiile externe şi medicaţia ambulatorie, nu ştim ce complicaţii vor apărea, cum ar fi nişte transfuzii de sânge. Domnii de la spitalul din Spania ne-au comunicat că imediat ce statul român le va trimite banii pentru transplant, cei 114.608 de euro, copilul va fi chemat acolo pentru analize în vederea căutării donatorului. Asta înseamnă două drumuri cu avionul. Soţul meu a spus că va dormi pe stradă o săptămână-două, într-o cutie de carton, numai să vadă copilul salvat. După ce Robi face analizele, se întoarce acasă şi aşteptăm până ne cheamă că au găsit donatorul. Asta înseamnă încă două drumuri cu avionul. Credem că Robi va sta cel puţin 4 luni internat în spital. Dacă ne puteţi ajuta şi pe noi să trecem de impasul ăsta, v-am rămâne recunoscători. Credem că 2.000 de euro le-ar ajunge soţului meu şi lui Robert să ajungă şi să reziste acolo. Vă mulţumim din suflet cu speranţă”.

Robert face parte din Campania „Din inimă pentru copii”. Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi apăsaţi aici.

Toate documentele medicale ale copilului sunt la redacţia ziarului Click!

Cerasela, între factura la curent în România şi salvarea vieţii în Austria

A trecut fix o lună de când câţiva oameni au sărit să o ajute pe Cerasela Mihovici, fiecare cu ce a putut. Ca să plătească factura la curent – mulţumesc Dan Sântimbreanu – şi închirierea aparatului de oxigen fără de care nu putea trăi – mulţumesc Ovidiu Lefter. Apoi vestea s-a dus mai departe, în presă şi pe bloguri. Mulţumesc Anca Grădinaru, mulţumesc Tudor Chiriac. Mulţumesc tuturor, Gabi, Oana, Darryanna, Camil.

Oana Gheorghiu m-a rugat să scriu pe blog despre Cerasela, pe 25 octombrie 2009, spunându-mi că are nevoie de bani pentru a fi consulatată de un medic francez. I-am citit povestea şi m-a intrigat situaţia – să faci economie la aparatul care te ţine în viaţă pentru că nu ai bani să plăteşti curentul? În ce ţară trăim?

În ţara în care sunt mulţi oameni buni – eu mereu aleg partea plină a paharului. Am scris pe 26 octombrie 2009 „Dacă nu face rost de bani pentru curent, moare”. Au sărit oamenii buni în ajutor, s-au strâns bănuţi şi Cerasela a ajuns la Viena, la consultaţia premergătoare operaţiei, facturile la curent şi la aparatul închiriat au fost plătite.

Cerasela este o altă poveste de viaţă a omului simplu, ajutat de alţi oamenii simpli.

Cerasela are nevoie în continuare de ajutor, vă rog să nu o uităm.

Până în prezent s-au strâns 4.500 de euro, din care a plătit 150 consultaţia la spitalul din Viena. În rest, economii la sânge – Cerasela şi mama ei au fost transportate gratuit, au fost găzduite de Vlad, care le-a ajutat şi cu traducerea.

Urmează perioada cea mai grea, peste 6 luni, atunci când şederea la Viena, pentru operaţie, va fi lungă şi costisitoare. Cerasela şi mama ei au nevoie de ajutor permanent, fără noi nu se pot descurca.

Cerasela a avut acces la internet la Viena, a văzut modalitatea prin care a fost ajutată şi vă mulţumeşte tuturor – chiar se întreba cum au aflat oamenii de ea.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BCR – Agenţia Truşeşti (comuna Truşeşti, judeţul Botoşani)

RON: RO 30 RNCB 0047 1090 8551 0003

EURO: RO 03 RNCB 0047 1090 8551 0004

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Mihovici Alexandrina (mama Ceraselei)

Telefon: 0754 528 036

Mesajul primit de la Oana Gheorghiu – Asociaţia „Salvează Vieţi”:

„Dragii mei, vreau să mulţumesc tuturor celor care au făcut posibilă deplasarea Ceraselei la Viena. Mulţumesc Oliviei Nechita  pentru comunicarea impecabilă cu clinica, multumesc Isabelei pentru că  face atât de multe pentru fiecare suflet năpăstuit, mulţumesc domnului Liviu Bivolan de la Hospaital Services pentru că a sponsorizat transportul şi le-a însoţit pe Cerasela şi pe mama ei la Viena. Mulţumesc lui Vlad Voiculescu, care  a oferit găzduire, însoţire la clinică, traducere şi mult, mult suflet. Mulţumesc lui Liviu  Iasoboaia pentru ajutorul dat familie Ceraselei! Mulţumesc lui Tudor Chirila şi Carinei Sava, pentru că au postat  pe blog un filmuleţ special făcut pentru Cerasela, îndemnându-i pe toţi să doneze. Cerasela va avea în continuare nevoie de noi, aşa că mă bazez pe sprijinul fiecăruia dintre voi”.

Sunt o mamă binecuvântată cu trei copii minunaţi şi pentru asta îi mulţumesc lui Dumnezeu

Aşa spune Iuliana, mama lor:

Timotei, Andrei şi Răzvan, copiii.

Andrei, mijlociul, olimpic naţional la corn, este elev în clasa a VII-a, la Enescu, are 13 ani. Cântă şi la pian şi chitară. El nu prea vorbeşte. Este serios ca un om mare. Vrea un instrument nou, un corn performant şi cam atât. Restul vine de la sine. La şcoală are doar 9 şi 10.

Răzvan, cel mai mic, face vioara, a trecut în clasa a II-a, tot la Enescu, are 9 ani. El vorbeşte. Vrea o vioară nouă. Ce mai zice Răzvan… „Mami şi tati m-au învăţat de mic să nu fiu pretenţios, să mă mulţumesc cu ce am şi să merg drept înainte”.

Timotei este cel mai mare, pictează, este elev la Tonitza, are 14 ani. El se află la vârsta la care „se tace mult”. Timotei are grijă de Răzvan şi Andrei. În timpul liber învaţă să cânte la chitară.

Iuliana şi Gicuţă, mama şi tata. Familia Aiordăchioei. O familie formată din 5 persoane, care locuiesc într-o garsonieră din cartierul Vitan. Doar o cameră. Fiecare copil are colţul lui de cameră.  Părinţii au desfiinţat debaraua şi şi-au făcut acolo colţul lor. Mama, profesor psihopedagog la o şcoală specială de copii hipoacuzici. Tatăl, şomer după 30 de ani de muncă. Venitul lunar al celor cinci nu trece de 1.550 RON, adică salariul mamei şi alocaţiile copiilor. Iar luna viitoare, de Crăciun,  va ajunge la 1.300 RON, pentru că da, este criză şi se intră în concediu fără plată.

Trebuie să reducem din salariile profesorilor şi din mâncarea copiilor români ca să ne ajungă milioanele de euro la alegeri.

Anul trecut, de Crăciun, Răzvan a fost pe post de Moş Crăciun. A plecat la colindat, a cântat la vioară. A strâns 25 de lei. I-a pus sub brad, în 3 „grămăjoare” egale, pentru fraţii lui şi pentru el.

Cu instrumentele s-a rezolvat. Copiii au fost aleşi la emisiunea Dansez pentru tine şi în curând vor primi bănuţii promişi. Filmul din 30 octombrie 2009, PRO TV – aici.

Dacă puteţi şi vreţi să îi ajutaţi pe copii:

BRD – Sucursala Decebal

Bucureşti, sector 3, Bdul Unirii nr. 64, bloc K4, parter – scările 3 şi 4

RON: RO 85 BRDE 441 SV 7164 9904 410

EURO: RO 41 BRDE 441 SV 7164 9814 410

Cod SWIFT: BRDEROBU

Titular: Aiordăchioei Iuliana

Mai multe despre copii am scris aici, aici şi aici.

Palmaresul lui Andrei Aiordăchioei, după un an de studiu la Liceul de Muzică:

Concursuri:
- 13 – 15 martie 2009: Premiul I – Olimpiada de interpretare instrumentala, clasele III – VIII, faza zonala, Bucuresti;

- 13 – 16 aprilie 2009: Premiul I – Olimpiada de interpretare instrumentala, clasele III – VIII, faza nationala, Alba Iulia;

- 29 aprilie 2009: Premiul II – Concursul de solfegistica, editia a VIII-a, Bucuresti;

- 11 iunie 2009: Premiul I – Concursul national de interpretare instrumentala “Marele Premiu al Palatului National al Copiilor”, Bucuresti.

Recitaluri:

- Martie – iunie 2009: 5 recitaluri sustinute in cadrul Fundatiei „Remember Enescu”, Bucuresti si Constanta.

- 16 septembrie 2009, la ora 16.30, recital în Piaţa Festivalului George Enescu, în cadrul Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu”

- 29 septembrie 2009, recital la lansarea oficială a Asociaţiei Salvează Vieţi

- Miercuri, 25 noiembrie 2009, la ora 19.00, Andrei cântă la Ateneu, cu ocazia zilelor Liceului George Enescu

Fotografii: Alexandra şi Bogdan Dincă.

Această postare este un cadou de Moş Nicolae şi Moş Crăciun pentru doamnele care i-au ajutat până acum pe copii. În octombrie ni s-a alăturat şi doamna Ligia A., căreia copiii îi mulţumesc pentru… Doamna Ligia, ştiţi dumneavoastră pentru ce

.

Steluţele de mare

.