Ajutor pentru mama. Mama lui Daniel
Daniel mi-a scris acum câteva săptămâni. Căuta un medic. Căuta o soluţie pentru mama lui. Daniel era descurajat, nu spera să existe soluţii.
Apoi a ajuns la Dr. Sergiu Stoica. Medicul neurochirurg i-a redat încrederea. Că mama lui Daniel poate fi operată şi că are şansa la o viaţă normală. Cu o condiţie. Să fie operată în străinătate. Daniel s-a pus pe căutat clinici, a trimis scrisori, a primit răspunsuri. Daniel a avut de unde alege. În final a ales în funcţie de preţ. Cel mai mic.
Şansa mamei lui Daniel este la Clinica Foch din Paris, o va opera Prof.Dr. Stephan Gaillard. Operaţia va costa 18.100 de euro – dacă nu vor apărea complicaţii, din care s-au strâns deja 20.000 RON. Există şi o promisiune de sponsorizare. Mai are nevoie şi de bani pentru transport şi spitalizare, cazare şi eventuale cheltuieli survenite în spital. Daniel speră din tot sufletul că îşi va putea salva mama.
Mama lui Daniel, doamna Mihaela Stoica, a fost aflat acum două luni că are o tumoră cerebrală de apr. 4 cm. Diagnosticul: Meningiom de Clivus. Tomografia a arătat că tumora era acolo de mult timp, dar prin simptome apărute de curând şi-a făcut simţită prezenţa: amorţirea părţii drepte a corpului, dureri de cap, tulburări de vedere. Mama lui Daniel are 50 de ani şi este din Bacău.
Medicii români au recomandat intervenţia chirurgicală de urgenţă – dacă este posibil până la jumătatea lunii noiembrie, pentru a nu apărea complicaţii: tumora apasă pe nervi importanţi şi a acaparat câteva vase de sânge. Din păcate, medicii au mai spus că operaţia nu se poate face în ţară, nu există aparatura medicală. Tot din păcate, fără operaţie, mama lui Daniel poate muri.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Raiffeisen Bank – Bacău
RON: RO 04 RZBR 0000 0600 0794 8404
Titular: Stoica Mihaela (mama lui Daniel)
EURO: RO 07 RZBR 0000 0600 1206 9783
Titular: Stoica Vasile (tatăl lui Daniel)
Telefon: 0741 030 889 – Stoica Daniel; 0732 610 141 – Stoica Vasile
E-mail: dansto13@yahoo.com (Daniel) ; vasstoica@yahoo.com (Vasile) ; yrygirl@yahoo.com (Irina)
Blogul lui Daniel, făcut pentru mama lui – pe care se găsesc documente medicale:
http://ajutorpentrumama.wordpress.com
Steluţele de mare. Andreea Mihaela
Andreea Mihaela Pandelescu-Măncilă are 1 an şi 4 luni. Pe 13 octombrie 2009 a fost diagnosticată cu o formă agresivă de leucemie. Leucemie Acută Limfoblastică – linie Mielo.
A fost internată imediat la I.C. Fundeni şi a început tratamentul chimioterapeutic. Andreea nu a făcut faţă reacţilor adverse şi a întrerupt cura. A fost transferată la Spitalul Grigore Alexandrescu, la terapie intensivă. După o săptămână de tratament, Andruţa – cum o alintă părinţii, se simte mai bine.
Părinţii vor să o ducă la o clinică din Ungaria. Au obţinut acceptul medicilor maghiari pentru tratament şi transplant.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Raiffeisen Bank – Sucursala Orizont, Buzău
RON: RO 30 RZBR 0000 0600 1179 7090
Titular: Măncilă Anişoara (mama copilului)
Pentru informaţii privind suma necesară transplantului şi situaţia copilului: doamna Maria Culescu, preşedinte – Asociaţia Umanitară M.A.M.E.
0724 064 304; 021 688 60 39. E-mail: office@asociatiamame.com
http://www.asociatiamame.com
.
Steluţele de mare
.
Donează sânge. Salvează o viaţă
Scriam aici despre Daniel Mădălin Răduţă, care tocmai a început lupta cu leucemia (a fost diagnosticat pe 15 octombrie 2009) şi care, din când în când, are nevoie de sânge – A II. Daniel scria pe blogul său, acum câteva zile: „Aţi mai putea să mă fericiţi cu nişte sânge?”
El mai scria: „P.S. Citeam zilele trecute de un caz al unei fetite bolnave de leucemie care trebuia sa sufere si o interventie chirurgicala din cauza unei complicatii. Echipa medicala astepta exact ca in clipul ala publicitar dintr-o campanie pentru donare de sange sa vina de undeva o doza de AB4, grupa rara. Si la momentul publicarii articolului asteptasera deja cateva zile. Pentru ca nu avem suficienti donatori de sange care sa doneze regulat”.
http://ionatane.blogspot.com
După anumite cure chimio mai dure, copiii au nevoie de sânge. Mai precis de trombocite, care sunt necesare fix din grupa lor de sânge. Ştiţi cazul Cosminei Păun, care are leucemie acută mieloblastică M1. Grupa ei, B III, cu Rh-ul Negativ ( – ) se găseşte cam greu. Şi ca să fie tacâmul complet, şi Andreea Dadiloveanu, care are nefroblastom (cancer la rinichi) are aceeaşi grupă, cu acelaşi Rh. O ştiţi şi pe Alexandra Mihaela Tudor, cu aplazie medulară, care are nevoie de sânge AB IV Rh Pozitiv ( + ) permanent…
Toţi copiii au nevoie de sânge – sau ce mai au ei nevoie din sângele nostru (se pricep medicii ce să ceară la centrele de donare), indiferent de grupă sau Rh, aşa că…
Pe 29 iunie 2009, Fundaţia Donatorilor Benevoli de Sânge şi Logo Bigger au lansat campania „Donează Sânge! Salvează o viaţă!”:
http://www.logobigger.ro
http://logobloger.wordpress.com
http://www.doneazasange.ro
Întâmplarea a făcut să o văd pe Găbiţa la transfuzie, după o cură chimio dură, pe 30 octombrie 2009. Nevoie de sânge este oricând, oriunde şi pentru orice.
Adio, Stalin – spune în culoare Daniel Colcer. O pictură în semn de recunoştinţă pentru cei care au murit, cu libertatea noastră în suflete. În Decembrie 1989
„În semn de mulţumire şi pentru norocul meu de a fi reuşit să ajung undeva anume doar pentru că altcineva mi-a câştigat libertatea, în numele libertăţii românilor, de dragul celor 20 de ani trecuţi de la căderea comunismului în România, vreau să scot la licitaţie lucrarea asta iar banii să fie donaţi unui român care şi-a pierdut copilul în Revoluţia din 1989” – mi-a scris Dan.
Aceasta este lucrarea „Adio, Stalin” semnată Daniel Colcer:
Detaliu „Adio Stalin”
Lucrarea a fost expusă la Galeria Artiştilor din Dallas, USA, în octombrie 2009
Ce mi-a mai scris Dan: „Nu pot să uit, nu am cum să uit. Cei care au murit atunci mi-au câştigat şi mie libertatea. În semn de respect pentru ei am pictat, cu gândul la ei. Vreau să fac acest gest, poate că nu este suficient – dar vreau să vând lucrarea asta şi banii să îi donez unei familii care a pierdut un copil la Revoluţie – chiar mă gândeam, poate reuşim să aflăm cine este considerată prima victimă din Bucureşti, de exemplu… Sau poate mă ajuţi cu altă idee… Suma: 1.000 – 1.500 USD. Nu cred că este o sumă foarte mare pentru cineva care să aibă aceşti bani şi să dorească cu adevărat să ofere un sprijin acelei familii. Poate că şi alţi oameni vor face acelaşi gest, ce crezi?”
N.B. Lucrarea este făcută cu acrilice şi tuş pe pânză, are 90/120 cm. Licitaţia începe de la 1.000 $. Oferta este valabilă pana pe 21 Decembrie 2009, ora României.
Păi eu cred că este un gest superb. Sunt de acord cu Dan.
Despre Daniel Colcer:
Daniel Colcer este în SUA din 2006. A locuit 2 ani la Chicago cu soţia sa, Cathryn, care pe atunci era studentă la arhitectură. În 2007, Dan a fost cooptat în „Cool Globes” – un proiect organizat sub sloganul „Salvaţi planeta!”. La „Cool Globes” au fost pictate 100 de globuri. Cele mai frumoase, printre care şi cel pictat de Dan şi Cathryn, au fost prezentate într-un turneu în toată America. Globul va fi expus la Summit-ul ONU pe probleme de mediu, care va avea loc în decembrie 2009, la Copenhaga. Dan speră să fie expus şi în România.
Fotografii de la gala evenimentului din Chicago:
Dan Colcer şi soţia sa, Cathryn, împreună cu Robert F. Kennedy Jr.
Dan Colcer împreună cu Primarul oraşului Chicago, Richard Daley
Iar acesta este globul pictat de Dan şi Cathryn, care va fi prezentat la Summit-ul ONU de la Copenhaga, în decembrie 2009:
Dan locuieşte în prezent în Dallas, Texas. În centrul oraşului are o pictură murală realizată în cadrul proiectului „Art Park”. Participarea şi-a câştigat-o prin concurs, la care s-au înscris zeci de artişti americani.
Pe toate lucrările, lângă semnătură, Dan scrie: „România”.
Dan Colcer: „Peste tot pe unde am fost, am spus că sunt român. Nu mi-e ruşine de unde am plecat. Vreau să ştie toată lumea că în România există şi oameni deschişi la minte, nu doar copii handicapaţi şi etnii care nu vor să se adapteze social”.
În octombrie 2009, Dan a participat, împreună cu alţi 149 de artişti din Texas, la evenimentul caritabil „Art of Skate boarding”, fondurile strânse din lucrările pictate fiind donate în folosul unui spital pentru copii din Dallas. Pentru lucrarea lui Dan, licitaţia a pornit de la 2.000 USD. Picturile lui Dan se vând în SUA cu preţuri între 500 şi 5.000 USD.
Daniel Colcer s-a născut pe 15.04.1976, în Hunedoara. A absolvit Academia de Arte Vizuale din Cluj-Napoca (Facultatea de Arte Decorative şi Design, Secţia Ceramică-Sticlă-Metal). În 1999 a obţinut o bursă de studii post-universitare la Helwan University din Cairo, Egipt (Facultatea de Arheologie, Secţia Egiptologie). Expoziţii de grup: Muzeul de Istorie, Braşov; Muzeul Satului, Sibiu; Galeria Arta, Braşov; Galeria Victoria, Braşov; Muzeul de Artă, Negreşti-Oaş; Muzeul de Artă, Braşov. Festivalul de Artă Studentfest, Timişoara; Palatul Cotroceni, Bucureşti; Galeria K.L., Cluj-Napoca; Biblioteca Academiei, Cluj-Napoca; Bienala de Ceramică de la Cairo; Târgul Internaţional de Artă, Bucureşti. Expoziţii personale: Ramses Hilton, Cairo (pictură şi ceramică); Galeria Victoria, Braşov (foto); Ambasada Română, Cairo (caricatură şi pictură); Open Studio, Bucureşti (pictură); Antropomorfisme, Galeria H’art, Bucureşti (pictură), Galeria Europe, Braşov. Lucrări în colecţii particulare în Egipt, Arabia Saudită, Tunisia, Franţa, Suedia, Ungaria.
Câteva lucrări ale lui Dan – pictură şi fotografie – cu care am încercat să ilustrez gânduri: „Pictorul de vise şi scriitoarea umbrelor nopţii”; „Aşa a fost scris”; „Cerul deasupra noastră”; „Sunt un oraş străin”. Şi aici.
Contact Daniel Colcer: colcerex@gmail.com
Site Daniel Colcer: http://www.dancolcer.ro
Dan şi Alexandru Andrieş
Doamnă, asta nu e răceală… Ăsta e cancer… Ştefănel, unul din trei
Uşor absentă. Distrată, parcă. Sau poate indiferentă. De parcă nimic nu mai contează. Mâinile nu o mai ascultă, picioarele nu mai răspund la comenzi. Corpul ei se mişcă lent, ca într-o imagine de film, „cu încetinitorul”. Cu ochi mari, albaştri şi miraţi, curaţi ca cerul de vară în amurg, Alexandra se uită în ochii mei câteva secunde. Nu, nu este indiferenţă. Este disperare. Şi oboseală. Roşeşte. Alexandra îşi lasă privirea în podea. Undeva, în fiinţa ei, sunt izvoare de lacrimi. Au curs zile, nopţi, săptămâni, luni, un an. Acum au secat. Alexandra este un om pe care viaţa a reuşit să îl obosească la doar 28 de ani. Copilul, cât un dop, se ascunde în braţele ei. 6 august 2009.
Pe 6 mai 2009 s-a împlinit un an de când Ştefănel a început tratamentul citostatic la oncopediatrie. Este operat la amândoi rinichii, de cancer – povesteşte Alexandra. Astă iarnă, când domnii doctori m-au anunţat că trebuie operat, mi-au mai spus că va rămâne doar cu un rinichi, dar şi că şansele de supravieţuire sunt mici. Nu mi-a garantat nimeni că va scăpa. Ştefănel avea un an şi două luni. În acelaşi timp cu el au fost diagnosticaţi alţi doi copii. Doar Ştefănel mai trăieşte. Dintr-un rinichi au tăiat jumătate, din celălalt un sfert, dar a rămas cu amândoi. Acasă mai am un copil, Adi, de 4 ani. Adi îmi spune, de fiecare dată când plecăm la spital: „Nu mă interesează cât stai, dar să te întorci cu Ştefănel”. Acasă, Adi rămâne cu bunicul. Ar fi trebuit să stea cu taică-său, dar acum trei luni a fugit în lume. S-a săturat să fie tatăl unui copil bolnav de cancer. La un moment dat mi-a spus „are cancer, copilul ăsta nu este bun”, dar nu am crezut că ne va lăsa de izbelişte. La spital a venit doar de două ori, într-un an. Acasă, Adi se simte vinovat. El crede că din cauza lui a fugit. I-am explicat că din cauza mea, nu a lui. Pentru că mergeam cu copilul în spital, câte o săptămână şi ceva, de două ori pe lună. „Nevastă-mea se duce la spital şi nu-mi convine” – aşa le-a spus unor prieteni de-ai lui. 16 august 2009.
Când Ştefănel făcea tratamentul citostatic, 3 zile din 7 era cura chimio, apoi 3 zile procesul de hidratare. Ştefănel avea nevoie de cam 80 de pamperşi într-o săptămână. Încă o cutie de lapte praf şi una de ceai special. Alexandra a sperat că o va ajuta tatăl ei. Nu a vrut. A „sfătuit-o părinteşte” printr-un mesager, să ducă copiii la orfelinat şi să se mărite cu altul. Alexandra a cerut ajutor la asociaţie, când nu a mai putut. A primit de trei ori câte 50 RON. Din februarie până pe 6 august 2009, un suflet de om, Zinca, i-a ajutat de una singură, cât a putut, pe cei care scriau „Suntem atât de săraci încât avem nevoie de orice”. Acasă îi aştepta Adi. Trebuia să meargă la grădiniţă. De unde bani? Aveau nevoie de lemne, pentru iarnă. De unde bani? Aveau nevoie să plătească dările la stat. De unde bani? Aveau nevoie de o maşină de spălat. De unde bani? Aveau nevoie de mâncare, medicamente, de haine, încălţăminte, rechizite… S-au găsit câţiva oameni buni şi i-au ajutat. 26 august 2009.
Ştefan Ciocoi are 2 ani. S-a născut pe 26 octombrie 2007. A fost diagnosticat, în aprilie 2008, cu cancer – Nefroblastom bilateral, la Spitalul „M.S. Curie” din Bucureşti.
În februarie 2008, Alexandra a văzut la Ştefănel două umflături destul de mărişoare, în dreptul rinichilor. A doua zi l-a dus la doctor. Medicul de familie i-a spus Alexandrei că nu are nimic, copilul este perfect sănătos. Ştefănel avea patru luni.
În martie 2008, Alexandra a văzut că umflăturile sunt tot acolo. L-a dus pe Ştefănel la o clinică particulară. I-au făcut ecografie, l-au consultat. Acelaşi rezultat: Ştefan era perfect sănătos.
Pe 26 aprilie 2008, lui Ştefănel i s-a făcut rău, avea febră 40. Salvarea l-a dus la Urgenţe, la Spitalul din Călăraşi. Avea 6 luni.
Stefănel a fost „diagnosticat” cu bronşiolită. A făcut tratament cu antibiotice.
După o săptămână, Ştefan a făcut hemoragie pe gură şi pe fund.
L-au trimis de urgenţă la Bucureşti, la Spitalul „M.S. Curie”. Alexandrei i-au spus că este grav. Atât de grav încât au mai spus: „Îl trimitem la Bucureşti ca să nu moară la noi”.
De la Călăraşi până la Bucureşti, Ştefănel a sângerat tot timpul. La Bucureşti, medicul de gardă de la Spitalul „M.S. Curie” doar s-a uitat pe ecografia făcută cu două luni în urmă şi a spus: „Doamnă, asta nu e răceală. Ăsta e cancer”.
Ştefănel a început chimioterapia. În ianuarie 2009 a fost operat, i-au scos 6 tumori. Operaţia a durat 12 ore. Alexandra a făcut un şoc când l-a văzut după operaţie. Era umflat îngrozitor, Ştefănel era… dublu. Medicii au spus că dacă Ştefănel va urina în următoarele două ore, va fi salvat. Dacă nu… nu. Minunea s-a întâmplat.
Ştefănel a continuat chimioterapia, până pe 19 octombrie 2009. Ziua de naştere, 26 octombrie, l-a găsit pe Ştefănel acasă. L-au felicitat, la telefon, aproape toţi prietenii lui mai mari, care l-au cunoscut pe 26 august 2009, la spital.
În prezent, se consideră că Ştefănel este vindecat. Dacă tumorile recidivează, Doamne fereşte, îi vor fi extirpaţi rinichii şi va fi trecut pe dializă, urmând ca în timp să suporte un transplant. Ştefănel are voie să mănânce acum normal, doar prăjeli şi carne de porc nu are voie.
Alexandra, Adi şi Ştefan trăiesc din indemnizaţia de însoţitor, 680 RON şi alocaţia dublă a lui Ştefănel, vreo 90 RON. Pe 5 noiembrie 2009, Alexandra a fost anunţată de la primărie că Ştefan nu va mai primi alocaţia dublă, conform certificatului de handicap. Probabil nu mai sunt bani – dar urmează să lămurim şi asta, luna viitoare.
Ştefănel are nevoie de ajutor în continuare. Ştefănel are nevoie de lapte praf Milumil Junior, biberoane, cereale Milumil, pampers nr. 5. La picioruş poartă 20-21. În Bucureşti, la spitalul M.S. Curie, mai ajunge după 26 noiembrie 2009, pentru controlul periodic (RMN, CT etc).
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu
RON: RO 31 BTRL 0430 1201 T 239 74XX
Titular: Ciocoi Alexandra
Telefon: 0727 205 695
Sau prin mandat poştal: Ciocoi Alexandra, comuna Independenţa, judeţul Călăraşi (tot aşa pot fi trimise şi pachete).
Mai multe despre Ştefănel – aici. Mai multe fotografii: aici.
Foto: Bogdan Dincă, 26 august 2009
.
Steluţele de mare
.
Ionatane
-ro_blue.png)
