IsabelleLorelai's Weblog

Blog amar. Si tacut

Unii isi abandoneaza copiii. Altii le doresc copiii

leave a comment »

abandoned

Este anormal, imoral, impotriva naturii – sa iti abandonezi copilul. Dar sa ucizi copilul la nastere sau sa il lasi sa moara de foame sau de frig, batut si chinuit, sunt modalitati absolut inumane de a scapa de “greutatile” vietii. Decat pruncucidere inumana, mai bine abandon imoral, considerat de altii act criminal. Pentru multi copii abandonati, copilaria a fost ingrozitoare. Pentru copiii abandonati in spital sau ajunsi in orfelinate nu a fost usor. Nimeni nu povesteste mai bine decat Florin Chilian sau Ionel Bratianu. Ce simtea un copil bolnav de cancer, abandonat in spital, povestea Costel.

In Romania s-au intamplat multe lucruri groaznice, multi copii au fost omorati imediat dupa nastere sau aruncati de vii in locuri oribile, in care au murit. Putini au fost salvati.

Insa, de multe ori, raul se poate transforma in bine. Am cunoscut o familie care a infiat o minune de baietel. Familia nu doar ca nu a acuzat femeia care a dat viata copilului, familia i-a multumit acelei femei si se ruga pentru sanatatea ei. Pentru cei doi soti, care ani de zile se chinuisera sa aiba un suflet de copil, traiau bucuria de a fi parinti datorita acelei femei, care nu a putut avea grija de copil si a preferat sa il dea intr-o familie in care sa fie iubit si ingrijit. Iubit cu disperare, iubit cu sacrificii imense. Cred ca sunt multe familii in Romania care au facut acelasi lucru.

Abandonul se intampla in multe tari, din tot felul de motive. In Germania, dupa ce o femeie si-a omorat cei doi copii, s-a infiintat prin lege, in anul 2000, sistemul de abandon in siguranta al bebelusilor, “Babyklappe” sau “Baby Hatch” – Trapa/Clapa/Sertarul/Cutia pentru bebelus – din 2009 am spus despre asta. Nu este o inventie noua. Este o metoda utilizata inca din Evul Mediu, la Vatican, doar ca pe atunci era sub forma de cilindru si se gasea la biserici. In 1198 se infiinta un sertar rotativ (“roata”) la un spital din Roma, mai tarziu o infiinta si Napoleon, in Franta.

Babyklappe im Klinikum Neukölln wieder eröffnet

Babyklappe este un ghiseu cu o usita care poate fi deschisa direct din strada. In sertar se pune, in anonimat complet, copilul nou-nascut nedorit. In sertar este un patut incalzit pentru copil si o scrisoare a autoritatilor catre persoana care abandoneaza. Usa se deschide o singura data din exterior – imediat ce copilul a fost pus in patut si usa inchisa, daca mama se razgandeste nu o mai poate deschide si a doua oara. Cand copilul este pus in patutul din sertar se declanseaza o alarma care anunta cadrele medicale. In scrisoare sunt cateva informatii pentru cei care abandoneaza, in cazul in care se razgandesc mai tarziu. Daca doreste, la randul sau persoana care abandoneaza depune in patut si un plic sigilat, in care se gasesc date personale, pentru informarea copilui, daca acesta vrea sa afle ceva cand creste, despre parintii naturali. In Germania sunt 100 de spitale care au acest sistem de abandon – civilizat, spre deosebire de aruncatul in closet, pe camp sau la caini, ca la noi. Din 2000 pana in mai 2010, in Germania au fost depusi in “Babyklappe” 278 de copii, conform presei germane. In Austria a fost introdusa in 2000, la un spital din Viena – pana in 2005 inca in 5 orase. Copiii gasiti in “Babyklappe” (sau in alte locuri publice) sunt considerati din start, prin lege, copii abandonati sau copii gasiti si apartin statului. Sunt tinuti timp de 6 luni in centre sociale dupa care sunt dati spre adoptie. In Austria, legea stipuleaza ca in momentul in care un copil este gasit abandonat, parintii sunt decazuti pe loc din drepturile parintesti.

Trapa/Clapa/Sertarul/Cutia pentru bebelus – mai functioneaza in: Belgia, Cehia, Elvetia, Italia, Polonia, Slovacia, Ungaria, Vatican, Rusia, Japonia, Filipine, Malaezia, India, Pakistan, Africa de Sud. Vaticanul are o cutie pentru bebelusi moderna, deschisa in 2006 la Spitalul Spirito Santo. In Cehia este legala din 2006 iar pana in 2011 existau 47 de cutii in spitale, salvand viata a 62 de copii. In Ungaria sunt 12, prima fiind deschisa in 1996 intr-un spital din Budapesta. In Belgia functioneaza din 2000, in districtul Anvers, chiar daca nu este legal – au fost deschisa de o asociatie, la un spital. In Polonia, in 2012, erau deschise in 47 de orase. In Slovacia sunt 16 deschise in 15 orase. In Elvetia sunt 2, in 2 orase, deschise in 2011 si 2012. In Japonia, desi abandonarea unui copil este considerate act criminal si se pedepseste cu inchisoare la 5 ani, sertarele “Baby Box” se folosesc din 2006 desi nu sunt legale, in spitalele din anumite regiuni. In Canada, Spitalul Saint Paul din Vancouver a anuntat in 2010 intentia de a deschide unul. In SUA exista legislatia “Safe Haven” (Refugiu pentru viata) din 1999, in cele 50 de state, care permite parintilor sa abandoneaze copilul mai mic de 72 de ore, anonim, intr-un loc sigur: Spitale si Sectii de Pompieri (uneori si in Sectii de Politie). Australia a adoptat in 2011 o lege similara celei din SUA, dupa ce in 2010 o femeia a abandonat un copil intr-o cutie de pantofi, in Melbourne, readucand in atentie cazul unei femei care si-a ucis copilul de doar doua zile, in 1996.

http://www.babyklappe.info/

Babyklappe

Chiar daca ONU nu este de acord cu “Babyklappe” pentru ca fiecare om are dreptul sa stie cine ii sunt parintii, toate autoritatile din tarile care au adoptat si sprijina solutia, considera ca aceasta elimina posibilitatea ca mamele sa ia masuri extreme, fatale copiilor – iar astfel le este salveata viata. Iar salvarea vietii copilului este mai importanta decat a sti cine sunt parintii.

Imoral sau cum o fi, daca o femeie are de gand sa-si abandoneze copilul la nastere, o face si gata, oriunde in lume. Poate ca autoritatile noastre ar fi trebuit sa schimbe de mult timp legea, punand interesul copilului abandonat mai presus decat pe cel al femeii sau familiei care l-a parasit, sa nu mai presupuna ca poate aceasta se rezgandeste. In Marea Britanie, daca o mama doreste sa dea copilul spre adoptie la nastere, o poate face legal. Daca abandoneaza copilul dupa aceea (mai mic de 2 ani), face inchisoare 5 ani, fiind considerat un act criminal. In tari considerate civilizate, nasterea anonima permite unei femei sa-si abandoneze copilul in maternitate, actul reprezentand permisiunea de a fi adoptat. In Austria, legea a dat dreptul femeilor de a da nastere anonim inca din 2001. In Germania, legea permitea renuntarea anonima la copil din 1999 – in prezent s-a votat legea care sa permita femeilor sa nasca anonim, daca doresc sa-si abandoneze copilul sa nu le fie dezvaluita identitatea. In Franta exista protectia nasterii, prin decretul din 1941. A devenit lege si introdusa in Codul Familiei, femeia poate naste anonim si poate abandona copilul, care este dat spre adoptie. Practic, nu a mai aleargat politia cu lunile sau cu anii, ca in Romania, dupa “mama” care a fugit din spital, ca ea sa spuna daca vrea sau nu copilul, sa semneze (sau nu) pentru adoptie. La noi, zeci de mii de copii nu au putut fi adoptati pentru ca nu erau gasite mamele cu anii, ca sa semneze pentru adoptie, iar cand copiii au implinit 18 ani, au fost aruncati de autoritati pe strazi, fara casa, fara masa, fara nici un ajutor. Nimeni nu s-a gandit ca poate acele femei poate murisera, poate erau in penitenciare, sau erau plecate definitiv din Romania, iar copiii lor abandonati au ajuns chinuiti si in orfelinate, si in societate. Opinia publica din Franta si Germania nu prea este de acord cu nasterea confidentiala – sa fi stat vreo trei luni in Romania, pleacau de aici bolnavi de nervi.

In Romania, sute de femei nu doar ca isi paraseau copiii nou-nascuti in spitale, dar nici nu ii declarau. Si incepea nebunia: politia cauta mamele cu lunile sau cu anii, iar copiii ramaneau in spital in tot acest timp. Nefiind declarati, copiii nu puteau intra in niciun sistem, nici de asistenta maternala, nici nu puteau fi considerati adoptabili. La spitale din Bucuresti si din intreaga tara au nascut si femei care traiau pe strazi. Nasteau si fugeau, nimeni nu stie unde. Iar politia incepea investigatiile. Daca nu gaseau mamele, “femei ale strazii”, trebuiau sa caute tatii. Sau alte rude. Nu era stupid? Dar nu asta a fost cel mai ingrozitor. Ci faptul ca un copil abandonat la nastere in spital, grav bolnav, nu putea fi operat pentru ca nu exista o mama sau un tutore legal care sa-si dea acordul, precum si o persoana insotitoare. Oare cati copii au murit astfel?

Noua lege a adoptiilor din aprilie 2012 prevede ca un copil parasit devine adoptabil dupa 30 de zile, daca in certificatul sau de nastere apare ca parintii sunt necunoscuti, iar un copil parasit devine adoptabil dupa un an de zile, daca nu este vizitat de cineva din familie timp de un an, chiar daca are trecut in certificatul de nastere parinti cunoscuti. Cu o conditie, copilul sa fie intr-un centru de plasament, nu uitat intr-un spital.

Un an pierdut fara familie in viata unui copil mi se pare mult, sunt familii care vor sa adopte doar bebelusi, altele doar copii pana in 3 luni. Si 6, 3 luni inseamna mult pentru dezvoltarea unui copil, daca este uitat intr-un spital fara personal, asa cum se intampla in 2012, cand o tanara, care citise un articol din EVZ din 1 iunie 2012, despre 47 de copii abandonati din spitalul “Sfanta Maria” din Iasi, s-a dus sa ii vada.

CopiiAbandonatiIasi

Anca Craciun a citit si a vrut sa ii ajute. S-a dus in spital sa vada despre ce este vorba. Apoi, impreuna cu alti tineri s-au hotarat sa se asocieze intr-un comitet de voluntari, care sa viziteze copiii, sa-i ingrijeasca. Intre timp, pe sectii erau 57 de copii abandonati si s-au decis sa apeleze la populatie. Apelul din august-septembrie 2012 (nu mai este valabil in 2013): “57 de copii micuti, abandonati in spital la nastere, striga dupa o mana de ajutor. 57 de copii nu primesc afectiune din partea nimanui, nu au iesit niciodata afara, nu au jucarii. Stau doar culcati in patuturi si privesc tavanul. Doar doua asistente ii pot ingriji, atat personal are unitatea. Si un medic. Doar patru maini trebuie sa hraneasca 57 de copii. Cand vin asistentele cu biberoane, copiii incep sa planga. Dar pe cine sa hranesti mai intai? Copii sunt la Sectia de Recuperare Pediatrica a Spitalului pentru Copii “Sfanta Maria” din Iasi. Centrul se afla in spatele Maternitatii “Elena Doamna”. Facem un apel la toti cei care vor sa dea un ajutor, cat de mic, celor 57 de copii abandonati cu varste intre o luna si 2 ani. Cine doreste sa contribuie cu ceva, poate ajuta cu: pampers (in primul rand), servetele umede, mancare, medicamente, haine de interior, papucei si jucarii, noi sau second hand – sau bani – oricat de putin ar da cineva, conteaza foarte mult. Sunt copii pentru care se folosesc pelinci invelite in celofan, in loc de pampers. Sunt copii care, la 9 sau 10 luni nu stiu sa stea in fundulet pentru ca patutul este prea mic, nu se pot intoarce nici pe burtica”.

Comitetul de voluntari din 2012 care facea apelul (nu mai este valabil in prezent, mesajul care circula pe facebook nu mai este de actualitate) era format din Anca Craciun, Alexandra Parnic, Adrian Irimiea, Alina Olaru si Diana Padure. Li s-au alaturat ulterior Adrian Stanescu, Cristina Coroama si Catalina Rusu. Primul mesaj de pe facebook din 2012 se numea “Ingerasii de la Spitalul Sf. Maria Iasi” si este sters – aici. Acesta care circula acum – aici – nu mai este valabil.

Unii copii erau foarte bolnavi, necesitand ingrijire medicala permanenta. Copiii nu erau considerati adoptabili si nu erau inscrisi in sistemul de protectie sociala – unii nu aveau certificat de nastere nici la varsta de 1 an, altul nu avea CNP, altul, desi fusese declarat de familie ca adoptabil chiar la nastere, inca statea de un an si jumatate in spital, altii erau lasati de parinti in spital pentru ca nu aveau conditii acasa. Unii dintre copii aveau aproape 2 ani si nu mancasera decat lapte praf sau branza de vaci din lapte praf. Si nu doar asta era rau. Nefiind pe strada, prea putini stiau despre ei. In urma apelului Ancai Craciun pe facebook, s-a facut un reportaj de Pro Tv, iar multi oameni din intreaga tara au inceput sa ajute. Au inceput sa se stranga ajutoarele. Doar Clujul, mobilizat de Anca Retegan, a adunat jucarii si pachete de pampers cat sa umple un camion, inclusiv de la romanii din Marea Britanie si Japonia. Au urmat romanii din Elvetia, Germania, Spania.

CopilAbandonat1

Voluntarii din Iasi au intampinat cateva probleme in strangerea de ajutoare si au contactat Asociatia “Ador Copiii” din Timisoara, care si-a pus conturile la dispozitie si a inchiriat un depozit in Iasi. Intre timp, echipa de la Antena 3, “In premiera”, a inceput sa filmeze iar autoritatile au intervenit in timp record: rand pe rand, copiii au inceput sa dispara din spital – 35 de copii au fost trimisi in plasament de urgenta, 20 dintre ei la asistenti maternali, iar 15 in familiile lor.

Apelul din septembrie 2012 al Ancai Craciun a dus la infiintarea la Iasi a unei filiale a Asociatiei “Ador Copiii”, care a captat-o cu un contract de colaborare de 3 luni. Tot ca voluntari au fost coptati si Adrian Stanescu, Catalina Coroama si Catalina Rusu. Ulterior, asociatia s-a adresat autoritatilor in privinta nerespectarii legii, de catre cei din sistemul de protectie sociala, tinand copiii in spital.

Intre timp s-au strans 20.000 de pampersi, hainute si multe altele care au umplut doua depozite, gestionate de Asociatia “Ador Copiii” filiala Iasi, coordonata de Elena Spiridon. Romanii din Elvetia, mobilizati de Oana Ungur, au trimis, printre multe altele, 3.000 de franci elvetieni, 100 de biberoane, pachete cu haine, jucarii, sampoane, creme etc. Romanii din Anglia au trimis tarcuri si locuri de joaca. Romanii din Elvetia (Casa Romanilor) au stiut in permanenta ce se intampla si au “actionat ca la armata”, ajutand copiii.

In noiembrie 2012, unul dintre copii, de 6 luni, Alexandru Gabriel, cu malformatie cardiaca congenitala Tetralogie Fallot, a murit, in asteptarea unei operatii pe inima.

Asociatia “Ador Copiii” a incheiat un protocol cu spitalul, iar 7 voluntari au ajutat zilnic la ingrijirea copiilor: Anca Craciun, Elena Spiridon, Ionut Spiridon, Cristina Coroama, Simona Moisii, Catalina Rusu, Adrian Stanescu. In decembrie 2012, voluntarii Asociatiei “Ador Copiii” filiala Iasi anuntau situatia: Constantin se afla la o familie substitutiva, Andreea era in sanul unei familii. In sectie mai erau 40 de copii, cei peste 6 luni incepeau diversificarea hranei. Cu ajutorul donatorilor, s-au montat un televizor si un CD-player pentru desene animate si muzica, s-au comandat 7 paturi mari, 15 medii si 5 mici, saltele si asternuturi noi. Alti donatori au comandat separat inca 6 patuturi. Intre timp, alti 30 de copii abandonati ajunsesera pe sectia spitalului. Voluntarii, care au muncit probono, au participat la hranirea zilnica a copiilor si au ajutat la renovarea spatiului.

Anca

AncaVoluntarIasiAdorCopiii1

Adrian

AlexandruVoluntarIasiAdorCopiii2

Intr-un reportaj ProTv din martie 2013, romanii din Elvetia povesteau inclusiv despre faptul ca ei au fost contactati de romanii din Austria, sau din Dubai care doreau sa ajute. Ajutoarele, inclusiv 3.000 de franci elvetieni, au ajuns la Asociatia “Ador Copiii”. Interviu cu Oana Ungur din Elvetiaaici.

Exista si o parte urata a povestii de la Iasi. Anca Craciun, care a descoperit copiii in spital, care ulterior a fost cooptata ca voluntara a Asociatiei “Ador Copiii” pe 30 octombrie 2012, impreuna cu alte 4 persoane, au fost reclamate la politie de catre directorul spitalului, pe 10 august 2013, pentru ca si-ar fi insusit doua pachete din Dubai. Asociatia “Ador Copiii” a transmis un comunicat de presa tot pe 10 august 2013: “Persoanele Alexandra Parnic, Irimiea Adrian, Olaru Alina si Diana Padure nu au facut niciodata parte din organizatia Ador Copiii. Doamna Anca Craciun a avut incheiat contract de voluntariat cu organizatia intre 30.10.2012 si 11.01.2013 iar la incheierea contractului de voluntariat organizatia a anuntat conducerea Spitalului Sf. Maria din Iasi, prin adresa scrisa, despre incetarea colaborarii cu doamna Anca Craciun. Orice actiuni intreprinse de oricine inafara colaborarii scrise cu organizatia, nu ne apartin”. Asociatia “Ador Copiii” Timisoara a trimis o scrisoare directorului spitalului din Iasi, inca din ianuarie 2013, in care comunica incetarea contractui de colaborare cu voluntarii Anca Craciun, Adrian Stanescu, Cristina Coroama si Catalina Rusu, pe motiv ca “nu respectau regulamentul spitalului”. Exact cu cei care demarasera actiunea si muncisera zi si noapte probono. Le-a fost interzis accesul in spital. In schimb, Asociatia “Ador Copiii” cerea directorului spitalului din Iasi continuarea activitatii de voluntariat permanenta doar pentru 3 persoane, membrii “Ador Copiii” filiala Iasi, Elena Spiridon, numita presedinte de filiala, Ionut Spiridon, sotul presedintelei de filiala si Simona Moisii, care urmau sa gestioneze in continuare toate ajutoarele pentru copii. Directorul spitalului i-a acceptat, declarand ca doar cu asociatia Ador Copiii vrea sa colaboreze.

Multi romani din tara, dar si din SUA si Canada, au sunat in decembrie 2012 la sediul asociatiei din Timisoara pentru a cere mai multe informatii, atat despre copiii din Iasi cat si despre modalitatile prin care ar fi putut sa adopte. Din pacate, cei care raspundeau la telefon le dadeau numarul de cont in care sa doneze si le inchideau imediat telefonul.

Presupunand ca furtul celor doua pachete s-ar fi intamplat, ar fi fost foarte urat. Insa nu stiu cum poate dovedi directorul spitalului ca Anca Craciun a facut acest lucru, atat timp cat ea era plecata in concediu iar pachetele erau la posta-vama.

Ce nu inteleg eu este cum de directorul spitalului nu a reclamat la politie atata timp si ca are copii in spital fara CNP, fara certificate de nastere, un copil adoptabil legal – pe care nu i-a inscris in sistemul social, ca sa le fie cautati parintii sau sa fie dati in plasament in adoptie, cand legea intrase in vigoare din aprilie 2012. Cand Anca Craciun a descoperit copiii, chiar si de 2 ani, nu aveau ce sa manance si traiau in conditii ingrozitoare in spitalul condus de directorul reclamant – iar unul chiar a murit in noiembrie 2012, nefiind operat la timp. Ce a facut directorul spitalului pentru copilul bolnav?

Domnului director al spitalului din Iasi nu pot decat sa ii spun: razbunarea este arma prostului. Anca Craciun a facut ca o tara intreaga sa afle despre ce se intampla in spital, sub managementul defectuos al unui director nepasator, care se pare ca a pierdut multi bani de la stat prin plecarea copiilor in plasament: 30 lei pe zi pentru fiecare copil abandonat. Desi copiii abandonati aduceau spitalului zeci de mii de euro lunar, erau tot nehraniti si fara scutece. Iar directorul spitalului s-a gandit ca nu ar strica sa o reclame la politie pe Anca Craciun pentru o presupusa fapta, ca razbunare. Presa a fost plina de articole cu reclamatia directorului de spital la adresa Ancai Craciun. Articole din 10 si 13 august 2013, mai interesante sunt comentariile – aici si aici.

In ianuarie 2013, Anca Craciun, Adrian Stanescu, Cristina Coroama si Catalina Rusu au comunicat tuturor celor interesati sa ajute copiii din spitalul Iasi ca le-a fost interzis accesul in spital si ca si-au interupt colaborarea cu “Ador Copiii” si spitalul. In februarie 2013, ei au infiintat Asociatia “Speranta pentru Ingerasi” si au depus o cerere la spital pentru admiterea ca voluntari. Cererea le-a fost respinsa de director, cu motivarea “sunt prea multi voluntari”. In iulie 2013, ei au depus o noua cerere de voluntariat in spital, la care nu au primit niciun raspuns – in schimb au aparut articolele denigratoare la adresa lor in presa si plangerea la politie pentru 2 pachete din Dubai, despre care Anca Craciun a mentionat: “Doamna din Dubai este un donator la prima donatie, nu repetate cum apare in articole. Pentru ca i-am expus doamnei clar si sincer problema, dansa a dorit sa mearga direct la Spitalul Sf. Maria cu o parte din donatii. Cealalta parte mi-a fost trimisa prin curierat, la rugamintea dansei de a o ajuta cu acest serviciu, dansa neputand sa le transporte personal. Urma sa ridic din vama si sa duc bunurile la spital, insa am fost plecata in concediu iar dansa a ajuns cu o zi mai devreme decat mine. Am discutat telefonic si mi-a spus ca NU a facut nici un fel de acuze, din contra, mi-a multumit ca m-am dus la vama, am ridicat coletele, le-am transportat, le-am predat. Adevarul crud si dureros este ca in calitatea mea de voluntar al Spitalului Sf. Maria am scos la lumina conditiile atroce in care traiau copiii din Sectia de Recuperare Pediatrica si care aveau nevoie de ajutor. Alta explicatie pentru articolul defaimator nu exista”.

Ca urmare, pe 21 august 2013, Anca Craciun si Adrian Stanescu au sustinut o conferinta de presa in care au povestit ce si cum s-a intamplat. Ruptura definitiva intre voluntari si Asociatia “Ador Copiii” Timisoara a intervenit in decembrie 2012 – ianuarie 2013, moment in care voluntarii Anca Craciun, Adrian Stanescu, Cristina Coroama si Catalina Rusu au cerut transparenta totala asupra fondurilor – 50.000 de Euro, stranse in conturile Asociatiei Ador Copiii deschise la ING Timisoara. Conferinta de presa pe youtube aici, aici si aici.

Asociatia “Ador Copiii” Timisoara a facut public un document, la 31 ianuarie 2013, in care preciza cum au folosit fondurile in perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2012, in cadrul proiectului “Reseteaza Sistemul – o familie pentru fiecare copil abandonat”, pentru care a luat si un premiu la gala din iunie 2013. Ciudat este ca acest proiect a inceput fix in momentul in care Anca Craciun apela la asociatie pentru gestionarea fondurilor si ajutoarelor pentru copiii de la spitalul din Iasi si se termina cand Anca a fost data afara (cu multumiri). Deci: Venituri totale: 231.049,04 RON – Sponsorizări persoane juridice 141.231,66 Ron; Contribuții persoane fizice 89.793,96 Ron.

1.Spitalul Iasi. S-a facut: imbunătăţirea condiţiilor de spitalizare a copiilor din secţia de recuperare a Spitalului Clinic de Urgenta pentru copii Sf. Maria din Iaşi: amenajarea unei săli de joacă pentru copii cu jucării stimulative, schimbarea paturilor, a lenjeriei şi a saltelelor învechite şi dotarea cu dulapuri de depozitare, montarea a patru aparate de aer condiţionat în saloanele copiilor şi jaluzele care să-i protejeze de soare. Material 54 lenjerii de patut, 27 perne, 27 pernute, 27 patuturi, 27 saltele, 27 plapumioare, 2 lenjerii pentru paturile mamelor – 17.912,00 Ron.

Necesar: De asemenea, proiectul presupune achiziţionarea a 2 posturi de baie în valoare de 1800 Euro/buc, cântare necesare pentru copii şi a unui pulsiometru neonatal în valoare de 800 Euro. Toate articolele sunt selectate în funcţie de caracteristicile tehnicomedicale necesare şi de raportul calitate-preţ și vor însuma o valoare contractuală cca 15.000 euro.

2. Spitalul Constanta – 0. Nu au acceptat colaborarea.

3. Spitalul Timişoara, săptămânal, prin contract de sponsorizare, necesarul de cca. 15.000 buc. pampers în total, creme, şerveţele umede, tetine, biberoane, jucării – 2.212,09 Ron o parte achizitionate de noi, cele mai multe donate de persoane fizice.

4. Cazul lui Alexandru – reflux-esofagian, pe parcursul urmatorului an asociația va sprijini cu lapte praf special în valoare de 4.500 Ron și cu altele nevoi imediate.

5. Centrul de plasament Delfinul Constanţa. Beneficiari 67 de copii instituţionalizaţi care primesc încalţăminte nouă37 de perechi de incaltaminte 3.989,00 Ron

6. Mos Craciun la Centrul de plasament Bucium – Iasi. Benenficiari 33 de copiii cu dizablitati // 7. Mos Nicolae la Centrul de plasament pentru copii cu dizabilităţi Sf. Andrei din Iasi. Benenficiari 32 de copiii cu diablitati – Sf. Andrei si Bucium – 1.135,26 Ron

8. Mos Nicolae la Centrul de plasament Giurgiu. Beneficiari copiii din Centrul de plasament

9. Fii Moş Craciun pentru un copil fără familie – Bucureşti, sector 3. Beneficiari 245 de copii institutionalizaţi – 34.330,27 Ron

10. Vine Mos Nicolae – Timişoara. Beneficiari 400 de copii – 700,00 Ron

11. Asistenta pentru 4 situatii sociale – 5.718,90 Ron: Caz Ionela – s-au primit in cont 800 Ron din care de 488,90 Ron s-au achizitionat alimente care au fost date familiei in luna decembrie. Caz Florentina – s-au donat in contul asociatiei 630 Ron din care s-a achizitionat imbracaminte și donație numerar. Caz Alina – s-au primit de la persane fizice 444 Ron si s-au cheltuit 3.100 Ron, ajutor de inmormantare. Caz Glodeanu – s-au primit in contul asociatiei 1.300 Ron si s-a incheiat contract de sponsorizare cu Parohia Glodeanu in valoare de 1.500 Ron.

Cheltuieli totale: 70.844,69 RON, inclusiv tranzactii bancare: Dobanzi 23.42 Ron; Comisioane (bancare) 250.17 Ron si cheltuieli organizatorice: Curierat 437.00 Ron; Birotică, combustibil, transport 4,597.00 Ron. S-au mai primit ajutoare material, în principal consumabile pentru copii mici si hăinuțe, care se află depozitate în spații sigure și sunt predate beneficiarilor prin contracte de sponsorizare.

Suma disponibila la 31 decembrie 2012: 160.204,35 RON

Aceste date le-am gasit aici si aici.

O parte din crudul adevar din ceea ce s-a intamplat in spitalul din Iasi se afla in reportajul “Infernul copiilor uitati”, difuzat in decembrie 2012. Copiii din spitalele din Constanta si Iasi – exact acei copii din Iasi. Interviu cu familia care a semnat pentru adoptia unui copil ramas in spitalul din Iasi un an si jumatate, interviuri cu asistenti maternali, situatie similara la Timisoara, cum a murit Alexandru Gabriel s.a.:

Pe lumea asta exista un sistem, ca un echilibru, care functioneaza perfect daca legile sunt bune si oamenii sunt profesionisti. Daca legile ar fi fost bune, iar oamenii pusi sa gestioneze astfel de situatii extraordinar sensibile ar fi fost de meserie sau interesati cu adevarat, multe orori din Romania ar fi putut fi evitate. Sunt foarte multi oameni care nu pot avea copii si doresc sa adopte. Dar nu pot fi adoptati copii din spital. Doar din centrele de plasament.

In 2010, au fost abandonati in spitale peste 1.300 copii. In 2011, erau parasiti in spitale peste 1.400 copii. In 2012 si mai multi, 1.500 copii se aflau abandonati in spitale. In 2013, doar in primele 3 luni ale anului, erau parasiti in spitale 387 de copii. Din acestia, erau abandonati la nastere 250, alti 137 erau “uitati” in sectiile de pediatrie si in alte sectii ale spitalelor pentru copii. Au fost externati 348, insa doar 140 s-au intors in familiile naturale, ceilalti au ajuns la asistenti maternali. Foarte putini, 26, au ajuns la cate o familie sau la o persoana. Au intrat si in centrele de plasament, 14 copii.

Oameni de peste tot din lume abandoneaza copii. A venit timpul sa nu ne mai miram ca se abandoneaza copii in Romania – ci sa ne intrebam de ce se abandoneaza atat de mult si de ce sunt ucisi copii in Romania. De ce este atata saracie in Romania? De ce nu este educatie in Romania? De ce legile sunt proaste in Romania? De ce se minte, de ce se fura, de ce se ascunde adevarul in Romania? Daca legile ar fi fost bune, iar copiii puteau fi adoptati imediat, copiii nu ar fi suferit iar noi habar nu am fi avut de atatia copii abandonati. Raul ar putea fi schimbat in bine oricand.

Prea ocupat cu prostii, statul nu are cativa lei nici macar pentru copiii extraordinar de talentati ai Romaniei

leave a comment »

PianoMusic

In aprilie 2013, un copil de doar 11 ani din Romania, premiat la multe concursuri internationale, unul dintre cei mai talentati copii pianisti din tara, Calin Corneliu Calfa, nu avea bani sa onoreze invitatia de a concerta in august 2013 pe scena Filarmonicii din Viena, alaturi de Orchestra Filarmonicii din Baden, si nici sa participle la un concurs international de pian din Franta.

Calin, care reusise de cand avea doar 9 ani sa castige aprecierea profesorului de pian de la Graz si Tokyo, Chung Lee, avea “vina” de a fi un copil din Romania, fiu al unei profesoare de limba germana si al unui violinist al Filarmonicii Iasi, familie pentru care suma necesara transportului si cazarii in cele doua tari devenise mult peste posibilitati.

Pana in toamna anului 2012, cand a ramas fara fonduri, statul roman ii acorda lui Calin o bursa de merit de 28 de lei pe luna.

In 2012, profesorul croat Dalibor Cikojevic il numea pe Calin “un mic Einstein al muzicii, in sensul preciziei, perfectiunii si al inteligentei de care da dovada in stapanirea sunetului – la el totul este clar, canta cu atata lejeritate de parca muzica ar curge prin tot interiorul sau”.

In 2013, presa locala il prezenta pe Calin, elevul din clasa a V-a de la Colegiul National de Arte “Octav Bancila” din Iasi: “nu multi pianisti, mai ales la o varsta atat de frageda, se pot lauda cu onoarea de a canta pe scena pe care mari muzicieni ai tuturor timpurilor au cucerit inimile melomanilor”. Calin este indrumat de Prof. dr. Roxana Ota.

CalinCalfa

Calin a inceput sa cante la pian acasa, cand avea 5 ani, luand apoi lectii cu un profesor; la 6 ani era admis cu nota 10 la colegiul de arta; la 7 ani castiga premii la concursurile nationale; la 8 ani castiga primul sau premiu I la un concurs international la Nisa; la 9 ani participa la un masterclass sub indrumarea artistei Imola Fonyad Joo si castiga un concurs de pian la Viena; la 10 ani, era singurul reprezentant al Romaniei la un concurs din Zagreb la care castiga locul I si inca un premiu special al juriului pentru interpretarea unui clasic vienez; la 11 ani obtinea locul I la olimpiada zonala de pian; la 12 ani, in august 2013, Calin a obtinut locul I la concursul international “Rosario Marciano” de la Viena, la care a reusit sa ajunga, ca si la concertul de la filarmonica, ca bursier al Fundatiei Dan Voiculescu.

Stefan Moeller, presedinte al Academiei “Viena International Pianist”, a transmis familiei lui Calin: “Va iubim, intorceti-va la Viena!

Calin la 9 ani:

Cerșetor și Prinț

with one comment

???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Cand l-a adus acasa arata ingrozitor. Slab, pricajit, rahitic, speriat. Nu ii dadeai nici 3 ani, desi avea aproape 5. L-a luat dintr-un orfelinat – il gasise politia pe strada, cersind ajutor oamenilor. L-a ingrijit atat de bine incat intr-un singur an a devenit de nerecunoscut – devenise un copil perfect normal. A crescut ca din apa. Acum arata ca un print, blond, inalt, cu o statura dreapta – si studiaza muzica. Prietena mea, care a infiat baietelul, nu are nimic in plus peste strictul necesar – un apartament de doua camere mostenire de la parinti, utilat normal – si un venit stabil (doar un salariu, fiind singura). Imi spunea ca se saturase sa se uite cu jind la mine cand mergeam pe strada, razand cu copilul meu, iar ea nu putea sa faca asta. Culmea este ca pe atunci aveam si un caine foarte simpatic. Prietena mea a ales sa-si imparta bucatica de paine cu un copil, desi putea sa aleaga un caine, era mai simplu.

In 1990, Silvia si Cornel Dinu au adoptat un copil. Un baietel, Cornelus Dinu. Acum Cornel Dinu are si nepotica, pe Natalia Mihaela.

In 1995, Mariana si Marius Lacatus au infiat-o pe Alexandra, adolescenta acum.

In 1997, Lidia si Florin Prunea au infiat o fetita, pe Andra Iulia.

In 1997, Daniela si Ionel Ganea au infiat o fetita, pe Ioana. La trei ani dupa adoptie, Daniela a nascut un baietel, George.

In 1998, Elena Carstea avea 35 de ani si infia primul copil, de doar cateva luni, pe Sanda. In 1999 a infiat-o si pe Adriana. Sanda suferea de rahitism, iar Adriana era atat de bolnava incat medicii au avertizat-o pe Elena Carstea ca este posibil ca Adriana sa nu supravietuiasca. Acum fetitele sunt mari si frumoase, locuiesc in SUA.

Tot in 1998, Luminita Anghel infia un baietel de 2 ani, pe David. Apoi a luat-o in plasament pe Mariuca. Luminita Anghel a si nascut un baietel, pe Filip Nicolas.

In 2000, Anca Boagiu a intalnit un baietel de vreo 8 ani, intr-un orfelinat. L-a infiat imediat pe Daniel, iar astazi sunt si cei mai buni prieteni, nu doar mama si fiu.

In 2003, Maica Stareta Serafima Comsa de la Manastirea Marcus aducea la casuta ridicata in mare parte cu mainile ei in 2001, copii abandonati, direct din maternitatea din Brasov. Au fost 10 fetite, luate in plasament. Maicuta “a luat ce i s-a dat, nu a ales copiii, nu a ales etnia”. Fetitele erau slabe, rahitice si bolnave, cu infectii, nu aveau nici nume, nici varste precise. Copiii au crescut frumos, merg la scoala, Maica vrea sa le dea la facultati. Acum are 11 copii, si un baietel printre fetite, si toti o striga “mami”.

CopiiManastireaMarcus

Copiii de la Manastirea Marcus

In 2004, Teo Trandafir a infiat o fetita de doar 3 luni, pe Maia.

In 2009, Dana si Iosif Rotariu o infiau pe Kassandra, o fetita aflata in spital intr-o stare de sanatate ingrozitoare, chinuita bestial de o bunica inconstienta. Sotii Rotariu mai aveau un baietel luat in plasament, pe Cristian.

In 2010, cand avea 41 de ani, Oana Sarbu a infiat un copil parasit la nastere, pe Alex Stelian.

Mihaela Radulescu a ales sa sustina financiar doua familii nevoiase, cu multi copii, lunar.

Alessandra Stoicescu s-a decis sa il ajute pe Marinica, ca “o sora mai mare” – posibil si adoptat. Copilul de 3 ani si jumatate a fost imaginea din 2011 a campaniei “Lasati-ma sa invat”.

In 2007, Andreea si George Ogararu aveau doi copii si doreau sa mai infieze unul. Duhovnicul le-a povestit despre Parintele Nicolae Tanase si sutele de copii orfani din Valea Plopului si Valea Screzii, ingrijiti inca din 1990. Au vizitat locurile si de atunci Andreea si George Ogararu au inceput sa-i ajute cei peste 300 de copii – intre timp au avut parte de inca doi copii, ai lor. Printre primii care au donat bani pentru acei copii a fost Mihai Nesu. Apoi Lovin si Goian. Familia Iordanescu este implicata in ajutorarea copiilor de la Pro Vita de mult timp. Pe langa copiii orfani, care au fost peste o mie de-a lungul timpului, Parintele are acum in grija si batrani fara ajutor, copii cu handicap, femei violate. George Ogararu este vicepresedinte Pro Vita. Mihaita Nesu a ales sa ajute copii bolnavi cu probleme locomotorii.

copiiidinvaleaplopului21

Copii din Valea Plopului

La Iasi, un spital intreg adoptase un copil, pe Ionica. Copilul avea 5 ani, avea cancer de la 2 ani si era internat de 3 ani la pediatrie, la Spitalul pentru Copii “Sfanta Maria”. Venea dintr-un sat din Bacau, dintr-o familie saraca, cu o mama cu probleme psihice, un tata betiv notoriu si inca 5 frati. Ionica ii striga “tata” directorului spitalului, prof. dr. Marin Burlea si Ionica spunea tuturor “El este tatal meu si il iubesc”:

Iar “mama”, Ionica le spunea tuturor asistentelor medicale, ele il alintau si ii cumparau tot ce isi dorea. Cand era intrebat cine este mama lui, Ionica le arata pe asistente cu mana, care il luau pe rand acasa, la fiecare sfarsit de saptamana: “Este copilul clinicii, il iubim cu totii de parca ar fi al nostru”.

Ionut

In 2011 erau 67.000 de copii in sistemul de protectie al statului. Pentru multi copii abandonati de parinti, trecerea din orfelinat in familii, in sistemul de plasament, a fost o minune.

In 2009, o familie lua in plasament o fetita, pe Larisa. Avea 7 ani si a cerut voie sa spuna mama si tata. Era prima data in viata copilului cand rostea aceste cuvinte. Iesea din orfelinatul din Bacau, pentru ca familia nu o dorea si nimeni nu a vrut sa o infieze, desi era o copila numai zambet, blonda cu ochi albastri. Larisa avea tetrapareza spastica si nu putea merge, se tara.

In 2011, Larisa avea 9 ani si traia fericita in familia Chetreanu din satul Pralea. Larisa, chiar si asa, cu “picioarele sucite”, era sufletul casei. A luat premiul I cu coronita, era cuminte si educata. Doamna Chetreanu povestea: “Nu va puteti imagina cat a suferit copilul asta. A facut 4 operatii la picioare, a purtat orteze, a stat cu picioarele in gips. Larisa face chinetoterapie iar medicii spun ca intr-o zi va merge. Greu, dar va merge”. Larisa nu putea merge, se deplasa tarandu-se, sprijinita de manute. Familia Chetreanu mai ingrijea un copil, fara sa ia bani de la stat, pe Georgica, tot de 9 ani. Georgica a fost uitat de mama plecata la munca in strainatate, de tatal care isi bea mintile, si de sora care a nascut in Italia. (din Campania EVZ si HHC)

Larisa

La capatul celalalt era Ionela Liliana Dinu, o fetita de 11 ani (nascuta pe 5 iunie 2002), infiata cand avea 6 luni de o familie modesta din Craiova. Ionela, o dansatoare foarte talentata, nu avea bani pentru studii in strainatate. Fetita, campioana mondiala la balet, dans sportiv si dans contemporan, eleva a Liceului de Coregrafie din Cluj, nu avea bani pentru a se intretine in Austria, primind o bursa de studii in noiembrie 2012 la Scoala de Balet a Operei de Stat din Viena (scoala condusa de Simona Noja) din 1 septembrie 2013 pana in 30 iunie 2014. Ionela avea nevoie de 4.000 de euro (400 de euro/luna, cazare si masa). In final a primit promisiunea de a fi ajutata, cate o luna, de Mihai Gadea, Dan Negru, soprana Angela Gheorghiu, jurnalista Floriana Juncan si, pentru 2 luni, de tatal unui alt copil talentat, Omar. Familia Dinu din Craiova, cu un venit lunar de 1.300 RON, are in intretinere o fiica biologica, studenta – si 2 fetite infiate, Elena si Ionela:

Ionela

In Romania anului 2000, erau 100.000 de copii abandonati in 643 de orfelinate, iar viata lor era ingrozitoare. Pana in 2011 multe centre de plasament au fost desfiintate cu ajutorul HHC, ramanand 159. Se preconizeaza ca pana 2020 sa fie toate desfiintate, iar copiii abandonati care raman neadoptati sa mearga in case de tip familial sau in plasament, la familii. Este prevazut si un sistem care sa descurajeze abandonul, statul urmand sa dea bani familiilor pentru a-si intretine copiii, in cazul in care intentioneaza sa ii abandoneze.

Fundatia Hope&Homes for Children (HHC):

logo

http://www.hhc.ro/

In decembrie 2012, in orfelinate din Romania se gaseau 60.000 de copii abandonati, insa doar 1.602 dintre ei erau declarati adoptabili. Printre cei neadoptabili se afla copiii cu dizabilitati, multi dintre ei au nevoie de prezenta unor cadre medicale 24 de ore din 24.

In 2013, dupa modificarea legii adoptiilor, in Romania erau atestate 1.222 familii care sa poata adopta copii, astfel: 1.110 cate 1 copil; 110 cate 2 copii; 2 familii cate 3 copii. Dintre aceastea, 875 au dorit sa adopte doar copii romani, nu si copii rromi. Printre ceilalti, care doreau sa adopte si copii de etnie rroma, a fost si un preot evanghelist, care ii acuza pe romani “ca sunt rasisti”.

Ma tem ca preotul evanghelist nu a avut curiozitatea sa vada cati copii de etnie rroma au crescut, ajutati de romanii “rasisti”, in taberele preotului ortodox din Valea Plopului si Valea Screzii, precum si in orfelinatul de la Manastirea Marcus.

copiiidinvaleaplopului1

Copii din Valea Plopului

Poate ca romanii nu sunt rasisti, poate ca doresc sa faca un bine copiilor din propria nationalitate. Poate ca romanii au dreptul sa se intrebe cum de o etnie atat de bogata ca cea rroma, care sustine ca nu isi abandoneaza copiii dar orfelinatele sunt pline de copii rromi, etnie rroma cu regi si imparati, printi si printese, care isi etaleaza coroane din aur cu pietre pretioase, kilograme de aur la gat si la maini, costume si rochii de zeci de mii de euro, masini ultimul ragnet de sute de mii de euro din care urla manelele, palate pline de mobile de zeci de mii de euro, tone de haine de firma de mii de euro, etnie rroma care isi logodeste copiii din burtile mamelor, care-si casatoreste copiii de la 7 ani iar la 12 nasc copii – in loc sa-i trimita la scoala, etnie care face sute de nunti si botezuri la care se arunca sute de mii de euro la manelisti – romanii se intreaba deci cum de aceasta etnie rroma nu este in stare sa infieze copiii din propria etnie. Scurt. Asta nu este rasism, este o problema, a lor. Poate ca ar trebui sa “miste” ei mai intai.

Acum un an sau doi, un tanar rrom fugea din casatoria aranjata de parinti de cand era copil, indragostindu-se de o romanca. A sarit satra ca arsa, ce mai scandal a fost. Cum sa se amestece satra lor de tigani bogati cu o sarantoaca de romanca? Tipa o piranda. Chiar asa. De ce sarantocii de romani sa infieze copiii rromilor bogati?

Cu toate astea, una din patru familii de romani “rasisti” vor sa infieze si copii rromi. Iar in mai 2013, o doamna romanca a povestit cum a infiat o fetita rroma. Doamna Anna Pana, o profesoara din Brasov, mama a doi copii biologici, a iubit atat de mult o fetita din etnie rroma incat a renuntat la a mai profesa pentru a deveni asistent maternal al acestui copil in 2003. Doamna profesor si sotul sau s-au luptat timp de 7 ani cu mama fetitei care o abandonase la orfelinat dar nu era de acord cu adoptia, dar si cu autoritatile, pentru a o putea infia pe Andreea:

Doamna Pana povesteste: “Totul a inceput acum 11 ani. Copiii nostri crescusera – fata si baiatul plecasera la facultate in alte orase, iar noi ne petreceam timpul singuri, uitandu-ne la televizor si plimbandu-ne dintr-un balcon in altul. Ne lipsea ceva. Casa era goala fara copii. O stire la tv despre copiii din centrele de plasament ne-a schimbat viata. Am mers acolo si mi-au arata-o pe Andreea. Avea 2 ani si 3 luni, crescuse in centru de cand se nascuse. Se manifesta ca un animal neimblanzit, era salbatica, la primele vizite nici nu ma lasa sa pun mana pe ea, asa era de speriata”. Doamna Pana o vizita constant iar copilul a capatat incredere, a scos-o din orfelinat, a luat-o acasa pentru o zi, apoi pentru trei. Insa trebuia sa duca inapoi la centru. Atunci a hotarat sa devina asistent maternal si si-a luat atestat. A urmat procesul de adoptie de 7 ani. Cand Andreea a implinit 10 ani a putut fi adoptata, in 2010.

Andreea

Preotul evanghelist Johannes Klein a infiat 2 copii rromi, un baietel si o fetita.

Nu am inteles exact daca din dragoste, ca doamna Anna Pana, sau ca “sa dea un exemplu, ca sa schimbe mentalitatile celor din jur, ale romanilor – pe care ii considera rasisti”. Copiii lui au acum 9 ani si invata la scoala germana.

Noua Lege a Adoptiilor – Legea 233/07.04.2012 – aici.

Exista la noi un sistem de “Adoptii de la distanta pentru copiii din Romania”? – asa cum este cel pentru caini?

DilemaCopilsauCaine

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 102 other followers

%d bloggers like this: